Știri
Știri din categoria Apărare
Loviturile ucrainene asupra centrelor de comandă și control ale armatei ruse, inclusiv în Crimeea ocupată, indică o presiune operațională directă pe coordonarea Flotei ruse a Mării Negre, potrivit informațiilor publicate de Adevărul. Ținta menționată este un centru de control al traficului naval din Sevastopol, lovit în cadrul unor operațiuni desfășurate pe 21 aprilie și în noaptea de 21 spre 22 aprilie.
Conform Statului Major al armatei ucrainene, citat de United24 Media, una dintre țintele principale a fost instalația de comandă „Strelețki”, descrisă ca responsabilă de coordonarea navelor Flotei ruse din Marea Neagră în Crimeea. Lovitura ar face parte dintr-o serie mai amplă de atacuri asupra unor obiective pe care partea ucraineană le consideră strategice.
Aceleași operațiuni ar fi vizat și infrastructură de comandă pentru drone în regiunea rusă Kursk, inclusiv în apropierea localităților Koroviakovka și Tyotkino. Totodată, a fost menționat un centru de control pentru vehicule aeriene fără pilot de tip „Molnia”, situat în apropiere de Dobroliubivka, în regiunea Harkov.
În plus, au fost raportate lovituri asupra:
Armata ucraineană a transmis că evaluarea completă a impactului este încă în curs și nu a oferit detalii despre rezultate sau pagube.
În context, Adevărul notează că atacurile ucrainene asupra infrastructurii militare ruse din Crimeea ocupată s-au intensificat. Ca exemplu anterior, publicația amintește că pe 19 martie drone ucrainene ar fi lovit o instalație asociată apărării antiaeriene ruse din Sevastopol, avariind baza de reparații „Granit”, potrivit canalului de Telegram Crimean Wind.
Recomandate
Europa trebuie să-și asume mai mult din povara propriei apărări și a schimbului de informații , pe fondul unei politici americane descrise drept „imprevizibilă” și al creșterii amenințărilor, potrivit G4Media , care citează declarațiile șefului serviciului olandez de informații militare (MIVD), Peter Reesink , făcute odată cu publicarea raportului anual pe 2025. Mesajul MIVD are o miză de reglementare și de politică publică pentru statele europene: dacă Europa trebuie „să se descurce singură”, atunci presiunea se mută spre decizii interne privind bugete, priorități și cooperare între servicii, nu doar spre dependența de garanțiile tradiționale ale alianțelor occidentale. De ce cere MIVD o schimbare de abordare Reesink argumentează că „sistemul internațional” bazat pe reguli și instituții care au funcționat ca „gardieni” ai acordurilor este „sub presiune”, iar într-un context în care „regulile se estompează” și „puterea devine mai decisivă”, amenințările cresc. În acest cadru, șeful MIVD spune că Europa trebuie să-și asume „din ce în ce mai mult” responsabilitatea pentru propria securitate. Declarațiile sunt făcute în contextul publicării raportului anual al MIVD pentru 2025 și sunt atribuite de G4Media agenției Agerpres . Ce riscuri punctează raportul: Ucraina și atacurile cibernetice Potrivit raportului, cea mai mare amenințare la adresa securității Țărilor de Jos rămâne războiul din Ucraina, descris drept cel mai mare conflict din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Reesink menționează și cooperarea militară dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran. Separat, MIVD avertizează asupra riscurilor tot mai mari legate de atacurile cibernetice din partea Chinei și spune că se așteaptă ca intensitatea acestora să crească în acest an. Raportul mai notează că repercusiunile altor conflicte – inclusiv disputa SUA–Venezuela și tensiunile din Orientul Mijlociu – pot constitui amenințări pentru Țările de Jos și interesele sale. Relația cu SUA și impulsul pentru cooperare europeană Raportul apare pe fondul tensiunilor crescânde dintre NATO și președintele american Donald Trump, care, potrivit materialului, a amenințat că va părăsi alianța din cauza reticenței acesteia de a se alătura războiului declanșat de ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului. Reesink spune că Țările de Jos mențin o relație strânsă cu SUA, dar, în același timp, afirmă că agențiile europene de informații încearcă tot mai mult să-și consolideze cooperarea și să se bazeze mai puțin pe ceea ce MIVD numește politica „imprevizibilă” a Washingtonului. „Europa trebuie să se descurce singură. Acest lucru este valabil atât pentru sectorul apărării, cât şi pentru comunitatea serviciilor de informaţii.” [...]
