Știri
Știri din categoria Știință
Programul Artemis ar putea transforma Luna într-o „platformă” operațională pentru explorare, cu efect direct asupra modului în care NASA își planifică misiunile viitoare și asupra fezabilității unor baze lunare, potrivit digi24.ro. Miza nu este doar științifică, ci și practică: accesul la date și probe noi ar urma să reducă incertitudinile care blochează decizii legate de infrastructură, resurse și operațiuni pe suprafața Lunii.
NASA urmează să revină pe Lună prin programul Artemis, cu obiectivul declarat de a pune bazele unei prezențe susținute, care să genereze un flux constant de date și mostre. În acest cadru, articolul indică faptul că unele dintre marile întrebări despre Lună ar putea primi răspuns în următorii 10–20 de ani, pe fondul tehnologiilor noi și al accesului la materiale lunare suplimentare.
Planul descris în material poziționează Artemis ca o trecere de la misiuni punctuale la o explorare cu continuitate. În acest context, sunt menționate etape ale programului: Artemis 2 a efectuat un zbor în jurul Lunii, Artemis 3 ar urma să testeze pe orbita terestră joasă operațiuni de întâlnire și andocare cu vehiculele care vor transporta viitoare echipaje, iar Artemis 4 este prezentată drept misiunea care ar urma să ducă din nou astronauți pe Lună, prima după Apollo 17 (1972).
Consecința operațională: o prezență umană susținută ar permite instalarea de instrumente în zone neacoperite până acum și colectarea de probe din regiuni-cheie, ceea ce ar îmbunătăți semnificativ calitatea modelelor științifice folosite în planificare.
Materialul inventariază cinci mistere majore pe care misiunile Artemis le-ar putea aborda:
Concluzia editorială a materialului este că, spre deosebire de era Apollo, Luna nu mai este văzută ca destinație finală, ci ca începutul unei noi etape de explorare. În termeni operaționali, răspunsurile la întrebările despre apă, interior și istorie geologică ar influența direct cât de realistă este o prezență umană susținută și ce tip de infrastructură ar putea fi justificată.
Articolul avertizează totodată că nu toate răspunsurile vor veni rapid, însă următorul deceniu ar putea schimba substanțial calitatea întrebărilor și a datelor disponibile, odată cu „tolba” de roci lunare care ar urma să fie adusă pe Pământ.
Recomandate
Astronauții Artemis 2 au observat cel puțin cinci impacturi de micrometeoriți pe fața îndepărtată a Lunii , potrivit Space.com , în timpul survolului istoric realizat luni, 6 aprilie, la bordul capsulei Orion. Evenimentul a avut loc în timpul celei mai apropiate treceri pe lângă Lună, momentul central al misiunii Artemis 2, o călătorie de 10 zile dus-întors. Astronauții au realizat fotografii și observații ale suprafeței lunare, iar unele rezultate au fost primite cu reacții entuziaste în „Science Evaluation Room” de la Johnson Space Center din Houston, unde echipele de cercetare urmăreau datele. „Starea de spirit este foarte bună”, a spus Young. „Am făcut ceea ce ne-am propus. Echipa de Științe Lunare și echipajul s-au pregătit intens”, a spus ea, dar nu erau pregătiți să vadă atât de multe impacturi. Spre finalul apropierii maxime, Soarele a coborât în spatele Lunii, producând pentru echipaj o eclipsă de Soare care a durat aproape o oră. În acest interval, astronauții spun că au văzut „nu mai puțin de cinci” impacturi de micrometeoriți pe fața îndepărtată a Lunii, sub formă de scurte „fulgerări” vizibile cu ochiul liber. Aceste fulgerări apar când micrometeoriții lovesc suprafața Lunii și pot oferi indicii despre dinamica mediului lunar. În contextul Artemis 2, observațiile sunt relevante și pentru modul în care NASA încearcă să integreze obiective științifice direct în operațiunile de zbor, nu doar în analiza ulterioară de la sol. Misiunea Artemis 2 este prezentată ca prima revenire a oamenilor în spațiul lunar de la Apollo 17 (1972). Conform Space.com, echipajul a avut sarcini precum identificarea unor forme de relief, fotografierea suprafeței și înregistrarea constatărilor pentru oamenii de știință de pe Pământ, iar blocarea porțiunii celei mai luminoase a Soarelui de către discul Lunii a făcut posibile observațiile directe ale impacturilor. [...]
