Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina a lovit o verigă-cheie din lanțul de atac cu drone Shahed, după ce a distrus un vehicul rusesc folosit ca platformă mobilă de lansare la aeroportul ocupat din Donețk, potrivit Kyiv Post. Ținta este relevantă operațional: eliminarea unor astfel de platforme poate reduce capacitatea Rusiei de a declanșa atacuri în masă asupra orașelor ucrainene.
Lovitura a fost revendicată vineri, 26 iunie, de Brigada 28 Mecanizată Separată „Cavalerii Campaniei de Iarnă”. Batalionul de sisteme fără pilot „Spalakh” al brigăzii a publicat pe Facebook imagini despre care spune că arată identificarea și distrugerea vehiculului în interiorul complexului aeroportuar din Donețk.
„Ținta rară de astăzi a fost un vehicul folosit ca platformă de lansare pentru dronele Shahed. La aeroportul din Donețk. Pentru prima dată. Ajutăm la protejarea orașelor ucrainene pașnice de acest flagel.”
Brigada nu a precizat tipul exact al vehiculului și nici dacă au fost distruse și alte echipamente asociate lansării. Totuși, miza este faptul că Rusia a adaptat tot mai des camioane civile și vehicule militare în platforme mobile, care pot fi mutate rapid după lansare. Spre deosebire de punctele fixe, aceste platforme sunt mai greu de detectat și lovit, ceea ce complică efortul Ucrainei de a preveni atacurile înainte ca dronele să fie în aer.
Dronele Shahed, proiectate în Iran și cunoscute în Rusia ca „Geran-2”, sunt prezentate de publicație drept una dintre principalele arme folosite de Moscova pentru lovituri la distanță în războiul la scară largă. Materialul menționează că aceste muniții „kamikaze” au o rază estimată de până la 2.000 km și transportă focoase de aproximativ 40–50 kg.
În paralel, Rusia și-a extins semnificativ producția internă și lansează drone în „numere record” în atacuri nocturne asupra orașelor ucrainene, potrivit sursei.
Kyiv Post notează că Ucraina își intensifică loviturile nu doar împotriva dronelor, ci și împotriva infrastructurii care le susține producția, depozitarea și lansarea. În acest cadru, distrugerea vehiculelor de lansare poate perturba atacurile înainte de decolare și poate forța Rusia să înlocuiască echipamente specializate necesare pentru desfășurarea dronelor.
Recomandate
NATO și Ucraina pun pe masă un premiu de 250.000 de euro pentru tehnologii care pot bloca pe termen lung utilizarea aerodromurilor militare , într-o încercare de a transforma atacurile punctuale asupra infrastructurii aviatice într-o presiune operațională susținută, potrivit TechRadar . Inițiativa, numită „Persistent Airfield Denial”, caută soluții „practice” care să afecteze nu doar aeronavele, ci și elementele-cheie care fac posibilă operarea lor: piste, depozite de combustibil, stocuri de muniție și infrastructura de sprijin la sol. Miza este reducerea capacității adversarului de a genera ieșiri aeriene repetate, nu doar producerea de pagube într-un singur atac. Ce se caută: sisteme rezistente la bruiaj și fără navigație satelitară Competiția este organizată de NATO Allied Command Transformation împreună cu NATO-Ukraine Joint Analysis, Training and Education Centre (JATEC). Potrivit Ministerului Apărării din Ucraina, rațiunea este direct legată de rolul aerodromurilor în operațiunile aeriene rusești. „Fiecare ieșire a aviației ruse pentru a lovi Ucraina începe la un aerodrom.” Regulile permit „aproape orice arhitectură tehnologică”, cu condiția să livreze efectul operațional cerut. Sunt menționate explicit opțiuni precum drone, muniții rătăcitoare (muniții care pot „aștepta” deasupra zonei-țintă înainte de lovire), tehnologii de tip roi (swarm) sau alte metode de livrare a încărcăturilor distructive la distanțe semnificative. O cerință centrală este funcționarea în condiții de război electronic: soluțiile trebuie să rămână eficiente când comunicațiile sunt degradate sau indisponibile și când nu există acces la navigație satelitară. Organizatorii cer și operare pe tot parcursul anului, în condiții meteo variate, fără degradări semnificative de performanță. Calendar, prag de maturitate și presiune pe livrare rapidă NATO indică un nivel de maturitate tehnologică (Technology Readiness Level) între 5 