Știri
Știri din categoria Tehnologie
O inspecție iFixit arată că „clonele” Apple din Huaqiangbei pot arăta convingător, dar ratează funcții de bază și folosesc componente ieftine, ceea ce ridică riscuri operaționale pentru utilizatori (performanță, fiabilitate și reparații), potrivit IT之家. iFixit a cumpărat din zona comercială Huaqiangbei (Shenzhen) imitații pentru Apple Watch Ultra 3, AirPods Max 2 și AirPods Pro 3, apoi le-a demontat și testat în studio.
Publicația notează că Huaqiangbei este un nod major pentru piese și servicii de reparații electronice, dar și un loc unde se vând produse contrafăcute care, la exterior, pot semăna mult cu originalele. Diferențele devin evidente fie la verificări atente, fie prin analiza internă, ca în cazul demontărilor iFixit.
În testele iFixit, ceasul contrafăcut a prezentat un comportament care indică limitări serioase la nivel de software: după intrarea în sistem, apăsarea oricărei aplicații de pe cadran ducea doar la activarea modului de noapte (ecran roșu), fără a deschide aplicațiile respective. iFixit a mai observat o senzație „nefirească” la motorul haptic.
La interior, majoritatea „senzorilor” (cu excepția celui de puls) nu par să existe ca module reale, ci sunt doar imprimați pe capacul din plastic. Sursa compară cu produsul original, care folosește carcasă din ceramică sau safir. După desfacere, în ceas a fost identificată o baterie de 260 mAh, descrisă ca fiind sub jumătate din capacitatea originalului; bateria era fixată lejer și conectată la placa de bază doar prin fire lipite.
Pentru căștile over-ear, iFixit spune că diferențele de materiale și finisare se simt imediat: carcasa este din plastic, nu din aliaj de aluminiu, iar pernițele sunt mai moi decât la produsul original. Feedback-ul butoanelor a fost descris ca „ciudat”, iar funcțiile-cheie lipsesc: nu există anulare activă a zgomotului și nici modul de transparență (redarea sunetelor din jur).
În același timp, imitația reproduce unele elemente de experiență: detectarea purtării și fereastra/animația de asociere inițială. La demontarea cupei, echipa nu a putut identifica modelul bateriei, iar în interior au apărut lipituri grosiere și fire care se desprindeau ușor. Un detaliu relevant pentru „imitarea” senzației premium: în carcasă erau montate cilindri metalici folosiți ca greutăți, doar pentru a copia masa produsului original.
Dintre cele trei produse, iFixit consideră că imitația AirPods Pro 3 are cea mai bună „copiere” vizuală: în afară de mici diferențe la îmbinări, este greu de deosebit cu ochiul liber. Totuși, demontarea indică o construcție fragilă: la încercarea de a scoate dopul de silicon, partea frontală a căștii a ieșit împreună cu componentele, rupând mai multe conexiuni; ulterior, s-a constatat că dopul era lipit direct de corpul căștii.
O scanare CT a scos în evidență lipsa unor componente și soluții constructive tipice produselor originale: nu există microfon MEMS (micro-electro-mecanic), difuzorul este descris ca având o execuție grosieră, iar în loc de cabluri flexibile (panglici) sunt folosite fire de cupru lipite. iFixit a mai observat o arhitectură apropiată de AirPods din prima generație, cu o placă mică ce poate glisa din tija căștii. În interior lipsesc și elemente asociate funcțiilor „premium”, precum microfoanele pentru anulare activă a zgomotului și senzori precum cel de puls. La carcasa de încărcare, execuția internă a fost descrisă, de asemenea, ca slabă, iar bateria nu avea marcaje de specificații.
Concluzia practică a demontărilor este că asemănarea la exterior nu garantează funcționalitatea: în aceste exemple, funcții esențiale (aplicații utilizabile pe ceas, anulare activă a zgomotului la căști) lipsesc sau sunt simulate, iar construcția internă (lipituri, cablaje, fixarea bateriei, componente fără identificare) sugerează o fiabilitate mai slabă și o reparabilitate imprevizibilă.
