Știri
Știri din categoria Apărare
Un eventual conflict SUA–China pentru Taiwan ar putea scăpa rapid de sub control, din cauza lipsei de „balustrade” și reguli de angajare care să limiteze loviturile asupra infrastructurii critice de comandă și comunicații, avertizează o evaluare strategică citată de Reuters, publicată înaintea celui mai mare summit anual de apărare din Asia, organizat la Singapore.
Evaluarea aparține International Institute for Strategic Studies (IISS) și susține că, într-un scenariu de criză legat de Taiwan, ambele armate ar fi probabil să desfășoare operațiuni ample, inclusiv atacuri asupra centrelor de comandă și a rețelelor de comunicații ale adversarului. În lipsa unor „guard rails” (mecanisme de limitare a escaladării) și a unor reguli de angajare care să reducă riscul de a lovi noduri critice de tip C4ISR (comandă, control, comunicații, calculatoare, informații, supraveghere și recunoaștere), IISS consideră că „perspectiva escaladării nucleare” rămâne un risc major într-un conflict de amploare între cele două puteri.
Miza, potrivit documentului, este că atacurile asupra infrastructurii care coordonează războiul (comandă și control, comunicații, senzori și rețele de informații) pot fi interpretate ca pași către o degradare strategică decisivă, ceea ce amplifică presiunea pentru escaladare. Într-un scenariu Taiwan, IISS descrie obiective diferite: China ar încerca să țină la distanță SUA și aliații, în timp ce SUA ar urmări să întărească reziliența Taiwanului.
În același timp, institutul avertizează că lumea se apropie de o nouă cursă a înarmării nucleare, „cu Asia-Pacific în centrul ei”, pe fondul extinderii arsenalelor nucleare în regiune și al dezvoltării capabilităților convenționale de lovire la distanță mare de către state fără arme nucleare.
Concluziile apar înaintea Shangri-La Dialogue (29–31 mai, Singapore), unde sunt așteptate să domine agenda Taiwan, conflictul din Iran și incertitudinile privind angajamentele SUA în regiune. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, urmează să vorbească sâmbătă, în timp ce China nu confirmase, la momentul relatării, participarea ministrului apărării Dong Jun.
Evenimentul are loc după întâlnirea din această lună, la Beijing, dintre președintele Chinei, Xi Jinping, și președintele SUA, Donald Trump, care a alimentat îngrijorări la Taipei privind fermitatea angajamentului american de sprijin pentru apărarea insulei, notează Reuters. Beijingul nu a exclus folosirea forței pentru a prelua controlul asupra Taiwanului, deși afirmă că preferă „reunificarea pașnică”; guvernul Taiwanului respinge pretențiile de suveranitate ale Chinei.
Daniel Salisbury, senior fellow la IISS, a spus că la summitul Trump–Xi nu au existat discuții specifice despre nuclear și a descris relația bilaterală drept „destul de dificilă” pe această temă. El a comparat situația cu Războiul Rece, când SUA aveau un istoric îndelungat de discuții cu URSS privind controlul armamentelor și reducerea riscurilor, subliniind că un dialog similar cu China este mai complicat, inclusiv din cauza caracterului mai puțin transparent al unei părți din arsenalul chinez.
În paralel, Reuters notează că oficiali americani și analiști în controlul armamentelor spun că Beijingul își extinde și își îmbunătățește capacitățile nucleare mai rapid decât orice altă putere nucleară. Un raport al Pentagonului din decembrie arată că China ar fi pe traiectoria de a ajunge la 1.000 de focoase până în 2030, iar Federation of American Scientists estimează că Rusia și SUA au 4.400, respectiv 3.700 de focoase active, în timp ce China are 620. Nu a existat un răspuns imediat din partea autorităților americane sau chineze, potrivit Reuters.
