Știri
Știri din categoria Știință
Mesajul lui Trump mută accentul de la „Lună” la „Marte”, semnalând o posibilă reorientare a priorităților programului spațial american după încheierea cu succes a misiunii Artemis II, potrivit agerpres.ro. Președintele SUA i-a felicitat pe cei patru astronauți și a indicat „Planeta Roșie” drept „următoarea etapă”.
Donald Trump a transmis mesajul pe rețeaua sa Truth Social, unde a descris misiunea drept „spectaculoasă” și a lăudat amerizarea, pe care a numit-o „perfectă”.
„O vom face din nou și apoi vom trece la următoarea etapă, Marte!”
Capsula Orion a misiunii Artemis II a amerizat în siguranță vineri noapte în Oceanul Pacific, după aproape 10 zile petrecute în spațiu. Echipajul a orbitat în jurul Lunii, iar misiunea a încheiat prima călătorie a oamenilor în mediul selenar din ultimii peste 50 de ani, conform aceleiași surse.
Dincolo de componenta simbolică, declarația despre „următoarea etapă, Marte” indică o direcție politică ce poate influența prioritățile și calendarul programelor spațiale americane. În material nu sunt oferite detalii despre un plan concret, termene sau finanțare pentru o misiune spre Marte, astfel că rămâne deocamdată un mesaj de intenție, nu o decizie operațională documentată.
Recomandate
Reintrarea capsulei Orion este testul-cheie care decide ce urmează pentru programul Artemis , iar NASA mizează pe o coborâre mai abruptă pentru a reduce riscurile identificate la scutul termic după misiunea Artemis I, potrivit NPR . Capsula Orion cu cei patru astronauți ai misiunii Artemis II este programată să intre în atmosferă vineri la 7:53 p.m. ET (sâmbătă, 02:53 ora României), cu amerizare estimată la 8:07 p.m. ET (03:07 ora României) în Oceanul Pacific. Înainte de reintrare, Orion trebuie să se separe de modulul de serviciu, care va reintra necontrolat și va arde în atmosferă. De ce contează reintrarea: scutul termic și „unghiul” corect Reintrarea este descrisă de echipaj ca o secvență cu marjă mică de eroare: capsula va lovi atmosfera la circa 25.000 mile pe oră (aprox. 40.200 km/h) și va trece prin temperaturi de peste 5.000°F (aprox. 2.760°C). În această fază, NASA se așteaptă la o întrerupere temporară a comunicațiilor cu centrul de control, de aproximativ șase minute. Miza operațională este „unghiul” de intrare în atmosferă: prea abrupt sau prea „plat” poate compromite reintrarea. Directorul de zbor al misiunii, Jeff Radigan, spune că succesul depinde de atingerea acestui unghi cu precizie, iar atenția este concentrată pe scutul termic, componenta care protejează capsula de încălzirea extremă. „Trebuie să nimerim unghiul corect. Altfel, nu vom avea o reintrare reușită.” NASA a ajuns la această abordare după ce, la Artemis I (misiune fără echipaj), scutul termic nu a funcționat conform proiectării. Pentru Artemis II, planificatorii au ales să evite profilul de reintrare de tip „săritură” prin atmosferă și să intre mai abrupt și mai rapid, pentru a limita timpul petrecut în cele mai intense momente ale reintrării. Cum decurge întoarcerea și recuperarea echipajului În ziua revenirii, echipajul se trezește la 11:35 a.m. ET (18:35 ora României) și reconfigurează capsula pentru reintrare. O corecție suplimentară de traiectorie este programată la 2:53 p.m. ET (21:53 ora României), pentru ajustarea fină a drumului spre zona de amerizare. După frânarea aerodinamică, o succesiune de parașute ar urma să reducă viteza până la aproximativ 20 mile pe oră (aprox. 32 km/h) la contactul cu apa. Nava USS John P. Murtha este poziționată în apropierea zonei de amerizare pentru recuperare: o echipă va ajunge la capsulă, va instala o plută gonflabilă lângă trapă, iar astronauții vor fi evaluați de un medic de zbor înainte de a fi scoși din Orion și transportați ulterior la Johnson Space Center din Houston. Ce urmează după amerizare: date pentru Artemis III Dincolo de întoarcerea în siguranță, Artemis II este un test de zbor esențial pentru Orion. Echipajul (Victor Glover, Reid Wiseman, Christina Koch și astronautul Agenției Spațiale Canadiene Jeremy Hansen) a testat controlul manual, sistemele de susținere a vieții și funcționarea capsulei cu patru oameni la bord. După misiune, Orion va fi trimis la Kennedy Space Center, unde inginerii vor evalua performanța navei, inclusiv „instalațiile” interne: NPR notează că toaleta testată în zbor a întâmpinat probleme, nu la unitatea în sine, ci la sistemul care evacuează urina peste bord când rezervorul se umple. Analiza post-zbor și eventualele modificări sunt relevante pentru pregătirea următoarei misiuni, Artemis III, programată să fie lansată anul viitor. [...]
