Știri
Știri din categoria Apărare
Peste 100 de vehicule terestre autonome americane sunt folosite de nouă luni în Ucraina, iar datele de utilizare sugerează că logistica și evacuarea răniților devin o piață de „autonomie la sol” finanțată din bugete de apărare, potrivit The Next Web. Forterra spune că a desfășurat în zone de luptă peste 100 de ATV-uri autonome din octombrie, într-un demers pe care îl descrie drept cea mai mare desfășurare în luptă a unor vehicule terestre fără echipaj (UGV) realizată de o companie americană de tehnologie de apărare.
În cele nouă luni, vehiculele ar fi parcurs peste 2.500 de mile (aprox. 4.023 km) în peste 1.100 de misiuni, au transportat 777.440 de livre de marfă (aprox. 352.700 kg) și au realizat 52 de evacuări de răniți, conform companiei.
Platformele Forterra, numite Lancer, sunt bazate pe ATV-uri Polaris, echipate cu un „pachet” propriu de senzori și calcul (hardware și software care permit navigația și controlul). Sunt alimentate cu benzină și pot transporta până la 750 kg, de trei ori capacitatea UGV-urilor ucrainene pe baterii, susține publicația.
Un militar ucrainean citat de TechCrunch a descris rolul lor în logistică drept critic pentru menținerea apărării și a cerut mai multe unități, potrivit articolului.
Desfășurarea a fost finanțată din fonduri americane pentru apărare, în contextul sprijinului SUA pentru rezistența ucraineană și al eforturilor de transformare a armatei americane, notează sursa. În același timp, utilizarea dronelor aeriene ar fi creat „zone interzise” extinse, unde supravegherea poate duce rapid la lovituri, ceea ce împinge planificarea militară spre autonomie la sol.
O parte dintre vehicule au fost pierdute în luptă, inclusiv în situații în care au rămas blocate în noroi adânc și au putut fi țintite de forțele ruse, potrivit relatării. Publicația mai menționează că adăugarea unei antene Starlink a fost modificarea care le-a făcut „utile operațional”.
Deși sunt prezentate ca vehicule autonome, militarii ucraineni le-ar fi operat în principal prin teleoperare (control de la distanță), deoarece sistemele actuale nu pot identifica suficient de bine amenințări neașteptate și nu pot reacționa adecvat „în timp real” în fața inamicului, reiese din declarațiile citate.
Forterra lucrează la combinarea algoritmilor clasici de robotică cu inteligența artificială generativă pentru reacții mai generalizate, însă articolul nu oferă un termen pentru maturizarea acestor capabilități.
Principala cerință a militarilor ucraineni ar fi reducerea costurilor. Deși Forterra folosește lanțul comercial de aprovizionare al Polaris pentru a ține prețurile mai jos, vehiculele rămân „prea valoroase” pentru a fi consumate la fel de liber ca dronele, într-un război în care uzura și pierderile sunt inevitabile, potrivit citatului redat.
În paralel, „împingerea” Pentagonului către dominanța dronelor direcționează miliarde către vehicule militare autonome, iar competitori precum Scout AI (care a strâns 100 milioane de dolari, aprox. 460 milioane lei), Field AI și Overland AI testează la rândul lor UGV-uri cu armata SUA, mai notează publicația. Forterra ar fi atras peste 500 milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) finanțare de tip venture capital.