Recomandate
SUA pregătesc o reducere a capacităților militare pe care le pun la dispoziția NATO în caz de criză , o schimbare care ar muta o parte mai mare din povara operațională către europeni și canadieni, potrivit Digi24 , care citează Spiegel via Reuters. Planul, relatat de Spiegel, ar fi fost prezentat la sediul NATO din Bruxelles, la finalul săptămânii trecute, de un reprezentant al secretarului american al Apărării, Pete Hegseth . Trei surse familiarizate cu discuțiile au declarat pentru Reuters că administrația Trump intenționa să îi informeze pe aliați încă de săptămâna trecută despre reducerea „fondului” de capabilități americane disponibil alianței în caz de criză. Ce se schimbă, potrivit informațiilor din presă Conform articolului Spiegel, SUA ar urma să reducă mai multe tipuri de capabilități puse la dispoziția NATO: numărul de bombardiere strategice ar urma să fie menținut la jumătate din nivelul anterior; numărul avioanelor de vânătoare americane disponibile pentru NATO ar urma să scadă cu o treime ; Marina SUA ar urma să ofere mai puține distrugătoare ; SUA nu ar mai intenționa să furnizeze NATO niciun submarin ; Europa ar urma să fie nevoită să își asigure propriile drone de recunoaștere , în timp ce SUA ar reduce semnificativ furnizarea de drone înarmate. Spiegel îl citează pe reprezentantul american Alexander Velez-Green ca participant la reuniunea cu ușile închise în care ar fi fost discutate aceste reduceri. De ce contează pentru aliații europeni Miza este una operațională: dacă aceste reduceri se confirmă, planificarea de forțe a NATO ar trebui ajustată, iar statele europene ar fi împinse să acopere mai rapid goluri de capabilități, de la aviație la componenta navală și la drone. O purtătoare de cuvânt a NATO a declarat pentru Spiegel că, în planificarea forțelor, s-a ajuns la o „dependență excesivă” de SUA și că, pe măsură ce Europa și Canada investesc mai mult în apărare, responsabilitățile militare din alianță ar putea fi reorganizate. Context: presiune politică și următorii pași În material sunt menționate tensiuni transatlantice mai vechi, alimentate de criticile președintelui Donald Trump la adresa aliaților europeni pentru nivelul cheltuielilor militare și de discuțiile despre o posibilă retragere a unor militari americani din Germania , precum și de poziționări legate de NATO și de obligațiile de apărare reciprocă. Potrivit Spiegel, SUA ar urma să ofere mai multe detalii la începutul lunii iunie , într-o conferință. Ministerul Apărării din Germania nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii din partea Reuters, mai notează Digi24. [...]
Ucraina își mută tot mai mult logistica și o parte din apărarea antiaeriană la sol pe roboți tereștri , iar planul este să ajungă anul acesta la zeci de mii de vehicule terestre fără echipaj, pe fondul riscurilor tot mai mari pentru manevra și transportul clasic în apropierea frontului, potrivit TWZ . Miza este una operațională: dronele aeriene au făcut extrem de periculoasă deplasarea în teren, iar Ucraina încearcă să înlocuiască misiuni repetate și expuse (transport, evacuare, luptă) cu platforme terestre controlate de la distanță, produse în mare parte intern. Într-un interviu acordat publicației, CEO-ul Brave1 (incubatorul ucrainean de tehnologie pentru apărare), Andrii Hrytseniuk, spune că Ucraina este „setată” să producă „zeci de mii” de astfel de sisteme în acest an și că cererea din partea forțelor armate este „vorace”. Ținta de 50.000 și baza industrială: 280 de companii, 550 de modele Președintele Volodîmîr Zelenski a stabilit ca obiectiv producția a 50.000 de vehicule terestre fără echipaj (UGV) în 2026, iar Hrytseniuk afirmă că implementarea „merge conform planului” și că există încredere că ținta poate fi atinsă. Pentru a susține ritmul, Ucraina se bazează pe o rețea extinsă de producători privați: 280 de companii ucrainene ar produce UGV-uri, iar în total ar exista 550 de modele diferite, de la platforme mici la unele mari, împărțite pe mai multe categorii operaționale. Unde se vede efectul imediat: „ultimii 10–15 kilometri” și misiunile de logistică Cea mai directă utilizare este în logistică, în special în „zona gri” din apropierea liniei frontului, unde Hrytseniuk indică drept interval critic ultimii 10–15 