Reușita misiunii Artemis II validează calendarul NASA pentru revenirea pe Lună și deschide etapa de pregătire operațională pentru Artemis III , după ce capsula Orion a amerizat în siguranță în Oceanul Pacific, lângă San Diego, la finalul unei misiuni de 10 zile în jurul Lunii, relatează libertatea.ro . Amerizarea a avut loc la ora 17:07, ora Pacificului (3:07, ora României), după o călătorie de 1.117.659 km în spațiul cislunar (zona dintre Pământ și Lună). Deși durata efectivă a zborului a fost de 9 zile, 1 oră și 32 de minute, misiunea este consemnată oficial ca având 10 zile, întrucât ziua lansării este considerată „ziua unu a zborului”. Ce a testat NASA și de ce contează pentru următoarea misiune În reintrarea în atmosferă, Orion a rezistat la temperaturi de până la 2.760°C și la viteze de 40.233 km/h, iar sistemul de parașute a redus viteza capsulei înainte de impactul cu apa. În timpul misiunii, astronauții au evaluat, între altele, sistemele de susținere a vieții, detectoarele de radiații și noile costume spațiale — elemente care, potrivit articolului, sunt esențiale pentru viitoarele misiuni și pentru planul NASA de a construi o bază lunară estimată la 20 de miliarde de dolari (aprox. 100 miliarde lei) până în 2030. Cine a fost la bord și cum s-a încheiat operațiunea de recuperare Echipajul a fost format din comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană). Potrivit materialului, sunt primii oameni care revin de pe Lună după Apollo 17 (1970). După amerizare, echipa de salvare de pe USS John P. Murtha i-a recuperat cu bărci și i-a transportat la bordul navei cu elicopterul, unde au fost supuși controalelor medicale. Ce urmează: Artemis III și ținta de aselenizare din 2028 Administratorul NASA, Jared Isaacman, a legat explicit succesul Artemis II de pașii următori din program, inclusiv pregătirile pentru Artemis III și obiectivul de aselenizare în 2028. „Acesta este doar începutul. Vom reîncepe să facem acest lucru cu frecvență, trimițând misiuni către Lună până când vom aseleniza în 2028 și vom începe construirea bazei noastre. (...) trebuie să începem pregătirile pentru Artemis III”. În timpul misiunii, echipajul s-a apropiat de Lună la 6.545 km de suprafață, iar Christina Koch a devenit prima femeie care a călătorit pe Lună și s-a întors, Hansen – primul non-american, iar Glover – primul om de culoare, mai notează articolul. [...]