Recomandate
Raportul cost-efect al dronelor rescrie bugetele de apărare , iar presiunea pentru a muta investițiile dinspre platforme grele către sisteme mai ieftine și mai flexibile crește, potrivit TechRadar . Fostul CEO Google Eric Schmidt a sintetizat schimbarea printr-o comparație directă: „o dronă de 5.000 de dolari (aprox. 23.000 lei) poate distruge un tanc de 5 milioane de dolari (aprox. 23 milioane lei)”. Schmidt a vorbit la conferința Future Investment Initiative din Arabia Saudită despre ascensiunea războiului bazat pe drone, în contrast cu rolul istoric al tancurilor și al vehiculelor blindate. Mesajul central: raportul dintre cost și paguba produsă este „incredibil de favorabil”, iar SUA și aliații occidentali ar trebui să se îndepărteze de „tehnologia moștenită” (platforme vechi, costisitoare) în favoarea dronelor și a tehnologiilor conexe. „O dronă de 5.000 de dolari poate distruge un tanc de 5 milioane de dolari.” De ce contează economic: eficiența la cost împinge schimbarea de portofoliu Comparația folosită de Schmidt indică o problemă de bază pentru planificarea apărării: dacă mijloace relativ ieftine pot neutraliza active foarte scumpe, atunci randamentul investițiilor în platforme tradiționale scade, iar prioritățile de achiziții și modernizare se pot reconfigura. În logica prezentată, avantajul nu este doar prețul mai mic, ci și eficiența operațională a dronelor în conflictele recente. Context: Ucraina și accelerarea utilizării dronelor Declarațiile vin la circa doi ani și jumătate după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, conflict descris ca fiind definit de tehnologii de nouă generație, inclusiv robotică și drone. Publicația notează că Ucraina a folosit drone cu inteligență artificială pentru a lovi linii de aprovizionare rusești (cu trimitere la BBC ), iar Rusia și-a intensificat utilizarea dronelor cu propulsie cu reacție, care pot atinge viteze de până la 500 km/h, potrivit Euronews . În plus, TechRadar indică faptul că dronele sunt „incredibil de ieftine” comparativ cu tehnologiile folosite în trecut, făcând trimitere la o analiză Reuters , și menționează exemple de utilizare a dronelor și în conflictul dintre forțe americano-israeliene și Iran, cu referință la The Guardian . Cine este Eric Schmidt în ecosistemul de apărare TechRadar își sprijină contextul pe rolurile lui Schmidt în zona de politici și tehnologie pentru apărare: a condus Defense Innovation Board din martie 2016 (organism care conectează sectorul tehnologic cu Pentagonul) și a fost co-președinte al National Security Commission on Artificial Intelligence între 2019 și 2021, comisie cu misiunea de a face recomandări președintelui SUA și Congresului privind rolul inteligenței artificiale în viitorul apărării. În material nu sunt oferite detalii despre programe concrete de achiziții sau despre calendare de tranziție, însă mesajul este că presiunea economică a „costului pe efect” împinge armatele către drone și tehnologii asociate, în detrimentul platformelor grele tradiționale. [...]
Ucraina își extinde rapid cooperarea industrială pentru drone prin acorduri semnate cu Estonia și Olanda, într-un demers care vizează creșterea producției comune, schimbul de tehnologie și deschiderea către exporturi de armament, potrivit Kyiv Post . În paralel, președintele Volodîmîr Zelenski spune că sunt în pregătire înțelegeri similare cu Canada și Finlanda, pe fondul presiunii de a întări apărarea aeriană în fața atacurilor rusești. Acordurile au fost semnate în aceeași săptămână, în marja summitului NATO de la Ankara (Turcia). În cazul Estoniei, documentul a fost parafat în urma unei întâlniri între Zelenski și premierul Kristen Michal. Pentru Olanda, Zelenski a discutat cu premierul Rob Jetten și a descris înțelegerea drept una „deplină”, care acoperă producția comună de drone, dezvoltarea tehnologică și exporturi „sistematice” de armament. „Vor exista și mai multe oportunități pentru producție comună și dezvoltare tehnologică și, cel mai important, pentru schimb sistematic de expertiză și exporturi de armament”, a declarat Zelenski. Canada și Finlanda: acorduri în lucru, pe fundalul unui nou pachet militar Separat, Zelenski s-a întâlnit cu premierul canadian Mark Carney și cu președintele finlandez Alexander Stubb, discuțiile vizând calendarul și termenii unor acorduri „Drone Deal” similare. Canada a anunțat la același summit un pachet militar pe termen mediu de 900 milioane dolari (aprox. 4,1 miliarde lei) pentru Ucraina, care include vehicule, muniții și sprijin continuu pentru apărarea aeriană. În cazul Finlandei, Zelenski a indicat că negocierile continuă și că sunt încă „multe detalii” de coordonat, inclusiv posibile date de semnare. Discuțiile au inclus nevoile Ucrainei de apărare aeriană și coordonarea unor pași diplomatici și de apărare. De ce contează: dronele devin axa cooperării de apărare și a capacității industriale Seria de acorduri sugerează o accelerare a integrării Ucrainei în lanțuri de producție și dezvoltare militară împreună cu parteneri europeni și nord-americani, cu accent pe drone – un segment unde experiența de pe front poate fi transformată în capabilități industriale și, potențial, în exporturi. Contextul politic este summitul NATO de la Ankara, unde, potrivit Bloomberg (citat de Kyiv Post ), Ucraina a venit într-o poziție mai puternică decât în urmă cu un an, pe fondul intensificării loviturilor asupra infrastructurii petroliere și logistice rusești și al sprijinului financiar european în creștere. În același timp, articolul notează că Ucraina se confruntă în continuare cu lipsuri critice de interceptoare Patriot, în condițiile atacurilor rusești cu rachete balistice. [...]
Zelenski cere accelerarea apărării antirachetă în Europa, invocând „revoluția dronelor” din Ucraina , într-un mesaj către aliații NATO despre cum experiența de pe front ar putea fi integrată în apărarea colectivă, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a vorbit marți, la Forumul Industriilor de Apărare NATO de la Ankara, susținând că Ucraina a ajuns să dețină unele dintre cele mai puternice capabilități militare din Europa și că războiul modern s-a schimbat fundamental, cu dronele și lupta „de la distanță” ca element central. În acest context, el a argumentat că includerea acestor capabilități în arhitectura NATO „i-ar face pe toți mai puternici”. „Dacă ucrainenii știu deja cum să lupte astfel, atunci are sens ca aceste capabilități să devină parte a apărării colective a alianței. Asta ne-ar face pe toți mai puternici.” De ce contează: apărarea antirachetă rămâne „cea mai mare nevoie” a Ucrainei Dincolo de componenta de drone, Zelenski a insistat că Ucraina are nevoie urgentă de rachete suplimentare pentru apărarea aeriană, în special împotriva rachetelor balistice, pe care le-a descris drept „ultimul mare avantaj” al Rusiei. El a cerut statelor europene să accelereze dezvoltarea și producția de sisteme antibalistice, nu doar să se bazeze pe stocurile existente. În același mesaj, Zelenski a invocat limitele capacității actuale de producție pentru sistemul Patriot , afirmând că „producția actuală nu este suficientă” pentru cererea în creștere și solicitând sprijin pentru obținerea de licențe care să permită producția de sisteme Patriot în Ucraina. Argumentul operațional: dronele schimbă regulile, iar Ucraina spune că are dovada din teren Zelenski a comparat transformarea actuală a războiului cu momente istorice precum apariția mitralierelor în Primul Război Mondial, războiul cu tancuri în al Doilea Război Mondial și inventarea rachetelor. El a susținut că Ucraina a devenit un lider global în războiul cu drone, atât ofensiv, cât și defensiv. Printre afirmațiile prezentate: Ucraina ar elimina aproximativ 