kilometri. Acolo, transportul de materiale de construcții, muniție și provizii este mutat tot mai mult pe UGV-uri pentru a reduce expunerea soldaților. În acest context, Brave1 indică o creștere a utilizării: în martie ar fi fost efectuate 9.000 de misiuni, iar în aprilie „mai mult de 10.000”, semnalând o accelerare a implementării logistice cu roboți tereștri. Evacuare și luptă: de la recuperarea răniților la rol antidrone Pe lângă logistică, a doua categorie menționată este evacuarea răniților, cu platforme dedicate extragerii din zone periculoase. A treia categorie este cea de luptă, unde Ucraina ar avea „mai mult de 10” modele. Acestea sunt folosite atât pentru atac împotriva trupelor și vehiculelor blindate rusești, cât și ca sisteme antidrone la sol. Hrytseniuk afirmă că astfel de UGV-uri sunt utilizate pentru a lovi drone Shahed, drone FPV (inclusiv unele ghidate prin fibră optică) și chiar „avioane rusești mici”. În privința armamentului, el enumeră calibre de 5,45 mm, 5,56 mm, 7,62 mm și 12,7 mm, precum și lansatoare de grenade, inclusiv Mk19. Inteligența artificială ca diferențiator și rolul sistemului Delta Un element cheie pentru eficiența în luptă este integrarea inteligenței artificiale (IA) în turelele de luptă: Hrytseniuk susține că fără IA, UGV-urile de luptă „nu funcționează la o eficiență adecvată”. El descrie utilizarea „viziunii artificiale” pentru recunoaștere, identificare, clasificare, urmărire și recomandări către operator, adăugând că sistemele pot achiziționa ținta și pot deschide focul. Separat, el afirmă că fără sistemul de comandă și control Delta, „toate aceste tehnologii avansate” nu ar funcționa pe câmpul de luptă, numindu-l „absolut crucial” pentru drone și operațiuni multidomeniu, fără a oferi detalii tehnice. Limitările fibrei optice la UGV-uri Deși fibra optică este un subiect intens discutat la dronele aeriene, Hrytseniuk spune că la UGV-uri nu este folosită în mod curent: există experimente, însă „doar un procent foarte mic” ar utiliza astfel de soluții, deoarece misiunile UGV sunt, de regulă, dus-întors, iar fibra optică ar împinge utilizarea spre misiuni „one-way”. În ansamblu, tabloul descris de Brave1 indică o schimbare de doctrină la nivel tactic: Ucraina încearcă să industrializeze rapid un „strat” terestru de robotică pentru a susține logistica și a reduce pierderile, în timp ce extinde rolul acestor platforme către luptă și apărare antidrone, într-un ritm pe care publicația îl compară cu cel al celor mai avansate armate. [...]
Ucraina a ajuns să opereze drone la o scară comparabilă cu forțe aeriene întregi , iar asta împinge armata și industria locală să standardizeze rapid pregătirea piloților, într-un sistem mixt (militar, unități de front și companii private) care produce operatori „utilizabili” în 1–2 luni, potrivit unei analize Kyiv Post . Dimensiunea programului este greu de cuantificat exact, dar declarații oficiale ale Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU) indică aproximativ 80.000 de militari implicați într-o formă sau alta în operațiuni cu drone. Interviuri realizate de publicație cu piloți și comandanți de unități sugerează că numărul operatorilor de drone din prima linie ar fi „cu siguranță” de ordinul zecilor de mii, cu estimări între 25.000 și 40.000 de operatori/piloți activi. Ca reper, Kyiv Post compară aceste ordine de mărime cu efectivele unor forțe armate europene: Forțele Aeriene Italiene au în total 35.000–43.000 de militari și circa 1.500 de piloți, iar un ordin de mărime pentru toți piloții NATO din afara Americii de Nord ar fi de aproximativ 15.000. O forță mare, dar necentralizată: de la „autodidact” la școli de zbor Analiza descrie o evoluție accelerată: după 2014, mulți piloți ucraineni s-au instruit informal, iar în perioada 2015–2021 activitatea avea adesea un caracter semi-amator, cu drone cumpărate din bani proprii sau din donații. După invazia pe scară largă din februarie 2022, utilizarea masivă a dronelor pentru recunoaștere a devenit o necesitate operațională, iar deficitul de muniție de artilerie a accelerat dezvoltarea dronelor de atac. Primele școli și academii de drone au apărut la începutul lui 2024, de regulă pornind de la grupuri informale de instructori. În primăvara lui 2026, instruirea „din mers” în