Știri
Știri din categoria Tehnologie
Turcia își accelerează ambițiile de autonomie în motoare pentru avioane de luptă, după ce a prezentat la Saha Expo 2026 din Istanbul un nou turbofan, „Güchan”, despre care spune că livrează un nivel de tracțiune mult peste multe motoare actuale, potrivit Focus. Miza practică este capacitatea Turciei de a-și echipa viitorul avion de luptă Kaan cu propulsie dezvoltată intern, reducând dependența de furnizori externi.
Motorul „Güchan” este descris ca un turbofan capabil de până la 187 kilonewtoni (kN) tracțiune. Prin comparație, motorul M88 al avionului francez Rafale ar livra 76 kN, conform publicației „Forum Militaire”, citată de Focus.
Un motor cu tracțiune mai mare poate permite, în funcție de proiectarea avionului:
Focus notează că performanța nu este pusă doar pe seama valorii de tracțiune, ci și pe arhitectura internă, motorul fiind proiectat să proceseze volume mari de aer. „Forum Militaire” indică:
Un element tehnic relevant este raportul de bypass (raportul dintre aerul care ocolește „miezul” fierbinte al motorului și aerul care trece prin camera de ardere), indicat la 0,68:1. Un astfel de nivel mai redus este asociat, în general, cu motoare orientate către viteză și zbor susținut la regim supersonic, cu un compromis la capitolul consum.
Un punct critic pentru performanță îl reprezintă paletele turbinei, unde temperaturile ar depăși 1.700°C. În acest context, Focus menționează utilizarea unor palete realizate dintr-un singur cristal metalic (pentru a elimina „puncte slabe” structurale). Potrivit Ministerului Apărării din Turcia, aceste componente ar fi fost dezvoltate și produse în țară.
Pentru viitorul avion de luptă turcesc Kaan, sunt avute în vedere două opțiuni de propulsie:
Decizia finală nu este încă stabilită: Kaan ar putea zbura cu unul dintre motoare, cu ambele în versiuni diferite sau, cel puțin la început, cu o soluție de tranziție. Criteriul decisiv, potrivit sursei, va fi care proiect se maturizează mai repede și dovedește fiabilitate, îndeplinind cerințele unui avion de luptă modern.
Recomandate
Huawei își propune să ajungă la echivalentul procesului de 1,4 nm până în 2031 , mizând pe o schimbare de paradigmă în proiectarea semiconductorilor care ar putea reduce dependența de capacități de fabricație avansate precum cele ale TSMC , potrivit Huawei Central . Anunțul a fost făcut de He Tingbo , un nume rar expus public în eforturile Huawei din zona de cipuri, care a apărut la IEEE International Symposium on Circuits and Systems (ISCAS). Ea a susținut că firma a găsit „o nouă cale” pentru dezvoltarea semiconductorilor, orientată spre o producție sustenabilă, într-un context în care compania a fost lovită de restricții de aprovizionare și a fost nevoită să rupă legăturile cu TSMC. Ce schimbă „time scaling” și arhitectura LogicFolding În locul „geometric scaling” (miniaturizarea clasică a tranzistorilor, baza progresului în industrie timp de decenii), Huawei vorbește despre „time scaling” – o abordare care pune accent pe reducerea întârzierilor de propagare a semnalului în circuite. În această logică, compania introduce principiul numit LogicFolding, o arhitectură care, conform prezentării, ar putea comprima întârzierea semnalului și ar îmbunătăți treptat densitatea tranzistorilor. He Tingbo a mai spus că această „lege” de time scaling a fost testată pe peste 381 de cipuri în ultimii șase ani, acoperind segmente precum smartphone-urile și inteligența artificială, cu țintă de producție de masă. Calendarul indicat: Kirin cu LogicFolding din toamna lui 2026, țintă 1,4 nm în 2031 Pe termen scurt, Huawei ar plănui să lanseze primul chipset Kirin bazat pe arhitectura LogicFolding odată cu un nou model de vârf în toamna lui 2026. Publicația notează că noul Kirin ar urma să aducă îmbunătățiri de performanță față de generația anterioară, fără a detalia nivelul acestora. Pe termen lung, compania ar urma să prezinte un design de cip „high-end” care să ducă densitatea tranzistorilor la niveluri echivalente unui proces de 14A (1,4 nm) până în 2031. De ce contează pentru piață Miza este operațională și strategică: dacă Huawei reușește să obțină creșteri de densitate și performanță prin arhitectură (nu doar prin acces la cele mai avansate noduri de fabricație), compania ar putea atenua o parte din handicapul creat de restricțiile din lanțul de aprovizionare. În același timp, informațiile rămân la nivel de direcție tehnologică și calendar asumat, fără detalii despre cine va fabrica efectiv aceste cipuri și în ce condiții de producție la scară. [...]