Contractul F-35 al României primește o suplimentare de 70 milioane dolari (aprox. 322 milioane lei), bani direcționați către integrare, logistică și mentenanță , potrivit Profit , care citează un anunț al Departamentului Apărării din SUA. Ajustarea extinde domeniul contractului pentru a susține eforturile continue necesare României ca beneficiar în cadrul programului Foreign Military Sales (FMS). Actul adițional a fost atribuit companiei Lockheed Martin Aeronautics de către Comandamentul Sistemelor Aeriene Navale (NAVAIR) al SUA, în calitate de autoritate contractantă. Lucrările urmează să fie realizate în „diverse locații nedezvăluite” din interiorul și din afara teritoriului continental al SUA și sunt estimate să se încheie în noiembrie 2028. Ce acoperă suplimentarea și de ce contează Extinderea contractului vizează, conform anunțului Departamentului Apărării, activități de: management al programului; logistică și mentenanță; inginerie de sistem. Din perspectivă operațională, suplimentarea indică faptul că programul intră într-o etapă în care serviciile de integrare și suport (nu doar achiziția platformelor) devin componente bugetare distincte, cu termene multianuale. Context: dimensiunea programului și calendarul România are în derulare achiziția a 32 de avioane F-35, proiect de lege promulgat în noiembrie 2024. Costul total al contractului F-35 este estimat la 6,5 miliarde dolari plus TVA (aprox. 29,9 miliarde lei plus TVA), cu mențiunea că valoarea finală „ar putea fi diferită”, potrivit informațiilor citate. Prima livrare a aeronavelor F-35A către România este așteptată până în 2031. Faza I include, pe lângă cele 32 de avioane, motoare, suport logistic inițial, servicii de instruire, simulatoare de zbor și muniții aer-aer și sol-sol, precum și un pachet de cooperare industrială. Pentru context, Profit amintește că Lockheed Martin este și furnizor de componente pentru sisteme de rachete Patriot, România fiind implicată și în alte programe majore de înzestrare (detalii aici ). De asemenea, publicația a relatat anterior despre contractul F-35 estimat la peste 6,5 miliarde de dolari (context aici ). [...]
Epuizarea accelerată a muniției Patriot și THAAD riscă să întârzie livrările de armament către Europa , pe fondul consumului masiv din războiul de aproape două luni cu Iranul, potrivit Digi24 . Datele invocate indică o presiune operațională și industrială care poate afecta atât aliații europeni, cât și capacitatea SUA de a susține simultan mai multe teatre de conflict. O analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), citată de Kyiv Independent, arată că SUA și aliații au consumat între 1.060 și 1.430 de rachete pentru sistemele Patriot, dintr-un stoc de 2.330 înainte de război. Pentru THAAD (sistem american de apărare antirachetă la mare altitudine), estimarea este de 190–290 de rachete lansate, dintr-un stoc de 360. Efectul imediat: întârzieri probabile la livrările către state europene În acest context, la câteva zile după publicarea analizei, oficiali americani le-au transmis omologilor europeni că unele livrări de arme contractate anterior vor fi probabil amânate, potrivit unor surse familiarizate cu subiectul, citate de Reuters. Ar urma să fie afectate mai multe țări, inclusiv din regiunea baltică și Scandinavia. O parte dintre echipamentele vizate au fost cumpărate prin programul Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care statele achiziționează armament american prin guvernul SUA – însă nu au fost încă livrate. Constrângerea industrială: producție extinsă, dar cu termene lungi Pe partea de producție, Digi24 notează că Raytheon , producătorul rachetelor Patriot, își extinde producția de rachete Patriot GEM-T în Germania, însă facilitățile nu sunt încă operaționale. În paralel, analiza CSIS estimează că rachetele PAC-3 MSE (interceptori Patriot) au nevoie de 29 de luni pentru a fi contractate înainte de a începe chiar și producția, ceea ce sugerează o capacitate limitată de refacere rapidă a