unitate mai există, dar este excepția: majoritatea noilor piloți ajung mai întâi într-o școală. Cum arată „pipeline-ul” de pregătire și cine îl finanțează Kyiv Post descrie o rețea națională de academii care, potrivit relatărilor intervievaților, poate transforma o persoană fără experiență într-un pilot „de bază” în aproximativ o lună până la două luni, urmând ca perfecționarea să continue în unitatea de luptă. Modelul este mixt: școli operate de AFU ; școli operate de unități ; școli private cu taxă , uneori pornite din inițiative de voluntariat; programe finanțate de industrie , de regulă de producători de drone. Numărul și locațiile școlilor sunt clasificate, pe motiv că Rusia prioritizează lovirea piloților de drone, iar instruirea are loc pe tot parcursul anului, în mai multe locații din Ucraina. Exemple: școli private, producători de drone și cerere pentru „interceptoare” Un exemplu prezentat este o școală privată cu plată, Center of Special Training (CST), înființată la mijlocul lui 2024 după ce un grup de voluntari a identificat nevoia de mai mulți piloți. Directorul spune că școala percepe bani pentru acoperirea costurilor și antrenează clase mixte: recruți noi, militari cu experiență care își schimbă specializarea și piloți care trec pe platforme noi. În prezent, cererea ar fi ridicată pentru instruire pe drone interceptoare , iar inițiativa s-a extins și către producția de drone. Separat, compania ucraineană Skyfall (producător de drone) a intrat în ecosistem oferind instruire ca serviciu pentru clienți. Un reprezentant a declarat pentru Kyiv Post că din 2023 școlile Skyfall ar fi instruit peste 20.000 de operatori, iar cererea este mare pentru pregătirea pe drona interceptoare P1Sun. Standardizare în armata regulată: durate și criterii de calificare În unități de luptă, pregătirea de bază în școli (guvernamentale sau private) este completată de o perioadă de „ucenicie” în teren. În cazul Brigăzii 4 Grele, pentru a ajunge la misiuni de luptă, un pilot trebuie să finalizeze instruirea de bază și apoi să zboare ca pilot junior într-o secțiune de trei persoane; ar fi nevoie de aproximativ trei luni sub supravegherea unui veteran pentru ca un pilot mediu să poată executa majoritatea misiunilor singur, potrivit adjunctului comandantului batalionului de drone. AFU operează și propriile centre. Doi instructori de la Centrul 239 de instruire au descris clase tipice de zece cursanți și un program combinat (teorie + zbor), specific unui tip de dronă. Duratele menționate: calificare pe o dronă de bază Mavic : 39 de zile; drona bombardier Vampir : 40–45 de zile; drone FPV (First Person View – pilotaj prin imagine transmisă în timp real): aproape două luni. Raportul instructor–cursanți este, de regulă, 1 la 10; finanțarea ar fi adecvată, iar puțini cursanți abandonează, deși unii sunt trimiși în unități cu recomandarea că au nevoie de practică suplimentară. Simulatorul ca infrastructură: cost mic, utilizare largă Un element operațional important este folosirea simulatoarelor. Un dezvoltator al companiei ucrainene de software BAZU a descris pentru Kyiv Post programul de simulare FPV Battleground, realizat de o echipă de șase dezvoltatori pentru aproximativ 50.000 de dolari (aprox. 230.000 lei). Simulatorul urmărește să reproducă realist zborul (vânt, derivă, cuplu al rotoarelor, vreme) și include simularea războiului electronic, inclusiv pierderea comunicațiilor în faza finală a unui atac asupra unei ținte protejate de bruiaj. Instrumentul ar fi folosit atât în versiuni militarizate, cât și civile, nu doar pentru antrenarea piloților: unele unități ar modela obiective și rute într-un „sandbox” de până la 40 x 40 km și ar rula scenarii pentru a decide cum să sprijine atacurile cu drone. Dezvoltarea este finanțată intern, iar interesul internațional pentru versiunea militarizată este descris ca fiind ridicat. În ansamblu, concluzia operațională a materialului este că Ucraina a transformat rapid pregătirea pentru drone într-o infrastructură de masă, alimentată de experiența de luptă și de feedback continuu între front, școli și producători – un avantaj greu de replicat în afara unui teatru de război, dar cu implicații directe pentru modul în care se vor pregăti operatorii de drone în armatele europene. [...]
