Știri
Știri din categoria Apărare
Pentagonul rămâne fără ținte strategice majore în Iran, pe fondul intenției președintelui Donald Trump de a continua campania militară încă trei săptămâni, potrivit Adevărul, care citează foști și actuali oficiali din domeniul apărării, preluați de Politico.
Într-un discurs de miercuri adresat națiunii, Trump a susținut că forțele militare ale Iranului, industria sa de apărare și conducerea politică au fost „absolut decimate” de atacurile aeriene ale SUA, dar a promis extinderea bombardamentelor, fără să detalieze ce obiective ar mai rămâne.
Doi oficiali actuali și un fost oficial al administrației Trump avertizează că SUA își epuizează rapid țintele viabile pentru lovituri aeriene, ceea ce complică inclusiv eforturile de a distruge stocurile rămase de rachete balistice ale Iranului.
„Cele care au rămas sunt probabil în buncăre fortificate. Altminteri ar fi fost deja distruse.”
În acest context, oficialii descriu un tip de conflict în care Iranul ar miza mai puțin pe o confruntare convențională și mai mult pe presiune economică și rezistență, folosind inclusiv controlul asupra Strâmtorii Ormuz, un punct critic pentru transportul global de petrol.
Potrivit sursei, aceste dinamici ar putea încuraja Teheranul să refuze negocieri privind programul nuclear, securitatea regională sau redeschiderea rutelor maritime esențiale, ceea ce ar putea prelungi conflictul pe termen nedefinit.
Un oficial din domeniul apărării avertizează că, pe măsură ce lista de ținte se subțiază, SUA ar putea ajunge să lovească obiective tot mai puțin importante, cu efectul de a întări poziția Gardienilor Revoluției în interiorul Iranului și de a alimenta o escaladare de durată.
Trump nu a indicat că ar intenționa să renunțe: joi a publicat pe rețelele sociale un videoclip cu urmările unui atac asupra a ceea ce a numit „cel mai mare pod din Iran” și a adăugat că „urmează mult mai multe” bombardamente.
În același timp, oficialii citați avertizează că opțiunile rămase sunt limitate fără escaladare, deoarece multe dintre activele militare valoroase ale Iranului ar fi fie distruse, fie inaccesibile fără o invazie terestră, variantă pe care administrația nu a susținut-o public.
În text sunt conturate câteva direcții care ar putea intra în calcul, fiecare cu riscuri politice și militare:
Pe fondul instabilității, prețurile energiei au crescut, ceea ce sporește presiunea politică asupra Casei Albe pentru a pune capăt conflictului și a evita costuri interne, mai notează sursa.
Casa Albă nu a răspuns solicitărilor de comentarii, iar Departamentul Apărării a direcționat întrebările către Comandamentul Central al SUA, care a refuzat să răspundă întrebărilor despre țintele rămase.
Îngrijorările au început să apară și în Congres. Reprezentantul Gregory Meeks, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanților, spune că lipsește un plan pentru etapa următoare și cere o strategie care să prevină escaladarea și să protejeze interesele SUA. În ansamblu, oficialii citați avertizează că SUA se apropie de un punct de cotitură: opțiuni militare mai puține, riscuri mai mari și o direcție tot mai greu de definit.