Astronauții misiunii Artemis II au fotografiat o eclipsă totală de Soare din spațiul îndepărtat , potrivit The Verge . Imaginile publicate de NASA arată Luna cu margini „crispate”, dar neregulate, pe fundalul unui câmp de stele, într-o compoziție care, după cum notează publicația, „pare aproape prea bună ca să fie reală”. O a doua fotografie distribuită de NASA surprinde Pământul parțial acoperit de umbre, „apunzând” dincolo de Lună, într-o trimitere vizuală la celebra imagine „earthrise” realizată de astronauții misiunii Apollo 8 în urmă cu aproape șase decenii. Echipajul format din patru astronauți a observat eclipsa dincolo de Lună, ceea ce a dus la o experiență diferită față de cea de pe Pământ, după cum consemnează CNN și Scientific American . Din spațiu, faza de totalitate a durat aproape o oră, nu doar câteva minute, iar astronauții au putut vedea coroana solară ieșind în evidență fără distorsiunile produse de atmosfera terestră. Comandantul Reid Wiseman a descris momentul într-o comunicare cu centrul de control al misiunii NASA, în timpul eclipsei de luni: „Este pur și simplu de nedescris. Indiferent cât ne uităm la asta, creierul nostru nu procesează această imagine din fața noastră. Este absolut spectaculos, ireal... nu există adjective, va trebui să inventez unele noi, nu există absolut niciun cuvânt care să descrie ce vedem pe acest hublou.” The Verge menționează că articolul a fost actualizat pe 7 aprilie, cu adăugarea metadatelor pentru două dintre fotografiile NASA, o completare tehnică ce ține de detaliile de publicare ale imaginilor. [...]
Astronauții Artemis II au stabilit un nou record de depărtare față de Pământ , potrivit Mediafax , în timpul zborului cu echipaj uman în jurul Lunii. Performanța depășește recordul misiunii Apollo 13 din 1970, de 248.655 mile (400.171 kilometri). Mediafax consemnează că echipajul a trecut de distanța atinsă de Apollo 13 și a continuat să se îndepărteze de Terra cu încă peste 6.600 de kilometri, informație atribuită de publicație agenției Associated Press. Misiunea este primul zbor cu echipaj uman spre Lună realizat de NASA după mai bine de 50 de ani, de la programul Apollo. La bordul capsulei Orion se află patru astronauți: Reid Wiseman (comandant), Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen. Zborul face parte din pregătirile pentru o viitoare aselenizare în apropierea polului sud lunar, în cadrul programului Artemis. Capsula urmează o traiectorie de tip „free-return” (o rută care folosește gravitația Pământului și a Lunii pentru a readuce nava spre casă cu consum minim de combustibil), similară cu cea folosită de Apollo 13 după avaria suferită în spațiu. Astronauții se apropie la aproximativ 6.550 de kilometri de Lună, înainte de a face virajul pentru întoarcerea spre Pământ. „Bine ați venit în vechiul meu cartier”, le-a transmis Jim Lovell, fostul comandant al Apollo 13, într-un mesaj înregistrat înainte de decesul său în 2025. Pe parcursul survolului, echipajul urmează să facă observații ale suprafeței lunare, inclusiv ale bazinului Orientale și ale unor situri istorice de aselenizare, și să observe o eclipsă totală de Soare din spatele Lunii, alături de alte planete din sistemul solar. În continuare, Artemis III este descrisă ca etapă cu manevre de andocare și pregătiri pentru aselenizare, iar o misiune ulterioară ar urma să trimită astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, până la finalul deceniului. [...]
Misiunea Artemis 2 va stabili un nou record istoric de distanță în spațiu NASA a anunțat că echipajul va ajunge la 406.773 km de Pământ, depășind recordul vechi de 56 de ani stabilit de Apollo 13, care atinsese aproximativ 400.171 km. Momentul este estimat pentru 6 aprilie 2026, când nava Orion va survola partea îndepărtată a Lunii și va începe întoarcerea spre Pământ, marcând cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu. Misiunea nu include aselenizarea, fiind concepută ca un test critic pentru sistemele de transport uman în spațiul profund, în special pentru siguranța capsulei Orion în condiții reale. Echipajul este format din patru astronauți, trei din Statele Unite și unul din Canada, selecționați pentru experiență în zboruri și misiuni complexe: Reid Wiseman – comandant, fost pilot de test al Marinei SUA Victor Glover – pilot, căpitan în Marina SUA Christina Koch – specialist de misiune, inginer Jeremy Hansen – specialist de misiune, reprezentant al Agenției Spațiale Canadiene Traiectoria misiunii a fost stabilită în urma unei manevre esențiale realizate pe 2 aprilie, când motoarele navei au funcționat aproape șase minute pentru a o plasa pe direcția corectă către Lună. Această etapă a determinat și parametrii finali ai zborului, inclusiv atingerea distanței record. Pentru a înțelege importanța momentului, comparația cu trecutul este relevantă: Misiune Distanța maximă de Pământ Apollo 13 (1970) ~400.171 km Artemis 2 (2026) ~406.773 km Deși diferența este de câteva mii de kilometri, impactul este major: este prima dată după mai bine de jumătate de secol când oamenii depășesc limitele atinse în era Apollo. Dacă această misiune se încheie cu succes, NASA va face următorul pas în programul Artemis, care vizează revenirea oamenilor pe Lună până la finalul deceniului, cel mai probabil în jurul anului 2028. [...]
