Știri
Știri din categoria Apărare
Forțele Armate ale Canadei au elaborat un model pentru scenariul unei invazii americane, potrivit The Telegraph, pe fondul declarațiilor repetate ale lui Donald Trump despre anexarea unor teritorii și al tensiunilor politice legate de Groenlanda.
Planurile, care exclud recrutarea obligatorie, ar marca prima dată în aproximativ 100 de ani când Ottawa ia în calcul explicit posibilitatea unui atac dinspre vecinul de la granița sudică, notează publicația britanică. Documentele subliniază însă că un astfel de atac este considerat „extrem de improbabil”.
Conform unui material citat de The Globe and Mail, generalii canadieni ar aprecia că, în fața superiorității militare a SUA, Canada ar fi împinsă către un tip de război neconvențional, bazat pe ambuscade și acțiuni „hit-and-run” (lovire și retragere).
Modelul descrie tactici comparate cu cele folosite de mujahedinii afgani împotriva forțelor americane în Afganistan, inclusiv implicarea trupelor și a civililor înarmați în acțiuni de hărțuire. În plus, dronele ar putea avea un rol în provocarea de pierderi forțelor de ocupație, prin analogie cu utilizarea lor de către Ucraina împotriva Rusiei, potrivit articolului.
Oficiali canadieni din domeniul apărării ar considera că o invazie dinspre sud ar putea copleși apărarea Canadei „în doar două zile”. Unul dintre scenariile de lucru ar fi trecerea rapidă la o insurgență de durată, similară conflictului de 20 de ani purtat în Afganistan împotriva SUA.
Articolul oferă și repere de ordin numeric: armata canadiană are 71.500 de militari și aproximativ 30.000 de rezerviști, în timp ce armata SUA ar avea 2,8 milioane de persoane înrolate. Corpul Pușcașilor Marini americani, indicat ca forță probabilă pentru o operațiune de asalt, are circa 186.000 de militari activi și 40.000 în rezervă.
Pentru a reduce decalajul, șefa Statului Major al Apărării, generalul Jennie Carignan, anunțase anterior un plan de constituire a unei rezerve de 400.000 de voluntari, cu rol de a perturba forțele invadatoare. Un „senior defence source” citat de publicație afirmă că Ottawa ar avea, în cel mai bun caz, până la trei luni pentru pregătiri, iar primele indicii ar fi o acumulare de forțe americane.
Documentele de planificare ar prevedea și apelarea la aliați precum Marea Britanie sau Franța. În acest context, The Telegraph relatează că Mark Carney l-a salutat pe Emanuel Macron la Davos, într-un gest de unitate, pe fondul reacțiilor europene după ce Trump și-a reînnoit promisiunea de a anexa Groenlanda.
Mark Carney, premierul Canadei, a declarat marți că a existat o „ruptură” în ordinea mondială după ce Donald Trump a cerut preluarea Groenlandei. Trump a afirmat în repetate rânduri că ar dori ca Canada să devină parte a SUA, ironizându-l pe fostul premier Justin Trudeau drept „guvernator” și numind Canada „al 51-lea stat”.
Un fost planificator strategic al forțelor canadiene, general-locotenent (r) Mike Day, a calificat drept „fantezist” scenariul unei invazii americane, dar a argumentat că și în acest caz SUA ar avea dificultăți să ocupe toate marile orașe.
„E un scenariu fantezist să vorbești despre o invazie americană, dar chiar și atunci SUA ar avea probleme să controleze toate marile orașe. Și, la fel ca Ucraina, pentru mine e de neimaginat să capitulăm doar pentru că ne-ar lua capitala.”
În planul mai larg al relației bilaterale, articolul amintește că Trump și-a justificat interesul pentru Canada prin ideea că Ottawa nu ar gestiona adecvat amenințările din nord asociate Chinei și Rusiei. În 2025, el a impus tarife de 35% Canadei, ulterior reduse, iar un raport recent al NBC News susține că Trump are în continuare o „fixație” legată de transformarea Canadei într-o parte a SUA.