Vivo mizează pe autonomie ca diferențiator în zona mid-range , iar un teaser pentru viitorul Y600 Turbo indică o baterie de 9.000 mAh, una dintre cele mai mari văzute până acum pe un smartphone „mainstream”, potrivit Gizmochina . Telefonul este promovat înaintea lansării din 25 mai în China , iar în unele listări timpurii apare și o capacitate nominală („rated”) de aproximativ 9.020 mAh. Dacă se confirmă, Vivo ridică ștacheta într-un segment în care autonomia rămâne un criteriu decisiv de cumpărare. Ce promite Vivo: durată de viață mai lungă, nu doar „mai mulți mAh” Pe lângă capacitatea mare, compania susține că bateria este proiectată să își mențină o „capacitate sănătoasă” timp de până la șase ani de utilizare. Separat, Vivo promite cinci ani de „funcționare fluentă” (menținerea performanței în timp) prin optimizări software, cu accent pe utilizare pe termen lung. Tot la capitolul utilizare zilnică, Vivo afirmă că dispozitivul poate rula „până la 30 de aplicații” în fundal fără încetiniri majore — o promisiune care țintește direct utilizatorii interesați de multitasking, nu de performanță de vârf. Rezistență peste medie pentru această clasă Y600 Turbo ar urma să vină și cu certificări IP68 și IP69 pentru rezistență la apă și praf, un pachet încă relativ rar în zona de preț în care se poziționează, mai ales pentru modele care prioritizează bateria. Telefonul este deja disponibil la precomandă în China și va fi oferit în variantele de culoare albastru, alb și roz. Vivo nu a publicat încă specificațiile complete, iar poziționarea sugerată de teaser este de „telefon de anduranță”: autonomie mare, durabilitate și performanță constantă în utilizarea de zi cu zi. [...]
Samsung ar putea „umfla” poziționarea Galaxy Z Fold 8 cu eticheta Ultra, fără upgrade-uri pe măsură , o mișcare care riscă să dilueze semnificația brandului „Ultra” și să creeze așteptări greu de susținut în segmentul premium, potrivit Wccftech . Publicația scrie, citând SamMobile , că Samsung ar plănui să redenumească succesorul direct al Galaxy Z Fold 7 drept „Galaxy Z Fold 8 Ultra”. În paralel, denumirea „Galaxy Z Fold 8” ar urma să fie folosită pentru un model „mai lat și mai scund”, menționat anterior în zvonuri ca „Galaxy Z Fold 8 Wide”, care ar fi gândit să concureze cu un viitor „iPhone Ultra”. Ce ar lipsi, de fapt, dintr-un „Ultra” În ciuda numelui, modelul „Galaxy Z Fold 8 Ultra” nu ar aduce diferențe „material superioare” față de generația anterioară, susține analiza. Sunt menționate trei absențe importante: un ecran de confidențialitate de tipul celui de pe Galaxy S26 Ultra, pe care sursa îl consideră dificil de integrat în stratul de sticlă ultra-subțire (UTG) al unui pliabil; o reducere agresivă a cutei ecranului; în comparație, Apple ar investi resurse pentru a ține adâncimea cutei sub 0,15 mm; suport pentru S Pen, care ar putea fi evitat din cauza complexității introducerii unui strat digitizor în ecranul pliabil. De ce contează: risc de confuzie și erodare a brandului Dacă aceste schimbări se confirmă, Samsung ar putea ajunge să folosească „Ultra” mai degrabă ca instrument de marketing decât ca indicator al unui salt tehnic, ceea ce ar slăbi impactul etichetei pentru generațiile viitoare. În același timp, atribuirea numelui „Galaxy Z Fold 8” unui model „semnificativ diferit” (fostul „Wide”) ar putea crea confuzie în gamă, tocmai într-o categorie unde diferențele de format și utilizare sunt esențiale. Wccftech apreciază că noua convenție de denumire, „dacă este reală”, arată mai degrabă ca o decizie insuficient fundamentată strategic. Ce urmează Informațiile sunt, deocamdată, la nivel de zvon, bazate pe o relatare SamMobile preluată și discutată de Wccftech. Confirmarea ar veni, în mod normal, abia odată cu detalii oficiale despre gama Galaxy Z Fold 8 și poziționarea ei față de produsele premium pe care Samsung ar încerca să le anticipeze pe piață. [...]
