Știri
Știri din categoria Știință

După amerizarea capsulei Orion, NASA intră în faza de analiză a datelor și pregătire pentru Artemis 3, programată anul viitor, un pas operațional esențial înaintea următoarei misiuni cu obiective mai complexe, potrivit Știrile Pro TV. Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II, care au zburat în jurul Lunii, au fost primiți cu aplauze la centrul spațial din Houston, la o zi după revenirea pe Pământ.
Membrii echipajului și-au revăzut familiile și au vorbit pentru prima dată în fața publicului despre experiența din spațiu. Comandantul misiunii, Reid Weisman, a descris tranziția rapidă de la imaginea Pământului văzut „atât de mare” prin geamul capsulei la reintrarea în atmosferă „cu o viteză hipersonică”.
„Acum 24 de ore Pământul se vedea atât de mare pe geamul capsulei, apoi am coborât cu o viteză hipersonică și acum suntem din nou acasă”
În fața publicului și a oficialilor NASA, astronauții au vorbit și despre presiunea resimțită de familii pe durata misiunii, dar și despre legătura creată între membrii echipajului.
„Victor, Christina și Jeremy suntem legați pe viață! Nimeni n-are cum să știe cu adevărat prin ce sentimente au trecut familiile noastre. Nu le-a fost deloc ușor... Înainte de decolare simți că e cel mai tare sentiment de pe Pământ, dar când ești acolo sus, nu-ți dorești decât să te întorci la familie și la prieteni. E un lucru special să fii om și să te afli pe planeta Pământ.”
Capsula Orion, care i-a dus pe astronauți „la cea mai mare distanță de Pământ parcursă vreodată de oameni”, urmează să fie supusă unor analize detaliate la centrul spațial Kennedy. Specialiștii NASA vor examina datele colectate și, în paralel, vor pregăti misiunea Artemis 3, pe care Știrile Pro TV o indică drept programată pentru lansare anul viitor.
Planul menționat în material include un test de andocare (cuplare între vehicule spațiale) cu echipaj uman pe orbita Pământului, folosind ambele module selenare.
Recomandate

NASA își schimbă calendarul operațional pentru revenirea pe Lună , după ce Artemis 3 nu va mai încerca o aselenizare, ci va rămâne pe orbită terestră pentru teste de andocare cu viitoarele module de aselenizare comerciale, potrivit space.com . Ajustarea mută accentul pe reducerea riscurilor tehnice și pe integrarea cu furnizori privați, într-un program care vizează o bază lunară permanentă până în 2032. Artemis 2, prima misiune cu echipaj spre Lună de la Apollo 17 (1972), a amerizat în siguranță în largul coastelor din San Diego în seara de 10 aprilie, după o călătorie de 10 zile în jurul Lunii. Echipajul a inclus trei astronauți NASA (Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch) și un astronaut al Agenției Spațiale Canadiene (Jeremy Hansen). Ce se schimbă la Artemis 3: de la aselenizare la test de andocare NASA a modificat arhitectura misiunii Artemis 3, astfel încât aceasta să rămână pe orbită terestră și să testeze capacitatea capsulei Orion de a se andoca cu unul sau ambele sisteme de aselenizare cu echipaj (Human Landing System – HLS) dezvoltate privat: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin). Ținta de lansare indicată este „mijlocul lui 2027”. Într-o conferință de presă din 7 aprilie, administratorul NASA Jared Isaacman a spus că a avut loc în aceeași zi „prima discuție de proiectare la nivel înalt” pentru Artemis 3, iar una dintre deciziile rămase este alegerea orbitei inițiale (orbită joasă sau orbită înaltă a Pământului), în funcție inclusiv de „cadența de lansare” a celor doi furnizori HLS. Următorul prag: Artemis 4 și obiectivul bazei lunare până în 2032 Dacă Artemis 3 decurge conform planului, Artemis 4 ar urma să ducă astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, la finalul lui 2028, folosind Orion și unul dintre vehiculele HLS. Pe termen mai lung, NASA își propune o succesiune de misiuni cu echipaj care să susțină înființarea unei baze lunare până în 2032, ca etapă de pregătire pentru misiuni spre Marte. De ce contează: dependența de tehnologie comercială și riscurile tehnice rămase Schimbarea de rol pentru Artemis 3 evidențiază două constrângeri majore ale programului: maturitatea incompletă a landerelor HLS : Blue Moon nu a zburat încă, iar Starship a avut 11 zboruri suborbitale de test, ultimele două fiind complet reușite, dar vehiculul nu a ajuns încă pe orbită și nu a demonstrat realimentarea în spațiu (necesară pentru misiuni lunare sau marțiene) și nici integrarea unui sistem de susținere a vieții; ajustări necesare la Orion după Artemis 2 : modulul de serviciu al capsulei (Integrity) a avut o scurgere de heliu la sistemul de propulsie; rata a fost considerată „încă acceptabilă”, însă NASA anticipează un „redesign extins” al sistemului de valve. Au existat și probleme la toaletă, care ar putea necesita modificări. În paralel, NASA spune că pregătirile hardware pentru Artemis 3 avansează: unele componente ale rachetei Space Launch System (SLS) sunt deja la Kennedy Space Center, iar altele urmează să plece din Michoud Assembly Facility (Louisiana) în cursul lunii. Ce urmează imediat NASA se așteaptă să anunțe „curând” identitatea astronauților pentru Artemis 3, fără a oferi un termen exact. În același timp, deciziile privind orbita misiunii și ritmul de disponibilitate al landerelor comerciale rămân elemente-cheie pentru menținerea țintelor din 2027–2028. [...]

Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]

Imagini surprinse de capsula Orion în misiunea Artemis II readuc în atenție vizibilitatea României în programele spațiale , printr-o postare a Ambasadei României în SUA, care a publicat cadre rare cu Marea Neagră văzută din orbită, potrivit digi24.ro . Dincolo de componenta vizuală, mesajul are o miză de comunicare instituțională: conectează un reper geografic românesc la un proiect major al NASA. Postarea ambasadei descrie Marea Neagră, văzută din spațiu, ca fiind „vastă, de un albastru intens şi de o forţă liniştită”, în imagini realizate de nava spațială Orion în timpul misiunii Artemis II. Ce spune Ambasada României și ce elemente punctează despre litoral Reprezentanții ambasadei notează că România, aflată pe țărmul vestic al Mării Negre, are o coastă de „doar 225–245 km”, cea mai scurtă dintre țările riverane. În același mesaj sunt amintite două repere cu încărcătură simbolică și de patrimoniu natural: Delta Dunării , descrisă drept „cel mai nou teritoriu al Europei” și unul dintre cele mai bogate ecosisteme din lume ca biodiversitate, aflat în extindere pe măsură ce fluviul remodelează țărmul; Constanța , menționată ca fiind fondată ca vechea colonie greacă Tomis în jurul anului 600 î.Hr. și prezentată drept unul dintre cele mai vechi orașe locuite neîntrerupt din regiune. Context: de ce contează asocierea cu Artemis II Artemis II este una dintre misiunile-cheie ale programului Artemis, prin care NASA dezvoltă capabilități pentru zboruri cu echipaj dincolo de orbita joasă a Pământului. În acest context, folosirea unor imagini realizate de capsula Orion pentru a evidenția Marea Neagră funcționează ca un instrument de poziționare publică: România este plasată, măcar la nivel de mesaj, în proximitatea unui proiect spațial cu vizibilitate globală. O relatare similară a fost publicată și de hotnews.ro , pe baza aceleiași postări de pe Facebook a ambasadei. [...]