30.000 de militari ruși pe lună, „în principal folosind drone”; pentru luna iunie, Zelenski a indicat „aproape 28.000” și a spus că există confirmare video pentru fiecare caz. Ucraina ar fi lovit inclusiv ținte la mare distanță, menționând un atac cu drone asupra unei rafinării de petrol din Siberia și afirmând că loviturile asupra rafinăriilor rusești au devenit „noua realitate”. În Marea Neagră, dronele navale dezvoltate intern ar fi evoluat din platforme de lovire a navelor de război în sisteme „multirol”, capabile să atace și ținte terestre și aeriene. Rata de interceptare a dronelor rusești Shahed ar fi depășit 90%, ceea ce ar însemna „mii” de drone de atac oprite săptămânal. Zelenski a adăugat că Ucraina va rămâne vecină cu Rusia „mult timp după război”, motiv pentru care experiența acumulată ar avea valoare strategică pe termen lung pentru NATO. Ce propune Kievul: proiecte industriale comune și o „coaliție antibalistică” Președintele ucrainean a promovat și „ Drone Deal Initiative ”, descrisă ca un cadru pentru producție comună de drone, schimb de tehnologie, cooperare în apărare aeriană și protecția infrastructurii critice. În paralel, a reluat apelul pentru un „scut antibalistic” european, cerând sisteme „accesibile” și produse în masă „cât mai repede posibil”, avertizând că problema „nu poate aștepta până în 2030 sau mai târziu”. În final, Zelenski a cerut „mai multă determinare și mai multe decizii” privind apărarea aeriană, astfel încât subiectul să devină unul dintre rezultatele-cheie ale summitului NATO de la Ankara, și a mulțumit liderilor care susțin viitoarea aderare a Ucrainei la alianță. [...]
Ucraina a lovit peste noapte noduri-cheie din lanțul de producție și aprovizionare militară al Rusiei , vizând două fabrici din industria de apărare, un depozit de combustibil și infrastructură feroviară folosită pentru logistică, potrivit Kyiv Post . Țintele – de la microelectronică la explozibili și combustibil – indică o strategie de a reduce capacitatea Moscovei de a produce și de a reaproviziona armamentul folosit în război. Atacurile au avut loc în noaptea de luni spre marți, 7 iulie, iar Statul Major General al Ucrainei a transmis că operațiunile fac parte din eforturile de „degradare” a capacității Rusiei de a susține războiul. Producția de microelectronică și explozibili, în vizor în Briansk În regiunea Briansk, forțele ucrainene au lovit două obiective din industria militară rusă: Gruppa Kremniy EL , descrisă ca un producător important de microelectronică. Conform informațiilor citate, fabrica produce microcipuri, semiconductori de putere și componente electronice utilizate în sisteme rusești de comandă și control, echipamente de comunicații, război electronic și armament. Evaluarea pagubelor era în curs. Uzina chimică din Briansk , în orașul Seltso, unde au fost raportate patru explozii în zona facilității. Și aici, evaluarea pagubelor era în desfășurare. Publicația notează că uzina este un element important al complexului militar-industrial rus, producând pulbere, explozibili și componente pentru combustibil de rachetă folosite în muniție și rachete. Depozit de combustibil la aerodromul Belgorod și lovituri asupra logisticii din Crimeea și Donețk Pe lângă țintele industriale, Ucraina a vizat și infrastructură de sprijin: un depozit de combustibil la aerodromul Belgorod , cu pagube încă neclarificate la momentul relatării; două poduri feroviare lângă localitățile Rozdolne și Ichki, în Crimeea ocupată, despre care Statul Major ucrainean spune că sunt folosite pentru logistică militară (transfer de personal, arme și muniție); depozite de aprovizionare rusești în apropiere de Volnovakha și Yasynuvata, în regiunea Donețk ocupată. În comunicarea citată, Statul Major a afirmat că forțele ucrainene vor continua „sistematic” măsuri pentru a opri agresiunea armată a Federației Ruse. [...]
