Știri
Știri din categoria Știință
Mesajul lui Trump mută accentul de la „Lună” la „Marte”, semnalând o posibilă reorientare a priorităților programului spațial american după încheierea cu succes a misiunii Artemis II, potrivit agerpres.ro. Președintele SUA i-a felicitat pe cei patru astronauți și a indicat „Planeta Roșie” drept „următoarea etapă”.
Donald Trump a transmis mesajul pe rețeaua sa Truth Social, unde a descris misiunea drept „spectaculoasă” și a lăudat amerizarea, pe care a numit-o „perfectă”.
„O vom face din nou și apoi vom trece la următoarea etapă, Marte!”
Capsula Orion a misiunii Artemis II a amerizat în siguranță vineri noapte în Oceanul Pacific, după aproape 10 zile petrecute în spațiu. Echipajul a orbitat în jurul Lunii, iar misiunea a încheiat prima călătorie a oamenilor în mediul selenar din ultimii peste 50 de ani, conform aceleiași surse.
Dincolo de componenta simbolică, declarația despre „următoarea etapă, Marte” indică o direcție politică ce poate influența prioritățile și calendarul programelor spațiale americane. În material nu sunt oferite detalii despre un plan concret, termene sau finanțare pentru o misiune spre Marte, astfel că rămâne deocamdată un mesaj de intenție, nu o decizie operațională documentată.
Recomandate
NASA își pune planul de bază lunară pe o listă de achiziții sub presiune , într-o cursă accelerată cu China, care vizează și ea trimiterea de oameni pe Lună până în 2030, potrivit Mediafax . Agenția americană a publicat detalii despre module robotizate de aselenizare, drone și vehicule pe care intenționează să le trimită pe Lună, ca parte a planurilor SUA de construire a unei baze lunare. Pe lista companiilor selectate să construiască vehicule se află și Blue Origin , compania spațială a fondatorului Amazon, Jeff Bezos, conform BBC (citată de Mediafax). Miza este atât operațională, cât și geopolitică: SUA vor să trimită americani pe Lună înainte ca președintele Donald Trump să părăsească funcția în 2028, în timp ce NASA concurează direct cu China pentru următoarea aselenizare cu echipaj uman. Ce include „pachetul” de capabilități pentru Lună NASA a detaliat tipurile de echipamente pe care vrea să le trimită pe Lună pentru a susține o prezență permanentă: module robotizate de aselenizare; drone; vehicule pentru deplasare și operațiuni la sol. Calendarul și bugetul: ținte ambițioase, contestate de experți În martie, NASA a anunțat un program de 20 de miliarde de dolari (aprox. 92 de miliarde de lei) pentru construirea unei baze permanente, alimentate cu energie nucleară și solară, la polul sud al Lunii, cu termen până în 2032. Totuși, Mediafax notează că „majoritatea experților” consideră termenele stabilite de NASA nerealiste. Administratorul NASA, Jared Isaacman , a declarat marți: „SUA nu vor mai renunța niciodată la Lună”. Potrivit articolului, o bază lunară ar permite SUA să facă experimente științifice, să exploateze resurse valoroase și să faciliteze călătoriile spre Marte. Presiunea competiției cu China China își continuă planurile de a trimite oameni pe Lună până în 2030. Mediafax menționează că luni a fost lansată sonda spațială Shenzhou-23, care a trimis un echipaj de astronauți către stația spațială Tiangong. În acest context, deși SUA au trimis patru astronauți în jurul Lunii în cadrul misiunii Artemis II din aprilie, unii oameni de știință cred că următoarea țară care va trimite oameni pe suprafața lunară ar putea fi China. [...]
