Știri
Știri din categoria Tehnologie
Intel împinge capabilități de „AI pe dispozitiv” în zona entry-level, odată cu noua familie Core Series 3, care promite până la 40 TOPS (trilioane de operații pe secundă) prin combinarea resurselor CPU, GPU și NPU, mizând pe laptopuri accesibile și sisteme „edge” (procesare la marginea rețelei, aproape de locul unde se generează datele), potrivit Notebookcheck. Primele sisteme sunt așteptate de la parteneri OEM începând din aprilie 2026, cu extinderea disponibilității pe parcursul anului.
Noua gamă este prezentată ca o platformă pentru sarcini uzuale – productivitate, navigare web și „AI ușor” – și este construită pe nodul de fabricație Intel 18A, pe aceeași bază arhitecturală ca Core Ultra Series 3.
Procesoarele folosesc o arhitectură hibridă, cu nuclee de performanță Cougar Cove și nuclee de eficiență Darkmont. O configurație tipică ajunge la până la 2 nuclee de performanță și 4 nuclee eficiente energetic, alături de grafică integrată Xe și o unitate NPU (Neural Processing Unit) dedicată sarcinilor de inteligență artificială.
La capitolul platformă, Intel indică și suport pentru:
Intel compară în testele interne Core Series 3 (în special Core 7 360) cu procesoare mai vechi, precum Core 7 150U și generații anterioare, raportând:
Pentru autonomie, materialele de lansare menționează până la 18,5 ore redare video, 12,5 ore productivitate office și 9,6 ore apeluri video cu efecte AI, în condiții de test. Intel precizează că rezultatele provin din testare internă pe platforme de referință și pot varia în funcție de configurație și utilizare.
Lista de SKU-uri acoperă trepte Core 7, Core 5 și Core 3, inclusiv:
Puterea de bază este listată la 15 W, iar în „turbo” poate urca până la 35 W, în funcție de model.
Miza Intel este să coboare accelerarea AI (prin NPU, dar și prin GPU/CPU) în segmentul entry-level, unde până acum diferențierea era dominată mai ales de preț și autonomie. În paralel, compania împinge aceeași platformă către utilizări edge – de la chioșcuri și clădiri inteligente la robotică și sisteme POS – unde contează consumul, conectivitatea și procesarea locală.
Pentru zona edge, Intel compară performanța cu Nvidia Jetson Orin Nano, invocând un debit mai mare în sarcini precum detecția de obiecte, clasificarea imaginilor și analiză video, în configurații specifice.
Sistemele cu Core Series 3 ar urma să apară începând cu 16 aprilie 2026, cu o disponibilitate mai largă prin parteneri OEM pe parcursul anului. Pentru sistemele orientate spre edge, compania indică așteptări din trimestrul al doilea din 2026.
În materialele de lansare sunt menționate peste 70 de designuri planificate, de la parteneri precum Acer, Asus, HP, Lenovo și Infinix.