Humanoid își mută proiectul din zona de prototip spre producție de volum , după ce a semnat acorduri separate cu Bosch și Schaeffler care vizează atât fabricarea, cât și introducerea roboților în operațiuni industriale, potrivit The Robot Report . Compania londoneză Humanoid a anunțat că lucrează cu Robert Bosch GmbH pentru a extinde producția, după finalizarea cu succes a unui proiect demonstrativ (proof of concept – POC) în martie 2026. În paralel, Humanoid are un acord „obligatoriu, în etape” cu Schaeffler Technologies AG pentru integrarea roboților în operațiuni de producție, primele sisteme urmând să intre în funcțiune în Germania înainte de finalul lui 2026. Ce înseamnă parteneriatul cu Bosch: producție și optimizare de cost Humanoid și Bosch au convenit să fabrice și să implementeze roboții HMND 01 pentru piața europeană. Bosch, cu sediul la Gerlingen (Germania), va fi partenerul de producție în regim de contract (contract manufacturing), oferind și suport tehnic într-un cadru de tip DfX („design for excellence”) – adică proiectare orientată spre fabricabilitate, fiabilitate, mentenanță și cost. În proiectul demonstrativ dintr-o facilitate de intralogistică Bosch din Bühl (Germania), roboții HMND 01 au transferat autonom cutii de pe un transportor pe un cărucior. Testul a inclus cinci dimensiuni de cutii, cu variații de amprentă la sol, înălțimi și greutăți, iar obiectivele au vizat scanarea și manipularea avansată, gestionarea intrărilor de la mai multe benzi transportoare și adaptarea în medii dinamice. Humanoid a indicat că orchestrarea a fost realizată de KinetIQ, propriul său cadru de inteligență artificială, iar companiile au prezentat rezultatul ca o confirmare a pregătirii tehnice și a scalabilității. Bosch și Humanoid spun că vor explora și integrarea unor componente Bosch (actuatoare, sisteme de acționare și senzori) în versiuni viitoare ale platformei HMND. Acordul cu Schaeffler: implementare în fabrici și volum pe termen lung Separat, Humanoid a comunicat că acordul cu Schaeffler vizează integrarea roboților în operațiuni de producție „live”, cu primele implementări în Germania până la finalul lui 2026. Implementările inițiale sunt programate între decembrie 2026 și iunie 2027, la două locații Schaeffler din Germania: Herzogenaurach : continuarea dezvoltării aplicațiilor de manipulare a cutiilor; Schweinfurt : o etapă de trei luni pentru demonstrarea capabilităților și testare de integrare, urmată de încă trei luni la fața locului pentru validarea funcționării stabile, continue, aproape de scară de producție. Humanoid afirmă că este „una dintre cele mai mari implementări” de roboți umanoizi anunțate public până acum. Totodată, compania va folosi Schaeffler ca furnizor preferat pentru peste 50% din necesarul său de actuatoare pentru articulații până în 2031, ceea ce ar urma să se traducă într-un „număr de șapte cifre” de actuatoare (fără un volum exact). Ținte operaționale și model comercial: robot ca serviciu Într-un set de răspunsuri oferite publicației, CEO-ul Humanoid, Artem Sokolov, spune că acordul cu Schaeffler urmărește implementarea unui „număr de