Știri
Știri din categoria Societate
Primăria Timișoara impune eliberarea adăposturilor până la 15 mai 2026 pentru a putea începe reabilitarea și amenajarea lor, într-un program care vizează readucerea în funcțiune a unor spații publice de protecție civilă, potrivit G4Media.
Municipalitatea a demarat un program de reabilitare și amenajare a adăposturilor publice de protecție civilă, cu obiectivul de a crește siguranța populației în situații de urgență. Informația este transmisă de Agenția de presă Rador, care citează Radio Timișoara.
În prima etapă, proiectul începe cu expertizarea tehnică a spațiilor, înaintea lucrărilor propriu-zise.
Primăria are în evidență 89 de adăposturi civile, amplasate în special în blocuri construite în perioada comunistă, cu o capacitate totală de peste 12.000 de persoane. Dintre acestea, 48 sunt deja intabulate și incluse în programul de modernizare.
Autoritățile atrag atenția că multe adăposturi sunt în prezent nefuncționale, fie pentru că sunt blocate de obiecte depozitate, fie pentru că au fost modificate fără autorizație, prin compartimentări sau intervenții asupra instalațiilor.
Pentru a permite accesul specialiștilor și demararea lucrărilor, asociațiile de proprietari trebuie să elibereze adăposturile până la 15 mai 2026. Dacă în interior au fost realizate construcții neautorizate — precum boxe, pereți sau alte compartimentări — acestea trebuie îndepărtate de locatari.
Dacă obligațiile nu sunt respectate, Primăria va interveni pentru readucerea adăposturilor la forma inițială, „conform legislației în vigoare”, mai arată informația citată.
După finalizarea reabilitării, adăposturile vor putea fi utilizate în continuare de locatari, în condițiile stabilite de lege.
Recomandate
România riscă să intre într-un vârf de presiune pe piața muncii în 2032–2034 , odată cu pensionarea „decrețeilor”, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru , o numește „o catastrofă”, potrivit Wall-Street . Mesajul central: deficitul de forță de muncă nu mai poate fi tratat ca o problemă punctuală, pentru că devine structural și va lovi direct capacitatea economiei de a crește. Pîslaru afirmă că, la grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare este de 69%, în timp ce România speră să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%. În același timp, el susține că „aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi”, iar migrația amplifică tensiunile. Presiune demografică și decalaj mare între bărbați și femei Ministrul indică un dezechilibru puternic între ratele de ocupare: 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un decalaj de gen de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, potrivit declarațiilor citate de Agerpres. În acest context, Pîslaru avertizează că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va ieși la pensie, iar piața muncii „se va contracta și mai mult”. „Capcana veniturilor medii” și miza pe capitalul uman Pîslaru leagă problema ocupării de un blocaj economic mai larg, pe care îl descrie drept „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate avansa doar prin consum, fără creșterea productivității. În viziunea sa, depășirea acestui prag depinde de două direcții: investiții în capitalul uman (competențe); investiții în inovație (modernizarea tehnologiei). El susține că „nu există nicio modalitate” ca România să evolueze fără investiții în capitalul uman și avertizează asupra „costului inacțiunii”. Sărăcia și lipsa unei politici integrate Ministrul mai spune că România are măsuri care folosesc oportunități și finanțări europene, dar nu și o politică „consecventă, integrată” care să lege economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. În plus, el indică sărăcia ca factor care afectează direct piața muncii și afirmă că o parte mare a populației active rămâne „undeva la un milion, în jurul salariului minim”. Dincolo de fondurile UE: „trinitatea” resurselor Pîslaru argumentează că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci pe un model în care resursele sunt împărțite între fonduri europene, buget național și investiții private. În acest cadru, el afirmă că ar putea exista „un buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care să permită abordarea unor probleme „critice” pentru dezvoltare. Conferința la care a vorbit Pîslaru a avut loc la București, iar organizatorii (ELA și EURES ) au indicat, pe baza unui raport al Autorității Europene a Muncii, că deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune ridicată în sănătate, construcții și ocupații tehnice. Raportul mai arată că problema devine structurală și cere măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională mai solidă și cooperare transfrontalieră. [...]
