Știri
Știri din categoria Tehnologie
SpaceX a demonstrat reutilizabilitatea completă a navei Starship după ce vehiculul s-a întors din orbită și a fost prins în aer de brațele mecanice ale turnului de lansare, în același loc din care plecase cu 22 de ore înainte, relatează news.ro. Reușita are miză operațională: SpaceX urmărește „reciclarea” rapidă a vehiculului și reducerea costurilor, condiții-cheie pentru ritmul viitoarelor misiuni.
Capturarea navei care revenea din spațiu este o premieră pentru Starship, însă compania nu a obținut „captura dublă” vizată: racheta de primă treaptă a explodat la scurt timp după decolarea de vineri din Texas, iar resturile au rămas în Golful Mexic, izolate de balize. În schimb, nava spațială din oțel inoxidabil a coborât vertical la rampa de lansare și a fost susținută de brațele turnului, imaginile fiind transmise de camerele de la bord.
„Îți vine să crezi? Uită-te la ea! Iubito, s-a întors!”, a spus comentatorul SpaceX Dan Huot, în timpul transmisiunii.
Potrivit informațiilor citate de publicație din The Associated Press, a fost al 15-lea zbor al unei nave Starship la scară reală realizat de SpaceX din 2023 și abia a doua călătorie pe orbită. Vehiculul din etapa superioară a intrat pe orbită, a lansat 26 de sateliți Starlink avansați și a continuat să înconjoare Pământul la o altitudine de 265 de kilometri, efectuând 14 ture — mai mult decât în misiunea anterioară, care a realizat una sau două ture.
SpaceX a raportat că toate componentele navei spațiale, inclusiv scutul termic, păreau să funcționeze bine. Compania susține că prinderea de sâmbătă „demonstrează reutilizabilitatea completă” a Starship, element considerat crucial pentru o reutilizare rapidă și la costuri reduse.
În cazul rachetei de susținere (prima treaptă), SpaceX a explicat că motoarele s-au oprit prea devreme în timpul coborârii. Sistemul de ghidare a detectat că vehiculul nu era în poziția corectă și a inițiat automat devierea către apă și autodistrugerea; inginerii investighează cauza, conform declarațiilor citate.
NASA a salutat reușita, în contextul în care agenția plătește „miliarde de dolari” pentru ca Starship să transporte astronauții misiunii Artemis pe Lună în această decadă și să sprijine construirea unei baze lunare permanente, notează news.ro. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a descris momentul drept „aproape magic”, într-o postare pe platforma X.
SpaceX preconizează că va începe lansarea navelor Starship de la Centrul Spațial Kennedy din Florida „în următoarele câteva luni”. Acesta este punctul de plecare pentru următoarea misiune Artemis a NASA, care va ocoli Luna și va rămâne pe orbita Pământului pentru exerciții de aterizare lunară. În planurile NASA, astronauții misiunii Artemis III ar urma să andocheze capsula atât la Starship, cât și la Blue Moon (Blue Origin), iar cele două companii să transporte pe rând echipajele pe suprafața lunară.
