Știri
Tag: conflict rusia-ucraina

Declarația lui Marco Rubio complică narativul Moscovei despre „termenii din Alaska” , după ce șeful diplomației americane a spus că la întâlnirea Trump–Putin din 15 august anul trecut nu s-a încheiat niciun acord, ci a existat doar o propunere, potrivit Euronews . Miza este una de politică externă cu efecte directe asupra cadrului de negociere: Rusia invocă frecvent „înțelegerea” de atunci ca bază pentru oprirea războiului din Ucraina. Rubio a susținut că, dacă ar fi existat o înțelegere, conflictul s-ar fi încheiat deja. În același timp, el a indicat că administrația americană rămâne dispusă să joace „orice rol constructiv” pentru a ajunge la un „sfârșit durabil” al războiului, inclusiv prin aducerea părților la masa negocierilor. „Nu a existat niciun acord în Alaska. A existat o propunere în Alaska, dar nu s-a ajuns la niciun acord în Alaska. Dacă s-ar fi ajuns la un acord, războiul s-ar fi încheiat.” Ce spune Rubio despre costul războiului și presiunea asupra Europei În declarația citată, Rubio a descris conflictul drept „sângeros” și „epuizant pentru Europa”, dar „mai ales pentru Ucraina” și „din ce în ce mai mult, pentru Rusia”. El a avansat și estimări privind pierderile lunare și săptămânale de pe front: „25.000, 20.000 de soldați uciși în fiecare lună, 5.000 pe săptămână, majoritatea ruși.” De ce contează: baza negocierilor rămâne disputată Afirmația că nu a existat un acord în Alaska lovește direct în ideea că ar exista „termeni stabiliți” care pot fi reactivați automat ca soluție de încheiere a războiului. În lipsa unui acord recunoscut de Washington, orice discuție despre „condițiile din Alaska” rămâne, cel puțin din perspectiva SUA, o referință la o propunere nefinalizată — ceea ce poate îngreuna conturarea unui cadru comun de negociere. [...]

Un istoric german susține că miza Kremlinului în Ucraina este și economică, nu doar militară , iar controlul asupra resurselor și industriei ucrainene rămâne un element-cheie în logica imperială a Moscovei, potrivit Bild . Martin Schulze Wessel , profesor la Universitatea din München și specialist în Europa de Est, afirmă într-un podcast al publicației că Ucraina a fost tratată istoric de puterile de la Moscova ca „existențial” importantă, inclusiv din motive demografice și de echilibru intern în fosta Uniune Sovietică. În interpretarea sa, această logică se regăsește și în motivația actuală a lui Vladimir Putin. De ce contează: resursele și industria, parte din „miza” strategică Schulze Wessel explică faptul că Ucraina era considerată indispensabilă pentru URSS și pentru că dispunea de resurse naturale majore. În relatarea sa, Moscova avea nevoie de: „cel mai mare bazin carbonifer” al Uniunii Sovietice; „un important bazin de minereu de fier”; o bază fără de care planurile de industrializare ar fi fost „greu de imaginat”. Această dimensiune economică este prezentată ca parte a unui tipar istoric de subordonare a Ucrainei, dincolo de argumentele strict militare. Context istoric invocat: Stalin și Hitler, aceeași țintă, alte metode Istoricul amintește că și Iosif Stalin, și Adolf Hitler au urmărit controlul asupra Ucrainei. În cazul lui Stalin, Schulze Wessel spune că o foamete provocată de om, cunoscută drept „ Holodomor ”, a dus la moartea a milioane de ucraineni în anii 1930, cu obiectivul de a „distruge Ucraina” și de a-i frânge voința națională. Despre Hitler, istoricul afirmă că, înaintea atacului Germaniei asupra URSS în iunie 1941, liderul nazist ar fi susținut că Germania „trebuie să aibă Ucraina” pentru a evita foametea, ceea ce arată, în această interpretare, o abordare de „stăpânire și exploatare” a unei regiuni agricole bogate. „Obsesia” lui Putin: Ucraina ca test de identitate și model alternativ Pentru perioada recentă, Schulze Wessel plasează începutul campaniei lui Putin împotriva Ucrainei în 2014 și susține că liderul rus are o „obsesie” legată de Ucraina, pe care o ridică la nivelul unei „chestiuni de a fi sau a nu fi” pentru imperiul și națiunea rusă. În această cheie, Putin ar vedea o Ucraină independentă, democratică și prosperă economic drept un risc politic intern: un posibil „model alternativ” pe care rușii l-ar putea compara cu propria lor realitate. Istoricul spune că, deși Putin urmărește extinderea influenței ruse și în alte direcții (precum Asia Centrală sau sud-estul Europei), Ucraina ar avea un statut aparte în această strategie. [...]