Războiul din Iran ar putea perturba industria tehnologică din Asia - Impactul asupra producției de semiconductori și centrala de date se amplifică în contextul crizei energetice

Un război prelungit cu Iranul ar putea ridica semnificativ costurile de producție și ar întârzia investițiile în AI în Asia , pe fondul scumpirii energiei și al riscului de întreruperi în lanțurile de aprovizionare cu gaze și heliu, potrivit South China Morning Post . În scenariul descris, miza imediată pentru industria tech asiatică nu este doar volatilitatea piețelor, ci efectul în cascadă al energiei mai scumpe și al blocajelor logistice asupra fabricării de semiconductori și asupra extinderii centrelor de date pentru inteligență artificială (AI). Energie mai scumpă, presiune directă pe costurile industriale Strâmtoarea Hormuz – rută care transportă circa un sfert din comerțul global maritim cu țiței și 20% din livrările de gaze naturale lichefiate (GNL) – a rămas „practic închisă” după ce președintele SUA, Donald Trump, a spus că va bloca canalul în urma eșuării discuțiilor de pace cu Iranul. Reacția piețelor a fost negativă: indicele Kospi din Coreea de Sud a închis cu aproape 1% mai jos, acțiunile Samsung Electronics au scăzut cu 2,4%, iar Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) a coborât cu 0,5%. În același timp, petrolul a revenit peste 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), iar Japan/Korea Marker – prețul spot al GNL livrat în Asia de Nord-Est – s-a apropiat de 20 de dolari pe milion de unități termice britanice (MMBtu, aprox. 92 lei). Deși sub nivelurile de la final de martie, rămâne printre cele mai ridicate din 2023 încoace. Un raport BMI (divizie a Fitch Solutions) arată că, spre deosebire de Europa – unde principalul canal de transmitere este gazul – expunerea Asia-Pacific este concentrată în țiței și produse petroliere rafinate, care intră direct în costurile de producție, transport și finanțarea comerțului. Semiconductori: riscul nu e doar energia, ci și heliul Coreea de Sud, Taiwan și Singapore depind de GNL din Qatar pentru 15%–35% din totalul aprovizionării cu gaze, iar Singapore produce circa 90% din electricitate din gaze naturale. În plus, complexul Ras Laffan din Qatar, responsabil de aproximativ o treime din oferta globală, a fost lovit de Iran în martie; ministrul energiei din Qatar, Saad Sherida al-Kaabi, a declarat pentru Reuters luna trecută că reparațiile ar putea dura între trei și cinci ani. BMI avertizează că producția de gaze naturale se normalizează mai lent decât cea de petrol după încetarea ostilităților, din cauza daunelor la infrastructură și a renegocierii contractelor. Pentru industria de cipuri, un punct critic este heliul, un produs secundar al procesării gazelor naturale. David Pan, director la Moody’s și expert în AI generativ, spune că heliul este esențial pentru răcirea plachetelor (wafer) în timpul proceselor de gravare și că nu există un substitut viabil la scară. Potrivit lui Pan, Coreea de Sud este deosebit de expusă: anul trecut, aproape 65% din heliul său a provenit din Qatar. În plus, el avertizează că, în condițiile în care comenzile pentru procesoare grafice (GPU) și memorie cu lățime mare de bandă (HBM) sunt deja întârziate cu peste un an, o întrerupere de două luni „nu rămâne două luni”, ci se poate transforma într-un blocaj mult mai lung. Centrele de date pentru AI: proiectele noi pot fi amânate sau anulate Josh You, cercetător la institutul Epoch AI, susține că, într-o criză severă, fabricile de cipuri ar deveni clienți industriali cu prioritate maximă în Coreea de Sud și Taiwan, iar alte afaceri ar fi raționalizate primele. El adaugă că guvernul SUA ar putea interveni în cazul unui deficit sever. Pe partea de infrastructură AI, You atrage atenția că centrele de date consumă mai multă energie decât fabricarea plachetelor, iar războiul ar putea genera „probleme serioase de energie” pentru extinderea acestora. Deși inflația energetică „nu a afectat încă” centrele de date aflate în operare, ar putea lovi proiectele planificate: o creștere de 10%–20% a costurilor totale din cauza unei crize energetice ar putea fi suficientă pentru a opri unele investiții. În timp, efectul s-ar putea vedea și în distribuția geografică a capacității: You spune că, fiind relativ „mutabilă” în funcție de locație, o parte din capacitatea de centre de date deviată din Europa și Asia ar putea fi absorbită în cele din urmă de SUA. [...]