Știri
Știri din categoria Apărare
Iran a lansat două rachete balistice cu rază intermediară spre Diego Garcia, fără să lovească baza, potrivit Reuters, care citează un articol din Wall Street Journal bazat pe declarațiile mai multor oficiali americani.
Conform relatării, una dintre rachete ar fi eșuat în zbor. În cazul celeilalte, o navă de război a SUA a lansat un interceptor SM-3 (o rachetă de apărare antirachetă destinată interceptării țintelor balistice), însă nu a putut fi stabilit dacă interceptarea a reușit.
Wall Street Journal nu a precizat momentul exact al lansărilor, notează Reuters. Incidentul are loc pe fondul tensiunilor regionale și ridică miza de securitate pentru infrastructura militară din Oceanul Indian, inclusiv pentru o bază folosită de SUA și Marea Britanie.
Publicația britanică The Guardian scrie, la rândul ei, că Iranul ar fi tras două rachete spre țintă și că niciuna nu a lovit insula, menționând și o distanță de aproximativ 3.800 km între Iran și Diego Garcia.
În același material, The Guardian relatează că agenția iraniană Mehr ar fi confirmat lansarea celor două rachete, iar ministrul iranian de externe Abbas Araghchi ar fi invocat „dreptul la autoapărare” după ce premierul britanic Keir Starmer ar fi autorizat folosirea bazelor britanice pentru noi lovituri americane.
Reuters mai consemnează că, până la momentul publicării, Casa Albă, ambasada Marii Britanii la Washington și Ministerul britanic al Apărării nu au răspuns solicitărilor de comentarii. În lipsa unor confirmări oficiale publice, rămâne neclar dacă a existat o interceptare reușită și care a fost secvența exactă a evenimentelor.
Recomandate
Germania vrea să mute în țară producția unor arme americane esențiale pentru a-și acoperi mai rapid nevoile de înzestrare, pe fondul limitărilor de capacitate din SUA și al presiunii din NATO pentru creșterea cheltuielilor de apărare, potrivit Agerpres . Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus că Berlinul este interesat de acorduri care să permită fabricarea în Germania a „anumitor sisteme, sau componente de sisteme” americane, invocând faptul că „capacitățile de producție americane sunt limitate” și că este nevoie de o creștere urgentă a acestora. Declarațiile au fost făcute la Berlin, într-o conferință de presă alături de cancelarul Friedrich Merz și de secretarul general al NATO, Mark Rutte. De ce contează: blocajele de producție și stocurile limitate împing spre localizare Miza este una operațională: cererea pentru echipamente americane – în special rachete și interceptoare, precum Patriot – a crescut pe fondul multiplicării crizelor globale, iar stocurile sunt descrise ca fiind limitate, inclusiv după utilizarea pe scară largă în Ucraina și în Golf. În acest context, producția pe teritoriul Germaniei ar putea reduce timpii de livrare și dependența de liniile de fabricație din SUA, fără a elimina însă nevoia de sisteme americane pe termen mediu. Independență europeană, dar fără renunțarea la sistemele SUA Germania și alți membri europeni ai NATO vor să își dezvolte în paralel propriile industrii de apărare, în condițiile în care președintele american Donald Trump a amenințat că ar putea retrage forțe americane din Europa. Pistorius a susținut însă că o „mai mare independență” nu înseamnă renunțarea la echipamentele americane, argumentând că există arme pe care Europa nu le produce și „de care avem nevoie urgentă în următorii cinci până la zece ani”. La rândul său, Mark Rutte a lăudat eforturile Germaniei de consolidare a forțelor armate și a indicat că summitul NATO din Turcia (7–8 iulie) va discuta și despre întărirea industriei de apărare. În evaluarea sa, chiar și în ipoteza încheierii războiului din Ucraina, Rusia „va rămâne o amenințare pe termen lung” pentru securitatea euro-atlantică. [...]
