Știri
Știri din categoria Politică
Călin Georgescu își reia mesajele cu tentă conspiraționistă, asociind teme religioase și istorice cu o retorică anti-„globalistă”, într-o postare publicată duminică pe Facebook, potrivit Mediafax. Miza politică a mesajului este mobilizarea prin apel la „unitatea românilor”, pe un registru identitar, fără a indica fapte sau actori concreți.
Postarea este legată de împlinirea a 425 de ani de la uciderea lui Mihai Viteazul (9 august 1601), pe care Georgescu îl prezintă drept primul domnitor care ar fi „făurit cu sabia unirea românilor”. El reia episodul morții acestuia la Câmpia Turzii, descris ca rezultat al trădării, și îl plasează în contextul intereselor Imperiului Habsburgic.
În mesaj, Georgescu afirmă că „aceleași interese imperiale” care ar fi fost atunci împotriva unității românilor ar fi reprezentate astăzi de „globaliștii anticreștini”, despre care susține că „se tem de românii uniți”.
„La fel ca atunci, și astăzi, aceleași interese imperiale, reprezentate acum de globaliștii anticreștini, se tem de românii uniți.”
Georgescu își sprijină apelul la unitate și pe referințe religioase, invocând „Sfânta Evanghelie” a duminicii și ideea că puterea de a rămâne uniți ar veni „dintr-un grăunte de credință”, „din rugăciune și din post”.
„Uniți unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu: «…și nimic nu va fi vouă cu neputință».”
Materialul Mediafax nu indică reacții ale altor actori politici și nici elemente verificabile care să detalieze la cine se referă Georgescu prin „globaliști”, formularea rămânând la nivel de mesaj general.
Recomandate
Atacul la tema aderării la euro capătă miză politică internă , după ce Călin Georgescu a reluat subiectul și AUR s-a aliniat criticilor la adresa președintelui Nicușor Dan, potrivit HotNews . În analiza citată, HotNews notează că primul lider AUR care a intrat pe această linie a fost Petrișor Peiu, care l-a atacat pe Nicușor Dan pentru declarațiile despre aderarea României la moneda euro. Publicația subliniază însă că reacția nu a venit imediat, ci abia după ce Georgescu „a preluat tema”, cu întârziere. Contextul invocat este că Nicușor Dan ar fi vorbit despre aderarea la euro „de cel puțin cinci ori” în ultimul an, înainte de declarația din 1 august menționată în text, iar reacția lui Georgescu, „dublată de cea a AUR”, este prezentată ca venind într-un moment „nu întâmplător”. De ce contează: euro devine subiect de confruntare, nu doar de politică publică Miza, așa cum o conturează HotNews, este mutarea discuției despre euro din registrul tehnic (criterii, calendar, evaluări) în registrul politic, prin asocierea directă a temei cu atacuri la adresa președintelui. În acest cadru, aderarea la euro este tratată ca vulnerabilitate de comunicare și mobilizare electorală, nu ca obiectiv de convergență economică. Ce spune sursa despre evaluările europene Textul menționează că rapoartele Comisiei Europene și ale Băncii Centrale Europene ar avea „o evaluare clară” privind aspirația României de a adera la euro și ridică întrebarea „Cum stăm în acest moment?”, fără a include în fragmentul disponibil detalii concrete din aceste rapoarte (criterii îndeplinite/neîndeplinite sau concluzii punctuale). [...]
