Știri
Știri din categoria Apărare
Apariția unui videoclip care pare să surprindă lansarea unei bombe nucleare de către un Su-7 sovietic readuce în discuție cât de rară și riscantă a fost testarea „cap-coadă” a armelor nucleare tactice livrate de avioane de vânătoare-bombardament, un tip de capabilitate care a rămas relevant în doctrina rusă până azi, potrivit TWZ.
Materialul video, semnalat pe platforma X de analistul de aviație Sam Wise (Janes), ar indica un test sovietic în care o bombă nucleară tactică a fost lansată în cădere liberă de un Su-7 „Fitter”, într-o secvență prezentată ca „end-to-end” (de la încărcare până la detonare). Calitatea imaginilor este slabă, iar publicația notează că filmarea pare editată sau include secvențe simulate, ceea ce limitează certitudinea asupra a ceea ce se vede efectiv.
Din peste 2.000 de teste nucleare realizate după 1945, doar o mică parte au implicat bombe lansate din aeronave de orice fel, aproximativ 200–250 potrivit evidențelor compilate de Organizația Tratatului de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBTO), arată analiza. Chiar și în acest subset, majoritatea au fost efectuate cu bombardiere (platforme mari, multi-motor, cu echipaje multiple), nu cu avioane tactice.
Motivul ține de raportul risc–beneficiu:
TWZ leagă filmarea de un test datat 27 august 1962, când lt.-col. A. I. Șein ar fi decolat într-un Su-7B cu o bombă nucleară reală 244N montată pe punctul central sub fuselaj, către poligonul Semipalatinsk („The Polygon”), în stepa sovietică, pe teritoriul actual al Kazahstanului (regiunea Abai).
Livrarea ar fi folosit o manevră de tip „over-the-shoulder toss” (aruncare „peste umăr”), specifică epocii: avionul urcă accentuat înainte de lansare pentru a „arunca” bomba pe traiectorie, apoi execută o manevră de întoarcere/evitare pentru a se îndepărta de efectele exploziei. Potrivit relatării citate, un calculator de bombardament era necesar pentru calculul punctului de lansare; pe Su-7 ar fi fost echipamentul PBK-1, echivalent conceptual cu sistemul american LABS (Low Altitude Bombing System).
Conform informațiilor prezentate, bomba ar fi detonat la o altitudine de aproximativ 800 de picioare (aprox. 244 metri), la coordonatele 50,4°N și 77,8°E, cu o putere de 11 kilotone.
Publicația subliniază explicit o incertitudine importantă: există posibilitatea ca în video să apară nu o 244N, ci o IAB-500, o „bombă de imitație” care reproduce forma, dimensiunile, masa și caracteristicile de zbor ale dispozitivului nuclear. Aceasta ar fi fost umplută cu un amestec de produse petroliere lichide și fosfor alb, generând o minge de foc și apoi un nor cu aspect de ciupercă.
Totuși, TWZ notează că locația și narațiunea originală din filmare indică testul din 1962 de la Semipalatinsk, iar prezența aparentă a unui pod de cameră sub aripă (pentru a înregistra detonarea) ar susține mai degrabă ipoteza unui test nuclear decât a unui simplu antrenament.
Su-7 a fost unul dintre primele avioane de atac supersonice sovietice, iar misiunea de lovire nucleară urma să devină una dintre atribuțiile sale majore. Bomba 244N este descrisă ca prima bombă nucleară tactică sovietică produsă în masă, proiectată special pentru transport pe avioane supersonice. Analiza menționează că arma a intrat în serviciu în mai multe variante, inclusiv cu puteri diferite, până la un maxim de 30 kilotone, și că astfel de bombe au fost desfășurate în apropierea liniei de contact potențiale cu NATO (Germania de Est, Ungaria, Polonia).
În paralel, sunt invocate observații ale serviciilor occidentale privind antrenamente de tip LABS la baze sovietice din Germania de Est începând cu 1967, inclusiv rapoarte ale U.S. Military Liaison Mission despre zboruri de antrenament ale Su-7.
În final, TWZ plasează episodul în continuitatea rolului armelor nucleare tactice aeropurtate în strategia Rusiei, menționând că astfel de capabilități rămân relevante și că există în continuare mijloace de instruire pentru livrarea acestui tip de muniție, inclusiv prin utilizarea IAB-500 pentru antrenament.