Ucraina cere acces rapid la 6,6 miliarde de euro pentru a accelera producția de drone și rachete , mizând pe o fereastră scurtă în care loviturile asupra logisticii și infrastructurii petroliere ruse ar fi readus Kievul în inițiativă, potrivit Digi24 . Miza imediată este ca finanțarea occidentală să vină „în plus” înainte ca Moscova să se adapteze, astfel încât Rusia să fie ținută în defensivă. Solicitarea vizează, în principal, redirecționarea către Kiev a banilor din Fondul European pentru Pace , care ar urma să ramburseze parțial statele UE pentru ajutorul militar deja trimis Ucrainei. Ministrul ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, susține că suma ar trebui transferată direct Ucrainei, nu întoarsă în trezoreriile naționale. De ce contează: presiune pe bugetele UE și pe viteza de execuție a ajutorului Ucraina a transmis săptămâna trecută o cerere urgentă către țările UE pentru eliberarea integrală a celor 6,6 miliarde de euro din Fondul European pentru Pace, fond care a fost blocat ani de zile de fostul guvern maghiar condus de Viktor Orban . În logica Kievului, banii ar funcționa ca „accelerator” pentru câștigurile recente de pe front, însă efectul depinde de rapiditatea cu care statele europene pot lua decizii și vira fondurile. În paralel, Kievul caută și alte surse: președintele Volodimir Zelenski este așteptat la summitul NATO de săptămâna viitoare de la Ankara, unde ar putea fi agreat un nou pachet de sprijin. Dimensiunea finanțării: nevoi de 136 mld. euro, acoperire internă de 53 mld. euro Potrivit datelor prezentate în material, Ucraina estimează că nevoile de cheltuieli militare din acest an se ridică la 136 de miliarde de euro, din care poate acoperi 53 de miliarde de euro din resurse proprii. Un împrumut de sprijin convenit recent de UE ar promite aproximativ 28,3 miliarde de euro în ajutor militar în acest an, ca parte a unui împrumut total de 90 de miliarde de euro pe doi ani. Chiar și cu aceste fluxuri, Fedorov spune că nu este suficient și că este nevoie de „încă câteva miliarde” în ajutor specific, „și avem nevoie de ele mâine”. Cum ar vrea Kievul să fie cheltuiți banii: mai puține tancuri, mai multe drone Fedorov indică o schimbare de priorități: ajutorul ar trebui orientat către capabilități utile în actuala dinamică a războiului, nu către ce este mai ușor pentru donatori să livreze. Exemplele din material includ: ajustarea comenzilor de muniție de artilerie de 155 mm către variante cu rază extinsă (exemplul Danemarcei); redirecționarea a 200 de milioane de euro din reparații de tancuri către drone de atac cu rază medie, capabile să lovească ținte logistice la aproximativ 100 km în spatele frontului; revizuirea contractelor existente și renunțarea la cele „care nu sunt prioritare”. Componenta operațională: achiziții, anticorupție și recrutare Materialul descrie și o reorganizare a achizițiilor de armament în primul trimestru al anului, inclusiv introducerea de licitații pentru drone și muniție și măsuri „severe” împotriva corupției. În același timp, Fedorov spune că Ucraina a cumpărat „pe risc” drone cu fibră optică, drone de atac la distanță medie și interceptori, în perioada în care împrumutul UE era blocat. Pe zona de personal, Ucraina încearcă să repare un sistem de recrutare descris ca fiind în dificultate, în contextul în care aproximativ 200.000 de bărbați care ar trebui să-și îndeplinească serviciul militar sunt „dispăruți”, iar soldații sunt trimiși în misiuni lungi fără rotație. Guvernul a introdus noi forme de contracte, a facilitat reîntoarcerea dezertorilor, a permis demobilizarea celor cu vechime îndelungată și a majorat salariile: salariul de bază ar fi 30.000 de grivne, iar pentru posturi periculoase de pe linia frontului ar putea ajunge până la 400.000 de grivne. „Cu cât partenerii trimit mai repede ajutorul militar, cu atât avem șanse mai mari să eliberăm fonduri de stat pentru a plăti noile salarii”, a spus Fedorov. În ansamblu, mesajul Kievului către UE și NATO este că fereastra de oportunitate este limitată: finanțarea rapidă ar permite un nou „ciclu de inovații militare” înainte ca Rusia să se adapteze, cu efect direct asupra ritmului operațiunilor de pe front. [...]