NASA a obținut o imagine rară a unei eclipse solare cu o GoPro veche de 12 ani , un detaliu care arată că, în misiuni spațiale, selecția echipamentelor poate privilegia robustețea și controlul tehnic în detrimentul „ultimului model”, potrivit techradar.com . Fotografia a fost realizată în timpul survolului Lunii de către echipajul Artemis II, iar pilotul Victor Glover a descris momentul drept „cel mai mare cadou” al misiunii. Imaginea surprinde o eclipsă solară văzută „de pe partea îndepărtată a Lunii”, din nava Orion. NASA a publicat cadrul sub numele „Eclipsed: A View from Orion” (datat 6 aprilie 2026) și indică faptul că, pe lângă discul lunar luminat din spate de Soare, în fotografie apar și două puncte luminoase identificate ca Saturn (sub marginea din dreapta-jos a Lunii) și Marte (spre marginea din dreapta a imaginii). Setarea „extremă” care a făcut posibil cadrul Datele EXIF (metadatele tehnice ale fotografiei) de pe site-ul NASA arată că imaginea a fost trasă cu o GoPro Hero4 Black (lansată în 2014 și între timp scoasă din producție), folosind o combinație de setări care iese din tiparul camerelor de acțiune: balans de alb manual; expunere automată; ISO 800; timp de expunere de 5 secunde. Expunerea de 5 secunde este elementul neobișnuit pentru o cameră de acțiune, fiind o setare asociată mai degrabă fotografiei pe trepied decât filmărilor dinamice. De ce contează: misiune „multi-miliard” cu echipamente vechi, dar potrivite Pentru publicul interesat de tehnologie și operațiuni spațiale, cazul e relevant fiindcă sugerează că NASA nu mizează exclusiv pe echipamente de ultimă generație, ci pe combinații testate și suficient de controlabile pentru situații specifice. Articolul notează și alte alegeri „surprinzătoare” de echipament foto în misiune: Panasonic Lumix GH5 pentru cadrele de decolare, un Nikon D5 pentru o imagine „Earthset”, precum și selfie-uri realizate cu iPhone 17. Ce se știe (și ce nu) despre alegerea GoPro TechRadar arată că a solicitat un punct de vedere de la GoPro despre motivul pentru care misiunea ar fi optat pentru Hero4 Black, însă compania a refuzat să detalieze, invocând reguli stricte ale NASA privind comunicarea de brand și faptul că nu poate vorbi în numele agenției. În lipsa unei explicații oficiale privind criteriile de selecție, rămâne cert doar ceea ce indică metadatele imaginii și descrierea NASA: cadrul a fost realizat cu o GoPro Hero4 Black, folosind o expunere lungă de 5 secunde, într-un moment rar observabil din perspectiva navei Orion. [...]
După Artemis II, NASA intră în faza scumpă și riscantă a programului lunar , în care succesul nu mai depinde doar de racheta SLS și capsula Orion, ci de integrarea unor sisteme încă imature – în special landerele lunare comerciale și costumele spațiale – potrivit arstechnica.com . Misiunea Artemis II s-a încheiat vineri seară, când capsula Orion, după un zbor de circa 700.000 de mile (aprox. 1,13 milioane km) în jurul Lunii cu patru astronauți la bord, a amerizat în Pacific, în largul Californiei. Reușita marchează revenirea omenirii în spațiul îndepărtat după mai bine de o jumătate de secol, dar ridică imediat întrebarea operațională: ce urmează, în condițiile în care următoarele misiuni sunt mai complexe și cer coordonarea mai multor vehicule. NASA și-a revizuit recent planurile pentru Artemis III și IV, introducând o misiune „de treaptă” înaintea unei aselenizări cu echipaj. „Munca din față este mai mare decât munca din spatele nostru”, a declarat Amit Kshatriya, administrator asociat al NASA, după amerizare. SLS: performanță bună, dar cu întrebări la etajul superior Oficiali NASA au lăudat performanța rachetei Space Launch System (SLS) la lansarea Artemis II din 1 aprilie, afirmând că a atins orbita-țintă cu o acuratețe de peste 99%. Pentru Artemis III, treapta centrală este așteptată să plece din fabrica Michoud (Louisiana) spre Kennedy Space Center (Florida) mai târziu în această lună, iar alte elemente ale rachetei au ajuns deja sau urmează să sosească. În paralel, turnul mobil de lansare a suferit avarii moderate și va fi dus înapoi în Vehicle Assembly Building pentru reparații, înainte de operațiunile de asamblare pentru următoarea misiune. Întrebările rămase țin mai ales de etajul superior: NASA mai are un singur „Interim Cryogenic Propulsion Stage” disponibil și ar putea să îl folosească (sau nu) pentru Artemis III pe orbită terestră, dar scenariul „cel mai probabil” indicat în analiză este păstrarea lui pentru Artemis IV și introducerea etajului Centaur V la Artemis V. Orion: ritm de producție, scut termic și o problemă la sistemul de propulsie Deși Orion a performat bine pe Artemis II, pentru următoarele zboruri rămân teme deschise. Cu câteva luni în urmă, producția capsulei Orion pentru Artemis III era aliniată la o dată internă de „pregătire” în ianuarie 2028. Între timp, administratorul