Știri
Știri din categoria Securitate cibernetică
O campanie de phishing care folosește pretextul „spațiului iCloud plin” îi împinge pe utilizatorii de iPhone să-și divulge datele bancare, prin e-mailuri false care imită notificări Apple, potrivit Adevărul. Miza pentru victime este direct financiară: odată obținute datele, atacatorii pot face tranzacții frauduloase sau pot vinde informațiile personale.
Mesajele sunt credibile pentru că exploatează o situație reală: Apple trimite notificări atunci când utilizatorii depășesc limita de stocare, iar anumite funcții (backup, încărcarea fotografiilor) pot fi afectate. În acest context, escrocii trimit e-mailuri alarmiste despre „blocarea contului” și „ștergerea iminentă a datelor”, îndemnând la un „upgrade” imediat, conform The Guardian.
Schema se bazează pe linkuri din e-mail care promit „rezolvarea rapidă” a problemei. În realitate, acestea duc către site-uri false, construite să semene cu platformele Apple, unde utilizatorii sunt îndemnați să introducă date bancare sau informații personale.
Dacă aceste date sunt furnizate, atacatorii le pot folosi pentru tranzacții frauduloase sau le pot valorifica ulterior, prin vânzare pe piețe ilegale online.
Adevărul notează că circulă mai multe variante ale mesajelor, unele foarte alarmiste, inclusiv:
În unele cazuri apar e-mailuri de tip „avertisment final”, care presează utilizatorul să acționeze imediat, sub amenințarea ștergerii datelor.
Recomandarea este ca mesajele suspecte să fie ignorate sau șterse, fără accesarea linkurilor și fără introducerea oricăror date personale sau bancare.
Pentru verificări, accesul la contul iCloud ar trebui făcut doar prin aplicațiile oficiale sau prin site-ul Apple. Organizația britanică de protecția consumatorilor Which? avertizează că schema este tot mai răspândită și cere utilizatorilor vigilență.
Recomandate
Un nou val de escrocherii pe TikTok mută atacul din e-mail în PowerShell, iar riscul operațional crește pentru utilizatorii care ajung să ruleze comenzi pe propriul PC, atrași de promisiuni de „Spotify Premium gratuit”, potrivit TechRadar . Conform unui raport al ReversingLabs , atacatorii folosesc tot mai des videoclipuri de tip short-form pe TikTok și Instagram Reels pentru a direcționa victimele către pași care duc la infectarea dispozitivului cu malware de tip „infostealer” (program care fură date). În locul clasicelor e-mailuri de tip phishing, utilizatorilor li se cere să deschidă instrumente de linie de comandă, precum PowerShell, și să copieze și să ruleze comanda afișată în video. Ce se întâmplă după rularea comenzii Odată executată comanda, aceasta declanșează descărcarea și instalarea unui malware. TechRadar menționează Vidar, un infostealer care vizează, între altele: nume de utilizator și parole; cookie-uri și „session tokens” (tokenuri de sesiune care pot permite accesul la conturi fără parolă); date din portofele cripto; fișiere și documente personale; alte informații sensibile. De ce contează: schimbarea vectorului de atac și presiunea economică Publicația notează că metoda semnalează o schimbare față de campaniile de phishing prin e-mail, unde un singur clic pe un link putea compromite conturi. În noul scenariu, atacul se bazează pe faptul că victima introduce efectiv comenzi într-un instrument de sistem, ceea ce cere mai multă „răbdare” din partea utilizatorului, dar poate ocoli o parte din reflexele de apărare formate împotriva linkurilor suspecte. ReversingLabs leagă această tactică și de contextul economic: promisiunile de acces gratuit la servicii cu plată (Spotify Premium, Windows, Office, Adobe) țintesc utilizatori care caută alternative mai ieftine. „Acest tip de inginerie socială este o modalitate ușoară pentru actorii de amenințare de a direcționa traficul din social media către un site malițios controlat de atacatori”, au scris cercetătorii, potrivit TechRadar. Măsuri de bază care reduc riscul În analiza citată, recomandările rămân în zona de igienă de securitate: activarea autentificării cu mai mulți factori (MFA) pentru conturi; prudență față de oferte „prea bune ca să fie adevărate”, mai ales abonamente „gratuite”; descărcarea software-ului doar de la furnizori oficiali. [...]
