Știri
Știri din categoria Tehnologie
Costurile de licențiere și riscul de litigii împing unii producători să taie suportul HEVC, chiar și atunci când hardware-ul îl poate rula, ceea ce mută problema (și uneori costul) către utilizatori, arată o analiză din Ars Technica.
HEVC/H.265 (High Efficiency Video Coding) este un standard de compresie video folosit pe scară largă pentru conținut 4K și HDR, inclusiv de servicii precum Netflix și Apple TV+, tocmai pentru că este mai eficient decât AVC/H.264. Când suportul HEVC este dezactivat la nivel de sistem, efectele sunt imediate: redarea 4K/HDR poate să nu mai funcționeze în browsere și aplicații, iar fișierele HEVC (de exemplu, filmări de pe iPhone) pot deveni greu de deschis în aplicații uzuale; în plus, editarea/exportul în programe precum Adobe Premiere Pro poate încetini, pentru că procesarea cade în sarcina software-ului, nu a accelerării hardware.
Analiza notează mai multe cazuri recente în care companii au redus sau eliminat funcționalități HEVC din produse care, tehnic, erau capabile să le ofere:
În cazul HP, un purtător de cuvânt a spus anterior că dezactivarea a vizat „anumite dispozitive”, fără să explice motivul. Ars Technica observă însă că multe dintre modelele menționate sunt laptopuri business mai accesibile, fără ecrane 4K sau plăci grafice dedicate, ceea ce sugerează o decizie de optimizare a costurilor și reducere a riscului de litigii pentru o funcție considerată mai puțin folosită pe acea categorie.
Dell a oferit o justificare mai explicită: HEVC ar rămâne activ doar pe „sisteme premium” care au elemente precum ecrane 4K integrate, plăci grafice dedicate, Dolby Vision sau software Blu-ray de la CyberLink.
Synology, la rândul său, a indicat că a evaluat utilizarea transcodării HEVC pe gama sa de NAS-uri și a concluzionat că majoritatea clienților nu se bazau pe transcodare pe server, deoarece procesarea era făcută pe dispozitivele de redare (telefoane, tablete, televizoare). Compania a mai spus că renunțarea la codec a ajutat la eficiență și scalare în medii cu mulți utilizatori, iar costurile de licențiere au fost „o considerație”, dar nu motivul principal.
HEVC este acoperit de brevete deținute de mai multe companii (inclusiv Ericsson, InterDigital și Nokia), iar utilizarea lui într-un produs implică taxe de licențiere și redevențe (royalties). Ars Technica descrie un sistem fragmentat, în care licențele pot fi obținute direct de la deținătorii de brevete sau prin „pool-uri de brevete” (mecanisme prin care mai mulți deținători își agregă brevetele și oferă o licență comună).
În SUA, Access Advance și Velos Media sunt prezentate ca administratori non-licențiatori ai licențelor HEVC; Access a preluat în decembrie programul HEVC/VVC al Via Licensing Alliance. Access administrează pool-uri care acoperă circa 80% din brevetele HEVC la nivel global, potrivit articolului, iar Velos susține că acoperă 450 de brevete legate de HEVC (deși și-a închis pool-ul HEVC în 2023).
Un punct important pentru producători: chiar dacă un laptop are un procesor care include decodare/encodare HEVC, asta nu înseamnă automat că licența este „plătită” de producătorul de cipuri pentru produsul final. Potrivit lui John Pint (SVP licensing la Access), Access licențiază produse orientate către consumatori (de exemplu, laptopul), nu cipul în sine. În plus, Access nu are un mecanism prin care producătorii de cipuri să plătească redevențele în numele OEM-urilor (producătorii de echipamente), spre deosebire de un model mai vechi folosit în alte pool-uri.
Articolul discută și speculațiile privind creșterea redevențelor în pool-ul HEVC Advance administrat de Access. Noile tarife urmau să intre în vigoare în ianuarie, dar au fost amânate pentru 1 iulie. Pint spune că licențiații HEVC Advance semnează contracte pe 10 ani, cu tarife garantate neschimbate în primii cinci ani; ulterior, redevențele pot crește cu până la 20%, în funcție de decizia licențiatorilor.
Un detaliu relevant pentru cazul Dell și HP: potrivit lui Pint, cele două companii nu ar fi afectate de noile tarife, fiind în contracte de 10 ani, cu rate „blocate” până în 2030; o eventuală creștere (tot plafonată la 20%) ar putea apărea pentru perioada 2031–2035. Pint consideră totuși improbabil un salt al redevențelor în 2031 și invocă faptul că brevetele expiră, ceea ce ar reduce natural acoperirea în intervalul 2032–2033.