Programul Artemis ar putea transforma Luna într-o „platformă” operațională pentru explorare , cu efect direct asupra modului în care NASA își planifică misiunile viitoare și asupra fezabilității unor baze lunare, potrivit digi24.ro . Miza nu este doar științifică, ci și practică: accesul la date și probe noi ar urma să reducă incertitudinile care blochează decizii legate de infrastructură, resurse și operațiuni pe suprafața Lunii. NASA urmează să revină pe Lună prin programul Artemis, cu obiectivul declarat de a pune bazele unei prezențe susținute, care să genereze un flux constant de date și mostre. În acest cadru, articolul indică faptul că unele dintre marile întrebări despre Lună ar putea primi răspuns în următorii 10–20 de ani, pe fondul tehnologiilor noi și al accesului la materiale lunare suplimentare. Ce aduce Artemis, dincolo de „întoarcerea” pe Lună Planul descris în material poziționează Artemis ca o trecere de la misiuni punctuale la o explorare cu continuitate. În acest context, sunt menționate etape ale programului: Artemis 2 a efectuat un zbor în jurul Lunii, Artemis 3 ar urma să testeze pe orbita terestră joasă operațiuni de întâlnire și andocare cu vehiculele care vor transporta viitoare echipaje, iar Artemis 4 este prezentată drept misiunea care ar urma să ducă din nou astronauți pe Lună, prima după Apollo 17 (1972). Consecința operațională: o prezență umană susținută ar permite instalarea de instrumente în zone neacoperite până acum și colectarea de probe din regiuni-cheie, ceea ce ar îmbunătăți semnificativ calitatea modelelor științifice folosite în planificare. Cele cinci „necunoscute” cu impact direct asupra planificării Materialul inventariază cinci mistere majore pe care misiunile Artemis le-ar putea aborda: Originea Lunii : teoria dominantă rămâne cea a coliziunii dintre Pământul timpuriu și un corp de mărime similară cu Marte, acum 4,5 miliarde de ani, însă baza de date este limitată de numărul redus de mostre Apollo. Accesul la roci noi și la materiale de la adâncime (de exemplu fragmente din mantaua expusă în cratere) ar putea consolida sau ajusta această ipoteză. Apa de pe Lună (cantitate și formă) : există indicii de gheață în craterele de la polul sud aflate permanent în umbră și apă în formă cristalină în minerale de la suprafață. Întrebarea cu relevanță practică este dacă apa este suficient de concentrată pentru a fi utilizată de viitoare baze; articolul notează scenarii de la resursă abundentă, procesabilă în oxigen sau combustibil, până la resursă prea dispersată pentru extracție fezabilă. Structura internă : datele seismice Apollo sunt insuficiente, fiind colectate din aceeași regiune, iar modelele actuale gravitaționale și termice sunt considerate prea simple pentru o hartă detaliată. O rețea modernă de seismometre, instalată în mai multe zone, ar putea rafina estimări privind nucleul, mantaua și distribuția căldurii reziduale. Diferențele dintre fața vizibilă și fața ascunsă : asimetria (fața ascunsă mai accidentată, fața vizibilă mai netedă și cu câmpii bazaltice) nu are o explicație care să se potrivească perfect cu modelele existente. Posibile expediții și probe de pe fața ascunsă ar putea aduce date despre vârstă, compoziție și evoluție termică. Dispariția câmpului magnetic : unele mostre Apollo sunt magnetizate, sugerând un „dinam” intern cândva activ, deși Luna pare prea mică și rece pentru a susține mult timp un câmp magnetic global. Probe noi din regiuni diverse și măsurători magnetice mai precise ar putea indica perioada și intensitatea acestui fenomen. De ce contează: Luna ca resursă și laborator, nu doar destinație Concluzia editorială a materialului este că, spre deosebire de era Apollo, Luna nu mai este văzută ca destinație finală, ci ca începutul unei noi etape de explorare. În termeni operaționali, răspunsurile la întrebările despre apă, interior și istorie geologică ar influența direct cât de realistă este o prezență umană susținută și ce tip de infrastructură ar putea fi justificată. Articolul avertizează totodată că nu toate răspunsurile vor veni rapid, însă următorul deceniu ar putea schimba substanțial calitatea întrebărilor și a datelor disponibile, odată cu „tolba” de roci lunare care ar urma să fie adusă pe Pământ. [...]

