Știri
Știri din categoria Tehnologie
Amazon a oprit proiectul robotului de depozit Blue Jay la mai puțin de șase luni de la lansare, invocând costuri ridicate și dificultăți tehnice care nu au atins obiectivele interne. Informația a fost publicată de TechCrunch, marcând un pas înapoi pentru una dintre cele mai ambițioase inițiative recente de automatizare ale companiei.
Amazon a prezentat Blue Jay în octombrie 2025, drept un sistem robotic montat pe tavan, capabil să ridice, sorteze și consolideze pachete simultan. Potrivit CNBC, robotul combina funcțiile a trei stații anterioare într-o singură unitate compactă și fusese dezvoltat în aproximativ un an, un ritm accelerat față de proiecte precum Robin sau Sparrow.
Sistemul utiliza inteligență artificială și simulări digitale pentru a gestiona până la 75% din articolele dintr-un depozit, fiind testat inițial într-un centru din Carolina de Sud. Blue Jay era promovat ca un element-cheie pentru livrările în aceeași zi.
Operațiunile au fost suspendate în ianuarie 2026. Conform TechCrunch, principalele probleme au fost:
Deși prezentat public drept o inovație majoră, Blue Jay era, în esență, un prototip. Obținerea datelor necesare pentru antrenarea sistemelor fizice s-a dovedit mai dificilă decât în cazul modelelor digitale. Echipa a fost redistribuită, iar tehnologiile dezvoltate vor fi integrate în alte proiecte.
Decizia semnalează o repoziționare strategică. Amazon se îndepărtează de modelul masiv „Local Vending Machine” și accelerează dezvoltarea sistemului modular „Orbital”, conceput pentru depozite mai mici dedicate livrărilor rapide. Noul concept ar putea fi implementat inclusiv în magazinele Whole Foods până în 2027 și va permite manipularea produselor refrigerate, într-un context competitiv cu Walmart.
Compania rămâne unul dintre cei mai mari investitori în robotică logistică, cu peste un milion de roboți activi în rețea, după achiziția Kiva Systems în 2012.
Episodul Blue Jay evidențiază diferența dintre progresele rapide ale inteligenței artificiale și provocările automatizării fizice în medii reale. Totuși, tehnologia dezvoltată nu va fi abandonată, ci integrată în sisteme precum Vulcan sau Sparrow.
Pentru industrie, cazul arată că inovația în logistică rămâne un proces iterativ, unde prototipurile pot accelera dezvoltarea, chiar și atunci când nu ajung în producție la scară largă.
Recomandate
Amazon își accelerează automatizarea în Europa cu investiții de peste 10 miliarde de euro , mizând pe o nouă generație de roboți care ar urma să schimbe modul de lucru din depozite, potrivit Mobilissimo . Pachetul de investiții vizează centrele logistice europene și include, în paralel, planuri de angajare a circa 25.000 de persoane în următorii ani. Nucleul acestui val de modernizare este noua generație a robotului logistic Proteus, prezentată la evenimentul „Delivering the Future” organizat la Londra . Miza operațională: creșterea vitezei de procesare a comenzilor și reducerea efortului fizic pentru angajați, prin integrarea pe scară mai largă a sistemelor bazate pe inteligență artificială. Proteus, proiectat să lucreze „oriunde” în depozit Față de versiunea folosită deja în centrele logistice din SUA, noul Proteus ar urma să poată opera în aproape orice zonă în care trebuie mutate produse sau containere, nu doar în perimetrele de încărcare și descărcare. Un element-cheie este interacțiunea: Amazon susține că angajații vor putea transmite instrucțiuni robotului în limbaj obișnuit, fără interfețe complicate și fără comenzi tehnice. Sistemul ar interpreta sarcina și ar decide singur prioritățile, traseul și modul de execuție. Implementarea în Europa este programată pentru prima jumătate a anului 2027, iar în prezent robotul se află în faza de testare în laboratoarele companiei. Automatizarea se extinde și prin Vulcan și STARK Investițiile nu se opresc la Proteus. Amazon indică extinderea altor sisteme dezvoltate intern: Vulcan , descris ca primul sistem robotic al companiei cu „simț al atingerii”, care combină senzori și vedere artificială pentru a identifica și manipula obiecte; este deja utilizat într-un centru logistic din Hamburg. STARK , o platformă colaborativă pentru manipularea containerelor și reducerea operațiunilor repetitive care implică ridicarea greutăților; după un proiect pilot în Barcelona, compania intenționează să o implementeze în aproximativ 15 locații europene până în 2027. Ce se schimbă pentru forța de muncă: mai puțin efort fizic, mai mult control și mentenanță Amazon afirmă că automatizarea ar prelua activități solicitante, precum deplasarea cărucioarelor grele sau transportul mărfurilor pe distanțe mari. În acest scenariu, angajații ar urma să se concentreze mai mult pe supraveghere, controlul calității și gestionarea fluxurilor de inventar. În același timp, compania leagă investițiile de o creștere a numărului de angajați în Europa, inclusiv prin roluri specializate în mentenanță, fiabilitate și inginerie. Publicația notează că Europa este văzută de grup ca o zonă centrală pentru următoarea etapă de dezvoltare a tehnologiilor logistice și robotice. [...]