NASA Jared Isaacman a anunțat modificarea planului pentru Artemis III, care vizează acum o lansare la mijlocul lui 2027 și o întâlnire pe orbită terestră cu un lander lunar, în timp ce Artemis IV devine misiunea de aselenizare, cu țintă 2028. Consecința directă: NASA și contractorul principal Lockheed Martin trebuie să crească ritmul de producție. NASA a început evaluarea scutului termic după reintrarea de vineri, însă analiza notează că lecțiile sunt limitate, deoarece de la următorul vehicul Orion agenția va folosi un scut termic mai permeabil, care ar trebui să îmbunătățească performanța. Pentru Artemis III, scutul termic ar fi oricum o preocupare mai mică, întrucât capsula nu va reveni cu viteze lunare (24.000 mph sau mai mult, adică aprox. 38.600 km/h). Mai critică este o problemă la valvele de heliu din sistemul de propulsie al modulului de serviciu Orion. Deși remedierea scurgerii observate la Artemis II nu este necesară pentru o misiune pe orbită terestră precum Artemis III, ea trebuie rezolvată înainte de Artemis IV, când Orion va opera pe orbită lunară. „Sunt destul de sigur că va trebui, cel puțin, să ajustăm designul pentru a preveni rata de scurgere pe care o avem, dacă nu să schimbăm fundamental modul în care funcționează valva”, a spus Kshatriya. Landerele lunare: „cel mai lung par” pentru Artemis III și IV Cele mai mari incertitudini pentru Artemis III și Artemis IV sunt legate de dezvoltarea landerelor lunare de către SpaceX și Blue Origin. Șefa explorării NASA, Lori Glaze, a spus într-un interviu recent pentru Ars Technica că ambele companii arată un „angajament real” față de cerințele NASA, însă drumul de la prototipurile testate acum la vehicule specializate, capabile să aselenizeze și să decoleze în siguranță, rămâne lung. Chiar și pentru Artemis III – descrisă ca o misiune mai simplă, mai aproape de Pământ – există obstacole serioase: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin) trebuie să treacă prin procesul NASA de „certificare pentru zbor uman” (human rating) înainte să se poată apropia și andoca la Orion. Integrarea cu Orion este prezentată ca dificilă, inclusiv din cauza limitelor stricte privind managementul termic și a altor constrângeri; până și egalizarea presiunii din cabine între două vehicule este o sarcină importantă. Finalizarea acestor pași în următoarele 12–18 luni este descrisă ca o provocare majoră. Pentru Artemis IV, miza crește: SpaceX trebuie să testeze și să devină eficientă în realimentarea Starship pe orbită joasă pentru un zbor dus-întors la Lună, iar Blue Origin – cu experiență limitată în operațiuni de zbor spațial – trebuie să dezvolte o versiune mai capabilă a landerului Blue Moon Mk. 1, care este încă netestat. Ambele companii trebuie, de asemenea, să învețe operarea pe orbită lunară și să stăpânească aterizarea și decolarea de pe suprafața Lunii. Costume spațiale și landere comerciale: dependențe care pot bloca calendarul Axiom Space este, în acest moment, singurul furnizor NASA pentru costumele care ar permite astronauților să meargă pe suprafața Lunii. Isaacman a spus că ar dori să zboare cel puțin un costum AxEMU pe Artemis III, pentru testare în microgravitație, însă analiza subliniază că există vizibilitate limitată asupra stadiului de dezvoltare; sunt menționate actualizări punctuale, inclusiv trei teste subacvatice cu echipaj finalizate cu succes în august anul trecut. Presiunea pe Axiom a crescut după ce Collins Aerospace s-a retras din program în 2024, invocând dificultăți. Separat, NASA mizează pe programul Commercial Lunar Payload Services (CLPS), prin care plătește companii private să livreze încărcături pe Lună. Până acum, trei companii au încercat aselenizări: misiunea Astrobotic a eșuat, Firefly a reușit, iar Intuitive Machines a avut o misiune „în mare parte” reușită și una „în mare parte” eșuată. În următoarele 12 luni ar putea zbura până la patru misiuni CLPS, iar NASA vrea ca aceste firme să își crească treptat capacitatea de la sute de kilograme la tone, în cadrul unui plan în trei faze pentru o bază lunară, anunțat de Isaacman la un eveniment Ignition la Washington. Deși aceste servicii comerciale nu sunt prezentate ca esențiale pentru primele aselenizări cu echipaj, ele sunt descrise ca vitale pentru livrarea de cargo necesar unei prezențe susținute – energie, comunicații și alte elemente. Ce urmează Concluzia implicită a analizei este că Artemis II a fost „cea mai la îndemână” misiune din program, iar de acum NASA intră într-o etapă în care riscurile se mută către integrare și maturizarea furnizorilor comerciali. Pe termen scurt, agenția are de gestionat simultan pregătirea hardware-ului SLS, accelerarea producției Orion și închiderea problemelor tehnice (valvele de heliu), în timp ce landerele și costumele spațiale rămân dependențele cu cel mai mare potențial de a împinge calendarul. [...]