Judecata rapidă după aparențe rămâne un reflex social cu efecte directe asupra încrederii și comportamentului , arată un sondaj prezentat de Economica : 40% dintre respondenți spun că, în România, oamenii sunt evaluați „rapid” în primul rând după aspectul fizic, iar 36% afirmă că au purtat mult timp o etichetă impusă de ceilalți. În același timp, mai bine de jumătate dintre respondenți (56%) consideră că oamenii sunt definiți „destul de des” sau „foarte des” de o singură decizie — un tip de percepție care poate amplifica stigmatizarea și poate influența relațiile sociale și profesionale. Ce contează cel mai mult când „judecăm” pe cineva În percepția respondenților, criteriile după care oamenii sunt judecați rapid în România sunt, în ordine: aspectul fizic (40%); opiniile exprimate (20%); situația financiară (14%). Separat, când vine vorba de semnalele care influențează prima impresie, 67% indică felul în care vorbește o persoană, înaintea hainelor (14%), a locului de muncă (10%) sau a mașinii (4%). Cu alte cuvinte, dincolo de aparențe, exprimarea rămâne principalul „filtru” social, potrivit datelor din sondaj. Ce ascund oamenii de teama etichetării Sondajul indică și zonele în care teama de a fi judecat îi face pe oameni să se autocenzureze. Respondenții spun că sunt ascunse cel mai des: nesiguranțele personale (29%); situația financiară (23%); problemele familiale (20%). În plus, 17% afirmă că oamenii evită să recunoască atunci când au nevoie de ajutor, ceea ce sugerează un cost social al etichetării: reticență în a cere sprijin, chiar și în situații dificile. Stereotipuri frecvente și tendința de corectare a percepțiilor Printre stereotipurile considerate cele mai răspândite se numără ideea că „tinerii nu vor să muncească” (35%). Alte prejudecăți menționate: că femeile ar trebui să se ocupe de bucătărie (23%) și că persoanele în vârstă nu țin pasul cu tehnologia (16%). Totuși, datele arată și o disponibilitate de a revizui judecățile: 65% dintre respondenți spun că încearcă să înțeleagă mai bine contextul unei persoane atunci când realizează că au greșit, iar 17% afirmă că își schimbă complet părerea. Context: campania Provident și mesajul din spatele sondajului Sondajul este legat de campania #DincoloDeEtichete, prin care Provident marchează 20 de ani de activitate în România. Campania, desfășurată pe parcursul întregului an, își propune să aducă în prim-plan situații în care oamenii sunt definiți prea repede de o singură alegere. „De multe ori, o singură decizie ajunge să definească un om în ochii celorlalți. (…) De aici a apărut această campanie aniversară. Din lucrurile reale pe care le-am înțeles, văzut și trăit în 20 de ani”, spune Florin Bâlcan , Director General Provident. [...]
Traficul de copii rămâne greu de stopat cât timp este profitabil , iar acesta este principalul obstacol în protecția minorilor, a spus ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , la dialogul anual privind Programul-cadru pentru protecția copilului derulat de România și Statele Unite, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută joi, în cadrul ceremoniei dedicate acestui program de cooperare România–SUA, în care tema traficului de copii a fost legată direct de logica economică a fenomenului: dacă activitatea rămâne rentabilă, presiunea de a o continua nu dispare. Articolul integral al Agerpres este disponibil doar abonaților, astfel că informațiile publice din material se limitează la contextul evenimentului și la ideea centrală transmisă de ministru. [...]
Românii au mai multă încredere în propriul „filtru” decât în al societății , iar această diferență poate reduce vigilența față de dezinformare, mai ales pe teme sensibile precum securitatea și războiul, potrivit unui barometru Informat.ro – INSCOP Research citat de Agerpres . Datele arată că 22,3% dintre respondenți se declară „foarte siguri” că pot diferenția informațiile reale de cele false în astfel de știri, iar 32,2% „mai degrabă siguri”. În schimb, când e vorba despre capacitatea populației, doar 8,3% sunt „foarte siguri” și 15,7% „mai degrabă siguri”, în timp ce 41,8% sunt „mai degrabă nesiguri” și 24,9% „deloc siguri”. Diferența de percepție: „eu pot, ceilalți nu” Directorul INSCOP Research, Remus Ștefureac, pune această discrepanță pe seama unei „iluzii de control informațional”, în care dezinformarea este văzută mai degrabă ca problema „celorlalți”, nu una personală. „Românii au mult mai multă încredere în propria capacitate de a detecta informațiile false decât în capacitatea celorlalți, semn al unei puternice iluzii de control informațional.” Cine se declară mai sigur pe sine și cine are mai puțină încredere Sondajul indică diferențe între grupuri socio-demografice și electorale în ceea ce privește încrederea în propria capacitate de a identifica informații false: Peste medie la încrederea în sine: votanții PNL și USR, bărbații, persoanele între 18 și 44 de ani, cei cu educație superioară, locuitorii din București, angajații din sectorul privat. Cea mai puțină încredere în propria capacitate: votanții AUR, femeile, persoanele de peste 45 de ani, cei cu educație primară. La întrebarea despre capacitatea „oamenilor, în general”, cei mai încrezători peste medie sunt votanții PSD, bărbații, persoanele cu educație primară și locuitorii din mediul rural. Cei mai sceptici față de public sunt, într-un procent mai ridicat decât restul populației, votanții PNL și USR, tinerii sub 30 de ani și persoanele între 45 și 59 de ani, cei cu educație superioară, locuitorii din București și din urbanul mare, precum și angajații din sectorul public. Metodologie Datele au fost culese în perioada 2–8 iunie 2026, prin interviuri telefonice (metoda CATI), pe un eșantion de 1.100 de persoane, reprezentativ pentru populația neinstituționalizată a României de 18 ani și peste. Eroarea maximă admisă este de ±3%, la un nivel de încredere de 95%. [...]