Recomandate
SUA pregătesc un depozit de arme și echipamente în Australia, cu investiții și personal dedicat, pentru a-și crește capacitatea de reacție în Indo-Pacific , potrivit Adevărul , care citează documente de licitație ale Marinei americane confirmate de oficiali pentru AFP. Planul vizează instalarea pe coasta de sud-est a Australiei a unui stoc de echipament militar „gata de utilizare”, inclusiv arme. Amplasarea ar fi în afara razei de acțiune a majorității rachetelor chineze, iar experții citați în material o leagă de efortul Washingtonului de a contracara consolidarea militară a Beijingului. Investiție de 30 de milioane de dolari și calendar până în 2028 Documente publicate în iunie de Marina americană descriu un proiect pentru statul Victoria, cu 30 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) alocați construirii de depozite și birouri pentru „prepoziționarea” unor stocuri strategice (adică plasarea în avans a echipamentelor, pentru a fi folosite rapid în caz de criză). Conform documentelor, stocul ar urma să fie depozitat inițial la Melbourne, apoi mutat în clădiri americane ce ar urma să fie construite anul viitor la o bază militară australiană din Bandiana . Baza ar urma să atingă capacitatea maximă în 2028. Operare: furnizor global și circa 110 specialiști Pentru administrarea depozitului, marina americană ar căuta un furnizor global din sectorul apărării care să recruteze aproximativ 110 ingineri, mecanici și specialiști în echipamente și securitate , pentru un stoc ce include „arme grele”, potrivit documentelor consultate. Corpul de Marină din Pacific a transmis pentru AFP că activitățile din Australia susțin „sprijinul logistic global integrat” și că echipamentul va fi menținut în „stare de pregătire ridicată”. Detaliile contractului nu au fost comentate, iar funcționarea instalației ar urma să fie stabilită în coordonare strânsă cu Ministerul Apărării din Australia. Miza strategică și efectul asupra politicii de securitate a Australiei Australia nu permite baze militare străine pe teritoriul său, însă are o alianță de securitate cu SUA și găzduiește tot mai multe forțe americane prin rotație în baze australiene. În prezent, aproximativ 2.000 de pușcași marini americani se antrenează șase luni pe an în Darwin, în nord-vestul țării. Materialul notează că Pentagonul a cerut Congresului o alocare de 500 de milioane de dolari (aprox. 38,5 miliarde lei) pentru 2027, destinată îmbunătățirii repoziționării echipamentelor și combustibilului în Asia-Pacific, cu scop de descurajare a Chinei. Un raport al Lowy Institute , citat în articol, arată că Beijingul poate lovi nordul Australiei cu rachete balistice lansate de la avanposturi din Marea Chinei de Sud, iar directorul pentru securitate internațională al institutului, Sam Roggeveen, avertizează că astfel de instalații devin „ținte evidente” odată operaționale. În același timp, profesorul John Blaxland (Universitatea Națională Australiană) indică o importanță în creștere a poziției geografice a Australiei, pe fondul îngrijorărilor privind vulnerabilitatea bazei americane din Guam. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de lovire și logistică pe mare cu o dronă subacvatică grea, cu autonomie de până la 3.700 km , odată cu prezentarea sistemului Sea Trident la expoziția de armament Eurosatory de la Paris, potrivit Adevărul . Miza operațională este creșterea razei de acțiune și a încărcăturii transportate în misiuni maritime autonome, inclusiv în zone contestate. Sea Trident a fost dezvăluită de compania ucraineană Global Mark, iar informația despre prezentare este atribuită United24. Sistemul este descris ca având un profil redus de detectare, pentru a diminua vizibilitatea în spații maritime disputate, și este proiectat pentru operațiuni autonome. Ce poate face Sea Trident și de ce contează Conform datelor din material, drona poate transporta încărcături de până la 1.000 kg și este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: atac; operațiuni logistice și livrare de marfă; contracararea altor vehicule subacvatice fără pilot. Platforma are sisteme de navigație autonomă și este destinată operării în medii maritime contestate. Specificații: rază, dimensiuni, viteză, adâncime Potrivit publicației Militarnyi, Sea Trident are o rază maximă de acțiune de 2.000 de mile marine (aprox. 3.700 km) și o greutate totală de 10.000 kg. Dimensiunile vehiculului sunt de 10 metri lungime, 2 metri lățime și 1,5 metri înălțime. Specificațiile prezentate la expoziție indică o viteză maximă de 10 noduri (18,5 km/h) și o viteză de croazieră de 6 noduri (11 km/h). Drona poate opera la adâncimi de până la 60 de metri, iar designul cu profil redus îi permite să se deplaseze aproape de suprafață atunci când este necesar. Context: alte programe ucrainene de drone subacvatice În același context, Adevărul amintește că Ucraina a prezentat anterior detalii despre drona subacvatică Marichka, un sistem fără pilot dezvoltat local, cu o rază de acțiune de până la 1.000 km și o capacitate de încărcare de o tonă, conceput pentru a lovi nave militare, infrastructura portuară și alte ținte maritime, inclusiv în medii fără semnal GPS. Totodată, anul trecut Ucraina a prezentat public pentru prima dată drona subacvatică TOLOKA, descrisă drept una dintre cele mai ambițioase arme din arsenalul naval. [...]