Lipsa interceptoarelor Patriot lasă Kievul expus rachetelor balistice , iar episodul pune presiune directă pe capacitatea NATO și a industriei de apărare de a susține un consum ridicat de muniție avansată, potrivit TWZ . În noaptea atacului, Ucraina nu a reușit să doboare niciuna dintre rachetele balistice Iskander și nici rachetele hipersonice Zircon lansate de Rusia, iar loviturile au vizat în principal Kievul. Președintele Volodîmîr Zelenski și oficiali ai forțelor aeriene au pus situația pe seama unui deficit major de interceptoare Patriot. Autoritățile ucrainene au raportat cel puțin 20 de morți și numeroși răniți. Atacul a venit cu o zi înaintea summitului NATO , unde Zelenski este așteptat să ceară aliaților mai multe muniții antirachetă. În paralel, Ucraina încearcă să-și dezvolte propria capacitate de producție de interceptoare, pentru a reduce dependența de donații. Efect operațional imediat: „sisteme sunt, dar nu există muniție” Forțele Aeriene ucrainene au transmis că toate cele 23 de rachete Iskander și cele șase Zircon lansate peste noapte au trecut de apărare. Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene, Iurii Ihnat, a rezumat problema astfel: pentru a doborî rachete balistice „ai nevoie de ceva cu care să le dobori”, adăugând că există suficiente sisteme Patriot, dar este necesară o aprovizionare constantă cu rachete interceptoare. În același timp, apărarea antiaeriană a avut rezultate semnificativ mai bune împotriva altor tipuri de ținte: Ucraina a anunțat că a doborât 326 din 351 de drone, 31 din 33 de rachete de croazieră Kh-101 și toate cele șase rachete Kalibr din atacul respectiv. Presiune pe stocuri și producție: deficitul Patriot este „global” Ihnat a recunoscut că deficitul de interceptoare Patriot nu este doar o problemă a Ucrainei, ci una globală. TWZ notează că cererea a crescut puternic pe fondul consumului SUA în conflicte recente din Orientul Mijlociu, al utilizării susținute în Ucraina și al angajamentelor față de aproape 20 de alte state. Publicația citează o analiză legată de stocurile americane de armament avansat, care indică o producție curentă a interceptoarelor PAC-3 MSE de aproximativ 650 pe an, cu jumătate din livrări către SUA și restul către aliați și parteneri. În ianuarie, Lockheed ar fi semnat un contract cu Pentagonul pentru creșterea producției anuale la 2.000. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la Ankara că SUA livrează activ interceptoare Patriot către Ucraina pentru a-și îndeplini angajamentele, dar a subliniat că există o limită a cantității de interceptoare aflate pe teritoriul NATO. Costuri și finanțare: 200 milioane dolari pentru muniție, dar livrările rămân problema Zelenski a susținut că unele angajamente de livrare nu sunt respectate, inclusiv cazuri în care Ucraina ar fi transferat deja fonduri pentru muniții (menționând NASAMS și altele). El a indicat explicit Norvegia, afirmând că exista un acord pentru plata a 200 de rachete, dar că nu ar fi sosit niciuna. Pe partea de sprijin european, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a anunțat că Germania va aloca 200 milioane dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru achiziția de muniții de apărare aeriană în cadrul mecanismului PURL și că va participa la inițiativa JUMPSTART, axată pe procurarea de interceptoare pentru Patriot. TWZ notează că o donație de 200 milioane dolari ar cumpăra aproximativ 40–50 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE. Publicația mai arată că prețul și timpii de livrare determină armata SUA să preseze industria să dezvolte un nou interceptor Patriot cu un cost țintă de circa 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe unitate. Ce urmează: cerere mai mare la NATO și accelerarea alternativelor Pe termen scurt, miza este dacă summitul NATO va produce decizii care să crească fluxul de muniție antirachetă către Ucraina, într-un context în care stocurile sunt limitate și cererea este în creștere. Pe termen mediu, TWZ indică faptul că Ucraina încearcă să dezvolte o alternativă internă, inclusiv prin proiecte ale companiei ucrainene Fire Point pentru un interceptor propriu, însă integrarea completă într-o rețea funcțională de apărare antirachetă rămâne o etapă critică și, din informațiile disponibile, încă nefinalizată. [...]
