Știri
Știri din categoria Apărare
Israelul analizează o achiziție scumpă de capabilități anti-submarin, pe fondul tensiunilor cu Turcia, iar opțiunea discutată în cadrul establishmentului de apărare este avionul de patrulare maritimă Boeing P-8 Poseidon, potrivit The Jerusalem Post, care citează o sursă din IDF.
Aeronava P-8 Poseidon este descrisă ca fiind dezvoltată pentru US Navy pe baza unui avion comercial de pasageri convertit pentru utilizare militară și este operată în prezent de mai multe țări. Conform publicației, P-8 are un echipaj de nouă persoane (șapte comandanți de misiune și tehnicieni), o rază operațională de 2.200 km în mediu maritim și poate fi realimentată în zbor pentru extinderea autonomiei.
P-8 este prezentat ca o platformă multirol, proiectată în principal pentru detectarea submarinelor, cu un set de senzori specifici misiunilor maritime: radar de căutare, senzori acustici, sisteme automate de identificare, senzori electro-optici și în infraroșu, precum și senzori de vapori pentru detectarea submarinelor diesel. Aeronava poate transporta armament pentru ținte de la suprafață și sub apă, inclusiv torpile, bombe și mine navale.
În paralel, IDF operează deja „Oron”, un avion avansat de informații și supraveghere strategică folosit de Forțele Aeriene Israeliene, descris ca „unic” prin capacitatea de a sprijini operațiuni care implică mai multe ramuri și agenții (forțele aeriene, informațiile militare, marina și Ministerul Apărării).
O sursă familiarizată cu discuțiile a declarat că IDF menține în prezent un nivel „foarte ridicat” al capabilităților de luptă anti-submarin, însă achiziția P-8 ar fi „extrem de costisitoare”, mai ales „în circumstanțele actuale”. Potrivit aceleiași surse, ecuația s-ar putea schimba dacă aeronava ar fi inclusă într-un acord diplomatic mai amplu cu Casa Albă.
Publicația notează că achiziția este una dintre opțiunile analizate pe fondul îngrijorărilor că retorica „tot mai inflamatorie și extremă” a unor oficiali turci la adresa Israelului s-ar putea transforma, în timp, în acțiuni care să ducă la fricțiuni cu IDF.
Cel mai apropiat episod de acest tip, potrivit articolului, a fost atunci când Turcia a amenințat că va escorta o flotilă de protest către Fâșia Gaza cu nave purtătoare de rachete, propunere abandonată ulterior în urma presiunilor diplomatice din partea Israelului și a SUA. În acest context, Israelul ar trata cu „sensibilitate” dosarele care implică armata turcă, în condițiile în care Turcia este membră NATO, iar cooperarea militară bilaterală (inclusiv exerciții comune aeriene și navale) s-a degradat în ultimul deceniu și jumătate, ajungând la ostilitate în ultimii ani.
Articolul mai arată că marina turcă este considerată una dintre cele mai mari și mai puternice din Orientul Mijlociu și între statele membre NATO, iar capabilitățile sale au crescut prin achiziții externe (inclusiv din Germania) și prin dezvoltarea de echipamente produse local. Turcia operează peste 10 submarine diesel-electrice active; cele mai vechi sunt folosite preponderent pentru instruire și sunt retrase, iar o nouă serie de submarine cu propulsie independentă de aer este în construcție. Flota include și fregate, corvete, nave cu rachete, nave rapide de patrulare, forțe amfibii și portavioane pentru drone.
Ministrul pentru Afaceri ale Diasporei, Amichai Chikli, a avertizat asupra amenințării în creștere din partea Turciei, într-o conferință la Ierusalim, potrivit N12 News, citat de publicație.
„Ar putea exista contact direct cu armata turcă pe mare. Acesta nu este un scenariu imposibil; s-ar putea întâmpla chiar mâine dimineață.”
Chikli a criticat retorica anti-Israel a Turciei și l-a acuzat pe președintele Recep Tayyip Erdogan de „bigotism”, potrivit N12, în timp ce articolul menționează și alte afirmații ale ministrului la adresa liderului turc.
În acest stadiu, materialul indică existența unor discuții în establishmentul de apărare, dar nu oferă un calendar sau o decizie de achiziție; elementul determinant rămâne combinația dintre cost și cadrul politic în care o astfel de achiziție ar putea fi negociată.