Ucraina își întărește granița de nord prin extinderea rapidă a unităților de drone , o mutare cu impact operațional direct asupra apărării în proximitatea Belarusului, potrivit Kyiv Post , care îl citează pe comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, Oleksandr Sîrski . Sîrski a spus că, după o reuniune dedicată forțelor de rezervă, au fost stabilite măsuri pentru consolidarea apărării în nord, cu accent pe creșterea capacităților de operare a dronelor. În zona de frontieră cu Belarus, Ucraina ar urma să formeze noi unități de drone, în timp ce unitățile existente își vor extinde în continuare capabilitățile. Oficialul nu a oferit detalii despre dimensiunea sau calendarul acestor măsuri. În paralel, comandantul-șef a menționat refacerea capacității de luptă pentru unitățile care se întorc din misiuni și dotarea acestora cu arme și echipamente noi, pe care a numit-o „una dintre prioritățile-cheie” ale armatei. De ce contează: dronele, integrate în apărarea de frontieră Sîrski a anunțat și o „extindere semnificativă” a componentei fără pilot în aceste unități, argumentând că aceasta ar crește capacitatea de: recunoaștere, lovire a țintelor inamice, protecție a zonelor desemnate de responsabilitate. Tot în zona de organizare a forțelor, Sîrski a indicat o creștere a rolului subofițerilor (NCO), pe care i-a descris drept „coloana vertebrală” a capacității de luptă a unei unități și veriga dintre comandanți și militari. El a adăugat că viitorii comandanți ar trebui selectați în principal dintre militarii care s-au dovedit în luptă și au demonstrat calități de lider. Context: amenințarea dinspre Belarus, „mai redusă”, dar nu dispărută În același material, Kyiv Post notează că Ucraina apreciază că riscurile dinspre Belarus au scăzut, însă nu au dispărut. Duminică, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Grăniceri de Stat, Andrii Demcenko, a declarat că Rusia a redus activitatea grupurilor de sabotaj și recunoaștere în regiunile de frontieră Cernihiv, Sumî și Harkiv, dar a avertizat că amenințarea nu a ajuns la zero. Demcenko a mai spus, la începutul lunii iunie, că sunt posibile provocări dinspre Belarus către Kiev și vestul Ucrainei, inclusiv pe rute logistice, „similar cu cele din 2022”, și că Ucraina trebuie să se pregătească pentru scenariul cel mai nefavorabil. Marți, liderul belarus Aleksandr Lukașenko a exclus intrarea Minskului în război și a respins avertismentele Kievului privind o posibilă nouă ofensivă rusă din Belarus, afirmând că o implicare belarusă ar lărgi frontul și ar putea declanșa o implicare directă a NATO. [...]
Germania își accelerează reînarmarea, iar diferența de spațiu bugetar riscă să mute greutatea de putere în Europa , pe fondul îngrijorărilor de la Paris privind deficitele și datoria publică, potrivit Focus . Franța ar putea ajunge sub presiune din cauza ritmului rapid de înarmare al Germaniei, avertizează publicația franceză Les Échos , citată de Focus. În timp ce Berlinul intenționează să aloce sume mult mai mari pentru Bundeswehr , Parisul are o marjă de manevră mai redusă din cauza nivelului ridicat al datoriei și a problemelor bugetare acumulate. Diferența de buget, miza: influența politică și industrială Germania vrea să crească semnificativ investițiile în apărare în anii următori și ar putea ajunge până în 2039 la peste 150 de miliarde de euro pe an (aprox. 750 de miliarde de lei). În analiza citată, Franța este descrisă ca având dificultăți să țină pasul cu acest ritm din cauza situației fiscale, în condițiile în care ar fi înregistrat deficite repetate de circa 50 de ani. Pe această bază, în dezbaterea de la Paris apare riscul unui dezechilibru: Germania ar avea mai mult spațiu pentru achiziții de armament, modernizare tehnologică și extinderea industriei de apărare, ceea ce ar putea afecta poziția relativă a Franței în trei planuri: forță militară ; capacitate industrială ; influență politică în Europa. Industria de apărare și proiectele comune, un punct sensibil Un alt element invocat este intenția Germaniei de a-și consolida țintit industria de apărare, inclusiv prin tehnologii noi precum inteligența artificială , robotica și sisteme interconectate . În Franța, subiectul este cu atât mai delicat cu cât mai multe proiecte comune de înzestrare ar fi avansat lent în ultima perioadă, potrivit aceleiași surse. De ce accelerează Berlinul: Ucraina și reorientarea SUA Schimbarea de direcție a Germaniei este pusă în legătură cu războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În noua strategie militară, Rusia este descrisă drept „cea mai mare amenințare imediată” pentru Germania, Europa și alianța transatlantică. În paralel, Les Échos notează că Statele Unite își concentrează tot mai mult atenția de politică externă și securitate pe Indo-Pacific, în jurul tensiunilor dintre China și Taiwan. Într-un astfel de context, concluzia din perspectiva germană ar fi că statele europene trebuie să preia mai multă responsabilitate în cadrul NATO , ceea ce alimentează și mai mult presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare. [...]
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
