Știri
Știri din categoria Tehnologie
macOS 28 va bloca rularea aplicațiilor neoptimizate pentru cipurile Apple, odată cu eliminarea suportului pentru Rosetta 2, ceea ce poate lăsa utilizatorii de MacBook fără acces la o serie de programe dacă dezvoltatorii nu le actualizează la timp, potrivit Notebookcheck.
Miza este una operațională: Rosetta 2 este componenta care permite, pe Mac-urile cu procesoare Apple (ARM), rularea aplicațiilor construite pentru arhitectura Intel. Odată retras acest „traducător”, aplicațiile rămase în variantă Intel nu vor mai putea fi deschise pe macOS 28.
Schimbarea vine pe fondul retragerii accelerate a suportului pentru platforma Intel: publicația notează că macOS 27 nu poate fi instalat pe niciun Mac cu procesor Intel, iar din 2026 (anul următor, în raport cu momentul publicării) restricțiile se extind și asupra software-ului Intel rulat pe Mac-urile moderne.
Notebookcheck dă exemple de aplicații care, la momentul articolului, sunt distribuite încă în versiuni Intel și ar putea deveni inutilizabile pe macOS 28 dacă nu primesc actualizări:
Pentru aplicațiile plătite, riscul nu este doar tehnic, ci și financiar: în cazul Capture One, sursa menționează că ar putea fi necesară cumpărarea unei licențe pentru o versiune mai nouă pentru a continua utilizarea după trecerea la macOS 28.
Apple a introdus, începând cu macOS 26.4, un avertisment afișat la deschiderea aplicațiilor care nu vor mai funcționa din macOS 28, mai notează publicația. Pentru verificarea aplicațiilor instalate care nu sunt încă optimizate pentru cipurile Apple, poate fi folosită aplicația gratuită Silicon.
Recomandarea practică, înainte de instalarea macOS 28 anul viitor, este verificarea aplicațiilor critice pentru muncă sau utilizare curentă și, unde e cazul, planificarea unor alternative sau actualizări, în funcție de ritmul în care dezvoltatorii livrează versiuni compatibile.
Recomandate
Apple mută App Store spre recomandări personalizate , o schimbare care poate influența direct vizibilitatea aplicațiilor și modul în care dezvoltatorii își optimizează prezența în magazin, potrivit Profit . Anunțul a fost făcut la WWDC 2026 , iar ideea centrală este că App Store va trece de la recomandări bazate în principal pe categorii și topuri la recomandări adaptate fiecărui utilizator. Ce se schimbă în App Store Până acum, recomandările din magazinul oficial de aplicații pentru iPhone și celelalte dispozitive Apple s-au sprijinit pe ierarhii și clasificări (categorii, topuri). În noua abordare, App Store ar urma să afișeze recomandări personalizate, construite în funcție de activitatea și preferințele utilizatorului. Publicația notează că direcția se inspiră, parțial, din mecanismele folosite de rețelele sociale, unde fluxul de conținut este adaptat fiecărui cont. De ce contează pentru industrie Trecerea la recomandări personalizate poate schimba regulile de distribuție în App Store: în loc ca expunerea să fie dominată de topuri și de navigarea pe categorii, o parte mai mare din trafic ar putea fi direcționată prin recomandări individuale. Asta poate afecta atât aplicațiile mari (care beneficiază tradițional de poziționări în topuri), cât și aplicațiile mai mici, care ar putea câștiga vizibilitate dacă sunt potrivite profilului unui utilizator. În materialul citat, Apple descrie schimbarea drept una aparent minoră, dar cu potențial de impact major asupra industriei de aplicații. [...]