și 7, adică prototipuri funcționale, nu concepte teoretice. În plus, participanții trebuie să livreze o versiune minim funcțională în șase săptămâni, ceea ce împinge competiția spre soluții care pot fi testate și apoi trecute relativ repede în utilizare operațională, dacă validarea reușește. Termenele din competiție: depunerea propunerilor: până la 20 iulie 2026 ; anunțarea finaliștilor: 11 august 2026 . Sunt încurajate să participe companii ucrainene din zona miltech, startup-uri, echipe de inginerie și dezvoltatori din apărare. Contextul „Spiderweb” și disputa pe evaluarea pagubelor Articolul leagă competiția de „ Operation Spiderweb ”, un atac coordonat cu drone asupra a cinci aerodromuri rusești, desfășurat anul trecut de Serviciul de Securitate al Ucrainei. Kievul a susținut că operațiunea a distrus sau avariat 41 de aeronave și a produs pagube de circa 7 miliarde de dolari (aprox. 32 miliarde lei), în timp ce Rusia a afirmat că a pierdut 11 avioane și aproximativ 26 milioane de dolari (aprox. 120 milioane lei). TechRadar notează aceste cifre ca afirmații ale părților, fără o verificare independentă în text. În acest context, Ucraina caută tehnologii „de tip Spiderweb” care să poată produce efecte similare sau mai mari, inclusiv în condițiile în care pe câmpul de luptă comunicațiile pot fi întrerupte, iar bruiajul poate afecta navigația și controlul la distanță. Informația este atribuită și publicației Defense Express, menționată în material ca sursă secundară. Pentru industrie, competiția semnalează o cerere tot mai explicită pentru sisteme autonome sau semi-autonome, capabile să opereze „degradat” (fără legături stabile și fără GPS), cu accent pe prototipuri care pot fi puse rapid în testare și, dacă trec evaluarea, în teren. [...]
Pagubele de la NSA Bahrain pun presiune pe costuri și pe arhitectura de apărare a SUA în Golf , după ce noi imagini din satelit indică distrugeri extinse în urma atacurilor iraniene, potrivit Adevărul . Miza depășește bilanțul material: loviturile au declanșat la Washington o reevaluare a modului în care sunt protejate și distribuite bazele americane din regiune. Imaginile analizate de Wall Street Journal , coroborate cu filmări de pe rețele sociale și mărturii ale unor militari americani, arată că baza Naval Support Activity (NSA) Bahrain – centrul operațiunilor navale ale SUA în Orientul Mijlociu – a fost vizată repetat între sfârșitul lui februarie și iunie, într-o campanie cu rachete și drone care a lovit obiective sensibile. Ce s-a stricat și de ce contează operațional Evaluările independente citate în material indică avarii sau distrugeri la sediul de comandă și la cel puțin o duzină de clădiri din incintă, inclusiv infrastructură cu rol direct în funcționarea bazei. Între elementele menționate ca afectate: sediul de comandă și o parte din sediul Flotei a 5‑a; cel puțin zece clădiri (în total, analiza inițială vorbește de „cel puțin o duzină”); două terminale de comunicații prin satelit, descrise ca fiind grav avariate; depozite logistice, infrastructură portuară, sala de mese și barăci pentru sute de militari; un depozit folosit de Grupul Operativ 59, unitate a marinei americane specializată în drone și sisteme de inteligență artificială. Publicația notează că o parte dintre proiectile ar fi fost interceptate, însă cele care au trecut de apărarea antiaeriană au produs pagube care „pun presiune pe capacitatea operațională” a bazei. Costuri: de la echipamente punctuale la estimări de sute de milioane În zona de costuri, materialul indică atât valori pentru echipamente specifice, cât și estimări agregate. Terminalele AN/GSC‑52B, considerate esențiale pentru comunicații în timp real, sunt evaluate la aproximativ 20 de milioane de dolari fiecare (aprox. 92 milioane lei), iar două astfel de terminale ar fi fost avariate. Pentru ansamblul pagubelor din NSA Bahrain, Wall Street Journal estimează circa 400 de milioane de dolari (aprox. 1,84 miliarde lei). Separat, un oficial al Pentagonului a vorbit despre 29 de miliarde de dolari cheltuiți în războiul cu Iranul (aprox. 133 miliarde lei), fără a include pagubele asupra bazelor, în timp ce un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) ridică nota totală la aproximativ 40 de miliarde de dolari (aprox. 