Recomandate
SpaceX încearcă vineri să facă un pas major spre reutilizarea completă a rachetei Starship , printr-o misiune în care vrea să „prindă” atât boosterul Super Heavy, cât și treapta superioară – o premieră care, dacă reușește, ar reduce costurile și timpul de rotație între lansări. Potrivit CNET , tentativa are loc în cadrul zborului Starship Flight 15, programat pentru vineri, 13 noiembrie. Fereastra de lansare este de 75 de minute și se deschide la ora 17:45 ET (00:45, sâmbătă, ora României). Misiunea include plasarea pe orbită a 26 de sateliți Starlink V3 , 14 orbite în jurul Pământului și revenirea sâmbătă. Ce înseamnă „dublă prindere” și de ce contează operațional Elementul cu adevărat nou este că SpaceX încearcă două operațiuni pe care nu le-a mai combinat până acum: Prinderea boosterului Super Heavy V3 cu turnul de lansare și recuperare supranumit informal „ Mechazilla ”, de la baza SpaceX din Boca Chica, Texas. Compania a mai prins cu succes de trei ori varianta Super Heavy V1, însă aceasta ar fi prima prindere pentru V3. Turnul folosește brațe „ca niște bețișoare” pentru a captura boosterul din aer. Recuperarea ambelor trepte : până acum, prinderea cu Mechazilla viza doar boosterul, în timp ce treapta superioară (Starship) ajungea în ocean. De data aceasta, SpaceX vrea să prindă și treapta superioară la întoarcerea de sâmbătă. Programul misiunii și ce se știe despre transmisie SpaceX transmite zborul pe contul său de pe X și pe site-ul companiei. Acoperirea începe la 17:15 ET (00:15, ora României), cu 30 de minute înainte de deschiderea ferestrei de lansare. Linkuri menționate în material: pe X: https://x.com/SpaceX pe site-ul companiei: https://www.spacex.com/launches Transmisia ar urma să includă lansarea și tentativa de prindere a boosterului Super Heavy V3, estimată la aproximativ 6,5 minute după decolare. SpaceX promite și „ore de imagini live” cu Starship pe orbită, cu cadre ale Pământului. Nu este clar dacă SpaceX va transmite și a doua prindere (a treptei superioare) la revenirea de sâmbătă. Ora estimată pentru această revenire este 16:17 ET (23:17, ora României), la peste 22 de ore după lansare, dacă nu apar întârzieri sau probleme tehnice. Ce urmează dacă se amână Dacă lansarea se amână din cauza vremii, a unor probleme tehnice sau din alte motive, SpaceX nu a anunțat, deocamdată, o dată de rezervă pentru Flight 15. [...]
Dependența Ucrainei de Starlink împinge Kievul spre propriile rețele militare de sateliți , într-o mișcare cu impact direct asupra continuității comunicațiilor pe front și asupra costurilor operaționale ale războiului, potrivit Al Jazeera . În paralel, Rusia încearcă să-și construiască o alternativă de tip „Starlink”, dar cu rezultate tehnice incerte, pe fondul unor eșecuri raportate la sateliții lansați. Un prim pas al Ucrainei este nanosatelitul Obria Nano, lansat de compania ucraineană Himera împreună cu producătorul danez GomSpace, proiect prezentat drept începutul unei capacități „reziliente și suverane” de comunicații prin satelit. În octombrie, Kievul a semnat și cu Nokia și cu startup-ul finlandez ICEYE (imagistică radar care funcționează în orice condiții meteo) pentru a analiza dezvoltarea unei rețele de sateliți militari. De ce contează: întreruperile Starlink au efect imediat pe front Miza este reducerea dependenței aproape totale de SpaceX, compania lui Elon Musk care operează Starlink, o constelație de peste 10.000 de sateliți pe orbită joasă. Președintele Volodîmîr Zelenski a spus că, joi, vitezele Starlink și Starshield (componenta militară operată de Pentagon) au fost limitate pentru Ucraina, ceea ce a dus la „perturbări semnificative” ale funcționării pe linia frontului. Al Jazeera notează că și luna trecută au existat întreruperi. Un expert în domeniul spațial, Anatoly Zak, a declarat pentru Al Jazeera că un sistem complet nou ar necesita „câțiva ani”, iar în următorul an sau doi Starlink și Starshield rămân „absolut necesare”. În același timp, relația Ucrainei cu Musk este descrisă ca una oscilantă, inclusiv din cauza deciziilor privind acoperirea în zone ocupate și a pozițiilor publice ale acestuia. Alternativele sunt mai scumpe sau mai puțin potrivite pentru nevoile militare Kievul ar putea negocia o trecere la rivali ai Starlink, însă aceștia sunt mai mici și, în unele cazuri, limitați ca utilizare militară, potrivit analizei: Iridium are 66 de sateliți la circa 800 km altitudine (aprox. 