Revenirea în siguranță a capsulei Orion încheie prima misiune cu echipaj în jurul Lunii din ultimii 54 de ani , un test operațional critic pentru programul Artemis și pentru capacitatea NASA de a gestiona reintrarea la viteze extreme și recuperarea pe mare, potrivit arstechnica.com . Capsula Orion a reintrat vineri în atmosferă cu o viteză de peste 30 de ori mai mare decât viteza sunetului și a amerizat în Pacific, într-o zonă situată la sud-vest de San Diego. În timpul reintrării, temperatura la exteriorul capsulei a urcat până la aproximativ 5.000 de grade Fahrenheit (circa 2.760°C), iar învelișul de plasmă format în jurul navei a întrerupt temporar comunicațiile cu centrul de control din Houston. Legătura radio cu comandantul misiunii, Reid Wiseman, a fost restabilită după un blackout de șase minute. Reintrare, frânare și amerizare: datele-cheie ale secvenței finale Imagini video transmise de avioane de urmărire au arătat desprinderea capacului parașutelor și desfășurarea succesivă a parașutelor de stabilizare, urmate de trei parașute principale. Fiecare parașută principală a avut o suprafață de 10.500 de picioare pătrate (aprox. 975 mp), rolul lor fiind să reducă viteza pentru amerizare. Amerizarea a avut loc la ora 20:07, ora de pe Coasta de Est a SUA (sâmbătă 00:07 UTC). În 14 minute, Orion a redus aproape 25.000 mph (aprox. 40.200 km/h) din viteză, iar echipajul a fost supus la două intervale scurte de aproximativ 3,9 G (de circa 3,9 ori accelerația gravitațională). Recuperarea echipajului: rolul Marinei SUA și starea astronauților Nava USS John P. Murtha a coordonat recuperarea, trimițând elicoptere și ambarcațiuni mici pentru extragerea echipajului Artemis II: Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen (astronaut canadian). După amerizare, Wiseman a raportat „patru membri ai echipajului în stare bună” în cockpit, indicând că toți sunt sănătoși și în formă bună. Ordinea ieșirii din capsulă a fost: Koch, Glover, Hansen, iar Wiseman a fost ultimul. Astronauții au fost preluați pe o plută gonflabilă montată lângă capsulă, iar apoi urmau să fie ridicați cu elicopterul și transportați la USS John P. Murtha pentru evaluări medicale. După verificările de la bord, planul menționat este ca echipajul să ajungă la San Diego, iar apoi să se întoarcă la Houston sâmbătă, pentru reîntâlnirea cu familiile. [...]
Întoarcerea Artemis II poate fi urmărită integral live, iar NASA transmite pe YouTube toate etapele reintrării și amerizării . Miza pentru public este una operațională: fereastra de timp și momentele-cheie sunt deja programate, astfel că cei interesați pot urmări în direct separarea modulului, desfășurarea parașutelor și contactul cu apa. Misiunea Artemis II se întoarce pe Pământ după 10 zile în spațiu. Echipajul a plecat pe 1 aprilie și a realizat un survol lunar, ajungând la peste 250.000 de mile de Pământ (aprox. 402.000 km), inclusiv pe partea îndepărtată a Lunii. Înaintea reintrării, echipajul a finalizat a treia și ultima aprindere a motorului navei Orion, manevră care o pune pe traiectoria de amerizare. Conform programului menționat, amerizarea este așteptată în Pacific, în largul orașului San Diego. Programul estimat al momentelor-cheie (ora României) Separare modul Orion: 02:33 Parașute principale: 03:04 Amerizare: 03:07 Transmisiunea live este programată să înceapă cu câteva ore înainte de ora estimată a amerizării, astfel încât să acopere întregul segment final al revenirii. [...]