Apple a obținut un brevet care ar putea reduce supraîncălzirea camerelor iPhone , printr-o soluție de răcire ce presupune umplerea modulului foto cu un lichid dielectric (de tip ulei mineral), potrivit Zonă IT . Miza este una operațională: limitarea degradării în timp a componentelor camerei atunci când sunt folosite intens, inclusiv la filmare și fotografiere în rafală. În material se arată că supraîncălzirea este o problemă cunoscută și la camerele foto convenționale, apărând când senzorul de imagine sau stabilizarea optică sunt solicitate repetat la performanță maximă. În cazul unui telefon, încălzirea nu înseamnă doar consum ridicat de baterie, ci poate avea și efecte permanente asupra modulelor foto, dacă episoadele se repetă. Cum ar funcționa „camera cu ulei” din brevet Brevetul descrie un modul de cameră cu carcasă complet etanșă și un substrat mobil care susține senzorul de imagine. Conform descrierii, ansamblul de lentile ar putea conține aer, azot sau un alt „fluid optic adecvat”, iar restul volumului modulului ar fi umplut cu un lichid dielectric (de exemplu ulei mineral), care ar acționa ca un radiator (adică ar prelua și ar disipa căldura). O nuanță importantă din text: doar lentila cea mai apropiată de senzor ar fi în contact cu lichidul de răcire, în timp ce restul modulului optic ar funcționa ca până acum, pentru a nu obstrucționa axa optică. De ce contează: performanță susținută, nu doar vârfuri scurte Planul descris urmărește să devieze căldura reziduală generată de senzorii de imagine, actuatoare, circuitele de procesare și alte componente electronice, fără a depinde de aerul ambiant ca mediu de transfer termic. În practică, asta ar permite sistemului să funcționeze în condiții termice optime pentru o perioadă mai lungă, ceea ce ar putea reduce limitările impuse de temperatură în utilizare intensă. Publicația notează și posibile efecte secundare: un modul foto umplut cu lichid ar putea funcționa mai silențios și ar putea permite mecanisme mai compacte, tocmai pentru că proiectarea nu ar mai fi constrânsă la fel de mult de riscul de supraîncălzire. În acest stadiu, informația rămâne la nivel de brevet: materialul nu indică un calendar de implementare și nici confirmarea că soluția va ajunge într-un model comercial de iPhone. [...]