Suspendarea în instanță a reorganizării Primăriei Capitalei blochează planul de reducere a posturilor de conducere și lasă sute de angajați în incertitudine , într-un moment în care municipalitatea ar trebui să accelereze investițiile și finanțările, potrivit Economica , care citează o postare a primarului general Ciprian Ciucu . Ciucu spune că vineri „una dintre instanțe a suspendat reorganizarea PMB”, după ce anterior „două alte instanțe” ar fi dat câștig de cauză municipalității. În acest moment, reorganizarea este suspendată, iar primarul general descrie situația drept „imposibilă”, invocând faptul că decizia ar fi venit „târziu”, după ce, între timp, „au plecat oameni, s-au desființat posturi, s-au creat alte posturi”. Ce se blochează, concret, în organigramă Primarul general indică dimensiunea aparatului municipalității (fără instituțiile subordonate) la 1.275 de posturi și descrie organigrama drept „uriașă și disfuncțională”, cu „circa 150 de funcții de conducere”. În reorganizarea contestată, numărul posturilor de conducere ar fi fost redus la 85 , de la 146 , conform aceleiași surse. În argumentația sa, Ciucu afirmă că Primăria nu ar mai fi fost „restructurată și reformată de 16 ani” și susține că reorganizarea a generat litigii deschise de „rețelele de funcționari și toate sindicatele”. Impact operațional: incertitudine pentru personal și frână pentru alte reorganizări Ciucu afirmă că suspendarea „afectează sute de oameni și îi plasează în incertitudine”, într-un context în care PMB ar trebui să accelereze investițiile și finanțările și în care „urmau și alte reorganizări”. Tot în cadrul reorganizării, primarul general menționează desființarea Serviciului Euro 2020 (creat în 2018) și cazul a 9 pompieri despre care spune că „stăteau degeaba” și care ar fi refuzat „posturi care presupun muncă”. Miza financiară invocată: salarii și proiecte europene Primarul general leagă reorganizarea de posibilitatea de a crește salariile din Primăria Capitalei, despre care afirmă că sunt „mici, mult în urma unor sectoare”, susținând că restructurarea ar fi permis păstrarea și plata mai bună a angajaților performanți. În același context, Ciucu afirmă: „Nu eu am adus 2/3 din proiectele europene în risc de dezangajare, nu eu am făcut să avem corecții pe proiectele europene de peste 300 de milioane de lei.” Transferuri de personal: „doar” 15 funcționari din Sectorul 6 Ciucu mai spune că din Sectorul 6 au venit în PMB „doar” 15 funcționari publici , prin transfer, „la salarii mai mici”, pe care îi cuantifică drept „sub 1% din numărul total de posturi”. În lipsa altor detalii din material despre calendarul următor sau despre o eventuală reluare a reorganizării, rămâne de văzut cum va gestiona PMB efectele suspendării asupra organigramei deja modificată în ultimele luni și asupra planurilor de eficientizare anunțate pentru 2026. [...]
Bucureștiul e pe locul 247 din 251 în Happy City Index 2026 , un semnal de alarmă pentru calitatea vieții urbane , potrivit Mediafax . Poziționarea plasează Capitala în grupul orașelor cu cele mai slabe rezultate din clasament și ridică întrebări despre nivelul de trai și direcția dezvoltării urbane. În același top, Bucureștiul este depășit „de aproape toate marile orașe europene” la capitolul fericire și apare în vecinătatea ultimelor poziții, alături de orașe din SUA și America Latină, conform indexului citat. Ce măsoară Happy City Index și de ce contează Happy City Index este prezentat ca un indicator complex al calității vieții, nu un simplu clasament al „fericirii”. Evaluarea ia în calcul criterii precum guvernanța, economia, mediul, mobilitatea, sănătatea și nivelul de satisfacție al locuitorilor. Analiza se bazează pe zeci de indicatori și pe „sute de mii de date colectate la nivel global”, ceea ce o face relevantă pentru comparații internaționale, notează publicația. Cine conduce clasamentul și ce modelează diferențele Nordul Europei domină vârful ierarhiei, cu orașe descrise drept modele de echilibru între economie, mediu și calitatea vieții. Primele trei poziții sunt ocupate de Copenhaga, Helsinki și Geneva. În contrast, articolul indică pentru București probleme structurale care afectează viața de zi cu zi, precum infrastructura, traficul, poluarea sau calitatea serviciilor publice. În oglindă, orașele din top sunt descrise ca investind constant în transport public, spații verzi, servicii medicale și politici urbane eficiente. Bucureștiul, în grupul ultimelor zece orașe În lista ultimelor zece orașe din clasament, Bucureștiul apare pe poziția a șasea (din acest grup), alături de: Kuching (Malaezia) Chicago (Statele Unite) Aguascalientes (Mexic) Tucson (Statele Unite) Indianapolis (Statele Unite) București (România) Dallas (Statele Unite) Nashville (Statele Unite) Guadalajara (Mexic) Kiev (Ucraina) Autorii indexului citați în material susțin că nu există un „oraș perfect”, dar că există modele de dezvoltare care pot fi replicate, iar clasamentul poate funcționa ca instrument de comparație și ghid pentru orașele care vor să evolueze. Pentru București, poziția din 2026 este prezentată mai degrabă ca un punct de plecare decât ca un verdict final. [...]
