CAT$658.78-4.32%EWU$47.63+0.26%EWJ$94.90+0.87%

Noile imagini indică un demonstrator britanic mai mare decât părea inițial, un semnal despre cerințele de volum intern și integrare ale viitorului Tempest, un avion de generația a șasea aflat în centrul programului GCAP, potrivit TWZ.

BAE Systems a publicat cea mai clară fotografie oficială de până acum cu demonstratorul „Combat Air Flying Demonstrator” în construcție: fuselajul este asamblat la facilitatea companiei din Samlesbury, iar aripile și ampenajele sunt realizate la Warton. Aeronava ar urma să zboare „înainte de finalul lui 2027”, conform materialului.

Ce se vede nou și de ce contează operațional

Dintr-un model la scară prezentat la Farnborough International Airshow și din imaginile de pe linia de producție reies câteva elemente de configurație relevante pentru modul în care Regatul Unit își reduce riscurile tehnice înainte de un avion de luptă complet nou:

• aparat cu două motoare, cu două derive înclinate spre exterior și fără ampenaje orizontale;
• admisii de aer cu design de tip DSI (o soluție care elimină anumite elemente mobile ale admisiei, pentru simplitate și semnătură radar redusă);
• o secțiune centrală a fuselajului descrisă ca fiind lungă, lată și adâncă, cu spațiu intern substanțial, inclusiv pentru admisii „serpentine” (canale curbe care maschează compresorul motorului, reducând detectabilitatea radar).

Fotografia din fabrică include tehnicieni și echipamente, ceea ce oferă repere de scară; chiar dacă perspectiva poate exagera proporțiile, publicația notează că impresia generală este a unui corp central voluminos. Pentru un program de generația a șasea, acest lucru contează deoarece volumul intern este direct legat de combustibil, senzori, răcire și spațiu pentru armament intern — toate critice pentru un avion „stealth”.

De ce folosește motoarele Typhoon și ce spune asta despre ritmul programului

Demonstratorul va utiliza turboventilatoarele EJ200, aceleași ca la Eurofighter Typhoon, în timp ce Tempest-ul de serie ar urma să primească un motor complet nou, aflat în dezvoltare. Logica unui demonstrator este să valideze tehnologii și integrare folosind, pe cât posibil, componente existente, pentru a ajunge mai repede în aer și a reduce riscurile — o abordare pe care TWZ o pune în context cu ultimul demonstrator de acest tip construit în Marea Britanie, British Aerospace EAP (prim zbor în 1986), care a precedat Typhoon.

Oficialii citați în material susțin că demonstratorul va avea „manevrabilitate de avion de vânătoare”, în ciuda dimensiunii și a faptului că nu va avea tracțiunea viitorului Tempest.

Tempest nu este demonstratorul: avertismentul Ministerului Apărării

Air Commodore Martin Lowe, director de program pentru Future Combat Air System (FCAS) în Ministerul Apărării din Regatul Unit, a insistat că demonstratorul nu este un prototip Tempest, „în special în termeni de formă sau dimensiune”. Configurația finală a Tempest-ului nu este încă stabilită, iar la Farnborough a fost prezentat și un nou machetă la scară reală a aeronavei.

În paralel, materialul reamintește că Tempest este dezvoltat pentru forțele aeriene din Regatul Unit, Italia și Japonia, pentru intrare în serviciu „în anii 2040 și după”. Canada s-a alăturat recent programului ca observator, iar există relatări că Germania ar putea lua în calcul o implicare.

Indiciile despre cerințe: rază „extremă” și încărcătură mai mare

TWZ notează că viitorul avion este proiectat în jurul unei raze de acțiune „foarte extreme” și a unei încărcături utile aproximativ duble față de F-35A. Publicația face și o estimare derivată din aceste repere: dacă pentru F-35A producătorul indică peste 18.000 de livre de armament intern și extern, atunci Tempest ar sugera o încărcătură internă în jur de 10.000 de livre, față de 5.000 de livre la F-35A.

Aceste cerințe împing designul către o aeronavă mai mare, cu volum intern semnificativ, necesar nu doar pentru combustibil (păstrat intern pentru a menține caracteristicile „stealth”), ci și pentru compartimente de armament mai încăpătoare, plus generare de energie electrică și răcire pentru senzori, război electronic, comunicații și calcul la bord, respectiv capabilități viitoare precum arme cu energie dirijată.

În esență, noile imagini nu „dezvăluie” Tempest, dar întăresc ideea că demonstratorul britanic este folosit ca platformă de reducere a riscurilor pentru un avion de generația a șasea care va cere, structural și energetic, mult mai mult decât un vânător actual.