Știri
Tag: stabilitate politica

Guvernul condus de Giorgia Meloni atinge 1.413 zile la putere , un prag care, într-o Italie obișnuită cu schimbări frecvente de cabinete, poate conta ca avantaj de stabilitate în fața mediului economic și a investitorilor, potrivit Digi24 . Executivul condus de Meloni devine astfel cel mai longeviv guvern fără întrerupere de la fondarea Republicii Italiene în 1946, depășind recordul de 1.412 zile al celui de-al doilea guvern Silvio Berlusconi (2001–2005), conform dpa, preluată de Agerpres. Meloni, în vârstă de 49 de ani, lidera partidului Frații Italiei , a depus jurământul la 22 octombrie 2022 și este prima femeie care conduce un guvern italian. Coaliția sa, formată din trei partide de extremă dreapta și conservatoare, se află la putere de aproape patru ani. De ce contează recordul: stabilitate într-un sistem cu rotație rapidă a guvernelor Italia a fost marcată în perioada postbelică de instabilitate politică. De la înființarea republicii, țara a avut 68 de guverne, cu o durată medie de aproximativ 13 luni. În acest context, un mandat neîntrerupt mai lung reduce, cel puțin teoretic, riscul de schimbări bruște de direcție în politici publice și în agenda legislativă. Totuși, recordul este valabil strict pentru continuitatea aceluiași cabinet. Dacă se iau în calcul mai multe guverne conduse de același prim-ministru, Berlusconi rămâne pe primul loc, cu peste 9 ani în funcție; Meloni se situează pe locul al șaptelea într-un astfel de clasament. Reacții politice: sărbătoare în partid, critici din opoziție Meloni a prezentat longevitatea guvernului ca pe un succes, iar partidul său are programat vineri seară un miting la Bari, oraș-port din sudul Italiei, unde premierul urmează să țină un discurs. În același timp, criticii o acuză că transformă durata guvernării într-un scop în sine și reclamă „stagnare politică”, potrivit aceleiași surse. [...]

Angela Merkel avertizează că lipsa compromisului blochează guvernarea și pune presiune pe capacitatea unei democrații de a livra reforme, într-un context în care majoritățile „absolute” devin tot mai rare, potrivit Digi24 . Fosta cancelară germană, aflată marți la Ateneul Român pentru lansarea volumului „Libertate. Amintiri 1954 – 2021”, a spus că își dorește ca România „să aibă din nou un premier ales” și și-a exprimat încrederea că va fi găsit un compromis care să ducă la formarea unui guvern, conform Agerpres. Într-un dialog public cu diplomatul Emil Hurezeanu, Merkel a legat dificultatea formării majorităților de presiunea crescândă din mediile sociale și digitale, unde „valoarea compromisului” este tot mai contestată. De ce contează: fără compromis, reformele devin greu de susținut politic Merkel a descris mecanismul prin care democrațiile ajung să încetinească deciziile: pentru orice reformă, guvernarea are nevoie de o majoritate, iar asta presupune negocieri și concesii între partide și chiar în interiorul aceluiași partid. Ea a admis că i s-a reproșat, în Germania, că a făcut „multe lucruri mult prea încet”, dar a argumentat că ritmul este adesea consecința directă a nevoii de a construi sprijin politic. În același context, a invocat presiunea electorală care poate bloca schimbările în domenii sensibile – sănătate, fiscalitate, pensii – și a criticat modul în care partidele populiste pot promite creșteri sau beneficii fără a explica finanțarea. Ca exemplu, a menționat dezbaterea din Germania privind nivelul pensiilor și o poziție atribuită AfD, despre care a spus că avansează un nivel mai ridicat fără a răspunde la întrebarea „de unde să vină banii”. Mesaj pentru România: stabilitatea politică depinde de capacitatea de a negocia Fosta cancelară a spus că își dorește ca în România să existe suficienți actori politici dispuși să se „pună împreună”, argumentând că nu este realist ca o țară să meargă la alegeri „de două ori pe an”. În același timp, a apreciat că România „a realizat mult în ultimele decenii”, chiar dacă nu întotdeauna „la viteza dorită”, și a insistat că problemele rămase cer lideri dispuși la compromis. În intervenția sa, Merkel a mai susținut că atenția publică în mediile digitale se concentrează disproporționat pe „ceva ce nu funcționează”, ceea ce amplifică tensiunile și reduce spațiul pentru soluții negociate. [...]