497 mile). OneWeb (operat de Eutelsat) are până la 650 de sateliți la circa 1.200 km, dar nu este autorizat pentru lovituri militare cu drone, conform articolului. Diferența de cost este majoră: un terminal Starlink ușor și compact poate costa până la 500 de dolari (aprox. 2.300 lei) , în timp ce un terminal OneWeb, mai greu și voluminos, este indicat la 9.000 de dolari (aprox. 41.500 lei) . Al Jazeera mai arată că, în medie, un terminal din Ucraina „vede” simultan circa cinci duzini de sateliți Starlink, față de doar 11 sateliți OneWeb, ceea ce se traduce în performanță și redundanță diferite în utilizarea de zi cu zi. Rusia își construiește „Rassvet”, dar cu probleme de fiabilitate Pe partea rusă, Vladimir Putin a vorbit despre încercările Moscovei de a crea o versiune proprie de Starlink și l-a numit pe Musk „un adevărat geniu”, într-un context pe care un analist ucrainean îl descrie drept „flatare” calculată. Programul rusesc vizează constelația Rassvet (Dawn) , gestionată de Bureau 1440, companie controlată de Kremlin, care ar plănui 900 de sateliți până în 2035 . Totuși, sunt semnalate dificultăți: Institute for the Study of War a afirmat în august că peste o treime dintre sateliții Rassvet nu au ajuns la „altitudini operaționale sustenabile”, iar până la începutul lui noiembrie Rusia ar fi pierdut două dintre cei 32 de sateliți Rassvet 3 lansați în ultimele șapte luni. Publicația ucraineană The Defence Express a relatat că unul dintre sateliți, ars în atmosferă la 1 noiembrie, nu și-a pornit propulsia pentru corectarea poziției. Ce opțiuni tehnice are Ucraina și ce urmează Potrivit analistului Pavel Luzin (Jamestown Foundation), Ucraina ar avea, în esență, două direcții pentru o capacitate proprie: sateliți mari și scumpi pe orbită geosincronă (cu durată de viață de până la 20 de ani) sau o rețea de sute de sateliți mai ieftini pe orbită joasă, care necesită înlocuire constantă. Ca soluții mai ieftine, el menționează și baloane stratosferice ori drone stratosferice folosite ca „cvasi-sateliți”. În același timp, Luzin avertizează că o flotă de sateliți necesară pentru coordonate către drone cu rază lungă poate crește costul fiecărei lovituri, iar alternative precum drone ghidate de inteligență artificială (antrenate să recunoască ținte) sau dezvoltarea de rachete balistice ar putea reduce dependența de conexiunea prin satelit. El mai spune că nu exclude ca Ucraina să nu fie nevoită să creeze alternative, deoarece SpaceX ar avea interes ca Ucraina să continue să folosească sistemul. [...]
Anduril susține că a demonstrat un senzor orbital care poate urmări sateliți în „noaptea” Pământului , o zonă în care monitorizarea bazată pe senzori optici are limitări și unde manevrele pot trece temporar neobservate, potrivit Ars Technica . Miza este una operațională: menținerea „custodiei” (urmărirea continuă) asupra obiectelor din orbită joasă, inclusiv în perioadele de eclipsă. Satelitul demonstrator, numit Anduril-216, a fost lansat în iulie într-o misiune de tip rideshare (zbor comun) SpaceX și operează la circa 590 km altitudine, petrecând aproximativ o treime din fiecare orbită în întuneric. Compania spune că tocmai aceste treceri prin „noaptea orbitală” permit valorificarea unui senzor în infraroșu cu unde lungi (long-wave infrared), care detectează semnături termice. De ce contează: „golul” de supraveghere în perioadele de eclipsă Armata SUA și furnizori comerciali folosesc rețele de radare și senzori optici, la sol și în spațiu, pentru a monitoriza traficul de sateliți. Problema, descrisă de Anduril, este că atunci când un satelit intră în umbra Pământului, sistemele care se bazează pe lumină vizibilă pot pierde temporar urmărirea, iar o manevră făcută în acest interval poate fi mai greu de observat. În acest context, Space Force are două obiective principale, conform articolului: să identifice mișcări potențial amenințătoare ale sateliților adversarilor și să emită alerte de trafic pentru operatorii