Ucraina a comandat zeci de mii de roboți tereștri, dar pe front problema devine întreținerea și standardizarea , nu lipsa de platforme, potrivit Focus . Militarii ucraineni reclamă că varietatea mare de modele (de la producători diferiți) complică reparațiile, instruirea și aprovizionarea cu piese, ceea ce reduce eficiența operațională a acestor sisteme în condiții de luptă. Conform publicației, Ucraina și-a extins masiv flota de vehicule terestre fără pilot (UGV – vehicule care se deplasează la sol și sunt operate de la distanță), însă comandanți citați de Business Insider spun că „piața” a ajuns „supraaglomerată” cu modele diferite. În loc de noi platforme, unitățile ar avea nevoie de „pachete complete de utilizare”: comunicații, instruire, modificări, reparații, mentenanță și analiză a datelor din teren. „Multe platforme”, puține soluții utilizabile imediat Andrij Kușniorov, comandant de pluton în Brigada 59 de asalt , spune că unitatea sa are acum numeroase UGV-uri, dar utilitatea reală depinde de integrarea lor într-un sistem funcțional. El susține că, într-o etapă anterioară a războiului, unitatea a primit „40 sau 50” de modele diferite, ucrainene și străine, iar doar unul a fost gata de folosire fără modificări; restul au necesitat adaptări. Potrivit relatării, situația nu s-ar fi schimbat semnificativ nici în prezent. Producția crește rapid, dar diversitatea apasă pe logistică La începutul invaziei ruse, în urmă cu patru ani, doar câteva companii ucrainene produceau astfel de sisteme. Acum, potrivit lui Andrij Hryțeniuk, șeful platformei de inovație Brave1 (susținută de stat), aproape 300 de companii produc circa 550 de tipuri de vehicule terestre fără pilot. Unele modele ar costa, potrivit militarilor, în jur de 2.000 de dolari (aprox. 9.200 lei). UGV-urile sunt folosite pentru transport, evacuarea răniților și deminare. În prima jumătate a lui 2026, Ucraina ar fi comandat 25.000 de astfel de vehicule, de două ori mai multe decât în 2025, iar industria ar urma să producă 50.000 până la finalul anului, conform articolului. De ce contează: standardizarea poate decide ritmul de operare pe front Ministrul apărării, Mychajlo Fedorov, a transmis că UGV-urile ucrainene au efectuat peste 50.000 de misiuni de la începutul lui ianuarie; postarea sa este menționată de Focus și este disponibilă pe LinkedIn . Pe termen lung, obiectivul ar fi ca roboții să preia integral logistica, pe fondul creșterii riscurilor pentru oameni într-un spațiu de luptă supravegheat constant de drone. Un comandant al unei unități UGV din Regimentul 21 „Kraken”, citat de Business Insider, susține că modelele noi nu trebuie ignorate, dar prioritatea ar fi dezvoltarea celor existente și standardizarea pieselor și modulelor. Argumentul este operațional: standardizarea ar reduce timpul de achiziție și reparații, ar accelera instruirea și ar permite unităților din același sector să se ajute mai ușor, inclusiv cu reparații în teren, dacă piesele sunt compatibile. [...]
România intră într-un calendar de până la 36 de luni pentru punerea în funcțiune a noilor capabilități SHORAD/VSHORAD , după ce a contractat sistemul antiaerian israelian SPYDER, într-un acord evaluat la peste 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei), potrivit G4Media , care citează The Jerusalem Post via Rador. Contractul este prezentat ca fiind cel mai mare din istoria companiei israeliene Rafael și al doilea cel mai mare din industria militară israeliană, după vânzarea sistemului Arrow 3 către Germania pentru 3,5 miliarde de dolari (aprox. 16,1 miliarde lei). Ce cumpără România în prima etapă Potrivit Ministerului Apărării Naționale , primul contract din serie vizează: un sistem integrat SHORAD–VSHORAD (apărare antiaeriană cu rază scurtă și foarte scurtă); trei sisteme VSHORAD; un sistem SHORAD; infrastructură specială de instrucție și simulare. Acordul include lansatoare, interceptoare (rachete), sisteme radar, dispozitive de instrucție și sprijin logistic, iar intrarea în funcțiune este planificată „peste cel mult 36 de luni”. Calendarul livrărilor și cadrul mai larg (iulie 2025) Livrările primelor două sisteme VSHORAD sunt programate în decurs de trei ani, iar instruirea operatorilor ar urma să înceapă înainte de recepție. În paralel, acordul-cadru extins, încheiat în iulie 2025, prevede un pachet mai amplu: șase sisteme integrate SHORAD–VSHORAD, șase sisteme SHORAD, șase sisteme VSHORAD, plus muniția aferentă, instruire și asistență logistică. Ce este SPYDER și ce rol operațional are SPYDER este descris ca o soluție mobilă de apărare antiaeriană cu reacție rapidă, proiectată să intercepteze avioane, drone, elicoptere și muniție ghidată de precizie, precum și rachete balistice tactice. Sistemul este construit în jurul rachetelor Python 5 și Derby, adaptate din configurația aer-aer la sol-aer. În material se menționează că sistemul poate angaja simultan multiple ținte la o distanță de până la 160 de kilometri, iar radarul EL/M 2106 (Israel Aerospace Industries) poate urmări până la 500 de ținte simultan, inclusiv în deplasare. Procedura de achiziție și integrarea în cerințele NATO Rafael a fost selectat printr-o licitație competitivă restrânsă, iar achiziția a fost aprobată de Parlament, în conformitate cu legislația națională. Responsabili români au indicat, conform articolului, că achiziția este aliniată cerințelor NATO și urmărește întărirea apărării împotriva amenințărilor aeriene, inclusiv drone și rachete de croazieră. În același context, The Jerusalem Post notează că România ar fi, „potrivit informațiilor existente”, în negocieri și pentru a achiziționa Iron Dome; această informație nu este prezentată ca fiind confirmată oficial în textul citat. [...]