Uniunea Europeană pregătește o evaluare și întăriri pe flancul estic, inclusiv în România, pentru a acoperi mai rapid vulnerabilități precum apărarea anti-dronă și avertizarea timpurie, pe fondul semnalelor că SUA vor reduce treptat o parte din capabilitățile militare alocate NATO, potrivit Știrile Pro TV . Inițiativa este legată de incidente repetate cu drone și de perturbări în țările baltice și Finlanda, unde, în ultimele luni, au existat alerte, oameni trimiși în adăposturi, școli închise și transport afectat. În acest context, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a cerut sisteme mai bune pentru detectarea și doborârea dronelor, dar și alerte mai rapide. „Nu sunt incidente izolate. Este o strategie deliberată a Rusiei, care încearcă să destabilizeze societățile noastre democratice. Am putea iniția, desigur în deplină coordonare cu NATO, o evaluare cuprinzătoare a sistemelor anti-dronă și de avertizare timpurie existente în regiune, astfel încât să putem identifica împreună lacunele grave și apoi să accelerăm sprijinul acolo unde este cea mai mare nevoie.” Ce ar însemna, practic, pentru flancul estic Miza operațională este ca statele de pe flancul estic, inclusiv România, să poată reacționa mai repede, inclusiv prin: sisteme îmbunătățite de detectare și doborâre a dronelor; protejarea infrastructurii critice; schimb mai rapid de informații între țări, inclusiv cu ajutorul sistemelor Copernicus și Galileo (platforme europene pentru observație și navigație prin satelit). În paralel, Ucraina ar urma să fie implicată mai mult în industria europeană de apărare, potrivit materialului. Contextul NATO: reduceri americane, dar fără detalii de calendar În același timp, la sediul NATO din Bruxelles, șefii apărării din statele membre au fost informați de Statele Unite că vor reduce treptat o parte dintre forțele și echipamentele puse la dispoziția Alianței. Sunt menționate bombardiere strategice, avioane de luptă, drone, submarine și nave de război. „Deocamdată nu se știe cât de mari vor fi reducerile și nici când vor fi aplicate. Statele Unite i-au asigurat însă pe aliați că protecția nucleară oferită de Washington nu va fi afectată. Subiectul ar urma să fie discutat din nou luna viitoare, când NATO va analiza ce trupe și echipamente poate pune fiecare stat membru la dispoziția Alianței.” Un plan NATO pentru desfășurare mai rapidă în statele baltice Pe lângă demersurile Comisiei Europene, Reuters este citată cu informația că NATO ar avea un plan de consolidare a apărării flancului estic printr-o nouă structură care să faciliteze desfășurarea rapidă de forțe în Letonia și Estonia, în eventualitatea unui război cu Rusia. Berlinul și Haga ar fi convenit, în coordonare cu NATO, alocarea Corpului germano-olandez, cu sediul la Münster, pentru cele două state baltice. Când este pe deplin operațional, un corp de armată comandă trei divizii, adică între 40.000 și 60.000 de soldați. În prezent, forțele NATO din statele baltice și Polonia sunt sub comanda unui singur cartier general multinațional din Szczecin, Polonia. [...]
