Știri
Știri din categoria Apărare
Statele Unite folosesc baze militare britanice pentru operațiuni defensive împotriva Iranului, potrivit unui anunț făcut sâmbătă de autoritățile de la Londra, într-un context regional tensionat generat de conflictul din Orientul Mijlociu. Informația este prezentată de HotNews.ro, care citează agenția AFP și declarații ale Ministerului britanic al Apărării. Oficialii britanici au precizat că bazele sunt utilizate de armata americană pentru „operațiuni defensive specifice”, menite să împiedice Iranul să lanseze rachete în regiune, într-o perioadă în care tensiunile militare dintre Washington, Israel și Teheran au crescut semnificativ.
Decizia vine după o perioadă de tensiuni politice între Londra și Washington. Inițial, premierul britanic Keir Starmer a refuzat implicarea Regatului Unit în conflictul declanșat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Poziția sa a stârnit critici din partea președintelui american Donald Trump, care a declarat că liderul britanic „nu este Winston Churchill”, sugerând că Londra ar trebui să adopte o atitudine mai fermă alături de aliații săi.
Ulterior, guvernul britanic a acceptat totuși solicitarea americană de a utiliza două baze militare importante:
Un fotograf AFP a confirmat deja activitatea militară la Fairford. Sâmbătă, pe pista bazei a fost observat un bombardier strategic B-1 Lancer al forțelor aeriene americane. În același timp, la bază a aterizat și un avion de transport militar C-5 Galaxy. În afara complexului militar au avut loc și proteste anti-război, organizate de activiști care se opun implicării britanice în escaladarea conflictului.
Premierul Keir Starmer și-a apărat decizia inițială de a evita implicarea directă în război, afirmând că orice acțiune militară trebuie să aibă „o bază legală clară și un plan viabil”. Cu toate acestea, el a explicat că schimbarea poziției a fost determinată de riposta Iranului la atacurile americane și israeliene, care ar putea afecta interesele britanice și pe cele ale aliaților occidentali din regiune.
În acest context, Londra încearcă să mențină un echilibru delicat: pe de o parte sprijină parteneriatul strategic cu Statele Unite, iar pe de altă parte încearcă să limiteze implicarea directă în conflictul militar din Orientul Mijlociu, care riscă să se extindă la nivel regional.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Tipul operațiunilor | Operațiuni defensive pentru a împiedica lansarea de rachete iraniene |
| Baze implicate | Fairford (Marea Britanie), Diego Garcia (Oceanul Indian) |
| Echipamente observate | Bombardier B-1 Lancer și avion C-5 Galaxy |
| Context politic | Tensiuni inițiale între Keir Starmer și Donald Trump |
| Reacții publice | Proteste anti-război în apropierea bazei Fairford |
Situația rămâne fluidă, iar folosirea bazelor britanice indică o implicare logistică și strategică a Regatului Unit, chiar dacă Londra continuă să insiste că rolul său este limitat la sprijin defensiv.
Recomandate
Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
Planurile CENTCOM pentru noi lovituri asupra Iranului cresc riscul unei escaladări care ar putea afecta securitatea rutelor energetice din Golf , în condițiile în care decizia finală rămâne la președintele Donald Trump, iar ambele părți transmit semnale că se pregătesc pentru o nouă rundă de confruntări, potrivit Al Jazeera . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), responsabil de operațiunile americane în Orientul Mijlociu, ar avea „opțiuni” pregătite pentru lovituri de continuare dacă sunt autorizate de Casa Albă, iar planificatorii militari ar fi elaborat mai multe variante pentru secretarul apărării Pete Hegseth, conform relatării citate de Al Jazeera din publicația americană The Hill. Materialul plasează o parte din scenarii după alegerile de la 3 noiembrie din SUA, însă Trump a sugerat sâmbătă că o lovitură ar putea avea loc chiar „mâine”, lăsând totodată deschisă și posibilitatea unui acord cu Teheranul. Ținte posibile și pregătiri militare în creștere Potrivit informațiilor prezentate, pregătirile militare ar avansa, dar nu este clar ce opțiuni ar aproba Trump și nici calendarul. Al Jazeera notează că Axios a relatat anterior că Pentagonul ar fi cerut CENTCOM să finalizeze pregătirile pentru o posibilă reluare a operațiunilor majore, iar sursele Axios au indicat că o campanie reînnoită ar putea viza facilități energetice iraniene, infrastructură și situri nucleare. În paralel, The New York Times a relatat că SUA și Israel ar fi elaborat planuri comune pentru un atac după alegerile de la mijloc de mandat. În același timp, un memorandum de informații trimis vineri de directorul comunității de informații, Jay Clayton, către secretarul de stat Marco Rubio ar susține că Iranul și-a intensificat substanțial eforturile de a viza personal american, cu comploturi „letale” ajunse în „stadii avansate” în Orientul Mijlociu și în alte zone. Pe acest fond, Departamentul de Stat a ordonat reduceri de personal la mai multe ambasade din regiune, iar memo-ul raportat public nu ar indica ținte specifice și nici un orizont temporal pentru eventualele atacuri. Al Jazeera mai consemnează că SUA trimit în Orientul Mijlociu, până la finalul lui noiembrie, un al treilea grup de luptă al unui portavion ( USS Theodore Roosevelt ), aproximativ 10.000 de militari suplimentari și a 13-a Unitate Expediționară de Pușcași Marini. Reacția Iranului: negocieri, dar și avertismente privind extinderea confruntării Președintele iranian Masoud Pezeshkian a acuzat Washingtonul că a deraiat negocierile, dar a spus că eforturile pentru un acord ar trebui să continue. În același timp, Teheranul a avertizat că noi atacuri americane ar atrage un răspuns mai amplu. Iranul a anunțat și doborârea unei drone LUCAS „dezvoltate în SUA” deasupra orașului-port Bandar Abbas, potrivit agenției semi-oficiale Tasnim. Separat, Reuters a relatat, citând oficiali de securitate iranieni, că Teheranul ar avea planuri de a viza cabluri submarine de comunicații din Golf în cazul reluării atacurilor SUA și Israelului. În plus, Iranul a vorbit despre o schimbare către o doctrină militară „ofensivă”, avertizând că statele care găzduiesc baze folosite în atacuri americane ar putea deveni ținte. Un purtător de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Hossein Mohebi, a descris public această repoziționare. De ce contează: presiune pe securitatea maritimă și infrastructura energetică Al Jazeera leagă riscul de escaladare de intensificarea atacurilor asupra navelor din apropierea Strâmtorii Hormuz , menționând că octombrie a devenit cea mai gravă lună pentru atacuri asupra transportului maritim de la declanșarea războiului SUA–Israel în februarie, cu peste 120 de atacuri raportate până acum. Într-un astfel de context, orice extindere a confruntării ar putea amplifica riscurile pentru rutele de export de energie și pentru infrastructura critică din regiune. Analiști citați de Al Jazeera susțin că pregătirile funcționează atât ca descurajare pe termen scurt, cât și ca opțiune militară reală după alegeri, iar „riscul de calcul greșit” și de escaladare rapidă rămâne ridicat. În plan politic, momentul este sensibil: Trump ar fi presat să evite o escaladare înainte de alegeri, în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu ar împinge pentru un atac, pe fondul scăderii sprijinului în sondaje înaintea alegerilor de marți, potrivit articolului. [...]