Recomandate
Blue Origin a testat la sol o rachetă New Glenn deja folosită, un pas operațional cheie pentru trecerea la lansări reutilizabile , potrivit Space . Compania a efectuat pe 16 aprilie un test „static fire” de 19 secunde la Cape Canaveral Space Force Station (Florida), aprinzând cele șapte motoare ale primei trepte în timp ce racheta a rămas ancorată pe rampă. Testul menține New Glenn pe traiectoria unei lansări planificate duminică, 19 aprilie, pentru misiunea NG-3, care ar urma să refolosească un booster (prima treaptă) de la un zbor anterior — o premieră pentru acest vehicul. Ce înseamnă „reutilizare” în cazul NG-3 New Glenn este o rachetă în două trepte, cu o înălțime de 322 de picioare (aprox. 98 metri), care a zburat de două ori până acum: un zbor de test în ianuarie 2025 și, în noiembrie anul trecut, o misiune care a trimis spre Marte cele două sonde ESCAPADE ale NASA. În acel zbor din noiembrie, Blue Origin a recuperat prima treaptă, aterizând-o pe nava-dronă „Jacklyn” în Oceanul Atlantic. Același booster ar urma să zboare din nou pe NG-3, însă nu în configurația identică de la misiunea precedentă. CEO-ul Blue Origin, Dave Limp, a precizat într-o postare pe X că, pentru primul booster recondiționat, compania a ales să înlocuiască toate cele șapte motoare și să testeze câteva îmbunătățiri, inclusiv un sistem de protecție termică pe una dintre duzele motoarelor. Motoarele folosite la NG-2 ar urma să fie utilizate la zboruri viitoare. Miza operațională: ritm mai mare de lansări, costuri mai mici pe zbor Dacă NG-3 are loc conform planului, ar putea deschide seria de relansări pentru acest booster. Blue Origin a declarat anterior că fiecare primă treaptă New Glenn este proiectată să zboare de cel puțin 25 de ori — un prag care, dacă este atins în practică, ar susține un model de operare cu reutilizare repetată. Ce transportă NG-3 și cine este clientul Misiunea NG-3 este programată să decoleze la 6:45 a.m. EDT (13:45, ora României) și va plasa pe orbită joasă (LEO) un satelit Block 2 BlueBird pentru compania texană AST SpaceMobile, destinat serviciilor de internet direct pe telefon. Space notează că un singur satelit Block 2 BlueBird a ajuns până acum în spațiu, în decembrie, lansat cu o rachetă indiană. Satelitul este descris ca fiind printre cei mai mari aflați pe orbită, cu o antenă de 2.400 de picioare pătrate (aprox. 223 metri pătrați). Prin comparație, predecesorii săi (cinci unități ajunse în LEO) au antene de 693 de picioare pătrate (aprox. 64,4 metri pătrați). [...]
Noua șefă Xbox, Asha Sharma, pregătește schimbări la Game Pass , inclusiv opțiuni de preț mai flexibile , după ce a transmis intern că abonamentul „a devenit prea scump pentru jucători”, potrivit The Verge . Miza este una operațională: repoziționarea principalului produs de abonament al Xbox, într-un moment în care costurile de conținut și comportamentul utilizatorilor fac dificil un model unic la nivel global. Sharma, numită recent la conducerea Xbox și venită din divizia CoreAI a Microsoft, a avut în ultimele luni întâlniri cu editori de jocuri la Game Developers Conference (martie) și vizite la studiourile și echipele de produs ale Microsoft. Publicația o descrie ca fiind într-o etapă de „învățare”, înainte de decizii strategice privind viitorul platformei. Game Pass: „prea scump” pe termen scurt, „mai flexibil” pe termen lung Surse din interiorul Xbox citate de publicație spun că Sharma a analizat în mod special prețurile Game Pass, cu intenția de a introduce o gamă mai largă de modele de tarifare. Într-un memo intern trimis la începutul săptămânii, ea ar fi recunoscut explicit problema de accesibilitate. „Pe termen scurt, Game Pass a devenit prea scump pentru jucători, așa că avem nevoie de o ecuație mai bună a valorii. Pe termen lung, vom evolua Game Pass într-un sistem mai flexibil, lucru care va necesita timp pentru testare și învățare.” În același mesaj, Sharma argumentează că piețele, economia conținutului și comportamentul jucătorilor „variază prea mult” pentru ca o singură abordare să funcționeze peste tot. Ce opțiuni sunt luate în calcul Una dintre variantele aflate în discuție, potrivit informațiilor publicate, este un nivel de abonament Game Pass care să includă doar jocuri din studiourile proprii Xbox ale Microsoft. O astfel de ofertă ar intra în logica „sistemului mai flexibil” menționat de Sharma. Publicația mai notează că și pachetele (bundles) ar putea fi parte din soluție, amintind că în februarie a relatat că Microsoft caută modalități de a include servicii terțe în abonamentele Game Pass. În acest stadiu, articolul nu indică un calendar, niveluri de preț sau piețe-țintă pentru eventualele schimbări; direcția comunicată intern este, însă, testarea unor formule noi pentru a îmbunătăți raportul preț–valoare al Game Pass. [...]