Dincolo de costuri, Ars Technica subliniază riscul de procese ca motiv de descurajare. Nokia, de exemplu, a dat în judecată mai multe companii în SUA (HP, Hisense, Amazon, Paramount și Warner Bros. Discovery) pe teme HEVC; unele cazuri s-au încheiat prin acorduri de licențiere, iar altele sunt în derulare. În Germania, instanța din München a respins argumentele Acer și Asus privind accesul la licențiere în condiții FRAND (Fair, Reasonable and Non-Discriminatory – „echitabile, rezonabile și nediscriminatorii”), într-un litigiu legat de un brevet HEVC al Nokia.
Pint sugerează că eliminarea HEVC poate fi mai degrabă o reacție la riscul de litigii din partea deținătorilor de brevete care nu lucrează prin pool-uri și care ar cere o parte „disproporționată” din totalul redevențelor. Nokia, în schimb, afirmă că urmărește „compensație echitabilă” și menținerea unui „teren de joc” corect pentru companiile care plătesc deja, descriind litigiul ca „ultimă soluție”.
Când suportul HEVC este dezactivat, utilizatorii pot ajunge să caute soluții pe cont propriu. Ars Technica notează că în unele situații se poate plăti pentru o extensie video HEVC din Microsoft Store (1 dolar, aprox. 5 lei) pentru a restaura accelerarea hardware, iar o altă variantă este folosirea unor playere cu decodare inclusă, precum VLC. Totuși, aceste ocoliri nu acoperă toate scenariile (de exemplu, nu poți lua un episod 4K descărcat din Netflix și să-l redai în VLC).
Miza, pe termen scurt, este una operațională: suportul pentru 4K/HDR și fluxurile de lucru cu video modern pot deveni impredictibile pe anumite dispozitive, nu din motive tehnice, ci din cauza costurilor și a expunerii juridice asociate licențierii HEVC.
Recomandate
Google Photos adaugă pe Android un set de instrumente de retușare pentru selfie-uri , o schimbare cu impact operațional direct pentru utilizatori, deoarece mută editările „cosmetice” uzuale (piele, ochi, dinți) în editorul standard al aplicației, fără a mai apela la aplicații separate, potrivit 9to5Google . Noile opțiuni, anunțate și pe blogul companiei , sunt prezentate de Google ca „îmbunătățiri subtile” pentru selfie-uri sau fotografii cu prieteni. În editorul de imagini, utilizatorul selectează o față din fotografie și poate aplica diverse efecte, fiecare cu un cursor de intensitate pentru ajustarea rezultatului. Instrumentele disponibile includ: netezirea texturii pielii și eliminarea imperfecțiunilor; reducerea aspectului de „cearcăne”; evidențierea irisului și albirea dinților; ajustări pentru sprâncene și buze. Disponibilitate și cerințe minime Funcțiile ajung „treptat” la utilizatorii din întreaga lume, în aplicația Google Photos de pe telefon. Pentru a le folosi este necesar un dispozitiv cu Android 9.0 și cel puțin 4 GB RAM, conform articolului. Context: retușarea, într-un moment sensibil pentru platforme Publicația notează că Google încearcă să minimizeze în comunicare riscurile asociate retușării, mai ales în zone precum moda și modelingul. Lansarea vine și pe fondul discuțiilor despre efectele rețelelor sociale asupra adolescenților, menționând că Google a pierdut luna trecută un proces legat de rolul YouTube în astfel de probleme, potrivit NPR . [...]