Sonda NASA Psyche a folosit un „sling” gravitațional la Marte pentru a-și corecta traiectoria și a economisi combustibil în drumul spre asteroidul metalic 16 Psyche, o țintă care ar putea oferi indicii directe despre „miezul” unor planete, potrivit IT之家 . Survolul nu a avut ca scop studierea planetei Marte, ci accelerarea și ajustarea orbitei pentru a menține calendarul misiunii, cu sosire estimată în 2029. Manevra a avut loc la ora locală din 15 mai. Sonda a trecut la o distanță minimă de aproximativ 2.800 mile (circa 4.500 km) de Marte, mai aproape decât orbitele celor două mici luni marțiene, iar în momentul survolului avea o viteză de circa 12.333 mile/oră (aprox. 19.848 km/oră), conform NASA, citată de publicație. De ce contează: câștig de viteză și traseu „mai ieftin” energetic Survolul a avut două efecte operaționale esențiale pentru misiune: a crescut viteza sondei; a corectat traiectoria astfel încât să continue drumul către 16 Psyche, asteroid aflat între Marte și Jupiter. IT之家 notează că acest tip de manevră este un reper important în misiune tocmai pentru că reduce consumul de combustibil și face posibilă respectarea rutei planificate până la întâlnirea din 2029. Cum funcționează „asistența gravitațională” Publicația explică faptul că asistența gravitațională (numită și „gravitational slingshot”) nu înseamnă că sonda „primește energie din nimic”. Cheia este mișcarea planetei pe orbita sa în jurul Soarelui: sonda se apropie pe un unghi calculat și pleacă într-o direcție care îi permite să „împrumute” o cantitate infimă din energia orbitală a planetei. Transferul respectă legea a treia a lui Newton (acțiune și reacțiune), iar efectul asupra planetei este neglijabil, dar suficient pentru a schimba semnificativ parcursul sondei. Un cercetător care a lucrat la misiunea Juno a comparat metoda, într-un interviu pentru Space.com, cu o lovitură de biliard interstelar: „Este o metodă eficientă și economică, cu o concepție ingenioasă, comparabilă cu poziționarea prin ricoșeu la biliardul interstelar.” Ținta: un asteroid metalic care ar putea semăna cu un „miez” planetar 16 Psyche are un diametru de 173 mile (aprox. 280 km). O ipoteză științifică menționată în material este că ar putea reprezenta nucleul metalic expus al unei protoplanete care a fost „decojită” în urma unor coliziuni violente, acum miliarde de ani, pierzându-și crusta și mantaua. Dacă scenariul se confirmă, misiunea ar putea oferi prima observație directă a unui tip de material care, pe planete precum Pământul, rămâne inaccesibil, fiind ascuns în interior. De ce nu e suficientă propulsia proprie IT之家 arată că sonda folosește propulsie electrică solară: panourile solare transformă lumina în energie electrică, care ionizează și evacuează xenon pentru a genera împingere. Sistemul este eficient, dar produce o forță mică pe termen scurt, ceea ce face dificilă (și costisitoare) obținerea rapidă a unor corecții mari de viteză și traiectorie doar din propulsie. În acest context, publicația menționează și un studiu (publicat în octombrie anul trecut) potrivit căruia survolul de la Marte a dus la o modificare a vitezei sondei față de Soare de 2 km/s. Sonda este așteptată să ajungă la asteroidul 16 Psyche în iulie 2029, conform estimării citate în material. [...]
NASA își mută o parte din investițiile spațiale către o infrastructură lunară permanentă , un program estimat la aproximativ 20 de miliarde de dolari, care ar urma să ducă la o bază la polul sud al Lunii până în 2032, potrivit G4Media . Miza nu este doar științifică, ci și operațională: agenția descrie o succesiune de tehnologii și misiuni care ar trebui să transforme Luna dintr-o destinație „de vizită” într-un punct de prezență umană pe termen lung. Planul include trimiterea pe suprafața selenară, în următorii ani, a unor module robotizate de aselenizare, drone și vehicule specializate, dezvoltate în colaborare cu sectorul privat. Printre companiile menționate se află Blue Origin , fondată de Jeff Bezos. Ce urmărește NASA să obțină prin baza de la polul sud Conform informațiilor prezentate, baza ar urma să fie alimentată atât cu energie nucleară, cât și solară. NASA argumentează că o astfel de infrastructură ar permite: experimente științifice pe termen lung; explorarea resurselor naturale; sprijin logistic pentru viitoare misiuni către Marte. Administratorul NASA, Jared Isaacman , a indicat o schimbare de strategie: SUA nu mai tratează Luna ca pe o destinație temporară, ci ca pe un punct permanent de prezență umană. Presiune de calendar și competiție cu China Strategia este plasată într-un context de competiție mai intensă cu China, care își propune să trimită astronauți pe Lună până în 2030. În paralel, Beijingul își dezvoltă programul spațial, inclusiv prin misiuni precum Shenzhou-23, lansată recent către stația spațială Tiangong. Pe partea americană, obiectivul de a readuce astronauți pe Lună înainte de finalul actualului ciclu politic adaugă presiune asupra programului. În același timp, o parte a comunității științifice consideră că termenele anunțate sunt dificil de respectat, iar unii experți estimează că China ar putea devansa SUA în trimiterea următorilor oameni pe Lună, în pofida avantajului istoric american în explorarea spațiului. În această logică, proiectul bazei lunare capătă o dimensiune dublă: investiție în capacități operaționale pentru explorare pe termen lung și instrument de poziționare geopolitică în noua cursă spațială. [...]