Un agent de e-mail bazat pe AI a putut fi păcălit să ofere acces la date sensibile prin simplă impersonare , deși a blocat linkuri malițioase și aplicații OAuth suspecte, arată un test descris de TechRadar . Miza operațională pentru companii este că „agenții” conectați la inboxuri și aplicații interne pot deveni o nouă suprafață de atac, mai ales în scenarii de urgență simulate. Cercetătorii de la Varonis au construit un agent OpenClaw, numit „Pinchy”, pe care l-au conectat la un cont Gmail, la instrumente de navigare și la API-urile Google Workspace. În inbox au introdus date interne fictive, dar realiste (inclusiv credențiale și exporturi), apoi i-au cerut agentului să monitorizeze și să proceseze e-mailurile primite. Pentru a reproduce condiții cât mai apropiate de utilizarea reală, au rulat două configurații: una „generică”, cu instrucțiuni standard de productivitate, și una „strictă”, care ar fi trebuit să fie atentă la phishing și la alte fraude prin e-mail. Testele au fost făcute pe două modele: Gemini 3.1 Pro și GPT-5.4. Unde a cedat agentul: „urgența” a înlocuit verificarea identității În scenariile de tip inginerie socială (manipulare prin impersonare), agentul a acordat acces sau a furnizat informații atunci când solicitarea părea „operațional urgentă”. Concret, când atacatorul s-a dat drept lider de echipă și a cerut acces la mediul de test („staging”), agentul a oferit acces. Într-un alt caz, când s-a cerut un export de clienți sub pretextul lucrului la distanță pentru o prezentare, agentul a respectat cererea. Varonis explică eșecul ca o problemă de proces, nu de „detectare” tehnică a phishingului: „Atât profilul Generic, cât și cel Strict au eșuat deoarece pasul de verificare s-a prăbușit când cererea a părut operațional urgentă.” Unde a funcționat: semnături tehnice, nu context În schimb, agentul a reacționat corect la atacuri cu indicii tehnice mai evidente: a identificat un e-mail cu „gift card” care trimitea către un link de phishing și a blocat accesarea paginii; a refuzat să acorde acces unei aplicații Google OAuth malițioase, mascată drept platformă de pontaj, oprind fluxul de autentificare. Concluzia testului, în forma prezentată, este că astfel de agenți pot fi buni la a detecta linkuri suspecte și aplicații malițioase, dar pot eșua când trebuie să judece identitatea expeditorului și contextul solicitării. Ce înseamnă pentru companii: controale de identitate înainte de acțiune Recomandarea cercetătorilor este ca agenții să fie obligați să verifice identitatea expeditorilor înainte de a executa acțiuni sau de a oferi acces. În practică, asta sugerează nevoia de controale suplimentare (de tip „zero trust” – în care nimeni nu este considerat implicit de încredere) pentru agenții AI integrați în fluxuri de lucru, mai ales când au acces la date interne sau pot acorda permisiuni. Varonis notează și o diferență de comportament între modele: Gemini ar fi arătat o „disponibilitate mai mare de a interacționa”, în timp ce GPT ar fi fost mai prudent. TechRadar nu oferă însă detalii cantitative care să permită o comparație riguroasă a ratelor de eșec între cele două. [...]
Modelele de inteligență artificială cu potențial ofensiv în securitate vor deveni rapid „bun comun”, iar reglementarea punctuală riscă să rămână în urmă , pe măsură ce competiția dintre companii și scăderea costurilor împing capabilitățile avansate către o disponibilitate mai largă, potrivit unei analize din Ars Technica . Mesajul central al experților citați este că discuția despre un singur model „periculos” ratează problema: trendul tehnologic face probabil ca astfel de capabilități să apară oricum, inclusiv prin modele mai mici, mai ieftine și, în unele cazuri, cu cod deschis. În acest context, întrebarea de politică publică devine dacă restricțiile țintite reduc efectiv riscul sau doar încetinesc actorii care încearcă să întărească apărarea. De ce „interdicțiile pe model” nu rezolvă problema Tarah Wheeler , chief security officer la firma de consultanță TPO Group, spune că este „miop” să se creadă că doar Anthropic va dezvolta capabilități similare cu Mythos sau că alți competitori nu le au deja și nu le țin „în rezervă”, în funcție de cum arată mediul de reglementare. În același sens, Anthropic a transmis, după lansarea Mythos Preview, că discuția nu ar trebui să fie despre companie sau despre un singur produs, ci despre pregătirea pentru o lume în care aceste capabilități vor fi larg disponibile într-un orizont de „6, 12, 24 de luni”, potrivit unei declarații a lui Logan Graham, liderul echipei de „frontier red team” (testare adversarială a modelelor pentru a identifica abuzuri și vulnerabilități) citată de WIRED. Presiunea competitivă: și alți jucători împing în aceeași