„Le Monde a localizat în timp real portavionul Charles-de-Gaulle” după analiza unor date publice din aplicația Strava, potrivit G4Media. Cazul, prezentat sub eticheta „StravaLeaks”, arată cum informații aparent banale despre activități sportive pot expune poziția unor obiective militare, într-un moment de tensiune regională.

Pe 13 martie, la ora 10:35, un tânăr ofițer al marinei franceze, identificat cu numele schimbat „Arthur”, a alergat pe puntea navei și și-a înregistrat performanța cu un ceas conectat. Datele au ajuns online deoarece profilul său Strava era setat ca „public”, ceea ce a permis consultarea traseului de către oricine.

Cum a fost expusă poziția grupului aeronaval

Conform relatării, activitatea de alergare a indicat „practic în direct” poziția portavionului în Marea Mediterană, la nord-vest de Cipru și la aproximativ 100 de kilometri de coastele Turciei. Deși prezența grupului aeronaval francez în regiune nu era un secret, publicarea coordonatelor exacte, aproape în timp real, a fost descrisă drept o imprudență cu potențial periculos în contextul războiului din Orientul Apropiat.

În același material se arată că grupul aeronaval includea portavionul și cel puțin trei fregate, plus o navă de realimentare. Președintele Emmanuel Macron anunțase pe 3 martie că a ordonat desfășurarea, la câteva zile după începerea războiului dintre Israel, Statele Unite și Iran, iar pe 6 martie fusese anunțată trecerea portavionului prin strâmtoarea Gibraltar.

Urme digitale repetate și verificare din satelit

Jurnaliștii francezi au urmărit și alte activități publicate pe același profil, care ar fi permis reconstruirea deplasărilor navei și ale escortelor. Sunt menționate, între altele, o activitate localizată în largul Cotentinului (aproape de Cherbourg), apoi prezențe la țărm la Copenhaga, în perioada în care portavionul făcea escală la Malmö.

Informația din 13 martie a putut fi verificată ulterior prin imagini din satelit din zona Mediteranei de Est, realizate la puțin peste o oră după alergarea ofițerului, în care se distinge forma portavionului, descris ca având 262 de metri lungime. Materialul mai notează că nu ar fi fost singurul profil: cel puțin un alt cont public ar fi postat activități sportive localizate de pe o navă aflată în misiune, iar unele profiluri ar include și fotografii de pe punte sau din interior.

• Profil Strava setat ca „public”, accesibil oricui
• Activități sportive geolocalizate, publicate aproape în timp real
• Posibilitatea de a deduce poziția navei și a escortelor din trasee repetate
• Fotografii asociate profilurilor, inclusiv imagini de pe punte sau cu echipamente

Reacția armatei și miza de securitate cibernetică

Contactat de presă, statul major al armatei a transmis că difuzarea traseului de alergare pe Strava „nu este conformă cu instrucțiunile în vigoare” și că „marinarii sunt sensibilizați în mod regulat” pe acest subiect. Totodată, instituția a precizat că vor fi luate „măsuri adecvate” de către comandantul misiunii.

„Nu este conformă cu instrucțiunile în vigoare”, asupra cărora „marinarii sunt sensibilizați în mod regulat”.

Din perspectivă de securitate cibernetică, cazul este un exemplu de risc operațional generat de „scurgeri” din date comerciale (aplicații de fitness, ceasuri conectate), unde setările de confidențialitate și automatizarea publicării pot transforma rapid o rutină personală într-o informație sensibilă.

„StravaLeaks”, un tipar recurent și ce urmează

Situația amintește de investigații anterioare ale Le Monde: în toamna lui 2024, „StravaLeaks” ar fi documentat breșe asociate utilizării aplicației de către gărzi de corp ale unor șefi de stat, iar în ianuarie 2025 ar fi fost vizate și submarinele nucleare lansatoare de rachete, prin informații care ar fi indicat calendarul patrulelor.

În final, materialul menționează și succesorul portavionului Charles-de-Gaulle, numit France-Libre, care ar urma să intre în locul actualei nave până în 2038. Președintele francez este citat spunând că proiectul va mobiliza „cele mai bune minți ale țării, cele mai rare competențe, cele mai exigente vocații”, în timp ce întrebarea practică rămâne dacă expunerea involuntară prin aplicații va putea fi limitată prin reguli și control intern mai strict.