L3Harris mizează pe muniții „accesibile” pentru a extinde raza elicopterelor Armatei SUA la sute de kilometri , propunând familia modulară Wolf Pack pentru echiparea AH-64 Apache și H-60 Black Hawk, într-un context în care Pentagonul caută „masă accesibilă” (capabilități cumpărate în cantități mari, la costuri mai mici) pentru un potențial conflict în Pacific, potrivit TWZ . Miza operațională este creșterea semnificativă a distanței de angajare pentru platforme care, în configurațiile actuale, sunt asociate cu lovituri la distanțe relativ scurte. În interviul acordat publicației, Brad Reeves, director de strategie și cerințe în cadrul Agile Development Group de la L3Harris, susține că Wolf Pack ar putea duce elicoptere precum Apache și Black Hawk de la „kilometri cu o singură cifră” sau „până la o duzină de kilometri” la „sute de kilometri”, pentru a răspunde „tiraniei distanței” și amenințărilor de tip anti-acces/negare a zonei (A2/AD) din Pacific. Ce include „Wolf Pack” și cum ar fi folosit L3Harris descrie Wolf Pack ca o familie de „launched effects vehicles” (vehicule lansate pentru efecte), adică sisteme mici, relativ ieftine și modulare, care se plasează între drone kamikaze cu rază mai mare, rachete de croazieră și momeli (decoy). În forma prezentată, există două variante principale: Red Wolf : variantă „kinetică”, descrisă ca rachetă de croazieră pentru lovituri de precizie la distanță, inclusiv împotriva țintelor terestre sau maritime. Green Wolf : variantă non-kinetică , cu încărcătură de război electronic , pentru misiuni precum suprimarea apărării antiaeriene și sarcini de tip detectare–identificare–localizare–raportare. Conceptul operațional prezentat de Reeves presupune lansarea mai multor vehicule „în haită”, care ar putea zbura în tipare de căutare, ar evita zonele periculoase și ar coordona între ele acțiunile, inclusiv prin transmiterea informațiilor către platforma purtătoare sau către varianta „kinetică” pentru lovirea țintelor. Cost țintit și semnal de producție: 300.000–500.000 dolari pe unitate Un element cu impact economic este poziționarea de preț. Reeves afirmă că Wolf Pack ar fi „de circa cinci ori mai ieftin” decât armele „tradiționale” folosite azi de aceste aeronave și indică faptul că, în solicitări guvernamentale recente pentru astfel de capabilități, ținta de piață este 300.000–500.000 dolari pe unitate (aprox. 1,4–2,3 milioane lei , conversie orientativă). Pe partea industrială, Reeves spune că echipa de producție a proiectat un plan „modular, scalabil”, iar compania ar fi pe o traiectorie de până la 1.000 de unități pe an , menționând că „mai mulți clienți” ar fi cerut chiar asemenea volume. Afirmația indică o intenție de a construi capacitate pentru cerere mare, însă articolul nu precizează comenzi ferme ale Armatei SUA pentru Apache/Black Hawk. Cât de matur este programul și ce urmează Potrivit lui Reeves, Wolf Pack a fost testat în peste 50 de zboruri în evenimente de testare cu armata, în cadrul mai multor servicii militare americane. Sistemul ar fi fost lansat de două ori de pe AH-1Z, ar fi fost lansat de pe platforme fără pilot cu aripă fixă (neprecizate, din motive de sensibilitate) și de la sol. În paralel, L3Harris are un contract cu U.S. Marine Corps pentru o muniție înrudită, PASM (Precision Attack Strike Munition) , destinată AH-1Z Viper, pentru care compania spune că livrează „capabilitate operațională timpurie” și că lucrează la producție într-o fabrică din Virginia. Pentru Apache și Black Hawk, discuția rămâne la nivel de „țintă” de integrare și de traseu către testare, fără un calendar public în materialul citat. În schimb, contextul invocat de Reeves include un memorandum emis de secretarul Pete Hegseth (menționat în articol) care ar fi cerut urgență în introducerea „launched effects” începând din acest an. [...]