Reușita misiunii Artemis II validează calendarul NASA pentru revenirea pe Lună și deschide etapa de pregătire operațională pentru Artemis III , după ce capsula Orion a amerizat în siguranță în Oceanul Pacific, lângă San Diego, la finalul unei misiuni de 10 zile în jurul Lunii, relatează libertatea.ro . Amerizarea a avut loc la ora 17:07, ora Pacificului (3:07, ora României), după o călătorie de 1.117.659 km în spațiul cislunar (zona dintre Pământ și Lună). Deși durata efectivă a zborului a fost de 9 zile, 1 oră și 32 de minute, misiunea este consemnată oficial ca având 10 zile, întrucât ziua lansării este considerată „ziua unu a zborului”. Ce a testat NASA și de ce contează pentru următoarea misiune În reintrarea în atmosferă, Orion a rezistat la temperaturi de până la 2.760°C și la viteze de 40.233 km/h, iar sistemul de parașute a redus viteza capsulei înainte de impactul cu apa. În timpul misiunii, astronauții au evaluat, între altele, sistemele de susținere a vieții, detectoarele de radiații și noile costume spațiale — elemente care, potrivit articolului, sunt esențiale pentru viitoarele misiuni și pentru planul NASA de a construi o bază lunară estimată la 20 de miliarde de dolari (aprox. 100 miliarde lei) până în 2030. Cine a fost la bord și cum s-a încheiat operațiunea de recuperare Echipajul a fost format din comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană). Potrivit materialului, sunt primii oameni care revin de pe Lună după Apollo 17 (1970). După amerizare, echipa de salvare de pe USS John P. Murtha i-a recuperat cu bărci și i-a transportat la bordul navei cu elicopterul, unde au fost supuși controalelor medicale. Ce urmează: Artemis III și ținta de aselenizare din 2028 Administratorul NASA, Jared Isaacman, a legat explicit succesul Artemis II de pașii următori din program, inclusiv pregătirile pentru Artemis III și obiectivul de aselenizare în 2028. „Acesta este doar începutul. Vom reîncepe să facem acest lucru cu frecvență, trimițând misiuni către Lună până când vom aseleniza în 2028 și vom începe construirea bazei noastre. (...) trebuie să începem pregătirile pentru Artemis III”. În timpul misiunii, echipajul s-a apropiat de Lună la 6.545 km de suprafață, iar Christina Koch a devenit prima femeie care a călătorit pe Lună și s-a întors, Hansen – primul non-american, iar Glover – primul om de culoare, mai notează articolul. [...]

După Artemis II, NASA intră în faza scumpă și riscantă a programului lunar , în care succesul nu mai depinde doar de racheta SLS și capsula Orion, ci de integrarea unor sisteme încă imature – în special landerele lunare comerciale și costumele spațiale – potrivit arstechnica.com . Misiunea Artemis II s-a încheiat vineri seară, când capsula Orion, după un zbor de circa 700.000 de mile (aprox. 1,13 milioane km) în jurul Lunii cu patru astronauți la bord, a amerizat în Pacific, în largul Californiei. Reușita marchează revenirea omenirii în spațiul îndepărtat după mai bine de o jumătate de secol, dar ridică imediat întrebarea operațională: ce urmează, în condițiile în care următoarele misiuni sunt mai complexe și cer coordonarea mai multor vehicule. NASA și-a revizuit recent planurile pentru Artemis III și IV, introducând o misiune „de treaptă” înaintea unei aselenizări cu echipaj. „Munca din față este mai mare decât munca din spatele nostru”, a declarat Amit Kshatriya, administrator asociat al NASA, după amerizare. SLS: performanță bună, dar cu întrebări la etajul superior Oficiali NASA au lăudat performanța rachetei Space Launch System (SLS) la lansarea Artemis II din 1 aprilie, afirmând că a atins orbita-țintă cu o acuratețe de peste 99%. Pentru Artemis III, treapta centrală este așteptată să plece din fabrica Michoud (Louisiana) spre Kennedy Space Center (Florida) mai târziu în această lună, iar alte elemente ale rachetei au ajuns deja sau urmează să sosească. În paralel, turnul mobil de lansare a suferit avarii moderate și va fi dus înapoi în Vehicle Assembly Building pentru reparații, înainte de operațiunile de asamblare pentru următoarea misiune. Întrebările rămase țin mai ales de etajul superior: NASA mai are un singur „Interim Cryogenic Propulsion Stage” disponibil și ar putea să îl folosească (sau nu) pentru Artemis III pe orbită terestră, dar scenariul „cel mai probabil” indicat în analiză este păstrarea lui pentru Artemis IV și introducerea etajului Centaur V la Artemis V. Orion: ritm de producție, scut termic și o problemă la sistemul de propulsie Deși Orion a performat bine pe Artemis II, pentru următoarele zboruri rămân teme deschise. Cu câteva luni în urmă, producția capsulei Orion pentru Artemis III era aliniată la o dată internă de „pregătire” în ianuarie 2028. Între timp, administratorul NASA Jared Isaacman a anunțat modificarea planului pentru Artemis III, care vizează acum o lansare la mijlocul lui 2027 și o întâlnire pe orbită terestră cu un lander lunar, în timp ce Artemis IV devine misiunea de aselenizare, cu țintă 2028. Consecința directă: NASA și contractorul principal Lockheed Martin trebuie să crească ritmul de producție. NASA a început evaluarea scutului termic după reintrarea de vineri, însă analiza notează că lecțiile sunt limitate, deoarece de la următorul vehicul Orion agenția va folosi un scut termic mai permeabil, care ar trebui să îmbunătățească performanța. Pentru Artemis III, scutul termic ar fi oricum o preocupare mai mică, întrucât capsula nu va reveni cu viteze lunare (24.000 mph sau mai mult, adică aprox. 