Un prototip timpuriu de iPhone arată cât de „brut” era începutul unui produs care avea să schimbe o industrie , iar imaginile și detaliile despre dispozitiv au reapărut într-un material prezentat de Mobilissimo , pe baza unui interviu video cu Tim Cook realizat de The Wall Street Journal . Miza pentru piață nu e nostalgia, ci lecția operațională: înainte ca iPhone-ul să devină un standard de design și integrare hardware–software, Apple lucra cu prototipuri voluminoase, construite în jurul unor soluții de test care nu aveau nimic „consumer” în ele. În clip, Cook prezintă inclusiv primul patent al companiei și prototipuri care nu fuseseră văzute public până acum. Cum arăta „primul iPhone” în faza de prototip Potrivit articolului, prototipul prezentat drept primul creat vreodată pentru iPhone-ul original includea o placă de bază foarte mare , conectată la smartphone. Practic, dispozitivul funcționa ca o platformă de test, nu ca un produs finit, ceea ce subliniază distanța dintre faza de dezvoltare și forma comercială care avea să ajungă pe piață. Materialul notează și o nuanță relevantă pentru felul în care sunt evaluate pariurile interne în companii: Cook spune că iubea ideea unui astfel de telefon, dar „pare că nu a avut încredere în succesul său pe termen lung”, în formularea Mobilissimo. Contextul interviului: de la iPod la Apple Watch și „produsul următor” Discuția pornește de la iPod (lansat în 2001), iar în interviu este menționată și prima piesă ascultată de Tim Cook pe un iPod din prima generație: „The Beatles – Hey Jude”, conform articolului. În același material video este prezentat și unul dintre primele prototipuri de Apple Watch: inițial testat pe o placă de dezvoltare cu senzori și ecran, apoi într-o formă care putea fi conectată la iPhone prin cablu, detaliu pe care Mobilissimo îl descrie ca fiind ceva „ce nu am mai văzut până acum”. Spre final, jurnalistul Ben Cohen indică o pereche de ochelari, însă Cook evită să discute despre acest „produs misterios”. Tot acolo apar întrebări despre o eventuală plecare a CEO-ului: Cook spune că va ști când va sosi ziua și că se va asigura că succesorul va fi pregătit pentru rol. Interviul video este indicat în articol ca fiind publicat pe YouTube („Via: youtube.com”), iar The Wall Street Journal este menționat ca realizator al materialului. [...]
Hesai mizează pe lidar „full-colour” pentru a crește fiabilitatea funcțiilor autonome , într-un moment în care producătorii auto din China accelerează trecerea către condus autonom de nivel 3, iar furnizorii din lanțul de aprovizionare încearcă să livreze senzori mai capabili la costuri mai mici, potrivit South China Morning Post . Compania din Shanghai, descrisă drept cel mai mare producător din lume de senzori lidar pentru vehicule, a prezentat o platformă „6D full-colour” care adaugă detectarea culorii la informațiile pe care le captează senzorul. „6D” se referă la capacitatea de a identifica poziția unui obiect (coordonatele X, Y, Z), plus reflectivitatea, viteza și culoarea, cu scopul de a îmbunătăți identificarea obiectelor și, implicit, funcțiile de conducere autonomă. Ce aduce nou senzorul ETX și când ar urma să intre pe piață Hesai spune că senzorii săi ETX, așteptați să ajungă pe piață în a doua jumătate a acestui an, ar fi primii de acest tip. CEO-ul David Li Yifan a susținut, într-un briefing de presă, că tehnologia nu este „hype” de piață, ci o inovație fundamentală. O notă de cercetare a Deutsche Bank, citată de publicație, argumentează că detectarea culorii ar elimina nevoia de „asamblare” complexă a datelor sau de inferențe (adică estimări ale sistemului), astfel încât software-ul de conducere autonomă să nu mai fie nevoit să „ghicească” la identificarea unor obiecte critice precum semafoarele, marcajele de bandă sau semnele din șantiere. Implicația economică: cererea pentru lidar crește, iar Hesai își extinde capacitatea Hesai nu a precizat ce producători auto vor primi primul lot de senzori ETX. În schimb, compania a indicat că vrea să reducă costurile prin creșterea capacității și a capabilităților de producție. În 2025, Hesai a raportat un profit net de 435,9 milioane yuani (63,9 milioane dolari, aprox. 287 milioane lei), după o pierdere netă de 102,4 milioane yuani în anul anterior. Publicația notează că aceasta ar fi făcut din Hesai primul producător de senzori lidar auto care raportează profit pe întreg anul, pe fondul cererii în creștere din partea constructorilor chinezi. Livrările de lidar ale companiei au urcat cu 223% în 2025, la 1,62 milioane de unități, iar Hesai intenționează să își dubleze capacitatea anuală la 4 milioane de unități în acest an. Context: China împinge către nivelul 3, iar testele sunt deja în derulare Aproape toți marii producători auto din China dezvoltă funcții de condus autonom „hands off” (fără mâinile pe volan) pentru a câștiga avantaj competitiv într-o piață foarte agresivă, mai arată articolul. În decembrie, Beijingul a acordat primele aprobări pentru construirea de vehicule electrice cu capabilități de conducere autonomă de nivel 3 (L3) . La acest nivel, mașina poate opera independent în condiții predefinite, însă șoferul trebuie să fie pregătit să preia controlul oricând. Operațiuni pilot L3 au început pe anumite drumuri urbane din Chongqing și pe autostrăzi din Beijing, cu așteptări de noi aprobări. Separat, Hesai a mai anunțat că senzorii ETX vor funcționa cu un cip dezvoltat intern, numit Picasso, care va fi folosit și într-un dispozitiv portabil nou, Kosmo, descris ca un „ochi fizic AI” pentru captarea și înregistrarea spațiilor în 3D. [...]