184 miliarde lei), din care între 2,2 și 5,1 miliarde ar reprezenta daunele provocate de atacurile iraniene. Diferența de mesaj: Washington minimizează, imaginile sugerează altceva Armata americană susține, potrivit materialului, că atacurile nu au provocat victime și nu au afectat semnificativ operațiunile militare, deși majoritatea personalului a fost evacuat preventiv. Purtătorul de cuvânt al Comandamentului Central, Tim Hawkins, a declarat că Iranul a lansat peste 8.000 de rachete și drone împotriva forțelor americane din Orientul Mijlociu, iar SUA au lovit peste 13.500 de ținte iraniene. În același timp, Wall Street Journal afirmă că Pentagonul ar fi încercat să limiteze accesul public la imaginile din satelit care arată amploarea distrugerilor, ceea ce complică evaluarea exactă a pagubelor. Întrebat în Congres despre costuri, secretarul apărării Pete Hegseth a evitat o cifră exactă, spunând: „Care este costul obținerii unei arme nucleare de către Iran?” Ce urmează: opțiuni de reorganizare a prezenței SUA în Golf Pe fondul vulnerabilităților scoase la iveală, SUA ar analiza o reorganizare amplă a prezenței în Golf. Printre opțiunile enumerate în material se află modificarea bazei din Bahrain, reducerea contingentelor din Kuweit și Arabia Saudită și relocarea unor instalații la vest de Golful Persic, pentru a fi mai greu de lovit. De asemenea, unele clădiri distruse ar putea să nu mai fie reconstruite, centrele de comandă ar putea fi mutate în subteran, iar Washingtonul ia în calcul dispersarea capacităților în mai multe locații, inclusiv mutarea unor facilități în Israel. Materialul mai notează că baza – descrisă ca un „mic oraș”, singura din Orientul Mijlociu unde locuiau și familiile militarilor – a devenit, prin această infrastructură extinsă, un punct vulnerabil, iar deciziile de acum ar putea influența prezența militară americană în regiune „pentru o generație”. [...]
Canada își redeschide opțiunile pentru înlocuirea flotei de vânătoare, iar interesul semnalat pentru programul GCAP poate complica planul de achiziție a F-35 și poate împinge în sus costurile și termenele. Potrivit Twz , ministrul canadian al apărării, David McGuinty , a spus după o întâlnire la Tokyo cu omologul său japonez, Shinjiro Koizumi, că Ottawa este „interesată să afle mai multe” despre Global Combat Air Program (GCAP) , inițiativa Regatului Unit, Italiei și Japoniei pentru un avion de luptă de generația a șasea, cu Tempest ca platformă centrală. Declarația este relevantă deoarece, până acum, nu existau semnale publice la nivel înalt că Canada ar lua în calcul GCAP. Mișcarea vine în contextul în care Ottawa reevaluează planul pentru F-35 și ia în calcul o „achiziție împărțită” (o flotă mixtă), pe fondul unei deteriorări a relației cu Washingtonul, notează publicația. Ce a spus Canada și ce ar însemna „statut de observator” McGuinty a indicat că va duce discuția înapoi „la echipă” pentru a evalua opțiunea. În paralel, ideea ca Canada să intre în GCAP ca „observator” fusese vehiculată anterior: potrivit The Asahi Shimbun, oficiali japonezi citați sub protecția anonimatului au descris discuții între McGuinty și Koizumi despre un astfel de aranjament. În logica programelor multinaționale, statutul de observator ar putea oferi acces la informații despre proiect și ar putea fi o treaptă către o implicare mai profundă, fără a garanta însă automat un rol industrial major. Impactul asupra planului F-35: costuri mai mari și calendar mai complicat Canada a anunțat în 2023 intenția de a cumpăra 88 de F-35, dar McGuinty a confirmat în aprilie că revizuirea achiziției continuă. Între timp, Ottawa are deja un angajament ferm pentru 16 F-35A, ca început al înlocuirii CF-18: patru aparate au fost plătite integral, iar pentru alte opt au fost cumpărate componente. Primele livrări pentru instruire la Luke Air Force Base (Arizona) erau așteptate în 2026, conform articolului. Pe partea de costuri, Twz indică o escaladare semnificativă a estimării pentru cele 88 de F-35: de la 19 miliarde dolari la 27,7 miliarde dolari, fără armament și infrastructură. La un curs orientativ de 