Recomandate
Samsung ar putea extinde semnificativ vânzările unui telefon pliabil „tri-fold” în 2027 , dacă va lansa o nouă generație Galaxy Z TriFold cu disponibilitate mai largă decât modelul tratat până acum ca „demonstrație de concept”, potrivit SamMobile . Modelul Galaxy Z TriFold a fost prezentat inițial ca un produs de tip „proof of concept” (dovadă de concept), fiind comercializat doar în câteva piețe și în cantități foarte limitate. Schimbarea de strategie ar însemna că Samsung ar încerca să transforme formatul tri-fold dintr-un experiment într-o linie de produs cu volum mai mare, cu implicații directe asupra competiției din segmentul pliabilelor și asupra portofoliului de vârf al companiei. Ce se știe despre lansare și disponibilitate Informațiile sunt, deocamdată, puține. SamMobile relatează că presa din Coreea de Sud vorbește despre o lansare „anul viitor” și despre o disponibilitate mai largă, însă fără detalii ferme privind piețele vizate sau calendarul exact. Publicația notează explicit că „detaliile sunt limitate în acest moment”, ceea ce indică faptul că planurile pot suferi modificări pe măsură ce produsul avansează în dezvoltare. 2027, an cu mai multe pliabile în portofoliu Dacă informațiile se confirmă, Samsung ar putea ajunge să ofere în 2027 un total de patru modele pliabile, ceea ce ar însemna o extindere a gamei și o segmentare mai fină a prețurilor și a publicului-țintă. SamMobile menționează această posibilitate, dar lista completă de modele nu este redată integral în fragmentul disponibil din sursă. Separat, publicația chineză CNMO (citată de SamMobile) susține că Samsung ar fi împărtășit deja partenerilor informații despre generația următoare a TriFold și că dispozitivul ar fi într-un stadiu timpuriu de dezvoltare, însă aceste detalii rămân la nivel de raportare din piață, fără confirmare oficială din partea companiei. [...]
Lenovo țintește segmentul „ultraușor” cu un mouse de 59 g și rată de 8.000 Hz , mizând pe latență redusă și construcție din aliaj pentru jucătorii competitivi, potrivit Gizmochina . Lenovo Legion Y7MG are 119,22 × 62,05 × 38,20 mm și cântărește 59 de grame, încadrându-se în tendința perifericelor sub 60 g. Greutatea este obținută printr-o carcasă superioară și capace ale butoanelor din aliaj aluminiu-magneziu, cu partea inferioară din plastic ABS, plus un design „Y” decupat (hollowed) care reduce masa, dar urmărește să păstreze rigiditatea în utilizare. Pentru modul wireless, mouse-ul include o baterie de 500 mAh. Latență mică și componente orientate spre gaming competitiv Pe partea de performanță, Y7MG folosește senzor optic PixArt PAW3950 , iar click-urile sunt asigurate de switch-uri optice Kailh evaluate la 100 de milioane de acționări. Rotița de scroll are encoder TTC antipraf, placat cu aur, și un cilindru din aliaj de aluminiu, pentru o operare mai constantă, conform descrierii din material. Conectivitatea este „tri-mode”: USB-C (cu fir) wireless 2,4 GHz Bluetooth Atât în modul cu fir, cât și pe 2,4 GHz, mouse-ul suportă o rată de interogare (polling rate) de 8.000 Hz, adică frecvența cu care perifericul transmite poziția către PC, relevantă pentru reducerea latenței în jocuri. Există și iluminare RGB, cu un difuzor care lucrează împreună cu decupajele carcasei pentru efecte vizuale. Preț și disponibilitate: deocamdată doar China Lenovo Legion Y7MG este listat la 499 yuani (aprox. 74 dolari, adică ~340 lei) și este disponibil în prezent doar în China, pe site-ul Lenovo. Compania nu a confirmat o lansare internațională. Publicația notează că autonomia reală și nivelul de personalizare prin software ar necesita testare practică, însă, „pe hârtie”, produsul combină un senzor de top, switch-uri optice, polling rate ridicat și o construcție ușoară din aliaj într-un prag de preț sub brandurile de e-sports din zona premium. [...]