globali atunci când există risc de coliziune. Ce a demonstrat Anduril-216 și cum funcționează senzorul Anduril afirmă că senzorul său în infraroșu cu unde lungi poate „închide” acest gol, prin detectarea căldurii emise de nave spațiale chiar și în eclipse. Compania a publicat o singură imagine de la instrument, o vedere în infraroșu a Lunii deasupra orizontului Pământului, prezentată ca exemplu al capabilităților. Un element tehnic invocat de Anduril este „plaja dinamică” mare a senzorului (capacitatea de a surprinde detalii în condiții foarte diferite de iluminare) și faptul că este „blocat de Soare” rar, ceea ce ar permite observații mai consistente. Modelul de operare: date pentru armată, nu vânzare de sateliți Misiunea a fost finanțată din capital intern al Anduril, iar platforma satelitului a fost construită de startup-ul Apex Space . Compania spune că nu intenționează să-și facă o linie proprie de producție de sateliți, ci să cumpere platforme de la terți și să integreze module proprii de senzori și calcul. Pe termen scurt, Anduril își poziționează oferta ca furnizor de date de „space domain awareness” (informații pentru conștientizarea situației din spațiu) către armata SUA, nu ca furnizor comercial de sateliți sau senzori către guvern. Compania notează însă că această abordare „s-ar putea schimba” în viitor. Un alt punct menționat este rolul procesării la bord: modulul de calcul de pe Anduril-216 ar fi proiectat să combine date din mai multe tipuri de senzori și să genereze soluții de urmărire fără intervenție sau analiză de la sol. Ce urmează Anduril spune că, deocamdată, optimizează senzorul pentru orbită joasă, dar sugerează că tehnologia ar putea fi folosită și pe alte orbite și, în timp, în spațiul cislunar (zona din apropierea Lunii). În lipsa unor date suplimentare publicate despre performanță (dincolo de demonstrația anunțată și imaginea distribuită), amploarea capabilităților rămâne, deocamdată, la nivelul afirmațiilor companiei. [...]
Ucraina caută o alternativă la Starlink pentru dronele cu rază lungă , pe fondul restricțiilor și întreruperilor raportate la serviciile satelitare americane, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material al Kyiv Post bazat pe surse militare ruse și ucrainene. Informația – neconfirmată oficial – indică faptul că forțele ucrainene de drone ar putea adopta terminale conectate la sistemul SmartLITE, dezvoltat de compania israeliană HiSky, pentru operațiuni de lovire la distanță. Miza operațională este menținerea comunicațiilor pentru drone dincolo de acoperirea sau limitele altor rețele satelitare, inclusiv Starlink și Starshield (varianta cu utilizare militară bazată pe tehnologia Starlink). Ce se știe despre terminalele HiSky și de ce contează Potrivit raportului citat, primele afirmații au apărut în presa militară rusă, care susține că Ucraina ar fi început să echipeze drone folosite împotriva infrastructurii militare și a facilităților petroliere din interiorul Rusiei cu terminale asociate SmartLITE. HiSky, fondată în 2015, dezvoltă sisteme compacte de comunicații prin satelit pentru platforme terestre, maritime, aeriene și fără pilot. Familia SmartLITE este descrisă ca oferind conectivitate de voce și date și este promovată pentru utilizări în apărare, securitate internă și industrie. Un element suplimentar vine din Italia: site-ul La Repubblica a relatat că fotografii publicate de presa rusă ar arăta o dronă ucraineană prăbușită, având un dispozitiv „Starlite”, iar eticheta ar include mențiunea „Italian-made goods” și adresa unei unități de producție din provincia Caserta. Limitări și constrângeri: confirmări lipsă și reguli de export Materialul notează că, față de Starlink, Starlite ar putea transmite volume mai mici de date. În același timp, nici autoritățile ucrainene, nici HiSky nu au confirmat public utilizarea operațională a sistemului. În plus, există o constrângere de reglementare relevantă: companiile israeliene nu au voie să vândă Ucrainei platforme sau soluții care ar putea fi folosite ofensiv, potrivit articolului. În acest context, sunt menționate și speculații că subiectul ar fi putut fi discutat în timpul vizitei în Israel, săptămâna trecută, a