Samsung își extinde SmartThings spre îngrijire la distanță, dar miza reală devine confidențialitatea și riscul de alarme greșite , odată ce monitorizarea vârstnicilor se mută din zona de „confort” în infrastructură de siguranță în locuință, potrivit The Next Web . Actualizarea adaugă funcții de „family care” care folosesc date din electrocasnice conectate și dispozitive purtabile (wearables) pentru a urmări activitatea zilnică, a detecta căderi, a semnala condiții de mediu nesigure și chiar a indica posibile semne timpurii de declin cognitiv. Samsung nu a publicat, însă, detalii despre acuratețe, rata de alarme false sau validarea clinică a componentelor de „screening” (evaluare preliminară) pentru declin cognitiv. Ce poate face concret „family care” în SmartThings Pachetul include mai multe funcții orientate către îngrijitori (de regulă, membri ai familiei), care primesc alerte când apar abateri față de rutina obișnuită: Care on Call : înaintea unui apel telefonic către ruda monitorizată, afișează un rezumat cu prima activitate din zi, cea mai recentă activitate, numărul de pași și vremea locală. Datele vin din dispozitive conectate SmartThings și din purtabile Galaxy. Reassurance Patrol : folosește aspiratorul robot Bespoke AI Steam Ultra (modelul din 2026) ca platformă mobilă de monitorizare. Dacă nu e detectată activitate o perioadă setată, trimite alertă; camera poate detecta o persoană întinsă pe podea și permite conversație bidirecțională (difuzor + microfon). Care Insight : analizează temperatură și umiditate din aparate conectate (inclusiv aer condiționat, purificatoare, umidificatoare) și alertează când valorile ies din intervale considerate sigure. În plus, urmărește tipare de utilizare și niveluri de activitate și semnalează schimbări semnificative față de săptămâna anterioară (de exemplu, mai puține deschideri ale frigiderului sau modificări ale mișcării zilnice). Detectarea declinului cognitiv (cea mai ambițioasă funcție): Samsung spune că poate analiza tipare de stil de viață din telefon și purtabile, monitorizând vorbirea, tastarea, mersul, somnul și mersul (gait) pentru a identifica semne timpurii de deteriorare cognitivă și a trimite alerte îngrijitorilor desemnați. Publicația notează că nu sunt comunicate public metrici precum acuratețea sau rata de rezultate fals pozitive/negative. „Senzori ambientali” și procesare locală: promisiunea de confidențialitate, cu limite Funcțiile de îngrijire se bazează pe un strat de „ambient sensing” (detectare ambientală) care folosește radar cu unde milimetrice, combinat cu senzori de sunet integrați în televizoare, frigidere și alte aparate. Sistemul ar putea distinge activități precum somn, exerciții, lucru la birou sau deplasare prin cameră, „fără camere” în majoritatea cazurilor. Samsung susține că datele de la senzori sunt procesate și stocate local pe hub-ul SmartThings, nu în cloud, ceea ce ar reduce una dintre principalele obiecții legate de intimitate. Totuși, alertele de îngrijire presupun inevitabil partajarea unor informații cu membrii familiei desemnați. Separat, interfața Map View primește îmbunătățiri cu inteligență artificială generativă: utilizatorii pot fotografia camerele pentru planuri mai precise, iar sistemul folosește poziția mobilierului împreună cu detectarea ambientală pentru a înțelege contextul (de exemplu, dacă cineva este în pat, la masă sau pe podea). De ce contează: o infrastructură de supraveghere „în familie”, cu consimțământ dificil The Next Web pune accent pe tensiunea dintre utilitate și etică: cererea pentru monitorizarea la distanță a părinților vârstnici este reală, dar instrumentele creează o infrastructură de supraveghere în casă, operată de familie. Samsung spune că sistemul este „opt-in” și necesită consimțământul persoanei monitorizate, însă publicația avertizează că, în practică, consimțământul poate fi ambiguu, mai ales când există început de declin cognitiv. În plus, funcția de detectare a declinului cognitiv ridică întrebări specifice: evaluările clinice necesită condiții controlate și instrumente validate, în timp ce aici se folosesc semnale pasive (mers, somn, tastare, vorbire) corelate în cercetare cu declinul cognitiv. Fără date publice despre performanță, rămâne riscul de: fals pozitiv (alarmă inutilă), fals negativ (o „liniștire” nejustificată). Calendar și necunoscute comerciale Funcțiile pentru îngrijirea vârstnicilor sunt așteptate să fie lansate odată cu seria Galaxy S26, mai târziu în 2026. Samsung nu a comunicat prețuri și nici dacă aceste funcții vor necesita un abonament peste planurile SmartThings existente. În paralel, SmartThings Pro (pentru profesioniști HVAC) și upgrade-urile de management energetic sunt disponibile deja. [...]
