Ministrul Pîslaru denunță abuzuri în sistemul judiciar legate de pensiile magistraților - sesizarea CCR și argumentul nejustificat către CEJ

Curtea Constituțională a amânat de cinci ori decizia pe pensiile magistraților , iar ministrul Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru , acuză CCR de tergiversare cu efect direct asupra reformei și a banilor din PNRR, potrivit Euronews . Într-o intervenție la Euronews România, Pîslaru a legat întârzierile CCR de un „conflict vădit de interese” în jurul legii pensiilor magistraților și a susținut că amânările blochează îndeplinirea unui jalon din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), cu consecințe financiare pentru România. Criticile lui Dragoș Pîslaru la adresa CCR și a „tergiversărilor” Ministrul afirmă că reforma ar fi trebuit făcută încă din 2021 și că actualul proiect a fost discutat și verificat în raport cu Comisia Europeană, astfel încât „jalonul era îndeplinit dacă promulgam această lege”. În această logică, amânările CCR ar fi împiedicat finalizarea procedurii interne necesare pentru ca România să poată susține îndeplinirea angajamentului. Pîslaru a descris explicit succesiunea amânărilor de la CCR drept o serie de întârzieri consecutive, invocând inclusiv motive precum imposibilitatea întrunirii și concediul parental al unui judecător. În același timp, el a susținut că atacarea legii la CCR, în condițiile în care magistrații sunt beneficiari direcți ai regimului de pensii vizat, ar ridica o problemă de separație a puterilor și de imparțialitate instituțională. Disputa privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene Un punct central al criticilor vizează argumentul invocat de șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea , privind necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Pîslaru a susținut că proiectul este același „fără nicio virgulă” din septembrie și că, dacă existau întrebări de drept european, acestea ar fi trebuit ridicate de la început, nu după luni de parcurs. „Tu nu recunoști prerogativa Guvernului de a stabili bugete, de a avea grijă de finanțele țării, de a păstra lucrurile în sustenabilitate și echitate și ataci la CCR. Și faci acest demers, după care, la CCR, ai cinci întârzieri consecutive, că nu s-au putut întruni, că n-au venit, apoi motivația perfectă, concediu parental.” În intervenția sa, ministrul a respins ideea că Guvernul ar pune presiune pe CCR și a calificat drept „vizibile de la distanță” amânările și justificările procedurale, în contextul în care miza ar fi îndeplinirea unui angajament internațional și menținerea finanțării europene. Miza financiară și reacția Comisiei Europene Pîslaru a anunțat oficial că România pierde 231 de milioane de euro , sumă asociată jalonului PNRR privind reforma pensiilor speciale. În relatarea sa, blocajul este legat direct de imposibilitatea implementării reformei cât timp procedura rămâne suspendată prin amânări și prin trimiterea chestiunii către CJUE. În același material este prezentată și reacția Comisiei Europene, care arată că a luat act de amânarea deciziei CCR și reamintește că, în mai 2025, a suspendat 231 de milioane de euro în legătură cu etapa 215, ce vizează reforma pensiilor speciale. Comisia precizează că evaluează în prezent cererea transmisă de autoritățile române la 28 noiembrie 2025 și că nu poate comenta evaluările în curs. Ce urmează și de ce contează pentru reforma pensiilor speciale Un răspuns al CJUE ar putea veni peste un an sau chiar doi, potrivit fostului președinte al CCR, Augustin Zegrean, și ministrului Justiției, Radu Marinescu. În acest interval, reforma pensiilor magistraților și, mai larg, a pensiilor speciale ar rămâne blocată, cu efecte atât asupra calendarului PNRR, cât și asupra bugetului. În paralel, rămâne relevant faptul că CCR a decis pe 11 februarie 2026 a cincea amânare a pronunțării pe acest subiect. În lectura ministrului, această succesiune de amânări alimentează o critică mai amplă la adresa Curții Constituționale: aceea că, într-un dosar cu impact bugetar și european, CCR ar tolera sau ar produce întârzieri care afectează capacitatea statului de a-și respecta angajamentele și de a menține finanțarea aferentă. [...]