stocurilor. Context: presiune și pe sprijinul pentru Ucraina Materialul mai arată că Ucraina s-a plâns în mod constant că SUA folosesc rachete Patriot pentru a doborî drone iraniene Shahed, în condițiile în care stocurile ucrainene de rachete Patriot, în special PAC-3 MSE, s-au redus „periculos de mult”. În același timp, Ucraina ar fi dezvoltat alternative mai ieftine pentru apărarea aeriană împotriva dronelor, inclusiv drone anti-dronă, dar rămâne dependentă de ajutor extern pentru interceptarea rachetelor balistice rusești, precum Iskander-M sau Kinjal. Statele Unite și Israelul au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului pe 28 februarie, campanie care, potrivit Digi24, a alimentat îngrijorări în rândul unor oficiali americani că industria de apărare a SUA nu va putea ține pasul cu cererea și ar putea fi nevoită să încetinească livrările către o serie de cumpărători. [...]
Serviciile secrete militare olandeze estimează că Rusia ar putea avea nevoie de doar un an după încheierea războiului din Ucraina pentru a-și mobiliza forțele necesare unui conflict regional cu NATO , potrivit Digi24 . Evaluarea apare în raportul pe 2025 al Serviciului de Informații și Securitate Militară al Țărilor de Jos (MIVD) , un document care ridică miza pentru planificarea de apărare și pentru ritmul investițiilor militare în Europa. În analiza MIVD, obiectivul unui eventual atac rusesc nu ar fi înfrângerea militară a Alianței, ci „divizarea politică” prin achiziții teritoriale limitate. Serviciile olandeze nu exclud nici recurgerea la șantaj nuclear pentru atingerea acestui rezultat. Ce se schimbă în evaluarea de risc pentru Europa Raportul descrie războiul din Ucraina, aflat în al cincilea an, ca parte a unui efort pe termen lung al Rusiei de a modifica arhitectura de securitate a Europei și ordinea juridică internațională. În același timp, MIVD notează slăbirea unor mecanisme tradiționale de descurajare, precum controlul armamentelor și canalele de comunicare. O altă concluzie este că estimările privind momentul în care Rusia ar putea fi pregătită să atace NATO s-au comprimat. Digi24 arată că anterior lideri și comandanți militari din peste 10 țări europene, alături de secretarul general al NATO, au indicat anul 2029 ca reper, însă acum „pare din ce în ce mai probabil” un scenariu mai devreme, înainte ca Europa să fie complet pregătită să răspundă, deși își crește investițiile în apărare. Pregătiri militare și „război hibrid” MIVD susține că Rusia desfășoară deja un război hibrid în Europa, prin campanii de dezinformare și recrutarea de agenți pentru acțiuni de sabotaj. În paralel, ar exista pregătiri pentru un conflict armat cu NATO, inclusiv prin modernizarea bazelor militare și a căilor ferate din apropierea țărilor de pe flancul estic al alianței. În acest context, șeful serviciului german de informații externe (BND) a avertizat asupra riscului unor provocări rusești în țările baltice, după modelul scenariului din Crimeea, potrivit informațiilor prezentate de Digi24. Factorul SUA și riscul de escaladare Raportul acordă atenție și dimensiunii tehnologice – inteligență artificială, calcul cuantic și biotehnologii – despre care afirmă că sunt folosite de Rusia pentru a exercita presiune asupra altor state, inclusiv pentru a influența decizii și a crea condiții favorabile acțiunilor militare. MIVD avertizează și asupra unui „risc real de escaladare neintenționată”, greu de controlat, menționând că evoluțiile imprevizibile ale politicii de securitate a SUA pot influența calculul cost–beneficiu al Rusiei. În material este menționat că Europa a început să pregătească un plan de utilizare a structurilor militare NATO pentru apărare autonomă, în eventualitatea unei retrageri americane din alianță – scenariu cu care președintele SUA, Donald Trump , a amenințat în repetate rânduri. Semnal legislativ la Moscova Digi24 mai notează că, pe 14 aprilie, Duma de Stat a aprobat o lege care îi permite președintelui Vladimir Putin să trimită trupe în alte țări pentru a apăra cetățeni ruși arestați sau urmăriți penal acolo, în baza unei hotărâri judecătorești. Raportul face legătura cu precedente legislative similare adoptate înainte de invazia din Georgia (2008), anexarea Crimeei (2014) și declanșarea războiului pe scară largă cu Ucraina (2022). Pentru detalii, raportul MIVD este disponibil aici: Ministerul Apărării din Țările de Jos – raport public 2025 . [...]