OnePlus mizează pe autonomie și rezistență ca diferențiator în segmentul Nord CE , odată cu lansarea din 7 mai în India a seriei Nord CE 6, care readuce și o variantă „Lite” după o pauză de un an, potrivit Gizmochina . Seria include OnePlus Nord CE 6 și OnePlus Nord CE 6 Lite, iar brandul a confirmat oficial o parte din specificații înainte de debutul comercial. Nord CE 6: accent pe performanță susținută și baterie mare Nord CE 6 este prezentat ca un model „all-round”, cu o configurație pe două cipuri: Snapdragon 7s Gen 4 și un cip dedicat „Touch Reflex”, gândit pentru stabilitate în utilizarea de zi cu zi și în jocuri. Telefonul promite până la 144 fps în anumite titluri și o rată de eșantionare la atingere de 3.200 Hz, pentru răspuns mai rapid. Pentru control în jocuri, include un giroscop pe 6 axe. Răcirea este asigurată de o cameră de vapori cu o suprafață de peste 33.000 mm², menită să mențină performanța în sesiuni mai lungi. Pe zona de durabilitate, OnePlus indică certificări IP66, IP68, IP69 și IP69K, plus certificare MIL-STD-810H , ceea ce sugerează o poziționare mai „rugged” (rezistentă la mediu) decât media segmentului. Ecranul are diagonală de 6,78 inci, rezoluție 1,5K și rată de refresh de 144 Hz. Un punct central al pachetului este bateria de 8.000 mAh, cu încărcare rapidă la 80 W, despre care compania susține că ar oferi „peste două zile” de utilizare la o singură încărcare. Mai sunt menționate încărcarea „bypass” (alimentare directă pentru reducerea încălzirii în utilizare intensă) și încărcare inversă pe fir de 27 W. Nord CE 6 Lite: specificații cheie pentru segmentul mai accesibil Nord CE 6 Lite revine în gamă cu un ecran de 144 Hz, chipset Dimensity 7400 Apex și o baterie de 7.000 mAh, fiind poziționat ca opțiune pentru zona mai accesibilă a seriei. La nivel de culori, Nord CE 6 ar urma să fie disponibil în Fresh Blue, Lunar Pearl și Pitch Black, iar varianta Lite în Vivid Mint și Hyper Black. Lansarea în India este programată pentru 7 mai; publicația nu oferă în acest material detalii despre prețuri sau disponibilitate în alte piețe. [...]
Parteneriatul Google–Gucci pentru ochelari inteligenți, așteptați „probabil” în 2027, poate accelera intrarea marilor grupuri de lux în zona de wearables și poate împinge piața dincolo de experimente izolate , într-un moment în care rivalii urmăresc deja îndeaproape segmentul, potrivit Android Police . Informația despre calendarul „probabil” pentru ochelarii Gucci a fost oferită de Luca de Meo , CEO al Kering, într-un interviu pentru Reuters, însă fără detalii despre design, funcții sau data exactă. Miza, dincolo de un produs punctual, este că Gucci ar fi primul nume mare de designer care indică public o înțelegere cu Google pentru smartglasses. De ce contează: efect de antrenare în industria luxului Android Police argumentează că parteneriatul poate fi mai important prin prisma structurii Kering: Gucci este parte dintr-un grup care deține și Kering Eyewear, dar și branduri precum Saint Laurent, Balenciaga, McQueen, Bottega Veneta și Boucheron. În acest context, o colaborare cu Google pe ochelari inteligenți poate deveni un „șablon” replicabil și pentru alte mărci din portofoliu, dacă produsul prinde tracțiune. Publicația leagă această direcție de mesajele lui de Meo despre o „revizie” mai amplă a Kering și de interesul său pentru tehnologie, menționat în acoperirea Fashion Network. La Kering Innovation Day, Snap a demonstrat experiențe de realitate augmentată (AR) asociate brandurilor grupului, iar Google a prezentat funcții de „probă virtuală” (virtual try-on) bazate pe inteligență artificială. Google își extinde rețeaua de parteneri pentru smartglasses Gucci nu ar fi primul partener din zona ochelarilor: Google lucrează deja cu Warby Parker și cu Gentle Monster pentru ochelarii săi cu funcții AI, notează Android Police. Publicația spune că a testat un prototip de „AI glasses” la MWC 2026 și că, deși produsul este