38.600 km/h). Mai critică este o problemă la valvele de heliu din sistemul de propulsie al modulului de serviciu Orion. Deși remedierea scurgerii observate la Artemis II nu este necesară pentru o misiune pe orbită terestră precum Artemis III, ea trebuie rezolvată înainte de Artemis IV, când Orion va opera pe orbită lunară. „Sunt destul de sigur că va trebui, cel puțin, să ajustăm designul pentru a preveni rata de scurgere pe care o avem, dacă nu să schimbăm fundamental modul în care funcționează valva”, a spus Kshatriya. Landerele lunare: „cel mai lung par” pentru Artemis III și IV Cele mai mari incertitudini pentru Artemis III și Artemis IV sunt legate de dezvoltarea landerelor lunare de către SpaceX și Blue Origin. Șefa explorării NASA, Lori Glaze, a spus într-un interviu recent pentru Ars Technica că ambele companii arată un „angajament real” față de cerințele NASA, însă drumul de la prototipurile testate acum la vehicule specializate, capabile să aselenizeze și să decoleze în siguranță, rămâne lung. Chiar și pentru Artemis III – descrisă ca o misiune mai simplă, mai aproape de Pământ – există obstacole serioase: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin) trebuie să treacă prin procesul NASA de „certificare pentru zbor uman” (human rating) înainte să se poată apropia și andoca la Orion. Integrarea cu Orion este prezentată ca dificilă, inclusiv din cauza limitelor stricte privind managementul termic și a altor constrângeri; până și egalizarea presiunii din cabine între două vehicule este o sarcină importantă. Finalizarea acestor pași în următoarele 12–18 luni este descrisă ca o provocare majoră. Pentru Artemis IV, miza crește: SpaceX trebuie să testeze și să devină eficientă în realimentarea Starship pe orbită joasă pentru un zbor dus-întors la Lună, iar Blue Origin – cu experiență limitată în operațiuni de zbor spațial – trebuie să dezvolte o versiune mai capabilă a landerului Blue Moon Mk. 1, care este încă netestat. Ambele companii trebuie, de asemenea, să învețe operarea pe orbită lunară și să stăpânească aterizarea și decolarea de pe suprafața Lunii. Costume spațiale și landere comerciale: dependențe care pot bloca calendarul Axiom Space este, în acest moment, singurul furnizor NASA pentru costumele care ar permite astronauților să meargă pe suprafața Lunii. Isaacman a spus că ar dori să zboare cel puțin un costum AxEMU pe Artemis III, pentru testare în microgravitație, însă analiza subliniază că există vizibilitate limitată asupra stadiului de dezvoltare; sunt menționate actualizări punctuale, inclusiv trei teste subacvatice cu echipaj finalizate cu succes în august anul trecut. Presiunea pe Axiom a crescut după ce Collins Aerospace s-a retras din program în 2024, invocând dificultăți. Separat, NASA mizează pe programul Commercial Lunar Payload Services (CLPS), prin care plătește companii private să livreze încărcături pe Lună. Până acum, trei companii au încercat aselenizări: misiunea Astrobotic a eșuat, Firefly a reușit, iar Intuitive Machines a avut o misiune „în mare parte” reușită și una „în mare parte” eșuată. În următoarele 12 luni ar putea zbura până la patru misiuni CLPS, iar NASA vrea ca aceste firme să își crească treptat capacitatea de la sute de kilograme la tone, în cadrul unui plan în trei faze pentru o bază lunară, anunțat de Isaacman la un eveniment Ignition la Washington. Deși aceste servicii comerciale nu sunt prezentate ca esențiale pentru primele aselenizări cu echipaj, ele sunt descrise ca vitale pentru livrarea de cargo necesar unei prezențe susținute – energie, comunicații și alte elemente. Ce urmează Concluzia implicită a analizei este că Artemis II a fost „cea mai la îndemână” misiune din program, iar de acum NASA intră într-o etapă în care riscurile se mută către integrare și maturizarea furnizorilor comerciali. Pe termen scurt, agenția are de gestionat simultan pregătirea hardware-ului SLS, accelerarea producției Orion și închiderea problemelor tehnice (valvele de heliu), în timp ce landerele și costumele spațiale rămân dependențele cu cel mai mare potențial de a împinge calendarul. [...]