Rusia vrea să lanseze comercial în 2027 „Rassvet”, o rețea de internet prin satelit menită să reducă dependența de Starlink , într-un context în care accesul forțelor ruse la serviciul SpaceX a fost restricționat la începutul acestui an, potrivit Kyiv Post . Planurile au fost prezentate de Alexei Șelobkov, directorul general al Iks Holding , la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg , vineri. Acesta a spus că sateliții „sunt deja lansați” și că „în săptămânile următoare” vor începe testele. Din punct de vedere operațional, proiectul este dezvoltat de Bureau 1440 (parte a Iks Holding). Compania afirmă că a lansat în martie 2026 primele 16 sateliți „Rassvet” pe orbită joasă, de la cosmodromul Plesețk, trecând astfel de la faza experimentală la o implementare timpurie. Pragul tehnic: câți sateliți sunt necesari pentru un serviciu utilizabil Diferența față de Starlink rămâne, deocamdată, majoră. SpaceX are „peste 10.000” de sateliți pe orbită, iar analiștii din domeniul spațial citați de publicație spun că „Rassvet” ar avea nevoie de cel puțin 250 de sateliți pentru a funcționa ca un sistem de comunicații fiabil. În planul pe termen lung, Bureau 1440 indică o țintă de până la 900 de sateliți până în 2035. Miza este una de infrastructură critică: articolul notează că proiectul a căpătat „o nouă urgență” după ce SpaceX a oprit accesul la Starlink pentru utilizări militare rusești, iar Starlink a devenit un factor tot mai important în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Context: Starlink, interzis în Rusia În prezent, Starlink este interzis în Rusia, iar utilizarea echipamentelor este sancționată cu amenzi, mai arată sursa. În paralel, materialul amintește că dronele ucrainene asociate unor atacuri reușite asupra rafinăriilor rusești au fost legate de capacitatea unor drone cu inteligență artificială de a se conecta la rețeaua Starlink, descrisă ca rezistentă la bruiaj (interferențe intenționate). Pentru piața globală, Kyiv Post mai menționează existența unor alternative în Europa și SUA (Eutelsat, OneWeb, Amazon Leo și Viasat), însă susține că performanța acestora „în general” nu egalează Starlink, în special din cauza avantajului unei constelații mari pe orbită joasă, care reduce latența (întârzierea semnalului) și crește acoperirea. [...]
Apple ar putea limita accesul inițial la noul Siri din iOS 27 printr-o listă de așteptare , urmând să deschidă treptat „sloturi” pentru utilizatori, pe măsură ce strânge feedback și ajustează produsul, potrivit IT Home . Informația provine dintr-un articol al publicației 9to5Mac (citat de IT Home), care susține că Apple tratează intern Siri din iOS 27 ca pe un „beta”/„preview” (versiune de test/previzualizare), chiar dacă funcțiile ar putea fi prezentate oficial la WWDC 2026 . Consecința practică: nu toți utilizatorii vor putea testa imediat noua experiență, chiar dacă Apple o anunță public. De ce contează: Apple ar paria pe lansare graduală pentru a reduce riscurile Miza principală este operațională. O lansare în valuri, cu listă de așteptare, îi permite companiei să controleze încărcarea infrastructurii și să limiteze impactul problemelor de stabilitate sau calitate a răspunsurilor, în timp ce colectează date și feedback din utilizarea reală. IT Home amintește că Apple a folosit o abordare similară în 2024, la introducerea Apple Intelligence : utilizatorii care instalau o versiune timpurie de iOS 18.1 trebuiau să se înscrie într-o „listă de așteptare” din setările iPhone, urmând să primească acces pe rând. Ce ar aduce nou Siri în iOS 27, potrivit informațiilor din articol Publicația notează că noul Siri ar fi construit pe o arhitectură nouă și ar urma să se conecteze pentru prima dată la modelul Google Gemini. În acest context, sursa subliniază că vor trebui urmărite cu atenție: stabilitatea sistemului; calitatea și viteza răspunsurilor; compatibilitatea; experiența de confidențialitate (date personale și modul de procesare). În lipsa unei confirmări oficiale din partea Apple, rămâne neclar când ar începe efectiv înscrierea pe listă și ce criterii ar folosi compania pentru a acorda acces în primele valuri. [...]
Un posibil iPhone pliabil ar urma să vină în două culori, iar asta contează mai ales prin prisma riscului de ofertă limitată la început , pe fondul problemelor de randament și creștere a capacității de producție semnalate în lanțul de aprovizionare, potrivit IT Home . Un utilizator identificat ca sursă de informații, , a publicat pe platforma X (fostul Twitter) un videoclip în care ar fi prezentate machete (modele nefuncționale) ale unui iPhone pliabil în două variante de culoare: alb și albastru închis (aproape negru). Publicația notează că, după lansare, dispozitivul ar putea fi comercializat sub numele „iPhone Ultra”. Ce se știe despre culori și poziționare IT Home amintește că, în informații anterioare despre „ iPhone Fold ”, Apple ar dezvolta intern două opțiuni de culoare: argintiu-alb, descris ca o variantă „clasică”; indigo închis, apropiat de un albastru închis similar cu cel asociat modelului iPhone 17 Pro. De ce ar putea fi greu de găsit la început Analistul de lanț de aprovizionare Ming-Chi Kuo a avertizat că Apple ar putea întâmpina, în faza inițială, probleme de randament (procentul de unități conforme la ieșirea din producție) și de „ramp-up” (creșterea treptată a volumelor), ceea ce ar menține un dezechilibru între cerere și ofertă cel puțin până la finalul lui 2026. În același context, Kuo mai spune că estimările vehiculate în piață de 15–20 de milioane de unități sunt mai probabil să reprezinte cererea cumulată pe durata ciclului de viață al produsului (2–3 ani), nu vânzări într-un singur an. [...]