Recomandate
Planificarea militară a SUA pentru Cuba rămâne, deocamdată, un exercițiu pe hârtie , dar discuțiile interne arată cum războiul din Iran consumă resurse și limitează opțiunile Washingtonului în alte dosare, potrivit HotNews , care citează o relatare CBS News preluată de Anadolu și Agerpres. Planificatorii militari americani au analizat mai multe scenarii pentru posibile acțiuni împotriva Cubei, inclusiv un asalt aerian la care ar participa mii de soldați. Conform unor oficiali americani citați de CBS News, misiunea ar fi asociată Diviziei 101 Aeropurtată, descrisă drept singura unitate pregătită pentru o astfel de operațiune. De ce e puțin probabil un pas rapid spre o operațiune Oficialii citați în relatare insistă că planificarea nu echivalează cu o decizie politică: nu ar însemna automat că președintele Donald Trump sau Pentagonul au hotărât lansarea unei operațiuni. În plus, o eventuală acțiune împotriva Cubei ar întâmpina „provocări majore” în acest moment, pentru că o parte importantă din resursele militare ale SUA rămâne angajată în operațiuni împotriva Iranului. În același context, se menționează că avioane, capabilități de informații și alte resurse au fost deja transferate în Orientul Mijlociu, ceea ce face improbabil un demers militar împotriva Cubei pe termen scurt. Ce a inclus briefingul de la Pentagon Potrivit CBS News, Pentagonul a organizat luna trecută un briefing pe un „concept de operațiuni” pentru a evalua opțiuni militare preliminare. În astfel de exerciții sunt analizate, în mod uzual: obiectivele misiunii; necesarul de trupe; logistica; termenele; riscurile. Presiune diplomatică și sancțiuni: linia oficială a Washingtonului Pe linie politică, secretarul de stat Marco Rubio ar fi susținut o tranziție diplomatică spre un guvern cubanez tehnocrat, dispus să aplice reforme economice, însă demersul ar fi intrat în impas, în pofida presiunii financiare crescute, inclusiv prin sancțiuni care vizează armata cubaneză și GAESA , conglomeratul militar. Departamentul de Stat a extins, de asemenea, sancțiunile împotriva entităților de stat cubaneze care „canalizează venituri către regim și forțele paramilitare” implicate în reprimarea populației, inclusiv brigăzile de intervenție rapidă. Context intern: tensiuni legate de războiul din Iran Relatarea CBS News mai notează, pe baza unor surse familiarizate cu situația, că războiul din Iran ar fi scos la iveală tensiuni între Donald Trump și Pete Hegseth, secretarul apărării. Doi oficiali au declarat că Hegseth ar fi favorizat o abordare militară mai dură, în pofida îngrijorărilor generalului Dan Caine, șeful Statului Major Interarme. Anna Kelly, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a respins informațiile privind nemulțumirea lui Trump față de subordonați, afirmând că președintele „a fost extrem de mândru” de conducerea lui Hegseth și a amiralului Brad Cooper pe durata Operațiunii „Epic Fury ”. În ansamblu, informațiile indică mai degrabă o evaluare de opțiuni și constrângeri operaționale, decât un semnal că SUA se pregătesc efectiv pentru o intervenție iminentă în Cuba. [...]
Conflictul dintre conducerea civilă și cea militară din Ucraina riscă să blocheze reforme-cheie , după ce ministrul apărării Mykhailo Fedorov l-a acuzat public pe comandantul-șef al armatei, Oleksandr Syrsky, că obstrucționează schimbările și evită să discute deschis problemele din sistem, potrivit Kyiv Post . Declarațiile vin în contextul în care demiterea lui Fedorov, anunțată de președintele Volodîmîr Zelenski, mai are nevoie de aprobarea Parlamentului. Fedorov a spus, într-un briefing de presă de urgență la Kiev, pe 16 iulie, că nu i-a cerut lui Zelenski să aleagă între el și Syrsky, dar că „toate inițiativele” ministerului ar fi început să fie blocate, ceea ce ar fi făcut cooperarea imposibilă. În același timp, el a susținut că Syrsky nu ar fi dispus să recunoască public problemele din armată și că, în loc să se concentreze pe înfrângerea Rusiei, ar alimenta divizări interne. „Syrsky nu este pregătit să vorbească deschis despre probleme. În loc să se gândească la cum să învingă Rusia, s-a gândit cum să împartă țara.” Reformele invocate: drone, roboți și schimbări de personal Fedorov a cerut „decizii fundamentale de personal”, inclusiv înlocuirea comandantului-șef și a șefului Statului Major General, pentru a da mai multă influență comandanților tineri. El a acuzat Statul Major că a împiedicat reforme în interiorul ministerului, oferind două exemple operaționale: aprobarea unui program de dotare a brigăzilor cu drone ar fi durat patru luni, din cauza disputelor birocratice; în șase luni, structura Ministerului Apărării nu ar fi putut fi schimbată deoarece