Summitul NATO de la Ankara mută presiunea de pe „cât cheltuim” pe „ce livrăm”, iar credibilitatea Alianței depinde de capacitatea Europei de a transforma rapid bugete mai mari în putere militară , într-un context în care administrația Trump cere rezultate și sugerează un rol american mai redus în securitatea continentului, potrivit Digi24 . Reuniunea, care începe marți în Turcia, vine după angajamentul luat anul trecut la Haga ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% pentru nevoi esențiale de apărare și 1,5% pentru nevoi mai largi de securitate). Miza din acest an este însă implementarea: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce administrația Trump numește „NATO 3.0”, conform analizei citate de Digi24 din CNBC. De la angajamente la execuție: blocajele care pot întârzia reînarmarea Un punct central este dacă „avântul” bugetar european se va vedea efectiv în producție și livrări de armament, nu doar în linii bugetare mai mari. Ulrike Franke (Consiliul European pentru Relații Externe) avertizează că există bani, dar problema este capacitatea de a-i cheltui eficient și de a produce. În text sunt enumerate limitări structurale ale industriei europene de apărare: fragmentarea producției și a programelor naționale; lanțuri de aprovizionare constrânse; birocrație; deficit de forță de muncă; subinvestiții acumulate în timp. Achizițiile comune ar putea reduce costurile și crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a opera împreună), dar guvernele rămân motivate să păstreze contracte, locuri de muncă și venituri fiscale în interiorul granițelor, ceea ce încetinește cooperarea, arată analiza. „Transferul sarcinilor” și riscul lipsei unui plan B fără SUA O altă întrebare majoră este dacă NATO poate menține angajamentul SUA în timp ce Europa preia mai multe responsabilități. Max Bergmann (CSIS) notează că Alianța a fost construită timp de 77 de ani în jurul puterii americane, iar o reducere a implicării Washingtonului – chiar fără retragere completă – ar forța Europa să-și reorganizeze apărarea fără SUA în rol central. În același timp, analiza indică faptul că s-a discutat puțin despre un „plan B” dacă Statele Unite nu mai vor să rămână profund implicate. Pentru europeni, o problemă practică este lipsa de claritate privind eventuale retrageri de forțe, resurse sau capabilități și nevoia unui calendar, dificil de obținut într-un climat politic descris ca imprevizibil. Ucraina: de la beneficiar de ajutor la sursă de inovație militară Ucraina este așteptată să fie un subiect central la Ankara, cu accent pe sprijinul militar pe termen lung, industria de apărare a Kievului și lecțiile operaționale după mai bine de patru ani de război pe scară largă. Analiza menționează intensificarea atacurilor ucrainene cu drone și rachete cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructură energetică, militară și logistică , ca semn al dezvoltării unor capabilități proprii. Franke susține că NATO ar trebui să privească Ucraina și ca furnizor de inovație, în special în domeniul dronelor, al combaterii dronelor și al utilizării datelor de pe câmpul de luptă. Turcia, gazdă și beneficiar potențial al noilor bugete europene Găzduirea summitului adaugă o dimensiune politică și economică: Turcia ar urmări să-și promoveze propriile priorități de securitate și industria de apărare, inclusiv accesul la achizițiile generate de creșterea cheltuielilor militare europene. Bergmann sugerează că Ankara se teme să nu fie exclusă pe măsură ce UE direcționează o parte din cheltuieli către producători europeni, în condițiile în care Turcia este în NATO, dar nu și în UE. În ansamblu, summitul este descris ca un test de credibilitate: dacă Europa nu poate converti rapid banii în capabilități, iar NATO nu poate gestiona tranziția către o implicare americană mai redusă fără fracturi politice, presiunea asupra arhitecturii de securitate europene va crește. [...]