Recomandate
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Epuizarea rapidă a rachetelor americane de precizie cu rază lungă în războiul de cinci luni cu Iranul ridică semne de întrebare privind capacitatea SUA de a susține operațiuni similare și de a descuraja alți adversari, potrivit unei analize publicate de The Jerusalem Post , care citează Reuters și surse familiarizate cu datele interne. Potrivit a trei persoane care cunosc situația, Armata SUA a consumat o mare parte din stocul de muniții de precizie cu rază lungă, în principal rachete sol-sol ATACMS (Army Tactical Missile Systems) și PrSM (Precision Strike Missiles). Două dintre surse afirmă că SUA au folosit „practic toate” aceste arme, fără a preciza câte mai rămân. Munițiile respective, care costă peste 1 milion de dolari bucata (aprox. 4,6 milioane lei), sunt esențiale pentru lovituri de la distanță, reducând riscul pentru piloți și platforme. În contextul în care PrSM este generația mai nouă destinată să înlocuiască ATACMS, scăderea stocurilor poate influența opțiunile operaționale ale Washingtonului dacă ar relua atacuri la scară mare asupra Iranului, inclusiv printr-o dependență mai mare de misiuni cu avioane pilotate, considerate mai riscante. Ce înseamnă pentru pregătirea militară și descurajare Sursele citate spun că diminuarea stocurilor ar putea limita capacitatea SUA de a răspunde la alte crize și de a descuraja adversari precum Rusia și China. Un al patrulea interlocutor afirmă că US Central Command (CENTCOM) a ajuns aproape să epuizeze rachetele terestre pe care le avea înainte de război, dar a reușit să se reaprovizioneze din stocuri americane din alte regiuni ale lumii. În paralel, în interiorul administrației Trump au avut loc discuții tensionate, în ultima săptămână, despre cât timp pot continua loviturile asupra Iranului fără ca stocurile să scadă la niveluri care ar afecta reacția la alte situații. Casa Albă a transmis o declarație a președintelui Donald Trump, potrivit căreia SUA au „mult mai multe muniții decât oricine din lume” și „mult mai mult decât avem nevoie”, adăugând că industria de apărare produce mai mult și își extinde capacitățile. Producția crește, dar riscul unui deficit rămâne Analiștii citați în material apreciază că producția unor muniții (inclusiv obuze de artilerie și mai multe tipuri de rachete) este la niveluri record, dar avertizează că ar putea să nu acopere necesarul unui război prelungit. Lockheed Martin, producătorul ATACMS și PrSM (și al sistemului THAAD), nu a răspuns imediat solicitărilor privind nivelul stocurilor sau declarațiile lui Trump. Nici Raytheon, producătorul rachetelor Tomahawk și al interceptorilor Patriot, nu a oferit un răspuns imediat. Purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că armata SUA „are tot ce îi trebuie” pentru a acționa „la momentul și în locul ales de președinte” și că a derulat operațiuni în mai multe comandamente, menținând în același timp un „arsenal profund” de capabilități. Și munițiile defensive se reduc: Patriot, THAAD și Tomahawk Un raport al Center for Strategic and International Studies (CSIS) publicat săptămâna trecută estimează că între februarie și iulie au fost consumate aproximativ 65% din interceptoarele Patriot, iar stocul de interceptori THAAD ar fi cu cel puțin 38% mai mic decât la începutul războiului. Reuters precizează că nu a văzut datele de stoc, însă două surse spun că aceste estimări corespund datelor interne. În plus, una dintre surse afirmă că SUA au consumat „puțin sub jumătate” din stocul global de rachete de croazieră Tomahawk de la începutul războiului, o cifră pe care Reuters spune că nu a putut să o verifice independent. În acest context, Raytheon (divizie a RTX) ar fi ajuns la un acord preliminar multianual cu Pentagonul pentru creșterea producției de Tomahawk, ca parte a efortului de refacere a stocurilor. Context politic: autoritatea de a purta război fără Congres Conflictul a alimentat dezbaterea privind autoritatea lui Trump de a desfășura ostilități împotriva Iranului fără autorizare din partea Congresului. Potrivit materialului, nu a fost înaintată nicio cerere pentru o declarație de război sau pentru o autorizare de folosire a forței militare. În paralel, două surse spun că lideri militari au avertizat de săptămâni că stocurile de arme defensive se reduc. Mai multe instituții media au relatat recent că Trump ar fi renunțat la o nouă ofensivă majoră în Iran, parțial din cauza acestor avertismente; un oficial american a contestat relatările, susținând că decizia a fost influențată de presiuni din partea statelor din Golf. [...]