Apple extinde CarPlay prin iOS 27 cu actualizări „din culise” care pot schimba modul în care aplicațiile auto sunt construite și aprobate , potrivit CNET . Informația relevantă pentru piață nu vine din prezentările de pe scenă, ci din notele pentru dezvoltatori, ceea ce indică o direcție mai tehnică: Apple își consolidează controlul asupra experienței din mașină prin reguli și capabilități noi la nivel de platformă. Miza este operațională: pentru producători auto și dezvoltatori, schimbările din iOS 27 pot însemna ajustări de integrare, actualizări de aplicații și, în unele cazuri, revalidarea modului în care anumite funcții sunt permise în CarPlay (un mediu cu restricții mai stricte decât iPhone-ul, din motive de siguranță la volan). De ce contează pentru ecosistemul auto CarPlay nu este doar o interfață „oglindită” de pe telefon, ci un strat software care concurează direct cu sistemele multimedia proprii ale constructorilor. Orice modificare în documentația pentru dezvoltatori poate avea efecte în lanț: ce tipuri de aplicații pot rula și în ce condiții; ce informații pot fi afișate pe ecran în timpul condusului; cât de mult se standardizează experiența între mărci auto diferite. În practică, astfel de actualizări pot muta o parte din „puterea” de decizie de la producătorul mașinii către platforma Apple, pentru că aplicațiile și interfața sunt constrânse de regulile CarPlay. Ce știm și ce nu știm din materialul disponibil Din textul furnizat aici se vede în principal contextul editorial al articolului (că „cele mai bune noutăți” sunt în notele iOS 27 pentru dezvoltatori), însă detaliile tehnice concrete ale acelor noutăți nu apar în extrasul primit (conținutul este trunchiat înainte de secțiunea relevantă). În lipsa acestor pasaje, nu se poate afirma, fără risc de a inventa, exact ce funcții noi sau ce schimbări de politici include Apple în iOS 27 pentru CarPlay. Ce rezultă totuși, pe baza unghiului ales de CNET, este că Apple a introdus modificări suficient de importante încât să fie remarcate ca „cele mai bune” vești pentru CarPlay, dar le-a plasat în documentație tehnică, nu în comunicarea principală. La ce să se aștepte companiile Dacă actualizările din notele iOS 27 vizează capabilități sau restricții CarPlay, următorii pași tipici în industrie sunt: dezvoltatorii își adaptează aplicațiile la noile cerințe și interfețe; producătorii auto verifică compatibilitatea și experiența în mașină; utilizatorii văd schimbările abia când iOS 27 ajunge la publicul larg și când aplicațiile sunt actualizate. Pentru moment, fără detaliile din notele tehnice citate de CNET în articolul complet, impactul exact (ce se schimbă efectiv în CarPlay) rămâne de confirmat din sursa integrală. [...]
Europa încearcă să recupereze suveranitatea digitală, dar eYou și Euro-Office arată că miza reală nu e „aplicația”, ci infrastructura și ecosistemul – argumentul central din analiza Mobilissimo este că alternativele europene la Facebook sau Microsoft 365 pot conta simbolic, însă nu pot schimba rapid dependențele tehnologice fără investiții și integrare pe lanțul complet (cloud, identitate, securitate, distribuție, comunități). În ultimele săptămâni au apărut două proiecte care merg, la prima vedere, în aceeași direcție: eYou , prezentată ca rețea socială europeană axată pe transparență, verificarea informațiilor și suveranitatea datelor, și Euro-Office , o inițiativă pentru o suită de productivitate și colaborare pe documente, susținută de organizații precum Nextcloud, IONOS, Proton, OpenProject și XWiki. Contextul este