România riscă să piardă 770 de milioane de euro (aprox. 3,85 miliarde lei) din PNRR dacă legea salarizării nu este adoptată și promulgată până la 31 august, iar pentru deblocarea negocierilor președintele Nicușor Dan i-a convocat la Cotroceni pe liderii PSD, PNL, USR și UDMR, potrivit Biziday . Întâlnirea este programată pentru 11 august, ora 16, iar pe agenda prezidențială apar Sorin Grindeanu (PSD), Ilie Bolojan (PNL), Dominic Fritz (USR) și Kelemen Hunor (UDMR). Discuțiile vizează legea salarizării, aflată în blocaj de câteva săptămâni. Blocaj politic și presiune sindicală Conform informațiilor din sursă, proiectul a fost blocat de PSD și de unele sindicate nemulțumite de tăierea unor sporuri, inclusiv din sănătate, ceea ce a dus la proteste ample în spitale. Miza PNRR și calendarul-limită Ministrul Dragoș Pîslaru avertizează că aceasta ar fi „probabil ultima săptămână” în care mai poate fi obținut un acord politic, astfel încât legea să fie adoptată și promulgată până la 31 august, termenul-limită din PNRR care condiționează deblocarea a 770 de milioane de euro din partea UE. În același context, Pîslaru susține că proiectul ar aloca circa 12 miliarde de lei pentru corectarea inechităților și pentru un cadru mai predictibil al cheltuielilor salariale în sectorul public. „Vorbim de o lege amânată 4 ani (…) Un proiect care alocă circa 12 miliarde de lei pentru a corecta inechități, a stabili un cadru predictibil pentru cheltuielile salariale și a reașeza salarizarea într-un sector public care devenise tot mai fragmentat.” Ministrul leagă adoptarea legii și de percepția agențiilor de rating, menționând că reforma apare și în evaluarea Moody’s de vineri (menționată de Biziday), în care ar fi indicat că adoptarea legii salarizării poate contribui la o îmbunătățire a ratingului pe viitor. Ce urmează Întâlnirea de la Cotroceni este prezentată ca un demers de „deblocare” a negocierilor. Rămâne de văzut dacă discuțiile vor produce rapid un acord politic, în condițiile opoziției sindicale față de reducerea unor sporuri și a termenului strâns impus de PNRR. [...]
Presiunea electorală din dreapta o împinge pe Giorgia Meloni spre o linie mai dură pe migrație, cu efecte directe asupra funcționării Schengen , inclusiv prin controale suplimentare pentru pasagerii din Spania și o escaladare diplomatică între Roma și Madrid, potrivit Politico . Cu alegeri așteptate anul viitor, posibil chiar din primăvară, premierul italian își înăsprește retorica pe migrație și securitate, pe fondul ascensiunii unui nou rival de extremă dreapta: Roberto Vannacci, fost general și europarlamentar, liderul partidului National Future. Publicația notează că formațiunea lui Vannacci avansează în sondaje, depășind Liga (un partener de coaliție al lui Meloni) și apropiindu-se de Forza Italia, conform Poll of Polls. Un punct de inflexiune a fost criza din Ceuta , enclava spaniolă din Africa de Nord, unde „zeci de mii” de migranți au trecut din Maroc, iar „aproape 100” au murit, conform articolului. Italia a fost primul stat din UE care a atacat public guvernul spaniol pentru gestionarea situației și a mers mai departe decât alte țări care au întărit controalele la frontieră: Roma a anunțat suspendarea aplicării regulilor Schengen față de Madrid, ceea ce, operațional, se vede deja în aeroporturi, unde pasagerii din Spania sunt direcționați către o linie separată. Biroul lui Meloni a transmis că nu intenționează să ridice controalele cel puțin până la 15 august, iar Spania a răspuns prin impunerea de verificări pentru călătorii din Italia. În acest context, Meloni a scris pe X că guvernul „nu va da înapoi nici măcar un milimetru” în privința imigrației ilegale și a reiterat priorități precum apărarea frontierelor, combaterea traficanților și repatrieri „eficiente”. „Efectul Vannacci” și repoziționarea pe dreapta Politico descrie reacția Romei ca parte a unei strategii de consolidare a electoratului dur, pe fondul competiției cu National Future. Politologul Marco Tarchi afirmă că miza este „ascuțirea tonului”, în timp ce temele rămân aceleași: securitate, imigrație, identitate. Vannacci, care își construiește campania pe securitate și o linie dură pe imigrație, promovează o soluție mai radicală, numită „remigrație” — prezentată ca un plan de încurajare a migranților să se întoarcă în țările de origine, dar fără detalii în articol. În