O dronă de 5.000 de dolari (aprox. 23.000 lei) poate schimba ecuația costurilor în războiul cu drone , prin posibilitatea de a lovi la distanță mare în roiuri, forțând apărări scumpe să consume interceptori și resurse disproporționat, potrivit TechRadar . Publicația scrie că Eric Schmidt , fost CEO Google, este implicat în dezvoltarea și scalarea producției pentru Hornet, un aparat fără pilot conceput ca muniție „consumabilă” (attritable), nu ca platformă recuperabilă. De ce contează: costul mic permite atacuri în masă, nu lovituri „prețioase” Hornet este descris ca un aparat fără pilot de 5.000 de dolari (aprox. 23.000 lei), capabil să transporte 5 kg de explozibil pe o distanță de 200 km, într-o configurație „one-way” (dus, fără recuperare), optimizată pentru rază maximă. Ideea centrală: la costul unei singure rachete convenționale, Ucraina ar putea lansa simultan zece Hornet către zece ținte diferite, schimbând pragul economic al loviturilor în adâncime. Publicația compară încărcătura de 5 kg cu efectul unui proiectil greu de artilerie și susține că, deși nu este o armă pentru distrugerea buncărelor fortificate, ar fi suficientă pentru ținte de suprafață din spatele liniilor, precum depozite de combustibil, stocuri de muniție, instalații radar sau vehicule de comandă. Rolul lui Eric Schmidt și „scalarea” producției TechRadar afirmă că Schmidt a lansat Project Eagle, care ulterior a devenit Perennial, cu obiectivul explicit de a construi o dronă mai ieftină decât o mașină second-hand, dar cu o rază de acțiune mai mare decât a multor rachete. În material se susține că Schmidt nu s-ar fi limitat la finanțare, ci ar fi influențat activ proiectul încă din faza Project Eagle, înainte ca inițiativa să evolueze într-o operațiune de producție capabilă să fabrice Hornet „la scară”. Unghiul economic este esențial: inovația ar fi mai puțin într-o componentă anume și mai mult în logica de cost care face acceptabilă pierderea mai multor drone ieftine, dacă asta obligă adversarul să consume muniție și sisteme de apărare mult mai scumpe. Limite și reacția apărării: supraviețuirea pe 200 km rămâne o necunoscută Publicația notează însă o incertitudine importantă: rămâne de văzut dacă o dronă de 5.000 de dolari poate supraviețui pe 200 km într-un mediu cu război electronic și apărare antiaeriană activă. Argumentul pro este că „numărul” poate funcționa ca formă de supraviețuire: devine dificil și costisitor să oprești 20 de drone lansate simultan către 20 de ținte, folosind interceptori scumpi. În același context, TechRadar citează o declarație atribuită Brig. Gen. Matt Ross, director al JIATF-401 , preluată „via Defense News”, despre presiunea de a construi apărări stratificate și de a scala interceptori aer-aer „ieftini” și consumabili: „Dronele sunt «amenințarea definitorie a vremurilor noastre». Trebuie să fim proactivi în crearea unei apărări stratificate care să desfășoare și să scaleze interceptori aer-aer cu cost redus, consumabili, la toate facilitățile noastre din țară și din străinătate.” Ce urmează Dacă Hornet poate fi produs în volume mari și își confirmă eficiența în condiții reale (inclusiv sub bruiaj și foc antiaerian), efectul principal ar fi mutarea competiției dinspre „platforme rare și scumpe” către „consumabile ieftine în masă” — o schimbare care apasă direct pe bugetele și doctrinele de apărare, prin costul disproporționat al apărării față de atac. [...]