într-un stadiu relativ timpuriu, atât tehnologia, cât și potrivirea pe față au fost „impresionante”. Presiune competitivă: LVMH urmărește segmentul Un posibil efect secundar este reacția competitorilor. Android Police indică faptul că, dacă Kering intră în smartglasses prin Gucci, LVMH ar putea decide să facă același lucru cu unele dintre brandurile sale de ochelari (Dior, Celine, Fendi sunt menționate ca exemple). Într-un interviu pentru Vogue Business (mijlocul lui 2025), Alessandro Zanardo, CEO al diviziei de eyewear Thélios (LVMH), a spus că grupul urmărește „cu mare interes” evoluțiile, dar că nu a decis încă dacă va intra în categorie și că va evalua mai întâi dacă tehnologia este potrivită pentru ochelari de lux. Ce urmează și ce rămâne neclar Deocamdată, parteneriatul Google–Gucci este conturat mai degrabă ca direcție decât ca produs: nu există informații publice despre preț, specificații, piețe de lansare sau volum. Singurul reper de timp menționat este că ochelarii ar putea ajunge „probabil” în 2027, conform declarației lui Luca de Meo citate de Android Police. [...]
Oppo ridică miza în competiția pe camere foto, dar își asumă și riscul de confuzie în marketing : compania promovează viitorul Find X9 Ultra ca având „8 lentile pro” și o plajă de focale „14–460 mm”, deși telefonul are, în fapt, patru camere, potrivit Notebookcheck . Miza este una operațională și comercială: cum traduce producătorul capabilitățile de zoom și decupaj (crop) în promisiuni ușor de înțeles pentru cumpărători, fără să repete controversele din industrie. Oppo își continuă campania de promovare înaintea lansării globale programate pentru 21 aprilie, publicând mostre foto și detalii despre un sistem de cameră realizat în parteneriat cu Hasselblad. Compania descrie experiența drept „de la macro la 460 mm” și vorbește despre un zoom de „calitate optică” până la echivalentul de 460 mm. Ce înseamnă „8 lentile” în comunicarea Oppo Conform articolului, „cele 8 lentile” includ focale dedicate de 14 mm (ultra-wide), 23 mm, 47 mm, 70 mm (zoom 3x), 139 mm, 230 mm (zoom 10x) și 460 mm (20x) echivalent. Notebookcheck notează explicit că, în ciuda acestui mesaj, Find X9 Ultra are „doar” patru senzori foto, iar restul „lentilelor” ar rezulta din combinații de hardware și procesare (inclusiv decupaje din senzor). Publicația compară această abordare cu un precedent controversat atribuit Apple, care a fost criticată pentru că a numărat decupaje realizate prin software drept „lentile” distincte, deși existau doar trei camere fizice. Detalii tehnice invocate pentru promisiunea de zoom Notebookcheck menționează că sistemul este „ancorat” de un senzor principal Sony LYT-901 de 200 MP și o configurație cu două camere periscop (periscope), adică un aranjament optic pliat în interiorul telefonului pentru zoom. Oppo ar folosi și o arhitectură de periscop cu „cinci reflexii” pentru a obține un zoom cu fidelitate ridicată, descris ca imitând un teleconvertor fizic. La nivel de software, compania indică „Hasselblad Master Mode 2.0”, cu o plajă dinamică de 16 EV (o măsură a diferenței dintre cele mai luminoase și cele mai întunecate zone capturate) și suport RAW MAX pe întreaga plajă de focale. De ce contează: promisiunea comercială versus așteptările utilizatorilor În segmentul premium, camera este unul dintre principalele argumente de vânzare, iar modul în care producătorii „împachetează” capabilitățile în mesaje simple poate influența direct percepția asupra produsului. În acest caz, diferența dintre „8 lentile” și „4 camere” poate deveni un punct sensibil: dacă utilizatorii înțeleg că o parte din „lentile” sunt, de fapt, rezultate ale procesării și decupajelor, promisiunea poate fi percepută ca exagerată. Lansarea globală a Oppo Find X9 Ultra este programată pentru 21 aprilie, iar rămâne de văzut dacă rezultatele foto vor susține mesajul de marketing fără să alimenteze acuzații de cosmetizare a specificațiilor. [...]