Listarea timpurie la un retailer european indică prețuri de la 604,90 euro pentru Honor 600 și 930,90 euro pentru 600 Pro , înaintea lansării programate pe 23 aprilie, potrivit GSMArena . Informația contează pentru că poziționează direct seria Honor 600 în zona premium ca nivel de cost în euro, iar diferențele de configurație și de „bundle” (pachet promoțional) pot influența decizia de cumpărare. Prețuri în zona euro și configurații: 600 vs 600 Pro Conform listărilor văzute pe platforma retailerului european, prețurile aproximative ar fi: Honor 600 (8 GB RAM, 256 GB stocare): 604,90 euro (aprox. 3.010 lei) Honor 600 (8 GB RAM, 512 GB stocare): 651,89 euro (aprox. 3.245 lei) Honor 600 Pro (12 GB RAM, 512 GB stocare): 930,90 euro (aprox. 4.630 lei) O diferență notabilă ține de pachetul promoțional: la Honor 600 ar fi inclus gratuit un Honor Watch 2, în timp ce pentru Honor 600 Pro nu apare un astfel de „bundle”. Ce știm despre specificații, din scurgeri și zvonuri anterioare Publicația notează că, pe baza scurgerilor și zvonurilor anterioare, Honor 600 ar urma să vină cu Snapdragon 7 Gen 4, iar 600 Pro cu Snapdragon 8 Elite . Ambele modele ar avea: ecran OLED de 6,57 inci, rezoluție 1.5K și rată de refresh de 120 Hz; baterie de 6.400 mAh; cameră frontală de 50 MP; cameră principală spate de 200 MP și ultrawide de 12 MP. Diferențele menționate: încărcare pe fir de 60 W la Honor 600 și 80 W la 600 Pro, iar varianta Pro ar adăuga o cameră periscop (telefoto) de 50 MP. Honor Play 80 Plus: specificații și data de vânzare în China Separat, GSMArena scrie că Honor Play 80 Plus ar fi apărut într-o listare pe site-ul China Telecom, de unde reies principalele specificații. Modelul ar urma să aibă: ecran LCD de 6,61 inci, 720 × 1604; Snapdragon 4 Gen 2; baterie de 7.500 mAh cu încărcare pe fir de 45 W; configurații: 6/128 GB, 6/256 GB, 8/128 GB, 8/256 GB și 12/256 GB; dimensiuni 163,9 × 75,9 × 8,29 mm, greutate 205 g; vânzare din 24 aprilie, în culorile auriu, negru și albastru. Informațiile despre prețurile Honor 600/600 Pro și despre Play 80 Plus provin din listări (retailer, respectiv China Telecom), deci pot suferi modificări până la anunțurile oficiale. [...]