nu ar fi primit avizul Statului Major. În viziunea lui Fedorov, avantajul pe câmpul de luptă ar trebui să vină din tehnologie, nu din numărul de militari, iar dronele ar trebui să înlocuiască soldații „ori de câte ori este posibil”. „Mai întâi, dronele trebuie să lupte. Trebuie să protejăm oamenii. Să pierdem drone, nu soldați.” El a mai cerut înființarea unei școli dedicate „războiului modern”, pentru formarea unei noi generații de lideri militari pe baza lecțiilor din invazia la scară largă a Rusiei. Cifre și rezultate revendicate în mandatul de șase luni Fedorov a enumerat mai multe realizări din perioada în care a condus ministerul, inclusiv: drone interceptoare care ar doborî 70–80% dintre dronele rusești Shahed; creșterea achizițiilor de sisteme robotice terestre de la 12.000 anul trecut la 50.000 anul acesta; dezvoltarea unui concept de apărare antiaeriană „stratificată”, care ar urmări interceptarea a până la 95% din dronele Shahed și rachetele de croazieră, folosind tehnologii noi. Tot el a afirmat că Ucraina l-ar fi convins pe Elon Musk să restricționeze accesul Rusiei la terminalele Starlink , în urma unor discuții directe. Demiterea, încă în joc în Parlament, și reacțiile din armată și societate Zelenski a confirmat demiterea lui Fedorov cu o zi înainte, invocând, între altele, neînțelegeri cu Syrsky privind modul de ducere a războiului. Fedorov ar urma să rămână „în echipă” într-un alt rol, nespecificat, iar plecarea sa face parte dintr-o remaniere mai amplă, în care ministrul de interne Ihor Klymenko ar urma să îl înlocuiască la Apărare. Decizia a generat reacții în lanț: adjunctul comandantului Forțelor Aeriene, Pavlo Yelizarov, și-a anunțat demisia, spunând că nu poate rămâne în armată după îndepărtarea lui Fedorov. În paralel, mii de oameni s-au adunat lângă Teatrul „Ivan Franko” din Kiev, cerând președintelui să revină asupra deciziei. Pe plan politic, în timpul dezbaterilor parlamentare, unii deputați au cerut ca Fedorov să prezinte un raport despre rezultatele mandatului înainte de orice vot. Mai multe instituții media ucrainene, citând surse parlamentare, au relatat că în Rada nu ar exista suficiente voturi pentru aprobarea demiterii, însă această informație rămâne la nivel de raportare pe surse. [...]
Demisia adjunctului comandantului Forțelor Aeriene ale Ucrainei expune tensiuni în vârful conducerii apărării , în plin proces de schimbare a Cabinetului și a conducerii Ministerului Apărării, potrivit Kyiv Post . Pavlo Yelizarov spune că a plecat din armată după demiterea ministrului apărării Mykhailo Fedorov, pe care o consideră „o mare nenorocire” pentru capacitatea de apărare a țării. Yelizarov a anunțat pe Facebook că și-a depus demisia „în al cincilea an al războiului” și a precizat că nu intenționează să-și continue serviciul militar. „Din păcate, în al cincilea an al războiului, mi-am depus demisia din Forțele Armate ale Ucrainei. Consider că demiterea lui M. Fedorov este o mare nenorocire pentru capacitatea de apărare a țării.” Schimbarea de la Apărare, legată de „viziuni diferite” asupra războiului În același context politic, parlamentarii discutau componența noului Cabinet, iar una dintre mizele rămase neclarificate era conducerea Ministerului Apărării. Publicația notează că, după o a doua reuniune a fracțiunii de guvernământ „Servitorul Poporului”, deputata Olha Vasylevska-Smahliuk a spus că președintele Volodîmîr Zelenski îl va nominaliza pe ministrul de interne Ihor Klymenko pentru funcția de ministru al apărării. Zelenski a explicat ulterior că a decis să-l înlocuiască pe Fedorov deoarece ministrul în funcție și comandantul-șef Oleksandr Sîrski ar fi avut „viziuni diferite” despre modul în care trebuie purtat războiul. Președintele a adăugat că Fedorov va rămâne în echipa sa, fără să precizeze rolul. Presiune publică și risc de discontinuitate în reforme și cooperare Materialul consemnează și o protestare în Kiev față de demiterea lui Fedorov, la care ar fi participat câteva mii de persoane, potrivit unui corespondent al publicației. Manifestanții au cerut revenirea asupra deciziei și au susținut că schimbarea ar putea deraia reformele din apărare; poliția a spus că protestul a fost pașnic. În plan extern, comisarul european pentru apărare Andrius Kubilius a criticat decizia, numind-o „o mare surpriză” și subliniind importanța păstrării cooperării de apărare UE–Ucraina. El a spus că UE va căuta asigurări că programele comune de producție de arme și drone continuă fără întreruperi. Parlamentul urma să voteze noul cabinet joi, 16 iulie, iar la momentul publicării articolului legislativul analiza și numirea lui Serhiy Koretsky, director general al Naftogaz, ca prim-ministru. [...]