șefului serviciului de informații militare al Rusiei. Contextul imediat: restricții de viteză și întreruperi la Starshield În paralel, președintele Volodîmîr Zelenski a spus vineri că restricțiile de viteză au rămas în vigoare pe Starshield, afectând capacitatea armatei ucrainene de a opera, inclusiv pe linia frontului și în teritoriile ocupate temporar. Zelenski a cerut ca Ministerul Apărării și Ministerul de Externe, împreună cu structurile relevante din SUA, să rezolve problema. El a mai afirmat că restricțiile limitează capacitatea Ucrainei de a intercepta drone de tip Shahed cu propulsie și alte drone și că transmit Rusiei un semnal negativ privind modul în care SUA tratează teritoriile ocupate. Articolul mai amintește că, la mijlocul lui octombrie, oficiali ucraineni au acuzat SpaceX că ar fi plafonat brusc viteza Starlink și Starshield, afectând drone și echipamente care se deplasau mai repede de aproximativ 160 km/h, iar serviciul ar fi fost restabilit pe 24 octombrie, fără ca Elon Musk sau guvernul SUA să își asume responsabilitatea pentru impunerea limitărilor. Joi, Zelenski a spus că unități ucrainene au înregistrat din nou perturbări ale Starshield timp de mai multe zile. În lipsa unor confirmări oficiale privind SmartLITE, rămâne de urmărit dacă Ucraina va formaliza o soluție alternativă de comunicații pentru dronele cu rază lungă sau dacă discuția reflectă doar testări punctuale și informații din surse deschise. [...]
Google separă operațional Gemini de Assistant printr-un hotword dedicat, dar doar pe ochelari , în timp ce pe telefoane și dispozitivele Nest rămâne „Hey Google”, potrivit Mobilissimo . Schimbarea contează pentru utilizatori și pentru ecosistemul Google fiind una dintre puținele delimitări vizibile între Gemini și vechiul Google Assistant , însă implementarea este, deocamdată, limitată. În noile colecții „Intelligent Eyewear”, Google le permite utilizatorilor să cheme asistentul fie prin comanda vocală „Hey Gemini”, fie prin atingerea ramei ochelarilor. Pe restul produselor cu microfon – inclusiv telefoane, difuzoare Nest și Android Auto – formula de activare rămâne „Hey Google”. Ce se schimbă concret pentru utilizatori În forma descrisă de publicație, impactul este mai degrabă operațional decât de funcționalitate: Google introduce o expresie de activare separată pentru Gemini, dar nu o extinde încă la restul dispozitivelor. Pe scurt: pe ochelari, activarea se face cu „Hey Gemini”; pe telefon, Google Home și alte dispozitive rămâne „Hey Google”; Google nu a confirmat că noul hotword va ajunge ulterior pe Android, Nest sau în Android Auto; funcția debutează odată cu ochelarii disponibili inițial doar în SUA și Coreea de Sud. De ce apare „Hey Gemini” tocmai pe ochelari Mobilissimo notează că Google testase „Hey Gemini” încă din 2024, fără să ajungă la o lansare largă. Ochelarii ar fi un teren potrivit pentru acest pas, pentru că aici Gemini nu este doar un chatbot dintr-o aplicație, ci interfața principală pentru interacțiuni legate de cameră, hărți, mesaje și ceea ce utilizatorul vede în față. În utilizare, ochelarii sunt prezentați ca alternativă pentru momentele în care telefonul e incomod: întrebări despre ce ai în față, indicații audio prin difuzoare integrate, traduceri de conversații sau adăugarea de elemente într-o listă. Dispozitivul include o cameră ultra-wide de 12 MP, difuzoare open-ear, autonomie declarată de până la nouă ore și o husă care îi poate reîncărca de până la șapte ori. Componenta sensibilă: camera „purtată pe față” Articolul punctează și zona de confidențialitate. Google susține că imaginile analizate de Gemini nu sunt salvate în Gemini History, nu sunt folosite pentru antrenarea AI sau reclame, iar fețele persoanelor din jur sunt blurate înainte de procesare. Ochelarii folosesc un LED exterior pentru a semnala captura, iar sistemul ar opri înregistrarea dacă LED-ul este acoperit. Totodată, compania ar interzice live-urile sociale și recunoașterea facială în timp real. Pentru moment, rămâne deschisă întrebarea dacă „Hey Gemini” va ajunge să înlocuiască „Hey Google” pe scară largă: Google nu a confirmat extinderea, iar hotword-ul nou rămâne, deocamdată, legat de ochelari. [...]
