Samsung și partenerul său Mousterian mizează pe centre de date plutitoare ca să ocolească blocajele de alimentare cu energie, promițând livrarea a peste 1,5 GW capacitate în circa trei ani, potrivit TechRadar. Ideea vizează în special infrastructura pentru inteligență artificială, unde accesul rapid la curent și răcire a devenit o constrângere majoră pentru extinderea capacității.

Modelul prezentat de Samsung Heavy Industries este o navă/ambarcațiune de tip barjă care ar sta în larg și s-ar conecta direct la energie și răcire în proximitatea unor active energetice de coastă. Conceptul urmărește să reducă semnificativ timpii de implementare față de centrele de date terestre, unde obținerea racordării la rețea și a infrastructurii de răcire poate dura ani.

„Viteza către putere”, noul avantaj competitiv în AI

Proiectul este asociat cu un dezvoltator de infrastructură din Dallas, Mousterian Corp., care vizează calcul de înaltă densitate pentru sarcini de AI (antrenare și inferență). În logica parteneriatului, amplasarea lângă centrale termice sau nucleare existente ar permite pornirea mai rapidă a capacității de calcul, fără a aștepta noi conexiuni la rețea.

Min Suh, CEO al Mousterian, susține că această viteză de acces la energie devine diferențiatorul principal pentru operatorii de cloud și furnizorii de instrumente AI:

„Viteza către putere este noul avantaj competitiv. Ne-am asociat atent cu unele dintre cele mai importante conglomerate globale, ceea ce ne permite să livrăm peste 1.500 MW de capacitate în următorii 3 ani.”

Ținta de 1,5 GW (1.500 MW) ar presupune însă mai multe proiecte bazate pe barje, fiecare dependent de condițiile locale de energie și de constrângerile rețelei.

Context: legătura cu OpenAI și promisiunea de comprimare a termenelor

TechRadar amintește că Samsung și OpenAI au semnat în octombrie 2025 o scrisoare de intenție pentru un parteneriat mai amplu, care include dezvoltarea unui centru de date plutitor. Designul este descris ca fiind potrivit pentru a găzdui versiuni viitoare ale unor sisteme precum ChatGPT, pe o platformă pe apă.

În esență, conceptul tratează linia de coastă drept zonă de „implementare” a infrastructurii digitale, cu săli de date răcite cu lichid, care pot fi scalate în funcție de cerere.

Riscuri: reglementare, operare în mediu marin și fezabilitatea calendarului

Materialul notează că, deși centrele de date plutitoare pot evita unele blocaje ale proiectelor terestre, ele aduc riscuri noi, inclusiv:

• securitate cibernetică și controlul accesului fizic;
• fiabilitate pe termen lung în mediu salin, expunere la furtuni și timpi de intervenție mai mari;
• mentenanță și conectivitate prin fibră optică mai complicate offshore;
• incertitudini legate de autorizare, ritmul construcției și atragerea clienților (tenant onboarding).

De asemenea, TechRadar menționează că unii analiști pun sub semnul întrebării dacă ritmul necesar pentru atingerea țintei de 1,5 GW în 36 de luni poate fi susținut în practică, având în vedere obstacolele tehnice, de reglementare și economice la scară.

În concluzie, proiectul este prezentat mai degrabă ca o opțiune de nișă care ar putea accelera livrarea de capacitate în anumite locații, decât ca un model care să înlocuiască rapid modul dominant în care este găzduită infrastructura de calcul pentru AI.