Negocierile pentru co-producția rachetelor Patriot rămân fără rezultat concret , iar prioritatea Washingtonului este accelerarea livrărilor de apărare antiaeriană către Ucraina înainte de iarnă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile ambasadorului SUA la NATO, Matthew Whitaker . Whitaker a spus, într-un interviu la Fox Business (3 august), că nu există încă un acord care să permită Ucrainei să producă pe plan intern interceptori Patriot (PAC-3). El a invocat regimul strict de control la export pentru această tehnologie și faptul că, în prezent, producția este permisă doar producătorilor americani. Totuși, oficialul american a indicat că sunt discutate opțiuni de co-producție cu parteneri ucraineni și europeni, pentru a crește capacitatea industrială și a sprijini apărarea Ucrainei și a Europei. A precizat că SUA „lucrează la unele dintre aceste acorduri”, dar că nu are „nimic de anunțat” în acest moment. Miza operațională: iarna vine înaintea unui acord industrial Mesajul central al lui Whitaker este că un acord de producție pe termen lung nu poate livra efecte în timp util pentru sezonul rece. În schimb, „cel mai important” este ca sistemele și muniția de apărare antiaeriană necesare Ucrainei „să fie mutate cât mai repede posibil”, fie din stocurile aliaților care au rachete în plus, fie prin creșterea producției în fabricile americane. Context politic: Trump a nuanțat promisiunea privind licențierea Articolul amintește că președintele SUA, Donald Trump, a avansat inițial ideea acordării unui drept de producție pentru Ucraina la summitul NATO de la Ankara (7–8 iulie), după o întâlnire cu Volodîmîr Zelenski. Ulterior, după o nouă întâlnire la Casa Albă (28 iulie), a urmat o temperare a poziției: la o ședință de Cabinet la Camp David (31 iulie), Trump a spus că „nu s-a ajuns la un acord”, invocând dificultatea de a ceda o astfel de tehnologie și riscul ca beneficiarii „să se întoarcă într-o zi împotriva ta”. Presiunea din teren: stocuri epuizate și atacuri cu rachete balistice Kyiv Post notează că interceptorii PAC-3 sunt descriși ca fiind singura armă capabilă să intercepteze racheta balistică rusească Iskander-M . În cel mai recent atac menționat (1 august), apărarea aeriană ucraineană ar fi interceptat doar una din 27 de rachete balistice lansate asupra Kyivului, într-un atac care a inclus și opt rachete de croazieră și 185 de drone. Bilanțul indicat: cel puțin nouă morți și 30 de răniți. Potrivit lui Zelenski, eșecul interceptării restului rachetelor balistice a fost legat direct de epuizarea stocurilor, iar deficitul ar încuraja noi lovituri rusești. În acest context, discuția despre co-producție rămâne relevantă strategic, dar nu rezolvă problema imediată a livrărilor și a muniției disponibile înainte de iarnă. [...]
Un exercițiu militar în care o echipă ucraineană de 10 oameni a „distrus” o brigadă britanică ridică semne de întrebare despre cât de repede pot armatele NATO să se adapteze la războiul dominat de drone și sisteme digitale, potrivit Daily Mail . Episodul este folosit ca argument de Valerii Zalujnîi , fost comandant-șef al Ucrainei și în prezent ambasador la Londra, care avertizează că NATO ar fi „cu peste un deceniu” în urma Rusiei pe câmpul de luptă. În simularea desfășurată anul trecut în Estonia, la care au participat peste 16.000 de militari din 12 țări NATO, o brigadă britanică a fost „distrusă” într-o înfrângere descrisă drept „horribilă”. Exercițiul a reprodus un câmp de luptă „contestat și aglomerat” de drone, un tip de mediu operațional asociat direct cu lecțiile din războiul din Ucraina. De ce contează: dronele și managementul digital al luptei schimbă raportul de forțe Într-un scenariu din exercițiul Hedgehog 2025, echipa ucraineană a folosit Delta , un sistem de management al câmpului de luptă care permite colectarea de informații în timp real și utilizarea inteligenței artificiale pentru coordonarea loviturilor, identificarea țintelor și analiza datelor. Potrivit relatării, un grup de zece ucraineni, jucând rolul forței adverse, a executat 30 de „lovituri” simulate în jumătate de zi și a „distrus” 17 vehicule blindate. Un participant citat de publicație a descris vulnerabilități elementare în comportamentul trupelor din scenariu, susținând că grupul de luptă „umbla pur și simplu”, fără camuflaj, și își parca corturile și vehiculele blindate la vedere. Avertismentul lui Zalujnîi: „doctrine” vechi și un decalaj de 12 ani Zalujnîi afirmă că NATO ar continua să se comporte ca și cum viitoarele conflicte ar semăna cu al Doilea Război Mondial și că alianța ar avea nevoie de peste un deceniu pentru a ajunge măcar la jumătate din capacitățile militare ale Rusiei. În articol este redată și o declarație atribuită ambasadorului Ucrainei la Londra: „Cel mai probabil, NATO va rămâne în aceeași formă ca acum și va petrece 12 ani, ca Ucraina, trecând la standardele care trebuie atinse pentru a ajunge cel puțin la jumătate din nivelul Federației Ruse.” În același timp, Zalujnîi ar fi admis că forțele ucrainene au nevoie de sisteme de apărare antiaeriană