unul favorabil: Europa discută tot mai mult despre controlul datelor, infrastructură digitală proprie și reducerea dependențelor, în paralel cu inițiativele promovate de Bruxelles privind cloud-ul și inteligența artificială, inclusiv în documente oficiale ale Comisiei Europene . De ce „un Facebook european” și „un Office european” nu rezolvă problema Analiza pleacă de la ideea că discuția publică se blochează prea des la nivelul vizibil – interfața și produsul – deși acestea sunt „ultimul strat” al unei construcții mult mai mari. Comparațiile directe (eYou vs. Facebook, Euro-Office vs. Microsoft 365) sunt firești pentru utilizatori, dar ratează mecanismul care apără liderii pieței. Argumentul este că valoarea Meta și Microsoft nu stă în aplicația în sine , ci în infrastructura construită în jurul ei: publicitate și distribuție de conținut, analiză comportamentală și AI în cazul Meta; respectiv cloud, identitate digitală, securitate, stocare, colaborare și integrare enterprise în cazul Microsoft. În această logică, o clonă de interfață nu produce o schimbare de piață, pentru că nu replică ecosistemul. Euro-Office: înlocuirea Microsoft 365 înseamnă schimbarea unui ecosistem operațional În cazul Euro-Office, documentația proiectului vorbește despre o suită office „deschisă și suverană”, gândită pentru integrare în alte platforme colaborative. La nivel conceptual, ideea se potrivește cu preocupările instituțiilor europene privind controlul datelor. Problema, potrivit analizei, este că în multe companii Microsoft 365 nu este doar un set de aplicații , ci infrastructură operațională: documente, identități de utilizator, fluxuri de aprobare, arhive și comunicații interne, la care se adaugă tot mai mult instrumente bazate pe AI. Înlocuirea nu înseamnă „instalarea altui editor”, ci migrarea unui întreg mod de lucru. eYou: efectul de rețea nu se construiește prin lansare de produs Pentru rețelele sociale, obstacolul major nu este tehnic (poți construi reguli mai clare și control mai bun al datelor), ci efectul de rețea acumulat în timp: oamenii folosesc platformele dominante pentru că „acolo sunt ceilalți”. Autorul notează și o experiență personală pe eYou, cu impresia că platforma încearcă să atragă utilizatorii cu conținut de tip „pisici”, un tipar care „în 2026 nu mai funcționează” în aceeași formă. Miza de reglementare și economică: fără capital și piață unificată, autonomia rămâne greu de atins Concluzia editorială este că problema Europei nu este lipsa de software , ci pierderea pozițiilor pe întreg lanțul tehnologic: lipsa unor platforme sociale dominante, absența unor sisteme de operare mobile relevante, lipsa unor furnizori cloud comparabili cu AWS, Azure sau Google Cloud, plus dependența de producția hardware concentrată în Asia și de modelele comerciale de AI dezvoltate în SUA. În plus, analiza punctează o limitare structurală: poți construi software cu resurse relativ reduse, dar nu poți construi ecosisteme fără bani . Spre deosebire de SUA (unde universități, fonduri de investiții, piețe financiare și companii mari alimentează constant infrastructură și produse), Europa rămâne fragmentată, cu capital mai prudent, piețe împărțite între jurisdicții și apetit de risc mai scăzut. În acest cadru, eYou și Euro-Office sunt relevante mai ales ca semnal: nu pentru că ar amenința direct Meta sau Microsoft, ci pentru că scot la suprafață cât de dificil este să reconstruiești un ecosistem după două decenii de dependențe – și ridică întrebarea practică despre unde începe, de fapt, reconstrucția. [...]