Vivo X300 Ultra își construiește avantajul competitiv pe cameră, dar vine cu compromisuri de ergonomie și preț , potrivit recenziei Android Headlines , care îl poziționează drept un „camera phone” de top în segmentul flagship (vârf de gamă). Pentru utilizatori, miza este simplă: telefonul promite rezultate foto-video peste medie, însă acceptarea unui modul foto foarte proeminent și a unui cost de pornire ridicat. Modelul este prezentat ca primul „Ultra” al Vivo lansat global, după debutul variantei chineze la final de martie, iar publicația notează că a folosit atât versiunea chineză, cât și cea globală (opinia fiind bazată în principal pe unitatea globală). Prețul indicat în recenzie pornește de la 1.300 euro (aprox. 6.500 lei). Cameră: hardware mare, rezultate pe măsură, dar cu un cost de design Punctul central al recenziei este sistemul foto, descris ca „remarcabil” atât ca hardware, cât și ca procesare. Specificațiile includ o cameră principală de 200 MP cu stabilizare pe gimbal (un mecanism de stabilizare mai complex decât OIS-ul clasic), o cameră ultrawide de 50 MP și o cameră periscop tot de 200 MP, cu zoom optic 3,7x și capabilități macro. Consecința directă este una operațională: modulul foto („camera bump”) este „cu adevărat uriaș”, iar acesta devine principalul compromis de ergonomie. Autorul recenziei spune că proeminența îl ajută la priză și echilibru în utilizare fără husă, dar admite că mulți utilizatori vor fi deranjați de dimensiune. Performanță și ecran: specificații de vârf, fără probleme în utilizare Vivo X300 Ultra folosește Snapdragon 8 Elite Gen 5 (3 nm), până la 16 GB RAM LPDDR5X și stocare UFS 4.1 (fără posibilitate de extindere). În utilizare, recenzia susține că telefonul a fost „extrem de rapid” în sarcini zilnice, multitasking și procesare foto-video, fără sacadări. Publicația include și rezultate de benchmark, unde Vivo X300 Ultra apare cu: Geekbench: 3.584 (single-core) și 11.182 (multi-core) 3DMark Wildlife Extreme Stress Test: stabilitate 55,9% AnTuTu: 3.717.822 La ecran, telefonul vine cu un panou LTPO AMOLED de 6,82 inci, rezoluție 3168 x 1440 și rată de refresh 1–144 Hz, plus suport Dolby Vision, HDR10+ și HDR Vivid. Recenzia îl descrie ca fiind foarte luminos, cu un răspuns tactil bun și vizibilitate fără probleme în soare. Baterie și încărcare: diferențe pe regiuni și pachet mai generos decât rivalii Un detaliu cu impact practic pentru cumpărătorii din Europa: varianta europeană are baterie de 6.400 mAh, în timp ce restul piețelor (inclusiv China și „global”) primesc 6.600 mAh. Autorul consideră că diferența de 200 mAh nu ar trebui să fie un motiv real de îngrijorare și spune că autonomia este „excelentă”, deși nu „cea mai bună” întâlnită. La încărcare, specificațiile menționate sunt 100 W pe fir și 40 W wireless, iar recenzia subliniază un aspect tot mai rar în zona premium: în cutie există atât încărcător, cât și cablu și husă. Totuși, în descrierea accesoriilor apare și un încărcător de 90 W în pachetul retail, ceea ce indică fie o diferență de piață/variantă, fie o nealiniere între secțiunea de specificații și conținutul efectiv testat (recenzia nu clarifică explicit motivul). Accesorii opționale: kit foto cu lentile externe Separat, Vivo oferă un „Photography Kit” vândut separat, compatibil cu ambele ediții (chineză și globală), care include două lentile tele (200 mm și 400 mm), o carcasă dedicată pentru montaj, capace și curea. Publicația notează că sistemul de prindere este îmbunătățit față de generația anterioară ( Vivo X200 Ultra ). Ce rămâne de reținut Din perspectiva impactului pentru cumpărător, recenzia conturează un telefon care încearcă să câștige segmentul premium prin fotografie și video, susținut de performanță de top și un pachet retail complet, dar care cere acceptarea unor compromisuri: modul foto foarte mare (și telefon alunecos), preț de pornire ridicat (1.300 euro, aprox. 6.500 lei), diferențe de capacitate a bateriei pentru Europa față de alte regiuni. [...]