Recomandate
Acordul „Badr” semnat la Doha extinde cooperarea industrială de apărare între Turcia, Qatar, Pakistan și Indonezia, cu miză economică explicită prin producție militară comună, integrare între industrii și proiecte de cercetare-dezvoltare, potrivit The Jerusalem Post . Într-un comunicat citat de publicație, Ministerul Apărării din Turcia a precizat că documentul – denumit „Badr Memorandum of Understanding” – urmărește „adâncirea cooperării” și dezvoltarea de parteneriate, inclusiv prin exerciții militare și programe de instruire. Componenta economică este pusă în prim-plan de Ankara: acordul ar trebui să stimuleze cooperarea în producția militară, să crească capabilitățile militare și să susțină colaborarea în instruire tehnică, cercetare și dezvoltare. Ministerul turc afirmă că, prin valorificarea capacităților de producție ale fiecărei țări, inițiativa va facilita „cooperarea și integrarea”, va consolida capacitățile industriale de apărare și va permite acoperirea nevoilor „națiunilor aliate și prietene”. Context: Turcia își consolidează rețeaua de parteneriate în apărare Acordul vine pe fondul rolului tot mai activ al Turciei în sprijinirea apărării statelor din Golf, inclusiv a Qatarului, unde Ankara are o bază militară, în contextul războiului cu Iranul menționat în material. Totodată, Turcia își extinde arhitectura de cooperare și pe alte axe: în august, a semnat un pact de apărare mutuală cu Pakistan și Arabia Saudită, care prevede că un atac asupra uneia dintre părți este considerat atac asupra tuturor; marți, Turcia a transmis parlamentului pentru ratificare pactul cu Pakistan și Arabia Saudită, potrivit a trei surse parlamentare citate în articol; Ankara are legături strânse și cu Indonezia, „în special în industria de apărare”, conform aceleiași surse. Ce urmează Pentru acordul „Badr”, materialul nu indică un calendar de implementare sau proiecte concrete deja lansate. În paralel, evoluția cu impact instituțional imediat rămâne procesul de ratificare în parlamentul Turciei a pactului de apărare cu Pakistan și Arabia Saudită, pas care ar putea formaliza angajamentele de securitate ale Ankarei în regiune. [...]
Germania își extinde capacitățile de avertizare timpurie și culegere de informații electronice la granița Rusiei, prin brigada permanentă din Lituania , care va folosi mijloace de război electronic pentru a monitoriza activitățile militare din Kaliningrad și Belarus, potrivit HotNews . Miza operațională este creșterea capacității de reacție a forțelor germane și aliate într-un mediu în care acțiunile ostile rămân „sub pragul” unui conflict armat, dar se intensifică în zona cibernetică și informațională. Brigada, care ar urma să fie complet desfășurată anul viitor, va colecta date despre emițătorii și sistemele radar militare rusești și belaruse, pentru actualizarea bazelor de date de război electronic utilizate de Germania și aliați, a declarat viceamiralul Thomas Daum, șeful structurii cibernetice a armatei germane. „Dacă se întâmplă ceva, aceste unităţi vor identifica aceasta. Vom introduce (informaţiile) în bazele de date de război electronic, care vor informa apoi toate sistemele noastre dacă există un nou radar de partea belarusă.” Ce testează Bundeswehr în Lituania Armata germană testează deja în Lituania sisteme de război electronic, inclusiv: instrumente de detectare a dronelor; interceptoare de semnale; sisteme de bruiaj; senzori proiectați să transmită date de pe câmpul de luptă către analiști aflați la distanță. Aceste capabilități sunt folosite pentru a îmbunătăți supravegherea și înțelegerea mediului electromagnetic (radare, comunicații, semnale), cu efect direct asupra avertizării timpurii și a protecției forțelor. „Nu mai este nici pace”: cum descrie Germania noua fază a amenințărilor Viceamiralul Daum a spus că activitățile Rusiei în anumite părți ale Europei au ajuns într-o „fază a doua”, în care intenția este de a produce pagube, dar fără a trece pragul unui război deschis. „Domeniul cibernetic-informaţional nu este încă în război, dar nu mai este nici pace.” El a descris și o etapă anterioară, axată pe penetrarea discretă a rețelelor occidentale prin atacuri cibernetice și pe stabilirea unor poziții în interiorul sistemelor. Context: mai multă putere pentru servicii și o piață care s-a schimbat În plan intern, cabinetul german a aprobat în august un pachet de măsuri (care urmează să fie votate în parlament) pentru a acorda serviciilor de informații atribuții noi, inclusiv spargerea comunicațiilor și perturbarea operațiunilor adversarilor străini, pe fondul creșterii amenințărilor cibernetice și hibride. Pe partea de achiziții și inovare, Patrick Jeschke, care conduce centrul de inovație cibernetică al Bundeswehr, a spus că înainte de războiul din Ucraina armata germană avea dificultăți în a convinge companiile comerciale să furnizeze astfel de sisteme. Între timp, problema s-a mutat de la găsirea furnizorilor la selecția celor mai promițătoare tehnologii dintr-un volum mare de propuneri. Daum a adăugat că, în ultimele decenii, Germania nu a investit suficient în capacități noi, fiind concentrată pe misiuni externe precum Afganistan, iar acum „este nevoie” de îmbunătățirea capabilităților. [...]
Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]
Polonia va găzdui un centru european de mentenanță pentru interceptoarele PAC-3 Patriot, o investiție de 227 milioane euro (aprox. 1,13 miliarde lei), menită să scurteze timpii de reparație într-un moment de penurie globală. Informația apare în Kyiv Post , care notează că noul hub ar urma să reducă dependența de trimiterea rachetelor în SUA pentru service – un blocaj cu impact direct asupra disponibilității muniției pentru apărarea antiaeriană, inclusiv în Ucraina. Decizia a fost anunțată marți, 27 octombrie, de secretarul de stat în Ministerul Apărării din Polonia, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka , care a descris-o drept „istorică”. Potrivit acesteia, alte trei țări au concurat pentru găzduirea facilității: Germania, Țările de Jos și Norvegia. Ce se construiește și de ce contează operațional Centrul va deservi interceptoarele PAC-3, folosite în sistemele americane Patriot. În prezent, aceste rachete sunt expediate în Statele Unite pentru mentenanță, iar Washingtonul a căutat o locație europeană tocmai pentru a reduce durata ciclului de reparație, relatează TVP World . TVP World, citând-o pe Sobkowiak-Czarnecka, susține că hub-ul ar urma să fie singurul de acest tip din afara SUA, cu un cost de circa 1 miliard zloți (aprox. 253 milioane dolari, adică aproximativ 1,16 miliarde lei) și un termen de aproximativ un an până la operaționalizare completă. Unde ar putea fi amplasat centrul Guvernul polonez nu a indicat oficial locația, însă TVP World scrie că uzina de electronice WZE din Zielonka (la circa 15 kilometri nord-est de Varșovia) este văzută pe scară largă drept principalul candidat. Publicația mai arată că, în septembrie, Sobkowiak-Czarnecka a vizitat fabrica împreună cu subsecretarul de stat american Thomas DiNanno, iar Ambasada SUA la Varșovia a menționat atunci cooperarea bilaterală pe componente critice pentru Patriot. Conform unui acord din 2019 cu Lockheed Martin , uzina produce și întreține deja componente-cheie PAC-3 MSE, potrivit TVP World. Context: presiune pe stocuri și cerere în creștere Kyiv Post plasează proiectul în contextul deficitului de interceptoare Patriot și al nevoii Ucrainei de a-și menține capacitatea de a intercepta rachete balistice rusești. Publicația notează că, la 15 octombrie, Ucraina ar fi epuizat stocurile de interceptoare Patriot. În paralel, Lockheed Martin ar fi în discuții avansate privind producția PAC-3 în afara SUA, pe fondul unei cereri „triplate”, pe măsură ce statele încearcă să-și refacă stocurile, potrivit articolului. Ce urmează Acordul-cadru pentru explorarea înființării hub-ului a fost semnat în iulie de SUA, Polonia, Germania, Țările de Jos și Suedia împreună cu Lockheed Martin. Dacă proiectul din Polonia se finalizează în termenul indicat (aprox. un an), Europa ar putea câștiga o capacitate regională de mentenanță care să reducă timpii de indisponibilitate ai interceptoarelor PAC-3, într-o perioadă în care fiecare rachetă contează în apărarea antiaeriană. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
Miniștrii apărării din principalele state europene transmit că sprijinul pentru Ucraina trebuie accelerat , pe fondul semnalelor că Moscova nu urmărește o pace rapidă și al unei noi încercări americane de a împinge Kievul spre negocieri, potrivit Politico . Reuniți la Paris în formatul E5 (Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia și Italia), alături de șefa diplomației UE, Kaja Kallas , și de comisarul european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, oficialii au avertizat că Ucraina intră într-o perioadă dificilă. Kallas a spus că se așteaptă la o iarnă „brutală” și că „nu există speranță pentru o pace iminentă”, susținând că Europa trebuie să ajute Ucraina să reziste atacurilor și să crească „costul” pentru Rusia. Presiunea negocierilor și mesajul european: „nu există semnale de pace” Întâlnirea are loc în contextul unei relansări a eforturilor SUA de a promova discuții de pace între Ucraina și Rusia și al unor îndoieli tot mai mari privind continuitatea sprijinului american pentru Kiev, notează publicația. Emisarul special al SUA, Steve Witkoff, a declarat săptămâna trecută că îi va propune lui Vladimir Putin discuții directe cu președintele Donald Trump și cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski pentru a obține o încetare a focului. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a respins ideea că negocierile cu Putin ar produce rezultate, afirmând că nu există niciun semnal că liderul rus ar căuta pacea. Implicația practică: producție de armament și interoperabilitate Franța a indicat că grupul E5 vrea să „lucreze împreună concret”, cu accent pe două direcții operaționale: creșterea producției de armament („mai mult” și „mai repede”); interoperabilitate, adică posibilitatea ca echipamentele și forțele armate ale statelor aliate să opereze împreună eficient. Ministrul francez Catherine Vautrin a mai spus că inițiativele financiare ale UE pot ajuta la această orientare, inclusiv pentru a pregăti „conflictele de mâine”, pe lângă nevoile imediate ale războiului din Ucraina. Ce urmează Mesajul politic al reuniunii este că Europa nu își calibrează sprijinul pentru Ucraina după ritmul negocierilor propuse de Washington, ci după evaluarea propriilor oficiali privind intențiile Kremlinului. Din informațiile prezentate de Politico, următorul pas practic urmărit de E5 este trecerea de la coordonare politică la măsuri concrete pe lanțul de producție și pe compatibilitatea capabilităților militare. [...]