Integrarea unui sistem francez de ghidare a crescut capacitatea Ucrainei de a lovi ținte industriale militare în adâncimea Rusiei , inclusiv la distanțe de până la circa 1.000 km, potrivit Mediafax . Miza operațională este directă: precizia mai bună extinde setul de obiective care pot fi atacate cu rachete de croazieră, cu efect potențial asupra producției de armament și a lanțurilor de aprovizionare ale Rusiei. Ce tehnologie este implicată și cine o produce Conform informațiilor citate de publicație din presa franceză, un sistem de ghidare dezvoltat de compania franceză Safran a fost integrat pe rachetele FP-5 Flamingo produse de compania ucraineană Fire Point „în urmă cu mai bine de un an”, potrivit Le Monde . Primele rezultate ar fi devenit vizibile în ultimele luni. Țintele lovite și distanțele menționate Materialul indică două lovituri atribuite utilizării rachetei FP-5 Flamingo echipate cu sistemul francez de ghidare: 27 iunie : uzina Titan-Barrikadîi din regiunea Volgograd, la aproximativ 400 km de granița cu Ucraina; fabrica este descrisă ca obiectiv strategic, producând inclusiv lansatoare pentru sisteme de rachete. începutul lunii iunie : compania VNIIR-Progress din Ceboksari (Republica Ciuvașă), la circa 1.000 km de teritoriul ucrainean; aici ar fi fabricate receptoare și antene pentru sistemul de navigație GLONASS folosit de armata rusă. Cum este descrisă racheta FP-5 Flamingo FP-5 Flamingo este prezentată ca o rachetă de croazieră cu rază lungă, proiectată pentru lovituri „mult în spatele liniei frontului”. Sistemul de navigație ar combina inteligența artificială cu cartografierea terenului, pentru zbor la joasă altitudine și evitarea detectării radar pe anumite segmente. Pe lângă ghidarea furnizată de Safran, racheta ar utiliza și ArduPilot , un software open-source (cu cod sursă public) de pilot automat folosit și pentru drone, pentru planificarea autonomă a rutei și integrarea cu senzori. Cooperarea franco-ucraineană: ce mai apare în material Colaborarea Safran–Fire Point nu s-ar limita la FP-5 Flamingo, potrivit informațiilor publicate de Le Monde . Prin filiala Preligens, Safran ar furniza Ucrainei echipamente de poziționare, sisteme electro-optice, tehnologii anti-dronă și soluții de analiză a informațiilor. Separat, în aprilie, companiile franceze Turgis Gaillard și Renault ar fi anunțat că vor dezvolta pentru armata franceză o rachetă „inspirată” de FP-5 Flamingo. Date tehnice menționate Potrivit datelor prezentate de producător, citate în articol, FP-5 Flamingo: este propulsată de un motor Ivchenko AI-25 ; are aproximativ 12 metri lungime și o masă de aproape șase tone ; transportă un focos de aproximativ 1.150 kg ; are viteză de croazieră de circa 700 km/h și poate atinge până la 950 km/h ; are autonomie maximă de până la 3.000 km și poate rămâne în aer aproape patru ore . [...]
Ministerul de Interne a semnat un contract care mută 65% din producția armamentului în România , deși acordul-cadru pentru achiziția sistemelor de armament individual de infanterie (SAI) tip NATO și muniție, finanțată printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei), nu a fost încheiat până la termenul-limită de 30 mai, potrivit HotNews . Informația relevantă pentru piață și pentru capacitatea industrială locală este că, în locul acordului-cadru ratat la termen, a fost încheiat un „contract de cooperare industrială” care, conform Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ar permite realizarea în România a 65% din producția armamentului vizat. Ce s-a semnat efectiv și ce înseamnă pentru producția locală Documentul analizat de Profit.ro , citat de HotNews, indică faptul că MAI — instituția care a coordonat achiziția — susține că acest contract de cooperare industrială creează cadrul pentru localizarea unei părți semnificative din producție. În plus, MAI afirmă că patru arme incluse în acest contract ar urma să fie fabricate integral în România. Context: finanțarea SAFE și termenul ratat pentru acordul-cadru Achiziția SAI (armament individual de infanterie) tip NATO și muniție este legată de o finanțare printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei). Totuși, acordul-cadru aferent nu a fost încheiat până la data limită de 30 mai, conform informațiilor din documentul citat. HotNews notează că detaliile provin dintr-un document analizat de Profit.ro . [...]