Iranul extinde la nivel național o campanie de înarmare și instruire a civililor , într-o mișcare care poate schimba raportul dintre securitatea internă și viața economică de zi cu zi, prin mobilizarea resurselor și implicarea populației în efortul de „apărare” al statului, potrivit Al Jazeera . Campania, denumită „Janfada” („cei care își sacrifică viața”), a fost lansată la finalul lunii martie, în vârful războiului cu SUA și Israel, și s-a extins între timp în mari părți ale țării. Autoritățile urmăresc să atragă voluntari – bărbați și femei – cu accent declarat pe tineri, dar deschisă tuturor vârstelor. În puncte stradale și stații temporare, reprezentanți ai miliției Basij (aflată sub Corpul Gardienilor Revoluției Islamice – IRGC ) și ai altor instituții oferă instruire în folosirea armelor și a echipamentelor, cu obiectivul explicit de a apăra guvernul și valorile „revoluționare”. Extindere operațională: antrenamente în piețe și exerciții în orașe din mai multe provincii Evenimente și „exerciții” armate asociate campaniei au avut loc în Teheran, Isfahan, Zanjan, Shiraz, Kerman, Mashhad, Bojnord, Ahvaz și în alte orașe, în mai multe dintre cele 31 de provincii ale Iranului. Ali Kowsari, adjunctul Basij responsabil de instruire, a declarat luna aceasta că IRGC vrea să folosească cel puțin 14 piețe principale din Teheran drept stații de instruire și echipare pentru voluntari. Ținta anunțată este ca în capitala fiecărei provincii să fie utilizate cel puțin una până la trei piețe, fără ca autoritățile să precizeze câte orașe sunt deja incluse. La nivel local, campania se vede și prin prezența constantă a punctelor de recrutare și instruire. Un locuitor din provincia Gilan (nordul Iranului) a descris pentru Al Jazeera instruiri cu muniție reală și exerciții de încărcare, armare și tragere cu pistoale și puști de asalt, în paralel cu adunări nocturne cu muzică și scandări difuzate la difuzoare. Tensiunile sociale apar și ele în jurul acestor activități: în orașul Rasht (Gilan), pe 15 octombrie, locuitori au protestat față de zgomot și blocarea străzilor, iar imagini apărute pe rețele sociale ar fi surprins o confruntare degenerată într-o bătaie, fără comentarii oficiale. În provincia Alborz, la Karaj (lângă Teheran), autoritățile au avertizat sâmbătă populația că se pot aștepta la explozii și zgomote puternice din cauza unuia dintre exercițiile Janfada. Miza pentru stat: consolidarea aparatului de securitate și „economia de resurse” Dincolo de componenta militară, organizatorii susțin că persoanele înscrise ar putea fi folosite ulterior și în operațiuni de salvare, servicii sociale, media și sprijin financiar. În plus, guvernul le-a cerut să contribuie la reducerea presiunii generate de războiul cu SUA, blocada navală și sancțiuni, prin consum mai mic de combustibil, electricitate și alte resurse – un mesaj cu implicații directe pentru economie și pentru cererea internă de energie. Al Jazeera notează că eforturile de extindere au crescut după aproape opt luni de război de uzură, care ar fi ucis mii de oameni, ar fi sărăcit populația și ar fi dus la distrugerea unor părți din infrastructura civilă. Cifre contestate și extinderea către școli Guvernul afirmă că 33 de milioane de iranieni s-au înscris pe site-ul campaniei, dar nu a prezentat dovezi pentru această cifră. Publicația relatează că activiști din afara țării ar fi accesat anterior codul sursă al site-ului, de unde ar rezulta că s-au înregistrat sub patru milioane de persoane; înregistrarea ar fi cerut doar un număr de telefon, fără număr de identificare național. Campania vizează tot mai mult și copiii: școlile ar acomoda din ce în ce mai mult mobilizarea, iar ministrul Educației, Alireza Kazemi, a spus săptămâna trecută că Basij înregistrează „elevi Janfada” și pregătește noi mobilizări și ceremonii cu implicarea copiilor. Context politic: între „unitate” și acuzații de intimidare În provincia Kurdistan (nord-vest), IRGC și agenția Tasnim (afiliată IRGC) au prezentat o procesiune la Sanandaj drept exercițiu de „unitate” între șiiți și sunniți. În contrapunct, unele grupuri iraniene pentru drepturile omului din afara țării descriu astfel de mobilizări armate drept campanii de „intimidare”, în contextul protestelor naționale din ianuarie, când mii de civili – inclusiv tineri – ar fi fost uciși prin împușcare sau înjunghiere, potrivit caracterizării din articol. Guvernul recunoaște amploarea protestelor (peste 400 de comitate), dar le descrie drept o tentativă de „lovitură de stat” orchestratǎ de SUA și Israel și respinge concluziile unei misiuni independente de anchetă a ONU , care a spus că autoritățile ar fi comis crime împotriva umanității în reprimare. Mehran Kamrava, profesor la Georgetown University în Qatar, apreciază că războiul a creat „o nouă deschidere” pentru elementele mai „revoluționare” din politica iraniană și că mobilizarea oferă ocazia unor demonstrații coregrafiate de loialitate ideologică. În opinia sa, efectul principal ar fi consolidarea bazei existente de susținători ai regimului, mai degrabă decât lărgirea legitimității în societate. În perioada următoare, amploarea reală a campaniei va depinde de capacitatea autorităților de a menține infrastructura de instruire în orașe și de a transforma înscrierile în participare efectivă, într-un context în care statul leagă explicit mobilizarea de gestionarea presiunilor economice și energetice ale războiului și sancțiunilor. [...]