și de alte tehnologii pe care statele NATO le dețin. Implicații pentru Marea Britanie: costuri mari, planuri contestate, presiune de timp Materialul leagă discuția despre adaptarea la războiul cu drone de constrângerile bugetare din Regatul Unit. Un plan de apărare elaborat de generalul Sir Richard Barrons și Lord Robertson ar fi fost respins de Trezorerie ca fiind prea scump, decizie calificată drept „profund periculoasă”. Cei doi au avertizat, într-o audiere parlamentară, că Marea Britanie se află „confortabil” în raza rachetelor balistice rusești și că apărarea ar fi aproape inexistentă. Publicația notează și un exemplu de cost: un plan de tip „Iron Dome” pentru protejarea marilor orașe ar fi fost evaluat la 80 de miliarde de lire sterline, în timp ce Partidul Laburist ar fi oferit 1 miliard de lire sterline în cadrul unui plan de investiții în apărare. În acest context, Sir Richard Barrons este citat avertizând asupra urgenței: „Lumea arde acum. Regatul Unit nu deține ceasul în privința momentului până la care trebuie să fim pregătiți. Este setat de Rusia și probabil în funcție de un rezultat în Ucraina. De aceea oamenii vorbesc credibil despre 2030 sau mai devreme.” Context regional: infrastructură militară și exerciții rusești În final, articolul menționează imagini satelitare care ar arăta extinderea a zeci de baze militare de-a lungul granițelor Rusiei cu țări NATO și faptul că Moscova a organizat recent exerciții majore în Marea Barents, inclusiv cu rachete cu capacitate nucleară. [...]
Japonia își leagă reînarmarea de creșterea economică , într-un mesaj care pregătește terenul pentru noi majorări de buget și pentru o politică industrială orientată spre producția de armament, potrivit HotNews . În cea mai recentă „carte albă” a apărării, Tokyo susține că investițiile în apărare pot aduce beneficii economiei și nivelului de trai, în paralel cu accelerarea consolidării militare pe fondul tensiunilor regionale. Raportul anual evaluează drept principale riscuri China, Rusia și Coreea de Nord și recomandă ca Japonia să valorifice tehnologia, să finanțeze start-up-uri și să folosească mai multe componente comerciale în producția de armament, într-o încercare de a crește capacitatea industrială și viteza de livrare. Apărarea, prezentată ca politică economică Documentul Ministerului nipon al Apărării argumentează explicit că investițiile în apărare au efecte pozitive „asupra economiei în ansamblu și vieții cetățenilor”, mesaj aliniat cu abordarea prim-ministrei Sanae Takaichi de a folosi cheltuielile strategice ale statului pentru stimularea creșterii economice. Schimbarea de poziționare este susținută și simbolic: coperta raportului este realizată în stil anime și prezintă o familie într-un peisaj urban „futurist”, în locul imaginilor militare dominante în edițiile anterioare, potrivit unui oficial al ministerului. China, „cea mai mare provocare strategică”, și reacția Beijingului Cartea albă afirmă că activitățile militare și alte acțiuni ale Chinei reprezintă „cea mai mare provocare strategică” pentru Japonia și un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În replică, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, Chen Xi, a acuzat raportul că este „plin de narațiuni false” și că exagerează „așa-zisa amenințare chineză”, susținând că Japonia caută pretexte pentru relaxarea restricțiilor militare postbelice. Tensiunile bilaterale s-au amplificat după ce Takaichi a declarat în noiembrie că Japonia ar putea mobiliza Forțele de Apărare dacă un atac chinez asupra Taiwanului ar amenința supraviețuirea Japoniei, poziție criticată de Beijing. Presiune pe buget: 2% din PIB pentru apărare și spațiu fiscal limitat Japonia a construit un pachet de finanțare care include majorări de impozite, reforme ale cheltuielilor și venituri excepționale pentru a susține cea mai amplă consolidare militară de la al Doilea Război Mondial, ducând cheltuielile de apărare la 2% din PIB. În același timp, sursa notează că Takaichi nu a explicat încă limpede cum ar finanța o extindere suplimentară fără presiune nouă asupra finanțelor publice, deja tensionate: guvernul a asigurat un buget record de 122,3 trilioane de yeni pentru anul fiscal care se încheie în martie 2027 și a adăugat ulterior un pachet suplimentar de 3,1 trilioane de yeni pentru a amortiza costurile mai mari ale energiei pentru gospodării și companii. Unde se duc banii: rachete cu rază lungă și, posibil, drone O parte importantă din noile cheltuieli a mers către rachete capabile să lovească ținte la peste 1.000 de kilometri. Pentru o eventuală creștere suplimentară, experții militari citați se așteaptă ca o componentă semnificativă să fie orientată către drone și alte sisteme fără pilot, pe modelul utilizării lor pe scară largă în războiul din Ucraina. În fundal, administrația Takaichi pregătește o nouă strategie de securitate națională, iar așteptarea centrală este că aceasta va împinge mai departe creșterea cheltuielilor, cu obiectivul de descurajare a unui conflict în jurul Taiwanului care ar putea implica și Japonia. [...]