Elon Musk își leagă miza pe tehnologii „ca magia” de o idee-cheie despre inovație , într-un mesaj care ajută la înțelegerea felului în care liderii din tech justifică investiții cu risc mare, precum interfețele creier–computer. Într-un material din seria „Quote of the day”, TechRadar reia un citat al lui Musk și îl pune în contextul discursului său din 2012, în care a argumentat că multe dintre tehnologiile de azi ar fi părut de neconceput cu doar câteva secole în urmă. Textul pornește de la ideea că Musk a fost „în centrul inovației” în secolul XXI, de la X.com (care ulterior a devenit PayPal printr-o fuziune) până la rolurile sale la Tesla și SpaceX. Publicația notează că motivația sa este legată de o afirmație asociată scriitorului de science fiction Arthur C. Clarke . „Tehnologia suficient de avansată” și logica din spatele „magiei” Materialul amintește că, în cartea „Profiles of the Future” (1973), Clarke a formulat ideea: „O tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie.” Pornind de aici, TechRadar arată că Musk a reflectat asupra unor tehnologii pe care publicul le folosește curent, dar care nu ar fi fost „concepute” într-un trecut relativ apropiat. În discursul său către absolvenții Caltech (2012), Musk a rezumat miza personală astfel: „Dacă pot avansa tehnologia, asta este ca magia și ar fi foarte tare.” De ce contează acum: Neuralink ca exemplu de tehnologie „ca magia” În același context, publicația indică Neuralink drept unul dintre cele mai „intrigante” proiecte ale lui Musk în prezent: o tehnologie de tip interfață creier–computer (BCI), adică un dispozitiv care conectează activitatea cerebrală la sisteme digitale. TechRadar descrie dispozitivul ca fiind implantat în creier și având rolul de a ajuta persoane cu paralizie severă sau afecțiuni neurologice să controleze dispozitive digitale folosindu-și gândurile. Materialul menționează și un reper recent: în ianuarie 2026, una dintre primele persoane din Marea Britanie care a folosit „cipul cerebral” din cadrul proiectului ar fi descris senzația ca fiind „magică” și ar fi adăugat că acest tip de tehnologie „îți dă o nouă bucată de speranță”, potrivit unei relatări citate de TechRadar. Context Articolul face parte din proiectul „QOTD” al TechRadar Pro, o serie care își propune să ofere „o perspectivă asupra minților” unor figuri cunoscute din industria tehnologiei, inclusiv prin readucerea în atenție a unor declarații mai vechi. [...]
Honor pregătește un smartphone cu baterie de 11.000 mAh, dar reglementările de transport îl țin departe de Europa , potrivit Gadget . Modelul vizat, Honor X80 Pro Max , ar urma să fie lansat spre finalul acestei luni, însă nu este așteptat pe canal oficial în Europa din cauza limitelor legale privind transportul bateriilor. În material se arată că informațiile „din China” indică o baterie de 11.000 mAh, cu încărcare rapidă pe fir la 90W. Telefonul ar urma să păstreze „dimensiuni standard”, cu o greutate estimată în jur de 220 de grame și grosime în jur de 8 mm. Ce știm despre Honor X80 Pro Max Pe lângă bateria de capacitate mare, specificațiile menționate includ: ecran OLED de 6,8 inci, cu rezoluție 2788 x 1280 pixeli; procesor Qualcomm Snapdragon 6 Gen 5 (octa-core, 4 nm); rezistență la lovituri, șocuri, căzături accidentale și scufundări. Gadget notează și un context apropiat: Honor a lansat recent modelul Honor WIN Turbo , cu baterie de 10.000 mAh, dimensiuni 162,1 × 76,3 × 7,98 mm și greutate de 216 grame. De ce nu ar ajunge în Europa: pragul de 20 Wh per celulă Motivul invocat pentru absența pe piața europeană ține de reglementările de transport pentru baterii. Publicația explică faptul că, din rațiuni de siguranță, legislația limitează capacitatea la 20 Wh per celulă, echivalentul a aproximativ 5.000–5.300 mAh per celulă (în funcție de tensiune). Peste acest prag, condițiile de transport se schimbă semnificativ: produsele sunt tratate ca având risc ridicat și necesită condiții speciale, „foarte costisitoare și birocratice”, ceea ce face dificilă distribuția oficială pe „bătrânul continent”. Sursa inițială a informațiilor este atribuită de Gadget publicației Huaweicentral.com. [...]