1 dolar ≈ 4,6 lei, asta înseamnă aproximativ 87,4 miliarde lei, respectiv 127,4 miliarde lei. O flotă mixtă ar aduce, însă, costuri operaționale suplimentare, prin dublarea unor elemente de infrastructură și instruire, aspect recunoscut și de comandantul Forțelor Aeriene Regale Canadiene (RCAF), lt. gen. Jamie Speiser-Blanchet, citat de Twz. De ce GCAP ar putea schimba „achiziția împărțită” și ce alternative se estompează Până acum, în scenariul unei flote mixte, Saab Gripen E era văzut drept candidatul cel mai probabil să completeze F-35, iar Suedia a făcut o ofertă puternică, inclusiv cu propunerea de a construi avionul în Canada. În plus, Saab a devenit „candidatul preferat” pentru viitoarea capabilitate canadiană de avertizare timpurie și control aerian (AEW&C) prin platforma GlobalEye, potrivit articolului. Dacă Ottawa ar urmări însă un avion de generația a șasea, GCAP ar putea deveni „singura alegere realistă”, în condițiile în care programul european rival FCAS este descris ca fiind prăbușit, iar șansele ca Canada să obțină Boeing F-47 sunt prezentate ca reduse. Pentru Canada, Tempest ar avea și o potrivire operațională: GCAP pune accent pe autonomie mare și încărcătură utilă ridicată (aproximativ dublă față de F-35A, potrivit Twz), caracteristici relevante pentru distanțele mari și pentru presiunea de securitate din Arctica. Obstacolele: acces industrial limitat și riscul de a aștepta după 2035 Chiar și în ipoteza unei apropieri de GCAP, articolul subliniază limitele practice: cerințele naționale ale partenerilor sunt deja setate, iar împărțirea muncii (workshare) ar fi în mare parte decisă între cei trei membri principali, ceea ce face dificilă o intrare târzie cu beneficii industriale semnificative. În plus, Twz avertizează că intrarea în serviciu în 2035, termenul-țintă al GCAP, este „foarte puțin probabilă”. Canada ar fi a patra la rând, după partenerii de bază, ceea ce ar putea forța Ottawa să cumpere mai multe F-35 decât într-un scenariu de tranziție scurtă și să mențină CF-18 în serviciu mai mult timp, deși flota îmbătrânește și sprijinul logistic devine tot mai dificil. În acest moment, semnalul politic este mai degrabă unul de explorare decât de decizie: Canada își lărgește plaja de opțiuni pentru un program cu miză bugetară și industrială majoră, dar orice pas concret către GCAP ar implica renegocierea calendarului de înzestrare și acceptarea unor costuri de integrare mai mari pentru o flotă mixtă. [...]
Doborârea a 660 de drone într-o singură noapte arată presiunea tot mai mare pe apărarea aeriană rusă , într-un val de atacuri ucrainene care a vizat inclusiv regiunea Moscovei și infrastructură din Tula, potrivit HotNews . Ministerul Apărării de la Moscova a prezentat cifra drept una dintre cele mai mari de la începutul războiului. Dronele au fost distruse deasupra a peste zece regiuni, inclusiv în zona Moscovei, dar și în Peninsula Crimeea (anexată ilegal de Rusia în 2014), precum și deasupra Mării Negre și Mării Azov, conform comunicării ministerului rus. Tula, între țintele principale: chimie și energie, potrivit canalelor rusești de Telegram Regiunea Tula, la aproximativ 180 km sud de Moscova, a fost una dintre țintele principale. Potrivit canalului de Telegram Astra, în orașul Novomoskovsk ar fi fost atacate combinatul chimic Azot și centrala electrică locală, unde ar fi izbucnit incendii, relatează Meduza . Tot în Novomoskovsk, canale rusești de Telegram au relatat că exploziile și zgomotul dronelor au fost auzite timp de câteva ore, potrivit Ukrainska Pravda . Guvernatorul regiunii, Dimitri Milaiev, a descris atacul ca fiind „masiv” și a spus că au fost doborâte 157 de drone. El a mai precizat că o casă a fost avariată într-un sat din districtul Șchekino, iar o femeie a fost rănită. Moscova: 47 de drone interceptate, fără detalii despre pagube O altă țintă a fost capitala Rusiei. Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a afirmat că cel puțin 47 de drone care se îndreptau spre oraș au fost interceptate. „Specialiștii serviciilor de urgență lucrează în locurile unde au căzut resturile.” Sobianin nu a menționat dacă au existat victime sau pagube. Context: Zelenski vorbește despre o campanie de 40 de zile În paralel, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat că a aprobat o campanie de 40 de zile, după consultări cu șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), menită să „influențeze” Rusia pentru a pune capăt războiului, potrivit Reuters, citat de HotNews . „Am aprobat o operațiune de 40 de zile a Serviciului pentru a influența statul agresor, cu scopul de a exercita presiuni pentru încetarea războiului.” HotNews notează că, în ultimele luni, Ucraina și-a intensificat atacurile cu drone cu rază lungă, în special asupra infrastructurilor energetice, cu scopul de a reduce veniturile Kremlinului folosite pentru finanțarea războiului. Săptămâna trecută, un atac ucrainean a provocat un incendiu la o rafinărie din sud-estul Moscovei. În aceeași noapte, Rusia a lansat la rândul ei atacuri, iar Ministerul Apărării Naționale din România a ridicat un elicopter IAR 330 Puma pentru monitorizarea unor ținte aeriene la graniță, după un atac rusesc în regiunea Odesa; Kievul a fost bombardat joi seară, însă apărarea ucraineană ar fi respins atacul cu rachete. [...]
Noua Zeelandă anticipează că prezența militară a Chinei în Pacific va deveni „persistentă”, cu efecte directe asupra rutelor aeriene și a riscului operațional în regiune , potrivit unui document intern citat de G4Media . Raportul, obținut de AFP în baza legislației privind libertatea de informare și preluat de Agerpres, indică faptul că testele de rachete balistice și tranzitele Marinei chineze sunt așteptate să se repete pe măsură ce Beijingul își consolidează prezența. Documentul este datat decembrie 2025 și a fost redactat de Forțele de Apărare și Ministerul de Externe din Noua Zeelandă, în contextul monitorizării unei flotile chineze în Marea Filipinelor. Raportul (15 pagini) a fost transmis premierului Christopher Luxon și miniștrilor responsabili de apărare, externe și servicii de informații, însă o mare parte a conținutului a fost cenzurată din motive de securitate națională, confidențialitate și protecția vieții private. De ce contează: impact operațional asupra aviației și a mediului de afaceri În secțiunile necenzurate, oficialii neozeelandezi notează că desfășurarea din februarie 2025 a trei nave de război chineze în Marea Tasmaniei (între Australia și Noua Zeelandă) s-a derulat în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu Convenția ONU privind dreptul mării. Totuși, raportul critică modul de notificare a intențiilor de a efectua exerciții cu muniție reală, despre care Wellingtonul spune că „nu corespund celor mai bune practici internaționale” și că au obligat „mai multe companii aeriene să își modifice ruta”. Această observație mută discuția din zona strict militară în cea a riscurilor operaționale: exercițiile și notificările asociate pot produce perturbări în planificarea zborurilor, cu efecte în lanț asupra costurilor și programelor de transport în regiune. Context: extinderea graduală a prezenței Chinei în Pacificul de Sud Raportul mai arată că desfășurarea Beijingului din decembrie în Marea Filipinelor este „în concordanță cu expansiunea progresivă” a prezenței de securitate maritimă a Chinei în Pacificul de Sud în ultimul deceniu. Documentul menționează o gamă largă de nave militare operate de China în regiune, inclusiv: nave-spital; nave amfibii mari, folosite și pentru operațiuni de ajutor umanitar și intervenții în caz de dezastre; nave de sprijin pentru evenimente spațiale. Aceste nave de sprijin spațial sunt descrise ca fiind concepute pentru a urmări lansările de rachete, sateliții și activitatea rachetelor intercontinentale. Ce urmează: supraveghere mai intensă și coordonare cu Australia Potrivit documentului, Noua Zeelandă menține „contact strâns” cu omologii australieni și desfășoară supraveghere operațională asupra navelor chineze monitorizate. În același timp, raportul anticipează că episoade precum tranzitul grupului operațional al Marinei chineze în Marea Tasmaniei (februarie) și lansarea unei rachete balistice intercontinentale în Pacific (septembrie 2024) vor deveni elemente recurente ale „mediului strategic” regional. [...]
NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]