DARPA vrea să prelungească viața sateliților GEO prin reparații și realimentare pe orbită , reducând nevoia de înlocuire și riscul asociat deșeurilor spațiale, potrivit Agerpres , care citează Space.com. Programul american, numit Robotic Servicing of Geosynchronous Satellite (RSGS) , are în centru o „suită robotică de service” care ar urma să execute sarcini precum modernizări pe orbită, inspecții, rezolvarea anomaliilor și relocare. Ținta sunt sateliții aflați pe orbită geosincronă (GEO), la aproximativ 35.786 km deasupra Pământului, utilizați în special pentru telecomunicații, monitorizare climatică și misiuni de apărare pe termen lung. De ce contează: costuri mari blocate în orbită și puține opțiuni când se termină combustibilul La această altitudine, sateliții au, de regulă, opțiuni limitate când rămân fără combustibil, în afară de a fi scoși din uz pentru a face loc unui satelit nou. În contextul creșterii cantității de deșeuri spațiale și al riscului de coliziune, obiectivul declarat al DARPA și al partenerilor este prelungirea duratei de viață a sateliților GEO. Agenția americană argumentează că, în lipsa posibilităților de intervenție după lansare, sateliții GEO sunt proiectați cu redundanțe și cu capacitate maximă de combustibil, ceea ce le crește „complexitatea, greutatea și costul”. În materialele DARPA este menționat și impactul învechirii tehnologice asupra unor active scumpe: „Chiar și sateliții complet funcționali își au adesea durata de viață operațională scurtată pur și simplu pentru că transportă sarcini utile învechite – o situație frustrantă pentru proprietarii de active în valoare de sute de milioane de dolari.” Calendar și parteneri: lansare „în această vară”, operațional din 2027 Programul RSGS a fost anunțat inițial în 2017, dar a avut întârzieri; contractorul inițial, Maxar Technologies , a părăsit proiectul în 2019, iar pandemia a afectat lanțul de distribuție al industriei, potrivit Breaking Defense (citat de Space.com, preluat de Agerpres). Dacă lansarea va avea loc în această vară, primul robot RSGS ar urma să înceapă activitatea anul viitor, după o călătorie de 10 luni către orbita geosincronă, folosind propulsie electrică. Printre participanții menționați se numără NASA, SpaceLogistics (subsidiară Northrop Grumman) și Laboratorul de Cercetare Navală al SUA. Context: sateliții GEO au viață lungă, dar se învechesc greu de înlocuit Un satelit geostaționar tipic are o durată de viață de 15 ani, mult peste cea a sateliților de pe orbita terestră joasă (LEO) precum cei din constelația Starlink, indicați în material ca având aproximativ 5 ani. Diferența, potrivit informațiilor citate, este că sateliții LEO pot fi înlocuiți mai frecvent și la costuri mai reduse, în timp ce pentru GEO înlocuirea este mai dificilă și mai scumpă, ceea ce face relevantă ideea de „service” pe orbită. [...]