Ucraina rămâne fără muniție critică pentru apărarea antiaeriană , după ce livrările de interceptori pentru sistemele Patriot promise de SUA sunt în continuare întârziate, iar Washingtonul nu a autorizat încă expedierea acestora, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a declarat vineri, 23 octombrie, într-o intervenție online la Hudson Institute din Washington, că interceptoarele necesare pentru a contracara atacurile balistice rusești „încă nu vin”, în condițiile în care Rusia continuă loviturile aproape zilnice asupra Ucrainei. Zelenski a spus că speră ca rachetele să fie deja pe drum, dar a avertizat că întârzierea este „o problemă serioasă”. „Așteptăm interceptori pe care i-am convenit deja, dar încă nu vin.” De ce contează: deficit de apărare antiaeriană înainte de iarnă Zelenski a indicat două priorități pentru perioada de iarnă: interceptori pentru sistemele Patriot (fabricate în SUA) și „livrări de energie”. În același context, el a menționat că Ucraina discută cu mai multe state din Asia, Orientul Mijlociu și cu partenerii europeni, însă „contează” pe pachetul american. Întârzierea interceptorilor Patriot are un impact operațional direct: reduce capacitatea Ucrainei de a apăra infrastructura și zonele populate împotriva atacurilor balistice, într-un moment în care frecvența loviturilor rusești rămâne ridicată. Presiuni suplimentare: restricții de viteză la Starlink și Starshield Pe lângă problema muniției pentru apărarea antiaeriană, Zelenski a spus că restricțiile de viteză pentru Starlink și Starshield „încă există”, în pofida unor relatări că serviciile ar fi fost restabilite. „Limitările de viteză la Starlink și Starshield sunt încă acolo. Viteza nu a fost restabilită.” El a recunoscut că aceste restricții au complicat operațiunile militare, dar a susținut că forțele ucrainene își mențin pozițiile și încearcă să păstreze funcționale rutele logistice. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese un calendar pentru autorizarea și livrarea interceptorilor Patriot de către SUA. Mesajul lui Zelenski indică însă că, în lipsa unei decizii rapide, Ucraina intră în sezonul rece cu un deficit de capabilități antiaeriene și cu constrângeri suplimentare în comunicații, două elemente care pot afecta direct apărarea și continuitatea operațiunilor pe front. [...]
Zeci de avioane ale Forțelor Aeriene Israeliene au simulat un profil de atac spre Iran , într-o misiune de antrenament care ar fi ajuns „până la granița cu Iranul”, pe un traseu ce ar fi traversat spațiul aerian al Siriei și Irakului, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material Axios bazat pe oficiali americani și israelieni. Potrivit relatării, în formație au fost incluse avioane de vânătoare și aeronave de realimentare în zbor, iar aparatele s-ar fi întors spre Israel după ce au ajuns în apropierea frontierei iraniene. Publicația notează că ruta ar fi fost „consistentă” cu cea folosită în lovituri asupra Iranului. Semnal de descurajare și „proiecție de putere” Unele surse citate de Axios au descris misiunea ca nefiind neobișnuită și ca având rol de descurajare a Iranului. În același timp, oficiali americani au spus că Israelul ar fi știut că sistemele de apărare aeriană ale Iranului vor detecta avioanele, ceea ce întărește interpretarea de mesaj strategic, nu doar de exercițiu de rutină. Israelul ar fi notificat în prealabil SUA cu privire la operațiune și ar fi descris exercițiul drept o „proiecție de putere”, cu scopul de a descuraja Iranul să atace Israelul înaintea alegerilor pentru Knesset din 27 octombrie, mai scrie The Jerusalem Post . Confirmări paralele în presa americană Într-un material separat, jurnalistul Fox News Trey Yingst a relatat marți că avioane de vânătoare israeliene au desfășurat exerciții în care au zburat deasupra Siriei și Irakului, potrivit aceleiași surse. The Jerusalem Post precizează că informațiile sunt în curs de actualizare. [...]
