Forțele Aeriene ale Rusiei au ieșit din războiul din Ucraina mai capabile operațional, ceea ce ridică miza pentru planificarea NATO, arată o analiză sintetizată de Adevărul. Ideea centrală: conflictul început în februarie 2022 a funcționat ca un „laborator” care a accelerat adaptarea tacticilor, integrarea tehnologică și pregătirea piloților, astfel încât amenințarea aeriană rusă este descrisă ca fiind mai serioasă decât la momentul invaziei.

În 2022, mulți experți se așteptau ca Moscova să obțină rapid superioritatea aeriană, însă apărarea antiaeriană ucraineană și reacția forțelor Kievului au limitat eficiența campaniei aeriene ruse. La patru ani distanță, analiștii citați avertizează că această imagine inițială ar fi alimentat, în unele cercuri occidentale, o complacere strategică: Rusia nu doar că nu și-ar fi pierdut capacitatea aeriană, ci ar fi învățat din deficiențe și s-ar fi adaptat la războiul modern.

Ce s-a schimbat: integrare, armament și experiență de luptă

Potrivit analizei Business Insider citate, Rusia și-a rafinat modul de operare printr-o integrare mai eficientă între aviație, rachete, drone și apărare aeriană. În paralel, piloții ar fi acumulat experiență în condiții reale de luptă, iar flotele ar fi fost parțial reînnoite și sistemele de armament ajustate pe baza utilizării constante pe front.

Un exemplu menționat este avionul de vânătoare Su-35. Analistul Justin Bronk, de la Royal United Services Institute (RUSI), arată că aparatul ar fi devenit mai letal prin integrarea rachetelor aer-aer cu rază lungă R-37M, capabile să lovească ținte la distanțe mai mari decât armamentul clasic. Deși aceste arme nu s-ar fi tradus într-un număr „spectaculos” de victorii aeriene confirmate, utilizarea lor repetată este prezentată ca semn al unei învățări active pe câmpul de luptă.

De ce contează pentru NATO: problema nu e doar tehnologia, ci volumul și adaptarea

Într-o analiză separată, RUSI notează că Rusia nu a devenit „invincibilă” în aer, dar a câștigat experiență operațională continuă și și-a adaptat tacticile în timp real, inclusiv prin folosirea rachetelor cu rază lungă. În plus, războiul ar fi accelerat integrarea dintre capabilități aeriene și terestre – drone, rachete de croazieră, bombe planante și rețele antiaeriene stratificate – ceea ce ar fi extins capacitatea de lovire la distanță și ar fi suprasolicitat apărarea ucraineană.

Textul indică și intensitatea campaniei aeriene: Rusia ar fi lansat „sute de drone” într-un singur val, iar într-o săptămână ar fi fost folosite „mii de drone și bombe aeriene” asupra Ucrainei, într-un tipar descris ca susținut și adaptiv.

În acest context, generalul în rezervă Gordon Davis avertizează că Alianța ar trebui să renunțe la imaginea unei aviații ruse ineficiente. Justin Bronk mai susține că pierderile de aeronave – multe modele vechi – nu ar reflecta neapărat capacitatea reală de luptă a forțelor aeriene ruse de acum.

Pe partea industrială, articolul menționează că industria de apărare rusă ar fi continuat să producă aparate moderne precum Su-35S și Su-34, reușind în unele cazuri să compenseze pierderile și să mențină un ritm de modernizare chiar în condiții de război. În paralel, piloții ar beneficia de „mii de ore de zbor” și experiență de luptă, un avantaj față de perioada pre-2022, când nivelul de instruire era considerat sub standardele occidentale.

Concluzia experților citați: combinația dintre experiență, adaptare și volum operațional face ca aviația rusă să fie o provocare mai complexă și în evoluție pentru securitatea europeană decât era percepută la începutul invaziei.