Furnizorii de tehnologie renunță la suportul HEVC din cauza costurilor ridicate de licențiere - Impactul asupra utilizatorilor și serviciilor de streaming 4K

Costurile de licențiere și riscul de litigii împing unii producători să taie suportul HEVC , chiar și atunci când hardware-ul îl poate rula, ceea ce mută problema (și uneori costul) către utilizatori, arată o analiză din Ars Technica . HEVC/H.265 (High Efficiency Video Coding) este un standard de compresie video folosit pe scară largă pentru conținut 4K și HDR, inclusiv de servicii precum Netflix și Apple TV+, tocmai pentru că este mai eficient decât AVC/H.264. Când suportul HEVC este dezactivat la nivel de sistem, efectele sunt imediate: redarea 4K/HDR poate să nu mai funcționeze în browsere și aplicații, iar fișierele HEVC (de exemplu, filmări de pe iPhone) pot deveni greu de deschis în aplicații uzuale; în plus, editarea/exportul în programe precum Adobe Premiere Pro poate încetini, pentru că procesarea cade în sarcina software-ului, nu a accelerării hardware. De ce renunță furnizorii la HEVC: costuri, contracte și expunere juridică Analiza notează mai multe cazuri recente în care companii au redus sau eliminat funcționalități HEVC din produse care, tehnic, erau capabile să le ofere: Dell și HP au dezactivat suportul HEVC bazat pe hardware pe anumite PC-uri, deși funcția exista în procesoare Intel și AMD încă din 2015. Synology a eliminat în 2024 suportul de transcodare HEVC, AVC și VC-1 din DiskStation Manager (DSM) și BeeStation OS. Acer și Asus au fost împiedicate să vândă PC-uri în Germania din ianuarie, în urma unei decizii a unei instanțe din München legate de un brevet HEVC al Nokia. În cazul HP, un purtător de cuvânt a spus anterior că dezactivarea a vizat „anumite dispozitive”, fără să explice motivul. Ars Technica observă însă că multe dintre modelele menționate sunt laptopuri business mai accesibile, fără ecrane 4K sau plăci grafice dedicate, ceea ce sugerează o decizie de optimizare a costurilor și reducere a riscului de litigii pentru o funcție considerată mai puțin folosită pe acea categorie. Dell a oferit o justificare mai explicită: HEVC ar rămâne activ doar pe „sisteme premium” care au elemente precum ecrane 4K integrate, plăci grafice dedicate, Dolby Vision sau software Blu-ray de la CyberLink. Synology, la rândul său, a indicat că a evaluat utilizarea transcodării HEVC pe gama sa de NAS-uri și a concluzionat că majoritatea clienților nu se bazau pe transcodare pe server, deoarece procesarea era făcută pe dispozitivele de redare (telefoane, tablete, televizoare). Compania a mai spus că renunțarea la codec a ajutat la eficiență și scalare în medii cu mulți utilizatori, iar costurile de licențiere au fost „o considerație”, dar nu motivul principal. Cum funcționează licențierea și de ce „hardware-ul are codec” nu înseamnă „e acoperit legal” HEVC este acoperit de brevete deținute de mai multe companii (inclusiv Ericsson, InterDigital și Nokia), iar utilizarea lui într-un produs implică taxe de licențiere și redevențe (royalties). Ars Technica descrie un sistem fragmentat, în care licențele pot fi obținute direct de la deținătorii de brevete sau prin „pool-uri de brevete” (mecanisme prin care mai mulți deținători își agregă brevetele și oferă o licență comună). În SUA, Access Advance și Velos Media sunt prezentate ca administratori non-licențiatori ai licențelor HEVC; Access a preluat în decembrie programul HEVC/VVC al Via Licensing Alliance. Access administrează pool-uri care acoperă circa 80% din brevetele HEVC la nivel global, potrivit articolului, iar Velos susține că acoperă 450 de brevete legate de HEVC (deși și-a închis pool-ul HEVC în 2023). Un punct important pentru producători: chiar dacă un laptop are un procesor care include decodare/encodare HEVC, asta nu înseamnă automat că licența este „plătită” de producătorul de cipuri pentru produsul final. Potrivit lui John Pint (SVP licensing la Access), Access licențiază produse orientate către consumatori (de exemplu, laptopul), nu cipul în sine. În plus, Access nu are un mecanism prin care producătorii de cipuri să plătească redevențele în numele OEM-urilor (producătorii de echipamente), spre deosebire de un model mai vechi folosit în alte pool-uri. Redevențe în creștere și contracte pe termen lung Articolul discută și speculațiile privind creșterea redevențelor în pool-ul HEVC Advance administrat de Access. Noile tarife urmau să intre în vigoare în ianuarie, dar au fost amânate pentru 1 iulie. Pint spune că licențiații HEVC Advance semnează contracte pe 10 ani, cu tarife garantate neschimbate în primii cinci ani; ulterior, redevențele pot crește cu până la 20%, în funcție de decizia licențiatorilor. Un detaliu relevant pentru cazul Dell și HP: potrivit lui Pint, cele două companii nu ar fi afectate de noile tarife, fiind în contracte de 10 ani, cu rate „blocate” până în 2030; o eventuală creștere (tot plafonată la 20%) ar putea apărea pentru perioada 2031–2035. Pint consideră totuși improbabil un salt al redevențelor în 2031 și invocă faptul că brevetele expiră, ceea ce ar reduce natural acoperirea în intervalul 2032–2033. Litigiile, factorul care poate cântări mai greu decât taxele Dincolo de costuri, Ars Technica subliniază riscul de procese ca motiv de descurajare. Nokia, de exemplu, a dat în judecată mai multe companii în SUA (HP, Hisense, Amazon, Paramount și Warner Bros. Discovery) pe teme HEVC; unele cazuri s-au încheiat prin acorduri de licențiere, iar altele sunt în derulare. În Germania, instanța din München a respins argumentele Acer și Asus privind accesul la licențiere în condiții FRAND (Fair, Reasonable and Non-Discriminatory – „echitabile, rezonabile și nediscriminatorii”), într-un litigiu legat de un brevet HEVC al Nokia. Pint sugerează că eliminarea HEVC poate fi mai degrabă o reacție la riscul de litigii din partea deținătorilor de brevete care nu lucrează prin pool-uri și care ar cere o parte „disproporționată” din totalul redevențelor. Nokia, în schimb, afirmă că urmărește „compensație echitabilă” și menținerea unui „teren de joc” corect pentru companiile care plătesc deja, descriind litigiul ca „ultimă soluție”. Ce rămâne pentru utilizatori Când suportul HEVC este dezactivat, utilizatorii pot ajunge să caute soluții pe cont propriu. Ars Technica notează că în unele situații se poate plăti pentru o extensie video HEVC din Microsoft Store (1 dolar, aprox. 5 lei) pentru a restaura accelerarea hardware, iar o altă variantă este folosirea unor playere cu decodare inclusă, precum VLC. Totuși, aceste ocoliri nu acoperă toate scenariile (de exemplu, nu poți lua un episod 4K descărcat din Netflix și să-l redai în VLC). Miza, pe termen scurt, este una operațională: suportul pentru 4K/HDR și fluxurile de lucru cu video modern pot deveni impredictibile pe anumite dispozitive, nu din motive tehnice, ci din cauza costurilor și a expunerii juridice asociate licențierii HEVC. [...]