SpaceX se apropie de recuperarea completă a Starship, iar următorul pas ar putea fi prinderea navei de turn , după ce zborul de test cu numărul 13 s-a încheiat cu o amerizare intactă în Oceanul Indian, oferind companiei date rare despre scutul termic și starea vehiculului la reintrare, potrivit Ars Technica . Starship a amerizat „la țintă” într-o zonă izolată la vest de Australia și, spre deosebire de testele anterioare, a rămas plutind după ce s-a răsturnat ușor. Inginerii SpaceX au inspectat nava cu drone, obținând „cea mai bună privire de până acum” asupra modului în care cele peste 18.000 de plăci ceramice ale scutului termic au rezistat reintrării, la temperaturi de până la 1.430°C. De ce contează: scutul termic și reutilizarea rapidă Performanța și durabilitatea scutului termic sunt descrise drept una dintre cele mai dificile probleme ale programului Starship, în condițiile în care ambiția SpaceX este reutilizarea rapidă, până la mai multe zboruri pe zi. Pentru asta, scutul trebuie să reziste vibrațiilor și temperaturilor extreme fără a necesita reparații sau înlocuiri după fiecare misiune. Dan Huot, manager de comunicare SpaceX, a spus în transmisiunea companiei că aceasta este prima dată când „au pus un Starship intact în apă”, numind situația „un scenariu de vis” pentru echipa care urmărește datele scutului termic. Amerizarea intactă deschide și posibilitatea remorcării navei la țărm, probabil în Australia, pentru inspecții mai detaliate, deși Starship este proiectat pentru reutilizare, „dar nu după expunerea la apă sărată”, notează publicația. Următorul prag operațional: prinderea navei de turn Încurajată de finalul zborului 13, SpaceX ar putea încerca la următoarea lansare o traiectorie mai lungă, „poate” până pe orbită joasă, cu obiectivul de a aduce nava înapoi la locul de lansare pentru recuperare. Planul ar presupune ca brațele mecanice ale turnului să captureze Starship în timp ce încetinește până la plutire. Elon Musk a scris vineri seară pe X: „Dacă nu descoperim probleme după analiza datelor misiunii, SpaceX va încerca să prindă nava cu turnul la următorul zbor.” SpaceX a reușit deja prinderea de turn a boosterului Super Heavy, care este mai mare și mai greu decât Starship, dar revine la o viteză mai mică. Ce a mers și ce a rămas incomplet la zborul 13 Racheta (124 metri înălțime) a decolat de la Starbase, Texas, pe 24 iulie 2026, la 22:51 UTC (01:51, ora României, pe 25 iulie). Super Heavy, cu 33 de motoare Raptor pe metan, a separat treapta superioară după ce a consumat cea mai mare parte a combustibilului criogenic. Singurul element rămas „incomplet” pe lista SpaceX pentru acest zbor a fost amerizarea controlată a boosterului Super Heavy: unele motoare nu au repornit pentru arderea de aterizare, iar boosterul a lovit apa cu viteză mare în Golful Mexic. Compania a transmis într-un update pe site-ul său că boosterul a finalizat porțiunea de tracțiune mare a manevrei de întoarcere cu toate cele 33 de motoare (o premieră pentru Super Heavy V3), dar a încheiat arderea mai devreme și a avut doar o repornire parțială înainte de „o amerizare dură” în Golf. Legătura cu Starlink și cu mizele comerciale În timpul zborului, Starship a deschis ușa compartimentului de încărcătură și a eliberat un „teanc” de 20 de sateliți Starlink, primul lot din modelul modernizat Starlink V3 , despre care SpaceX spune că aduce îmbunătățiri importante de capacitate și putere. Sateliții sunt mai mari și mai grei decât Starlink V2, astfel că nu ar încăpea pe racheta Falcon 9. Sateliții au fost lansați pe aceeași traiectorie suborbitală ca nava și au fost proiectați să ardă în atmosferă la reintrare, la mai puțin de o oră de la lansare. Totuși, echipele de la sol au stabilit rapid contactul cu fiecare și au descărcat telemetrie-cheie, obținând primele date despre performanța Starlink V3 în spațiu. Publicația notează că atingerea orbitei și întoarcerea navei la locul de lansare ar deschide calea pentru lansări operaționale Starlink V3 și, implicit, pentru venituri asociate. Ce urmează Pe termen scurt, următoarea țintă operațională este recuperarea navei prin „prinderea” de turn, condiționată de analiza datelor din zborul 13. În paralel, SpaceX mai are de rezolvat recuperarea boosterului Super Heavy în configurația Starship Version 3, după probleme similare și la zborul anterior din mai, conform materialului. [...]
Google pregătește o scumpire pentru Pixel 11 , pe fondul creșterii costurilor la memorie (RAM), iar compania sugerează că ajustările de preț vor fi făcute în funcție de „realitățile” din lanțul de aprovizionare, potrivit The Verge . Informația vine dintr-un interviu acordat publicației 9to5Google de Shakil Barkat , vicepreședinte Google pentru Devices and Services, care a indicat că următorul telefon Pixel va costa mai mult decât Pixel 10. Contextul invocat este presiunea din piața de memorii, alimentată de extinderea centrelor de date pentru inteligență artificială, care a dus la scumpiri ale componentelor și, implicit, la majorări de preț la mai mulți producători. Barkat a spus că Google a „protejat consumatorii de fluctuațiile de aprovizionare cât timp a fost posibil”, însă „economia s-a schimbat fundamental și nu suntem imuni”. Tot el a adăugat că gama Pixel va avea „ajustări” de preț care „vor fi implementate dinamic pentru a se potrivi realităților de aprovizionare”. Ce se știe despre preț și configurații Conform informațiilor prezentate, modelul de bază Pixel 11 este așteptat să coste 899 de dolari (aprox. 4.100 lei) și să vină cu 256GB stocare, în loc de 128GB. Separat, există și un zvon că Pixel 11 Pro ar putea trece de la 16GB RAM la 12GB RAM. Când aflăm oficial Google ar urma să anunțe noua generație de dispozitive Pixel pe 12 august. Până atunci, compania nu a comunicat o listă oficială de prețuri, iar detaliile privind configurațiile rămân, parțial, la nivel de așteptări și zvonuri. [...]