Regatul Unit și Polonia își extind cooperarea militară și de informații printr-un tratat de securitate și apărare semnat la Londra de premierii Keir Starmer și Donald Tusk, pe fondul evaluării comune că Rusia reprezintă o „amenințare strategică” pe termen lung, potrivit Agerpres . Acordul are o miză operațională: introduce un cadru formal pentru exerciții comune și schimburi de informații, iar Londra indică drept direcții de consolidare cooperarea în domeniul armamentului, securitatea cibernetică și lupta împotriva criminalității organizate. Varșovia a precizat, la rândul ei, că tratatul prevede în special exerciții comune și schimburi de informații. De ce contează: răspuns la presiunea de securitate și la incertitudinea privind SUA Starmer a legat explicit tratatul de „provocarea” reprezentată de agresiunea rusă, susținând că efectele acesteia depășesc Ucraina și se resimt „dincolo de frontierele sale, asupra propriilor noastre țări”. Donald Tusk a spus că documentul consemnează poziția comună potrivit căreia Rusia este o amenințare strategică pentru Polonia, Regatul Unit și NATO și a adăugat că ambele părți iau „foarte în serios” declarațiile potrivit cărora SUA și-ar putea reduce, într-o formă sau alta, prezența în Europa. Ce include tratatul și cum se leagă de repoziționarea Londrei Cei doi lideri au vizitat baza Royal Air Force de la Norholt (vestul Londrei) și un buncăr muzeu din al Doilea Război Mondial, într-un demers cu încărcătură simbolică, dar tratatul vizează măsuri concrete de cooperare. Regatul Unit a mai semnat tratate similare cu Franța și Germania, prezentate ca semnale ale apropierii de partenerii europeni. În regiune, Polonia semnase în 2025 un tratat cu Franța care include o clauză de apărare și asistență reciprocă, iar un alt tratat este în pregătire cu Germania. Context: accent pe securitatea cibernetică și pe finanțarea apărării Șefa agenției britanice de informații cibernetice GCHQ, Anne Keast-Butler, a avertizat că Rusia atacă „fără odihnă” infrastructuri critice, procese democratice și lanțuri de aprovizionare, iar „marja de manevră” a Regatului Unit și a aliaților pentru a păstra un avans se reduce. În plan bugetar, Polonia – cea mai populată țară de pe flancul estic al NATO – este statul din Alianță care alocă cel mai mult apărării ca pondere în PIB, „peste 4,8%” în acest an. La începutul lunii mai, Varșovia a semnat un acord de împrumut cu Comisia Europeană pentru modernizarea armatei și a industriei de armament, urmând să primească 44 de miliarde de euro (aprox. 220 de miliarde de lei). [...]
Forța Spațială a SUA a atribuit SpaceX un contract de 2,29 miliarde de dolari pentru „coloana vertebrală” a unei rețele militare de date și țintire în orbită joasă , un pas cu impact operațional direct asupra modului în care armata americană distribuie rapid informații de la senzori la platforme de lovire, potrivit Ars Technica . Space Systems Command (centrul principal de achiziții al Forței Spațiale) a anunțat marți un acord „firm-fixed-price” (preț fix) în valoare de 2,29 miliarde de dolari pentru contractul Space Data Network (SDN) Backbone, confirmând informații vehiculate de mai mult timp despre intenția Pentagonului de a apela la SpaceX pentru o nouă rețea de comunicații în orbită joasă (LEO). În comunicarea oficială, instituția susține că selecția SpaceX „accelerează livrarea unei rețele de comunicații reziliente și de mare viteză în spațiu”. Ce construiește SpaceX și de ce contează operațional Rețeaua SDN Backbone ar urma să se bazeze pe tehnologie dezvoltată inițial pentru constelația Starlink. SpaceX produce deja sateliți proiectați pentru aplicații militare, denumiți Starshield, iar articolul notează că rețeaua din LEO „probabil” va folosi această platformă. Conform Space Systems Command, proiectul vizează o rețea extinsă de sateliți interconectați optic (legături laser între sateliți), care să furnizeze: comunicații tactice la nivel global; servicii de comunicații de bandă largă; o „stratificare” de comunicații care să conecteze continuu, global și securizat „senzorii și trăgătorii” (adică lanțul de la detectare/urmărire la transmiterea datelor către sistemele care execută lovirea). Context: o reconfigurare după inițiative separate blocate Ars Technica plasează contractul în contextul evoluției Space Development Agency (SDA), un birou al Pentagonului înființat în 2019, care a început în 2023 lansarea de prototipuri pentru o constelație de sateliți de urmărire a rachetelor și de retransmisie de date. Strategia SDA era să procure și să introducă rapid noi generații de sateliți de „transport” de date la fiecare doi ani, folosind contribuții de la mai multe companii din industria spațială americană. În acest cadru, SDN Backbone este prezentat ca „backbone”-ul (componenta centrală) unei rețele „re-arhitecturate”, după ce inițiative separate ale Pentagonului au stagnat. Ce urmează Din informațiile disponibile în material, Forța Spațială a confirmat atribuirea contractului și direcția tehnologică (LEO, interconectare optică, bază Starlink/Starshield), însă nu sunt oferite în text detalii despre calendarul de implementare, numărul de sateliți sau etapele de livrare. [...]