Echipajul Artemis 2 a transmis primele mesaje video din spațiu la circa două zile de la începutul zborului, potrivit Live Science . Astronauții aflați la bordul capsulei Orion au vorbit despre priveliștea Pământului dincolo de orbita terestră și au oferit detalii despre viața la bord, inclusiv despre o problemă tehnică rezolvată în timpul misiunii. Mesajul către Pământ și imaginile din capsula Orion În prima transmisie, comandantul misiunii, astronautul NASA Reid Weisman, a descris panorama vizibilă prin hublourile capsulei. El a spus că se poate vedea „întregul glob de la pol la pol” și că momentul i-a făcut pe toți cei patru membri ai echipajului să se oprească din activitățile curente. Pilotul NASA Victor Glover a transmis un mesaj direct către planetă, într-o formulare care a devenit rapid elementul central al clipului. „Crede-ne, arăți incredibil”, a fost mesajul transmis de pilotul NASA Victor Glover către întreaga planetă. „Al cincilea membru al echipajului” și incidentul cu toaleta de la bord Pe lângă cei patru astronauți, misiunea include și o mascotă, Rise, un mic pluș alb care simbolizează Luna. Rise a fost imaginată de Lucas Ye, în vârstă de 8 ani, și a fost aleasă din peste 2.600 de propuneri, fiind inspirată de fotografia „Earthrise” realizată în timpul misiunii Apollo 8. După ce Orion a ajuns la imponderabilitate, Glover a fost filmat jucându-se cu plușul plutitor, un detaliu folosit pentru a ilustra condițiile de microgravitație (starea în care obiectele par să plutească, deoarece nava și tot ce se află în ea se află în cădere liberă pe orbită). Transmisia a inclus și un episod tehnic: Christina Koch a povestit că a reușit să repare toaleta capsulei Orion, evaluată la 30 de milioane de dolari, după ce aceasta se blocase. Reprezentanții NASA au spus că echipajul și controlul misiunii au lucrat împreună pentru remediere, iar ulterior toaleta a revenit la funcționare normală. Koch a glumit pe seama situației, afirmând că este „instalator spațial”. [...]
Astronauții Artemis 2 vor trăi circa 10 zile în capsula Orion, în microgravitație , potrivit Adevărul , care relatează detalii furnizate de NASA despre condițiile de la bordul misiunii ce va ocoli Luna. Publicația arată că echipajul va opera într-un spațiu foarte restrâns, fără facilități obișnuite, iar fiecare activitate de rutină – de la mese și somn până la igienă – este adaptată pentru absența gravitației. Cei patru membri ai echipajului – Reid Wiseman, Christina Koch, Jeremy Hansen și Victor Glover – vor locui aproximativ 10 zile într-o capsulă comparată ca volum cu „două minivanuri”. Orion are un diametru de circa 5 metri și un volum de 9,3 metri cubi, ceea ce limitează semnificativ spațiul de mișcare și depozitare, în condițiile în care nu există „încălzire centrală, televiziune sau aer proaspăt”. În privința alimentației, meniul este alcătuit din produse neperisabile, în lipsa refrigerării și pentru a reduce riscurile asociate firimiturilor care pot ajunge în echipamente. Multe preparate sunt liofilizate (deshidratate prin înghețare, pentru conservare) și sunt rehidratate cu apă potabilă, iar pentru mesele calde există un încălzitor compact. Fiecare astronaut își testează în avans meniul, care combină preferințele personale cu cerințele nutriționale stabilite de NASA; într-o zi obișnuită sunt prevăzute trei mese și două băuturi aromate, de la cafea și ceai verde la smoothie-uri și sucuri. Gestionarea deșeurilor rămâne una dintre cele mai sensibile componente ale vieții în microgravitație. Astronauții folosesc sistemul Universal Waste Management System, bazat pe flux de aer, iar articolul precizează că, spre deosebire de Stația Spațială Internațională, urina nu va fi reciclată în apă potabilă, ci evacuată în spațiu, în timp ce deșeurile solide vor fi păstrate pentru a fi aduse pe Pământ. „Oficialii NASA au transmis că sistemul trebuie lăsat să atingă viteza optimă înainte de utilizare, pentru a evita alte blocaje.” Textul mai consemnează un incident tehnic apărut la câteva ore după lansare, când Christina Koch a raportat o defecțiune la pornirea sistemului de colectare a urinei, ventilatorul părând blocat. Echipele de la sol au intervenit cu instrucțiuni, astronauții folosind soluții de rezervă pentru deșeurile lichide, în timp ce funcția pentru deșeuri solide a rămas operațională; ulterior, problema a fost rezolvată împreună cu centrul de control din Houston, iar toaleta a revenit la parametri normali. Dincolo de toaletă, rutina zilnică include igienă cu kituri adaptate (șampon uscat, săpun lichid, produse de bărbierit), exerciții fizice de circa 30 de minute pe zi pentru a limita pierderea masei musculare și a densității osoase și aproximativ opt ore de somn în saci fixați de pereții capsulei, pentru a preveni plutirea. În ansamblu, Artemis 2 este prezentată ca un zbor de testare fără aselenizare, cu rol de etapă în programul NASA pentru viitoare misiuni cu echipaj uman pe suprafața Lunii. [...]