Oppo ar putea miza pe un senzor telefoto de top pentru Find X10 Pro Max , într-o mișcare care ar ridica miza în segmentul „camera phone” premium din China, unde competiția dintre Xiaomi, Vivo și Oppo se anunță strânsă în toamnă, potrivit Notebookcheck . Informația vine din zona de zvonuri: leakerul Digital Chat Station susține, pe baza unui nou „test unit” (prototip de test), că Oppo Find X10 Pro Max ar folosi același senzor telefoto ca Oppo Find X9 Ultra. În trecut, modelul a mai fost asociat cu o configurație cu trei senzori de 200 megapixeli, însă acele detalii erau legate de prototipuri care nu erau încă finalizate pentru producția de masă. Ce senzor ar urma să primească și de ce contează Potrivit informațiilor citate, este vorba despre Omnivision OV52A, un senzor telefoto de 1/1,28 inch, descris ca fiind folosit și pentru fotografii „telemacro” (cadre de aproape realizate cu camera tele, la o distanță mică de focalizare). Notebookcheck notează că Oppo Find X9 Ultra ar avea, prin acest telefoto de 1/1,28 inch, „cel mai mare senzor de 200 megapixeli dintr-un smartphone” pentru zoom la distanță mică, iar avantajul ar putea fi transferat pe Find X10 Pro Max dacă zvonul se confirmă. Efectul în piață: cursă a camerelor „branduite” Leica/Zeiss/ Hasselblad În același context, publicația amintește că rivalitatea din zona flagship-urilor cu camere „branduite” (Leica, Zeiss, Hasselblad) se intensifică, iar Vivo și Xiaomi ar pregăti, la rândul lor, upgrade-uri importante pentru următoarele modele Pro Max. Leakerul citat merge până la a spune că, dacă OV52A ajunge pe Find X10 Pro Max, flagship-ul Oppo cu branding Hasselblad ar fi practic „invincibil în clasa sa” — o apreciere care rămâne, deocamdată, la nivel de afirmație neconfirmată oficial. LOFIC, posibil element-cheie în generația următoare În paralel, materialul indică faptul că LOFIC ar urma să joace „un rol-cheie” în următoarea generație de camere pentru smartphone-uri high-end ale producătorilor chinezi. (În articol, termenul este menționat ca atare, fără detalii tehnice suplimentare despre implementare.) Deocamdată, toate informațiile sunt bazate pe scurgeri din zona de prototipuri, iar specificațiile finale ale lui Oppo Find X10 Pro Max pot fi diferite la momentul lansării. [...]
Garmin ar putea aduce în antrenamentele de forță o măsurare directă a oboselii musculare , după ce în aplicația Garmin Connect au apărut referințe concrete la indicatori specifici, potrivit Notebookcheck . Miza este una operațională: dacă tehnologia se confirmă, sportivii ar putea ajusta mai precis pauzele dintre seturi și nivelul de efort local, într-o zonă unde ceasurile inteligente au, azi, limitări evidente. În prezent, ceasurile inteligente pot oferi date detaliate pentru sporturile de anduranță (distanță, viteză, putere, puls), însă pentru antrenamentele de rezistență (forță) sunt mai puțin utile: nu pot măsura greutatea ridicată, iar pulsul este un indicator mai puțin relevant pentru efortul din timpul seriilor, notează publicația. Ce indică „scurgerea” din Garmin Connect Notebookcheck scrie, citând un raport al Gadgets & Wearables, că în aplicația Garmin Connect au fost identificate câmpuri de date pentru: niveluri medii, minime și maxime ale hemoglobinei oxigenate; concentrația totală de hemoglobină. Aceste valori ar permite urmărirea lor pe durata unui antrenament. O scădere a saturației de oxigen la nivel muscular (procentul de hemoglobină oxigenată) este, de regulă, un semnal de oboseală musculară, iar monitorizarea ar putea ajuta la optimizarea pauzelor dintre seturi și la evaluarea mai exactă a efortului local. De ce ar necesita hardware separat Spre deosebire de saturația generală a oxigenului din sânge (SpO2) sau de ritmul cardiac, nivelul de oxigen din mușchi este local, nu „sistemic”, ceea ce implică un senzor plasat direct pe mușchiul vizat (de exemplu, pe cvadriceps sau pe piept, în funcție de exercițiu). Notebookcheck precizează că nu este clar, în acest moment, cum ar urma Garmin să proiecteze și să implementeze efectiv un astfel de sistem hardware. [...]