Marina SUA își pregătește portavioanele pentru drone autonome de luptă cu rază lungă , iar mesajul către industrie este că viitorul program va fi judecat nu doar după performanțe, ci și după capacitatea de producție rapidă și costuri ținute sub control, potrivit HotNews . Biroul Executiv pentru Achiziții de Aviație al Marinei SUA a publicat pe 14 iulie o solicitare de informații (RFI – „request for information”, adică un demers de testare a pieței, nu o licitație și nici o comandă fermă) pentru o nouă generație de aeronave fără pilot, optimizate pentru operarea de pe portavioanele nucleare din clasele Ford și Nimitz . Termenul-limită pentru transmiterea conceptelor este 13 august. De ce contează: accent pe producție în masă și cost unitar redus Dincolo de lista de capabilități, documentul pune explicit presiune pe partea industrială: companiile trebuie să arate cum pot scala rapid producția într-un scenariu de criză și ce tehnologii ar folosi pentru a menține jos atât costul unitar, cât și costurile de întreținere. În interpretarea citată de HotNews, această orientare sugerează un „război de uzură” în care contează volumele și ritmul de înlocuire, nu doar numărul mic de platforme foarte scumpe, cu pilot. „Air Wing of the Future”: mix de aeronave cu și fără pilot Solicitarea se încadrează într-un program numit „Air Wing of the Future” („Grupul Aerian al Viitorului”), menționat de DefenseNews.com. Planul vizează trecerea de la o structură bazată masiv pe F/A-18 Super Hornet și tot mai mult pe F-35C către un mix de aeronave cu pilot și fără pilot, din generația a cincea și viitoarea generație a șasea, care să opereze împreună în misiuni. HotNews notează că demersul este „oarecum surprinzător” în contextul în care Marina SUA are deja în derulare programe de drone care vizează operarea alături de avioane clasice, inclusiv MQ-25A Stingray (dronă-cisternă pentru realimentare în aer) și programul Collaborative Combat Aircraft (drone „coechipieri loiali”, cu costuri mai reduse). Ce misiuni vrea Marina SUA pentru noile drone Conform documentației RFI, platformele ar putea fi proiectate ca rol unic, multirol sau ca „familie de sisteme modulare” (componente schimbabile rapid în funcție de misiune). Marina SUA enumeră opt tipuri de misiuni: atac împotriva navelor de suprafață; atac împotriva țintelor terestre și bombardament la sol; război antisubmarin; luptă aer-aer împotriva avioanelor și rachetelor inamice; război electronic (bruiaj); ISR (inteligență, supraveghere și recunoaștere); realimentare în aer pentru alte aeronave; reaprovizionare logistică pentru o grupare navală de luptă (transport de echipamente și provizii). Cerințe tehnice: rază de atac și autonomie avansată, plus opțiune VTOL În cerințele tehnice, Marina SUA cere, între altele: rază de acțiune : autonomie de zbor de minimum 1.000 de mile marine (aprox. 1.850 km) pentru misiuni de atac; autonomie la sol și la aterizare : rulare autonomă pe punte (taxiing) și respectarea tiparelor de zbor din jurul portavionului; autonomie în misiune : decizii autonome complexe, inclusiv schimbarea sarcinilor în zbor, evitarea activă a amenințărilor și realimentare automată în aer; compatibilitate : integrare cu infrastructura actuală de control al dronelor de pe portavioane. Un element important evidențiat în material este că, deși accentul cade pe operarea de pe portavioane cu catapulte și cabluri de oprire, Marina SUA își dorește și drone cu decolare și aterizare verticală (VTOL) , care ar putea opera și de pe nave mai mici, precum distrugătoare, sau de pe baze maritime mobile. Ce urmează RFI-ul nu obligă Marina SUA să cumpere ceva și nu garantează un contract, însă stabilește direcția: capabilități autonome pentru misiuni diverse, rază mare de acțiune și, esențial, o arhitectură industrială care poate livra repede și ieftin atunci când cererea crește brusc. Pentru industrie, termenul de 13 august este primul test: cine poate demonstra, pe hârtie, că poate produce la scară și cu costuri controlate. [...]