China își extinde testele operaționale pentru zboruri de lungă durată , după ce un nou echipaj de trei taikonauți a ajuns la stația spațială Tiangong , iar autoritățile pregătesc, în premieră, o ședere de aproximativ un an pentru unul dintre astronauți, potrivit Agerpres . Misiunea Shenzhou 23 a fost lansată duminică de la Centrul Spațial Jiuquan, din nord-vestul Chinei, cu o rachetă Long March 2F, conform relatărilor din media de stat. La bord se află Zhu Yangzhu, Zhang Zhiyuan și Li Jiaying. Echipajul Shenzhou-21 aflat deja pe Tiangong a deschis trapa la ora locală 05:13 și i-a întâmpinat pe noii sosiți, potrivit agenției spațiale chineze CMSA, citată de Xinhua. Cele două echipaje au făcut fotografii de grup, eveniment descris drept a opta întâlnire spațială din istoria aerospațială a Chinei. Miza operațională: prima ședere de circa un an pe orbită Elementul cu impact direct asupra programului este planul ca, pentru prima dată, un astronaut chinez să rămână în spațiu aproximativ un an. Decizia privind cine va fi selectat pentru această ședere prelungită urmează să fie luată în timpul misiunii pe orbită. Obiectivul anunțat de China pentru această etapă este cercetarea efectelor misiunilor de lungă durată asupra corpului uman, un pas necesar pentru extinderea capabilităților de operare continuă în spațiu. Rotația echipajelor și recordul probabil al misiunii precedente Noul echipaj urmează să îi înlocuiască pe Zhang Lu, Wu Fei și Zhang Hongzhang. Potrivit autorităților, echipajul care este înlocuit a petrecut deja 203 zile în spațiu și este probabil să stabilească un record pentru cea mai lungă durată a unei singure misiuni realizate de un echipaj de astronauți chinezi. CMSA mai precizează că Li Jiaying este prima persoană din Hong Kong care participă la o misiune spațială chineză. [...]
China testează o ședere de un an pe orbită, un pas operațional cheie pentru misiuni lunare și marțiene , odată cu lansarea Shenzhou-23, potrivit Economica . Miza principală a zborului este evaluarea efectelor expunerii îndelungate la microgravitație, o capacitate considerată esențială pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Lună și, ulterior, pe Marte. Racheta Long March 2-F a decolat la ora 23:08 (15:08 GMT) de la centrul de lansare Jiuquan, din deșertul Gobi, propulsând nava cu trei astronauți către stația spațială Tiangong („Palatul Ceresc”), conform imaginilor difuzate de televiziunea de stat CCTV. Experimentul care poate influența calendarul misiunilor cu echipaj Elementul definitoriu al Shenzhou-23 este planul ca unul dintre cei trei membri ai echipajului să rămână pe orbită timp de un an. Scopul este studierea efectelor unei perioade lungi în microgravitație, informații necesare pentru a pregăti misiuni mai ambițioase, inclusiv zboruri cu echipaj către Lună și Marte. În paralel, echipajul va derula proiecte în mai multe domenii, între care: științe naturale; știința materialelor; fizica fluidelor; medicină. Cine sunt astronauții și ce semnificație are echipajul Misiunea marchează primul zbor spațial al unui astronaut din Hong Kong, teritoriu chinez semi-autonom: Li Jiaying (Lai Ka-ying în cantoneză), în vârstă de 43 de ani, care a lucrat anterior pentru poliția din Hong Kong. Li este și a patra femeie astronaut a Chinei care ajunge în spațiu. Ceilalți membri ai echipajului sunt comandantul Zhu Yangzhu (39 de ani), inginer spațial, și Zhang Zhiyuan (39 de ani), fost pilot al forțelor aeriene; pentru ambii acesta este primul zbor spațial. Context: cursa pentru Lună până în 2030 Obiectivul Chinei este să trimită astronauți pe Lună înainte de 2030, într-o competiție în care sunt implicate și Statele Unite, prin programul Artemis . În acest context, testarea unei șederi de un an pe orbită este prezentată drept o etapă practică pentru a valida rezistența umană și procedurile necesare misiunilor de durată. [...]