Germania își propune să extindă Bundeswehr la cel puțin 460.000 de militari activi și neactivi , într-o strategie care mută accentul spre o „europenizare” a descurajării în NATO, pe fondul unei orientări tot mai puternice a SUA către Indo-Pacific, potrivit Politico . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a prezentat miercuri noua strategie militară, descriind obiectivul de a transforma Bundeswehr în „cea mai puternică armată convențională din Europa”. Documentul pornește de la evaluarea că mediul de securitate se deteriorează, în special din cauza războiului Rusiei în Ucraina și a instabilității globale, și susține că Germania trebuie să fie capabilă să se apere. Strategia subliniază că Statele Unite rămân indispensabile pentru NATO, dar notează că Washingtonul este tot mai concentrat pe Indo-Pacific. În acest context, Germania ar urma să își asume o responsabilitate mai mare în cadrul alianței, atât prin atingerea țintelor de capabilități stabilite de NATO, cât și printr-un rol central în apărarea continentului și sprijinirea operațiunilor aliate. Trei etape de creștere a capabilităților până spre 2039 Planul prevede o dezvoltare în trei faze, întinsă pe următorul deceniu și mai departe: până în 2029 : „maximizarea rapidă” a nivelului de pregătire și a rezistenței (capacitatea de a susține operațiuni), pentru ca armata să poată lupta și menține efortul pe termen scurt; până în 2035 : extindere structurată a capabilităților „în toate domeniile”, aliniată cu obiectivele NATO; spre 2039 : transformarea într-o forță avansată tehnologic, construită în jurul inovării și capabilităților viitoare. Schimbare de doctrină: de la „număr de platforme” la „efecte” Un element central este trecerea de la structuri rigide (definite prin număr de tancuri sau aeronave) la o abordare mai flexibilă, în care planificatorii sunt îndrumați să se concentreze pe „efectele” pe care Bundeswehr trebuie să le livreze — de la lovituri la distanță mare la apărare aeriană și antirachetă. Extinderea personalului și rolul rezerviștilor Strategia cere o creștere majoră a personalului, cu o țintă de cel puțin 460.000 de militari activi și neactivi . În prezent, Bundeswehr are aproximativ 185.000 de militari activi, potrivit articolului. Rezerva este ridicată la rangul de pilon central al apărării naționale, în condițiile în care Germania este văzută ca un nod logistic într-un eventual conflict european. Documentul este prezentat ca rezultatul unei schimbări de politică de apărare începută după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, care a inclus fondul special de 100 miliarde euro (aprox. 500 miliarde lei) pentru Bundeswehr, reforme pentru relaxarea frânei constituționale a datoriei în cazul cheltuielilor de apărare, accelerarea achizițiilor și un sistem reînnoit de serviciu militar pentru creșterea efectivelor și a rezervelor. „Mai european” în NATO, pe fondul incertitudinilor privind SUA Întrebat dacă strategia ia în calcul o posibilă reducere a implicării SUA în Europa sub președintele Donald Trump, Pistorius a evitat detaliile, dar a recunoscut că astfel de scenarii sunt avute în vedere. El a spus că NATO trebuie să devină „mai european” pentru a rămâne transatlantic, printr-o împărțire a poverii între pilonul european și SUA. În esență, strategia repoziționează Germania ca furnizor major de forță convențională și logistică în Europa, cu o planificare pe termen lung a personalului și capabilităților, într-un moment în care Berlinul pornește de la premisa că riscul unui conflict care să implice state NATO crește. [...]