patru cifre” de unități pe roți în facilitățile globale ale Schaeffler până în 2032, cu etape de produs și implementare: Beta la final de 2026, Gamma în 2027 și versiunea de producție de masă începând din 2028. Humanoid operează pe un model „robot ca serviciu” (RaaS), în care furnizează nu doar sistemele, ci și servicii precum conectarea la software de management al flotei, mentenanță, suport tehnic 24/7, actualizări și management continuu al performanței. În privința autonomiei, Sokolov indică o țintă de 95% rată de succes autonomă pentru prima fază (de la final de 2026) și 99% cu o strategie de rezervă , cu obiectiv de 99,5% și peste în fazele următoare. Pentru sarcina de manipulare a cutiilor, compania susține că, datorită unei abordări „simulation-first”, are nevoie de aproximativ una-două zile lucrătoare de colectare de date din lumea reală, completate apoi de antrenare în simulare. Platforma HMND este descrisă ca un manipulator mobil pe roți, cu trunchi, cap și două brațe, proiectat pentru spații industriale „centrate pe oameni”. Pentru HMND 01 Alpha, ținta de sarcină utilă este de 10 kg total (5 kg pe braț), iar pentru Beta și ulterior, 20 kg total (10 kg pe braț). De ce contează Pentru piața de robotică industrială, combinația Bosch (industrializare, lanț de aprovizionare, optimizare de cost) și Schaeffler (utilizator industrial care își asumă implementări etapizate) sugerează o încercare de a reduce riscul tipic al „pilotului perpetuu” și de a împinge roboții umanoizi spre utilizare repetabilă în fabrici și logistică. Rămâne de văzut în ce măsură țintele de autonomie și calendarul de implementare vor fi atinse, în condițiile în care Humanoid nu publică, în acest anunț, volume exacte pe etape sau indicatori de cost per unitate. [...]
Un strat „spray-on” de absorbție radar pentru drone ar putea reduce semnificativ detectarea pe radar , dar performanțele anunțate au nevoie de validare independentă, potrivit Tom's Hardware . Miza este una operațională: dacă rezultatele se confirmă, apărarea antidrone bazată pe radare ar putea deveni mai puțin eficientă împotriva unor UAV-uri ieftine, fără ca operatorii să schimbe designul platformelor. Materialul este descris ca un „radar absorbent material” (RAM) – un strat care absoarbe o parte din energia undelor radar și o transformă în căldură, reducând semnalul reflectat către receptor. Cercetătorul turc Yunus İnce și o mică firmă de cercetare în domeniul apărării ar fi lucrat peste șapte ani la produsul numit „ Kürșat 3.0 ”, iar testele prezentate ar indica o atenuare a semnalului de până la 43 dB. Prin comparație, publicația notează că acoperiri „broadband” testate de cercetători academici în condiții standardizate ar fi obținut reduceri de 20–30 dB. De ce contează: o soluție „aplicabilă” pe drone mici, fără redesign În războiul cu drone, avantajul major al UAV-urilor este combinația dintre dimensiune mică și cost redus, ceea ce face adesea neeconomică proiectarea unor forme specializate pentru „deflecția” undelor radar (adică geometrie care să trimită reflexia în altă direcție). Un strat aplicabil prin pulverizare ar putea, în teorie, să adauge un nivel de „discreție” radar fără modificări structurale majore, ceea ce ar crește dificultatea detectării și a „blocării” țintei (lock-on) cu radare convenționale. Tom's Hardware plasează această evoluție în contextul accelerării războiului cu drone, evidențiată de invazia Rusiei în Ucraina începută în 2022, și al eforturilor de contracarare prin mijloace precum