Fire Point vrea să coboare costul interceptării rachetelor balistice sub pragul de 1 milion de euro pe unitate , mizând pe integrarea rapidă a tehnologiilor europene într-un nou sistem antirachetă, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu penurii globale de interceptori Patriot. Potrivit The Jerusalem Post , compania ucraineană a semnat acorduri cu peste o duzină de firme europene pentru proiectul Freyja și a intrat în etapa de integrare a componentelor. Ținta declarată este un interceptor balistic sub 1 milion de euro (aprox. 5,1 milioane lei) pe rachetă, „un sfert până la o șesime” din costul unui interceptor Patriot, a spus CEO-ul Fire Point, Iryna Terekh, într-o declarație pentru Reuters preluată de publicație. Miza economică este directă: un cost mai mic pe interceptare ar putea permite Ucrainei să susțină apărarea antirachetă cu volume mai mari, într-un context în care livrările sunt constrânse de stocuri și de cererea globală. Integrarea europeană: radare, ghidaj și comandă-control Fire Point afirmă că are „aproape totul agreat”, cu 13 parteneri industriali deja alăturați, și că lucrează la asamblarea finală a sistemului, inclusiv conectarea interceptorului cu radare de supraveghere, radare de urmărire și sistemul de ghidaj (seeker – senzorul care „vede” ținta în faza finală). Proiectul Freyja a fost lansat oficial la Paris luna trecută, ca inițiativă pan-europeană cu 10 guverne și 12 companii de apărare, între care Eurosam, Leonardo și SAAB, conform informațiilor din articol. Pe partea de integrare operațională: Fire Point furnizează interceptorul FP7.X, o versiune mai rapidă a rachetei sale balistice FP7. Kongsberg (Norvegia) lucrează la centrul de comandă care integrează sistemele; compania nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit materialului. Presa de specialitate a relatat că Diehl Defence (Germania) ar urma să furnizeze sistemul de ghidaj; un purtător de cuvânt Diehl a confirmat discuțiile, fără detalii, iar Terekh a refuzat să comenteze. Calendar și condiția „produsului minim viabil” Obiectivul Fire Point este o primă interceptare reușită până la mijlocul lui 2027. Terekh a mai spus că au avut loc cel puțin cinci teste ale interceptorului. Finanțarea cercetării și dezvoltării ar urma să fie asigurată de companiile participante până la atingerea unui „produs minim viabil” (MVP), definit de Fire Point ca o interceptare reușită a unei rachete balistice. În configurația estimată, lansatorul ar urma să aibă între patru și șase interceptori. În analiza citată, expertul Fabian Hoffmann (Norwegian Institute for Defence Studies) arată că, pentru a menține probabilitatea ca șase interceptori consecutivi să rateze sub 5% (standard de industrie), fiecare interceptor ar trebui să aibă o probabilitate de lovire de circa 40%. El notează că un cost de 1 milion de euro pe interceptor ar fi „impresionant” și „foarte ieftin”, dacă poate fi atins în practică. Arhitectură „deschisă” și extinderea rețelei de furnizori Proiectul ar urma să folosească o arhitectură „open-source” (în sensul de arhitectură deschisă, care permite înlocuirea componentelor), astfel încât diferite opțiuni să poată fi schimbate între ele – de exemplu, un radar Weibel în locul unuia produs de Saab, potrivit unor oficiali ucraineni citați. Numărul partenerilor industriali ar putea crește spre 20, ceea ce, potrivit CEO-ului, ar mări capacitatea de producție. Fire Point spune că discută și cu producători ucraineni de rachete deținuți de stat, fără a-i numi. Context: presiunea pe Patriot și expunerea Ucrainei Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot pentru a doborî rachete balistice, însă penuria globală de interceptori – agravată, potrivit articolului, de războiul din Iran – a crescut vulnerabilitatea apărării antiaeriene. În acest cadru, Freyja este prezentat ca o încercare de a comprima un program care, „de obicei, durează 20 sau 30 de ani”, într-un interval de câțiva ani, cu accent pe cost și pe scalare industrială. [...]