direcție Analiza notează că OpenAI a făcut, la mijlocul lunii aprilie, o lansare privată a unui model orientat spre securitate cibernetică și a anunțat o strategie extinsă pe această zonă. (În material este indicat și un articol WIRED despre acest subiect: WIRED .) În paralel, cercetători atrag atenția că și modelele existente pot fi folosite pentru activități avansate de căutare a vulnerabilităților și dezvoltare de exploit-uri, dacă sunt „înhămate” (harness) și rafinate corespunzător. Miza pentru guverne: planuri mai largi, nu reacții la un singur produs Bruce Schneier (Harvard University și University of Toronto) argumentează că nu este vorba despre „un model”, ci despre direcția generală a tehnologiei: modele mai mici și mai ieftine, inclusiv cu cod deschis, pot ajunge să egaleze performanța Mythos/Fable prin tehnici mai sofisticate de interogare (prompting). El estimează că alte modele ar putea egala „creativitatea și tenacitatea” Mythos/Fable în câteva luni, iar cele cu cod deschis ceva mai târziu. Pe fond, experții citați susțin că administrația de la Washington și guvernele ar trebui să se concentreze pe planuri mai ample și mai transparente, dezvoltate democratic, pentru a gestiona avansul capabilităților AI în securitate cibernetică și alte domenii sensibile. Chris Wysopal, cofondator al companiei de securitate în cloud Veracode, formulează dilema de reglementare astfel: „Întrebarea de politică nu este dacă o tehnologie are risc. Întrebarea este dacă o restricție specifică reduce semnificativ acel risc sau dacă, în principal, încetinește oamenii care încearcă să facă sistemele mai sigure.” În același context, un grup mare de lideri din securitate cibernetică a transmis administrației SUA, printr-o scrisoare deschisă , că o directivă a Casei Albe privind controlul exporturilor ar fi greșit orientată (scrisoarea este menționată în material: freefable.org ). Notă: materialul precizează că povestea a apărut inițial la WIRED, inclusiv într-o versiune separată: WIRED . [...]
Nintendo refuză să plătească 2 milioane de dolari după un atac la un furnizor, iar presiunea se mută spre TinyPulse , într-un caz care arată cât de repede se poate transforma un incident „în afara” companiei într-un risc operațional și de reputație pentru brand, potrivit WinFuture . Atacul nu a vizat direct infrastructura Nintendo, ci furnizorul american TinyPulse, folosit de Nintendo of America pentru sondaje interne în rândul angajaților. Gruparea de hackeri ShadowByte susține că a obținut aproximativ 860 MB de date interne și a cerut inițial o răscumpărare de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei). După refuzul Nintendo, atacatorii ar fi început să pună presiune pe TinyPulse, amenințând cu publicarea datelor. Ce date ar fi fost compromise și ce spune Nintendo despre impact Conform informațiilor prezentate, hackerii amenință că vor publica date sensibile care ar include extrase de cont, adrese de e-mail și mesaje interne ale angajaților. Nintendo afirmă însă că sistemele proprii nu au fost compromise și că nu sunt afectate datele clienților, informațiile de plată sau profilurile Switch. Compania mai susține că scurgerea se limitează la conținutul unor sondaje interne pentru un grup mic de angajați din SUA, iar o parte importantă a datelor ar proveni din ani anteriori și ar fi depășită. De ce contează: riscul de „lanț” prin terți, chiar fără breșă în sistemele companiei Incidentul readuce în prim-plan riscurile generate de externalizarea unor servicii IT (așa-numitele atacuri asupra lanțului de furnizori, când este lovit un partener, nu compania-țintă). Chiar dacă infrastructura principală rămâne intactă, o breșă la un furnizor poate produce: presiune reputațională (asocierea brandului cu un „leak”, indiferent de vină); riscuri pentru confidențialitatea internă (date HR, discuții, „stare de spirit” în organizație); costuri operaționale (investigații, auditarea furnizorilor, măsuri suplimentare de securitate). WinFuture notează și contextul sensibil: în industrie este așteptat un anunț legat de o nouă generație Switch, iar astfel de episoade pot afecta încrederea publicului. Ce ar trebui să facă utilizatorii Deși Nintendo spune că nu există un risc crescut pentru utilizatori și că achizițiile din eShop și conturile Nintendo sunt în siguranță, sunt recomandate măsuri de bază: activarea autentificării în doi pași (2FA); parole puternice și unice; atenție sporită la tentative de phishing și la linkuri care pretind că oferă „datele furate” la descărcare. În acest moment, detaliile tehnice despre vulnerabilitatea de la TinyPulse nu sunt publice, iar evaluarea completă a impactului depinde de ce date există efectiv în setul exfiltrat și dacă vor fi făcute publice. [...]