lasere, microunde sau metode cinetice. Ce știm despre compoziție și limitele tehnologice Potrivit informațiilor prezentate, RAM-ul ar folosi structuri de bazalt vulcanic și piatră ponce. Argumentul tehnic este că porozitatea microscopică a acestor materiale ar putea fi „inginerită” astfel încât să capteze semnale electromagnetice, reducând probabilitatea de detecție. Publicația subliniază însă două limite importante: performanțele sunt, deocamdată, afirmații ale dezvoltatorului și „trebuie validate de un expert terț” pentru a demonstra că funcționează și că face UAV-urile mai greu de detectat; acoperirea nu înlocuiește geometria de tip stealth : multe drone sunt proiectate pentru eficiență și viteză, nu pentru semnătură radar redusă, iar la quadcoptere elicele expuse ar reflecta ușor undele radar. Chiar și așa, pentru drone deja greu de detectat la distanță din cauza dimensiunii, un astfel de strat ar putea crește „supraviețuirea” în fața apărării. În forma actuală, „Kürșat 3.0” rămâne o promisiune tehnică cu potențial operațional, dar relevanța ei practică depinde de confirmarea independentă a rezultatelor și de modul în care se comportă în condiții reale, nu doar în demonstrații prezentate de producător. [...]
Un prototip de dronă a atins 730 km/h, dar testele arată cât de repede apar limitele de control și energie , într-un record neoficial realizat de doi ingineri cu modelul „Blackbird”, potrivit WinFuture . În testele recente, drona a atins un vârf de 730 km/h cu vânt din spate și 640 km/h cu vânt din față. Pentru o măsurare „corectă” a recordului, viteza finală se calculează ca medie a două zboruri în direcții opuse, ceea ce duce la 685 km/h. Astfel, echipa a depășit recordul anterior de 626 km/h, însă viteza maximă a fost menținută doar pentru o fracțiune de secundă. De ce contează: performanța vine cu riscuri operaționale imediate La aceste viteze, problemele nu țin doar de aerodinamică, ci și de controlul radio și de gestionarea energiei. În primul test, echipa a pierdut complet o dronă: geometria antenei, efectul Doppler și suprasarcina semnalului ar fi dus la întreruperea conexiunii. Aparatul a mai zburat necontrolat câțiva kilometri înainte să se prăbușească. Nici al doilea prototip nu a scăpat fără avarii. Din cauza vântului puternic, motorul a fost ținut mai mult timp la putere maximă, iar drona (cu o masă de două kilograme) a tras, la vârf, peste 19 kilowați. Consecința: bateriile s-au descărcat complet chiar înainte de aterizare, s-au supraîncălzit și au început să scoată fum, ceea ce a dus la o aterizare dură. Ce soluții tehnice au folosit inginerii Potrivit explicațiilor din material, viteza ridicată a fost posibilă în principal prin elice realizate la comandă din carbon, cu un unghi de atac foarte abrupt, eficient la viteze mari. Compromisul este performanța slabă la viteze mici, ceea ce înseamnă consum mare de energie la decolare. Un alt detaliu: marginile frontale zimțate ale palelor, concepute pentru a genera mici vârtejuri care reduc tendința aerului de a „aluneca” lateral, stabilizează stratul limită și reduc rezistența la înaintare, prevenind pierderea portanței la unghiuri mari. Ce urmează Cei interesați să construiască o dronă similară se pot înscrie pe o listă de așteptare pentru acces la planurile „Blackbird”, pe site-ul oficial . În forma actuală, testele sugerează că, dincolo de record, provocarea majoră rămâne operarea sigură: menținerea legăturii de control și evitarea suprasolicitării bateriilor la regimuri extreme. [...]