Germania testează Cobra 600 ca „multiplicator de forță” pentru apărarea antiaeriană la sol , folosind o dronă cu reacție care transportă și lansează o rachetă IRIS-T pentru a extinde semnificativ raza de acoperire a sistemelor existente, potrivit TWZ . Conceptul mizează pe o platformă relativ ieftină, reutilizabilă în unele scenarii, care duce interceptorul mai aproape de zona de angajare și poate sta „în așteptare” (loiter) până apare o amenințare. Cobra 600 este prezentată săptămâna aceasta la salonul aeronautic ILA Berlin și este cunoscută și ca Airborne Launching and Attack System (AirLAS), program lansat anul trecut. Sistemul este dezvoltat de Diehl Defence , iar platforma de dronă este furnizată de start-up-ul german Polaris Raumflugzeuge. Ce schimbă operațional: raza de angajare, nu racheta Ideea centrală este cea de „taxi pentru rachetă”: drona transportă IRIS-T pe o distanță mare, fiind conectată prin legătură de date (datalink) la un sistem de apărare antiaeriană de la sol. În mod tipic, integrarea vizează IRIS-T SLM sau IRIS-T SLS, iar interfața fizică dronă–rachetă este un pilon standard, similar celui folosit pe avionul Eurofighter. Cu racheta montată, Cobra 600 ar avea o rază de circa 250 mile (aprox. 402 km). Prin comparație, în material se menționează aproximativ 25 mile (aprox. 40 km) pentru racheta lansată de la sol din IRIS-T SLM și aproximativ 8 mile (aprox. 13 km) pentru IRIS-T SLS. Practic, drona nu transformă IRIS-T într-o rachetă „de rază lungă” în sensul clasic (viteză și manevrabilitate inferioare unei rachete dedicate), dar poate extinde „bula” de acoperire prin poziționare înainte și prin patrulare. Cum ar funcționa în luptă: drona depinde de sistemul de la sol În forma actuală, Cobra 600 nu are senzori proprii de descoperire a țintelor, în afară de capul de căutare în infraroșu (imaging infrared seeker) integrat în racheta IRIS-T. Ținta ar fi detectată și identificată de sistemul de la sol, care ar dirija drona către zona relevantă; apoi racheta ar face achiziția țintei și ar fi lansată la comanda operatorului de la sol. Publicația notează și limitările: legătura de date poate fi afectată de bruiaj sau de constrângeri de linie vizuală, iar o capacitate de comunicații prin satelit (SATCOM) ar putea oferi control redundant dincolo de linia vizuală. Este menționată și asemănarea cu modul de angajare „lock-on-after-launch” (LOAL) de pe IRIS-T SLS, adică racheta poate fi lansată fără blocarea inițială pe țintă, urmând să caute ținta ulterior pe baza coordonatelor primite. Platforma: dronă cu reacție, posibil până la patru motoare Platforma Polaris are o configurație tip deltă, cu elemente care amintesc de Shahed-136, dar este mai mare, iar propulsia este cu micro-turboreactoare. Varianta expusă folosește două motoare JetCat-P1000-PRO, iar drona are prize de admisie și pentru încă două motoare; nu este precizat dacă acestea ar fi montate doar pentru sarcini utile mai grele, dar este indicată ca posibilitate. Ilustrațiile de concept arată și o configurație cu patru motoare integrate în fuselaj, cu admisii mai lungi, pentru a reduce detectabilitatea. Cobra 600 are tren de aterizare retractabil, cu trei roți, ceea ce permite reutilizarea în anumite scenarii. Ar decola și ar ateriza de pe piste, dar ar putea opera și de pe suprafețe mai scurte potrivite, inclusiv porțiuni de autostradă. În același timp, intenția este ca platforma să fie suficient de ieftină încât comandanții să accepte riscul pierderii ei în luptă sau după epuizarea combustibilului. Stadiu și miza de cost: alternativă mai ieftină decât rachetele de rază lungă, dar cu compromisuri Cobra 600 a efectuat deja primele zboruri de test, cu o rachetă IRIS-T inertă (dummy). Dezvoltarea este finanțată în principal de companie, cu investiții și din partea „cel puțin a unei națiuni interesate”, fără alte detalii. TWZ plasează proiectul în contextul nevoii crescute de apărare antiaeriană și al cererii pentru soluții mai puțin costisitoare decât interceptoarele de rază lungă. Totuși, publicația avertizează că IRIS-T rămâne o soluție scumpă dacă este folosită împotriva dronelor ieftine, ceea ce sugerează că eficiența economică va depinde de tipul de amenințări și de modul de integrare în arhitectura de apărare stratificată. [...]