OPPO mizează pe autonomie ca diferențiator în gama medie , iar Reno 17 ar putea veni cu o baterie de 8.000 mAh, în timp ce Reno 17 Pro ar păstra o cameră principală de 200 MP, potrivit Mobilissimo . O fișă tehnică neoficială apărută înaintea lansării conturează separarea mai clară între cele două modele, după o perioadă în care zvonurile au amestecat senzorii de 50 MP și 200 MP. Seria Reno 17 urmează să fie prezentată în China pe 16 noiembrie, la ora 19:00 locală (13:00 în România). OPPO a confirmat deja evenimentul pe pagina oficială Reno17 și a indicat că varianta standard va avea patru camere de 50 MP, incluzând și camera frontală. Restul detaliilor rămân, deocamdată, la nivel de zvon. Ce ar separa Reno 17 de Reno 17 Pro Conform specificațiilor vehiculate, Reno 17 ar fi modelul orientat spre autonomie, cu o baterie de 8.000 mAh, în timp ce Reno 17 Pro ar coborî la 7.200 mAh, dar ar păstra avantajul camerei principale de 200 MP. Ambele ar urma să ofere încărcare la 80 W. Diferențele principale din fișa neoficială: Ecran: 6,56 inci, 1.5K, plat (Reno 17) vs 6,32 inci, 1.5K, plat (Reno 17 Pro) Procesor: Snapdragon 7 Gen 4 (Reno 17) vs Dimensity 8550 Super (Reno 17 Pro) Camere spate: 50 MP principală + 50 MP ultrawide + 50 MP periscop 3,5x (Reno 17) vs 200 MP principală + 50 MP ultrawide + 50 MP periscop 3,5x (Reno 17 Pro) Baterie: 8.000 mAh (Reno 17) vs 7.200 mAh (Reno 17 Pro) Publicația notează că modelul de bază ar avea cu 800 mAh mai mult decât versiunea Pro, deși nu ar fi „un telefon masiv prin definiție”, ceea ce sugerează o repoziționare: Reno 17 pentru autonomie și un pachet foto echilibrat, Reno 17 Pro pentru format mai compact și rezoluție mai mare pe camera principală. Implicația practică: autonomie vs. „cifra mare” la cameră În zona foto, Reno 17 standard ar fi deja confirmat cu patru camere de 50 MP, inclusiv o cameră periscopică cu zoom optic 3,5x. Mobilissimo subliniază că trecerea de la 200 MP la 50 MP nu poate fi tratată automat ca un „downgrade”, în lipsa detaliilor despre senzor, pixeli și procesare, dar ar indica o strategie de consistență între focale și camera frontală. Pentru Reno 17 Pro, păstrarea camerei de 200 MP, alături de același teleobiectiv periscopic de 50 MP, ar întări direcția unui telefon relativ compact, dar cu o baterie peste nivelul întâlnit până recent inclusiv la multe modele de top. Ce rămâne neclar înainte de lansare Există și un semn de întrebare privind diagonala ecranului lui Reno 17: materiale anterioare indicau 6,57–6,59 inci, în timp ce noua „scăpare” vorbește despre 6,56 inci. Prețurile și o eventuală lansare globală, inclusiv în România, nu sunt cunoscute în acest moment. [...]