România și Bulgaria cer finanțare UE pentru un centru comun de securitate maritimă la Marea Neagră , proiect gândit să susțină schimbul de informații și coordonarea regională, potrivit Mediafax . Inițiativa a fost prezentată statelor membre în cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene , la Luxemburg. Conform informațiilor citate de Mediafax, proiectul a fost discutat în prezența ministrului bulgar de externe, Velislava Petrova, iar anunțul a fost preluat din presa bulgară. Ce ar face centrul și unde ar funcționa Structura este planificată să funcționeze simultan în două puncte: Constanța (România) Varna (Bulgaria) Potrivit părții bulgare, centrul ar urma să sprijine: schimbul de informații între țări, coordonarea între aliați, monitorizarea riscurilor de securitate în zona Mării Negre. În timp, proiectul ar putea colabora cu alte mecanisme și organizații regionale existente, mai notează aceeași sursă. De ce contează: finanțarea UE și integrarea în strategia pentru Marea Neagră Miza imediată este obținerea finanțării europene, pe care Sofia o consideră necesară pentru ca proiectul să poată fi implementat și dezvoltat pe termen lung. Inițiativa este prezentată ca un instrument pentru consolidarea securității în regiune, în cadrul noii Strategii a Uniunii Europene pentru Marea Neagră. Propunerea vine pe fondul importanței crescute a regiunii după războiul din Ucraina și al atenției sporite acordate de UE securității, rutelor energetice și libertății de navigație în zonă. România și Bulgaria susțin că un centru comun ar îmbunătăți coordonarea și ar accelera răspunsul la amenințările din regiune. [...]
Un grup de cyber-extorcare susține că a stat peste două luni în rețelele Novo Nordisk , o perioadă care ridică miza operațională a incidentului dincolo de suma cerută, potrivit The Next Web . FulcrumSec afirmă că a extras aproximativ 1,3 terabytes de date și a cerut 25 milioane de dolari (aprox. 115 milioane lei) pentru a nu le face publice; compania daneză spune că nu a plătit. Novo Nordisk a confirmat că a detectat acces neautorizat la anumite sisteme IT interne și că răspunde incidentului. Compania nu a confirmat însă volumul de date invocat de atacatori și nici categoriile de informații despre care FulcrumSec pretinde că le-a furat; la momentul publicării, detaliile se bazează în mare parte pe declarațiile grupului. De ce contează: „timpul în rețea” indică un risc operațional mai mare Dincolo de răscumpărare, elementul cu impact pentru management este durata presupusei compromiteri. FulcrumSec susține că a rămas „mai mult de două luni” în infrastructura companiei înainte să fie eliminat, ceea ce sugerează o intruziune prelungită, nu un atac rapid. Într-un astfel de scenariu, riscul nu este doar scurgerea de date, ci și posibilitatea ca atacatorii să fi avut timp să cartografieze sisteme, să copieze informații din mai multe zone și să pregătească monetizarea lor în etape. Ce date ar fi fost sustrase, potrivit atacatorilor FulcrumSec descrie un set amplu de informații, care ar include: cod sursă și informații proprietare despre medicamente lansate și nelansate; date din studii clinice; înregistrări despre angajați, medici și pacienți; detalii despre facilități de producție; materiale despre care grupul spune că ar avea legătură cu modele interne de inteligență artificială. Publicația notează că amploarea revendicată ar indica acces la multiple sisteme, nu o singură bază de date expusă. Ce urmează după refuzul plății După ce Novo Nordisk ar fi refuzat cererea, grupul spune că „caută cumpărători” și explorează vânzări private ale unor părți din date, inclusiv materiale legate de anumite medicamente. FulcrumSec este prezentat ca un nume relativ nou, apărut în octombrie 2025, care ar urma modelul „dublei extorcări”: exfiltrare discretă de date și amenințarea cu publicarea, fără a cripta neapărat sistemele. În acest context, TNW amintește că datele din sănătate și cercetare își păstrează valoarea pe piețele infracționale, fiind folosite pentru fraudă, furt de identitate și atacuri de tip phishing țintit, inclusiv în alte cazuri din sector (context oferit de publicație printr-un material anterior despre breșe în sănătate). Pentru companie, situația rămâne una în care refuzul plății este, în logica industriei de securitate, o decizie defensabilă, dar care nu elimină consecința: dacă afirmațiile atacatorilor sunt reale, datele pot ajunge la vânzare sau pot fi publicate. [...]