Modernizarea descurajării nucleare maritime a SUA intră într-o fază de investiții pe termen lung , odată cu dezvoltarea unui nou focos nuclear și a unei versiuni succesoare pentru rachetele Trident, programe legate direct de trecerea de la submarinele din clasa Ohio la noua clasă Columbia, potrivit Antena 3 . Marina SUA pregătește racheta Trident II D5 Life Extension 2 (D5LE2) și focosul W93/Mk7 , descris ca primul program de focos nuclear nou inițiat de Statele Unite în aproape patru decenii. Planul a fost prezentat într-o actualizare din 25 iunie a Biroului Executiv de Achiziții pentru Portofolii al Marinei SUA (PAE SSP), în contextul în care submarinele Ohio se apropie de finalul duratei de viață, iar Columbia urmează să le înlocuiască. De ce contează: continuitatea capacității de descurajare pe mare Miza operațională este menținerea componentei maritime a „triadei nucleare” a SUA (forțe terestre, bombardiere strategice și submarine cu rachete balistice). Submarinele sunt considerate cele mai greu de detectat și, implicit, cele mai dificil de neutralizat, ceea ce le face un pilon al descurajării strategice. În acest cadru, modernizarea nu este prezentată ca înlocuirea unui sistem „eșuat”, ci ca o măsură de a păstra credibilitatea unui sistem longeviv, pe măsură ce rachetele și componentele existente ajung la limitele modernizării practice. Trident II: de la D5 la D5LE2, cu intrare planificată în 2039 Trident II D5 a intrat în serviciu operațional în 1990 pe submarinele din clasa Ohio și este descrisă drept una dintre cele mai fiabile rachete balistice lansate de pe submarine. Un program anterior de prelungire a duratei de viață a modernizat electronica și ghidajul, permițând variantei D5LE să rămână operațională până în anii 2040. Datele tehnice menționate pentru Trident II D5 includ: lungime: 13,41 metri; diametru: 2,11 metri; greutate: aproximativ 58,5 tone; propulsie: motor cu combustibil solid în trei trepte; rază de acțiune: aproximativ 7.360 kilometri; capacitate de a transporta mai multe vehicule de reintrare independente (MIRV), adică focoase care pot lovi ținte diferite. Potrivit oficialilor Marinei, D5 a ajuns însă la limitele modernizării, inclusiv din cauza uzurii și învechirii componentelor, dar și a cerințelor operaționale asociate viitoarei flote Columbia. În loc, este dezvoltat D5LE2, descris ca un design „hibrid” care combină componente de propulsie deja validate cu avionică, ghidaj și arhitecturi de sistem redesenate. Programul D5LE2 a trecut de etapa „Milestone B” în 2025 și a intrat în faza de dezvoltare inginerească și producție, cu introducerea inițială în flotă planificată pentru anul fiscal 2039. W93/Mk7: primul focos nuclear nou al SUA după decenii În paralel, Marina SUA colaborează cu Administrația Națională pentru Securitate Nucleară (NNSA) pentru dezvoltarea W93/Mk7. Articolul precizează că au fost făcute publice puține detalii tehnice, însă programul este prezentat ca o înlocuire a unor elemente învechite din arsenalul existent și ca o soluție compatibilă cu viitoarele rachete balistice lansate de pe submarine. Programul este legat și de submarinele britanice din clasa Dreadnought, în cadrul cooperării strategice de lungă durată dintre SUA și Regatul Unit. Infrastructură și achiziții: testare, extinderi și programe conexe Modernizarea include și investiții în infrastructura de suport. Antena 3 menționează, între altele, instalația de testare Strategic Weapons Systems Ashore, care a atins capacitatea operațională completă la finalul lui 2024, pentru validarea viitoarelor modernizări ale sistemului Trident înainte de implementarea pe flotă. Sunt în curs și dezvoltări de facilități de inginerie și extinderi de producție în centre strategice din Florida, Georgia și Washington, pentru a susține programul D5LE2 și operațiunile viitoare ale submarinelor. Separat, PAE SSP afirmă că adoptă metode de achiziție mai rapide și își extinde responsabilitățile către sisteme emergente, inclusiv arma hipersonică Conventional Prompt Strike și propunerea de rachetă de croazieră cu capacitate nucleară lansată de pe mare (SLCM-N). [...]
Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE , mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă. Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare. De ce este Turcia exclusă din SAFE Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale: reticențele unor state membre UE, menționate explicit Franța și Germania; condițiile impuse de UE pentru includerea țărilor terțe, respectiv alinierea la Politica Externă și de Securitate a UE. În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program. Argumentele Ankarei și alternativa de moment Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina. Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia. [...]