Norvegia își intensifică poliția aeriană în nord, iar asta începe să afecteze direct și traficul civil , după ce două F‑35 au interceptat deasupra Mării Barents aeronave rusești specializate în vânătoarea de submarine, relatează Focus . În timpul operațiunii, un zbor de pasageri al unei companii norvegiene a fost ținut în așteptare, în cercuri, până la încheierea interceptării. Potrivit publicației spaniole La Razón, misiunea a durat cel puțin două ore, iar avioanele norvegiene au decolat de la baza aeriană Evenes , situată în apropierea Cercului Polar. Alertă permanentă și prioritate pentru misiunea militară Un purtător de cuvânt al forțelor armate norvegiene, Stian Roen, a descris intervenția drept o procedură „complet standard”. Baza Evenes menține permanent două F‑35 în stare de alertă, capabile să decoleze în 15 minute, ca răspuns la zboruri neautorizate în apropierea spațiului aerian norvegian și al NATO. În episodul relatat de La Razón, controlul traficului aerian a permis continuarea zborului civil abia după finalizarea interceptării, întrucât operațiunea militară a avut prioritate în acel moment. Frecvența interceptărilor crește Astfel de intervenții se înmulțesc: în acest an, forțele aeriene norvegiene au ajuns deja la 19 de „alarmări” (decolări rapide pentru interceptare), în cadrul cărora au fost identificate 28 de aeronave străine, potrivit publicației de specialitate Army Recognition . Ce aeronave rusești au fost interceptate De această dată, țintele nu au fost bombardiere, ci aeronave de patrulare maritimă pentru lupta antisubmarin: Il‑38M : avion de patrulare care poate sta mult timp deasupra mării, cu rol de detectare a submarinelor, urmărire a navelor și colectare de date; La Razón notează că ar putea urmări până la 32 de ținte simultan și că este printre cele mai importante aparate ale flotelor ruse din nord și din Pacific. Tu‑142 : avion de rază lungă, derivat din platforma bombardierului Tu‑95, folosit pentru acoperirea unor suprafețe maritime foarte mari, de la Marea Barents și Marea Norvegiei până în părți ale Atlanticului de Nord. Army Recognition susține că Moscova ar urmări, prin combinarea Il‑38 și Tu‑142, să acopere simultan distanțe diferite în zona nordică. De ce contează: F‑35 devine instrumentul principal în nordul NATO Norvegia se bazează tot mai mult pe flota de F‑35, care înlocuiește treptat avioanele F‑16. Focus notează că F‑35 are senzori moderni și radar puternic, poate detecta mai devreme alte aeronave și este mai greu de localizat, avantaje considerate importante într-o regiune slab populată, cu distanțe mari. În același timp, aceste interceptări oferă NATO indicii concrete despre când și unde Rusia își monitorizează rutele maritime și activitatea submarinelor. Potrivit Army Recognition, miza este controlul unor zone-cheie: accesul către Arctica, apele din largul coastei norvegiene și rutele pe care, într-un scenariu de criză, ar fi transferate trupe și echipamente din America de Nord către Europa. [...]