paralel, Meloni încearcă să evite pierderi de voturi pentru partidul său, Frații Italiei, inclusiv în perspectiva unei posibile alianțe cu Vannacci înainte sau după alegeri, potrivit lui Giovanni Orsina, director al departamentului de științe politice de la Universitatea Luiss Guido Carli din Roma. Implicații și fisuri pe politica externă: Ucraina O diferență importantă între Meloni și Vannacci rămâne Ucraina, unde Vannacci și Liga susțin o linie mai blândă față de Moscova, se opun ajutorului militar pentru Kiev și contestă creșterea cheltuielilor de apărare. Deși Meloni s-a prezentat drept un susținător ferm al Ucrainei, articolul notează că dependența de Liga a limitat contribuția Italiei la 3 miliarde de euro (aprox. 15 miliarde lei) în patru ani. Totodată, Italia a refuzat să se alăture PURL (Prioritized Ukraine Requirements List), un mecanism NATO de achiziții de armament creat vara trecută, după ce președintele american Donald Trump a oprit noi angajamente de ajutor militar pentru Ucraina. Aliații lui Meloni nu exclud o colaborare cu Vannacci, dar condiționează o eventuală alianță de poziționarea acestuia pe „valori-cheie”, în special politica externă. Nicola Procaccini, un apropiat al premierului, spune că o apropiere ar fi imposibilă dacă Vannacci ar alege o orientare pro-Rusia, dar ar deveni posibilă dacă acesta „alege Occidentul”. Pentru UE, episodul arată cum competiția internă din Italia poate produce rapid efecte de reglementare și operare la nivel european — de la controale în aeroporturi până la tensiuni între state membre — într-un moment în care migrația rămâne un subiect electoral major. [...]
UDMR împinge spre o „coaliție mare” ca soluție politică rapidă, pentru a evita prelungirea blocajului guvernamental și a limita șansele „extremei” de a ajunge la putere , potrivit HotNews . Mesajul central al formațiunii este că România ar trebui să intre în sesiunea parlamentară din septembrie cu un Executiv „cu puteri depline”, nu cu soluții provizorii. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila , a spus că prima opțiune a UDMR este o formulă de tip „coaliție mare”, inspirată din alte state, care să împiedice accesul „extremei” la guvernare. În viziunea sa, un astfel de aranjament ar putea fi construit printr-un acord politic „bazat și pe reciprocitate”, inclusiv cu o succesiune convenită de guverne „de stânga, de dreapta”. De ce insistă UDMR pe o soluție politică, nu tehnocrată Cseke Attila a respins ideea unui guvern tehnocrat, argumentând că acesta nu ar avea sprijin parlamentar real pentru a trece proiecte legislative sau ordonanțe de urgență. În logica UDMR, criza politică trebuie rezolvată politic, prin negocieri între partidele pro-occidentale și reducerea „mesajelor publice contondente” în favoarea dialogului. Calendarul negocierilor și presiunea din august În același material este citat și vicepremierul interimar Tanczos Barna , care a estimat că negocierile se vor intensifica în ultima săptămână din august și că prioritatea este formarea rapidă a unui guvern cu atribuții depline. El a invocat dificultățile actuale, inclusiv faptul că „toate hotărârile de guvern” sunt suspendate în instanță și că se recurge la proceduri parlamentare extraordinare „pentru fiecare lege”. Tanczos Barna a descris și blocajele dintre partidele mari („PNL nu vrea cu PSD, PSD nu vrea cu PNL-USR”) și a susținut că, în lipsa unei formule acceptabile, „toate opțiunile sunt pe masă”, cu așteptarea unor rezultate „probabil în două săptămâni”. [...]
Foști oficiali din comunitatea de informații americană avertizează că al doilea mandat al lui Donald Trump slăbește mecanismele instituționale care limitează puterea prezidențială , pe fondul unor decizii ce vizează direct aparatul de securitate și accesul la informații clasificate, potrivit Biziday , care citează Financial Times . Miza, spun ei, este una de funcționare a statului: instituții precum serviciile de informații și aparatul federal ar trebui să opereze independent de voința personală a președintelui și să poată contrazice decizii care intră în conflict cu reguli și proceduri. În schimb, foștii oficiali susțin că aceste „plase de siguranță” sunt afectate atunci când contestatarii sunt înlăturați sau sancționați, iar funcțiile-cheie ajung la persoane considerate loiale președintelui. Tipar „autoritar”: loializare și presiune asupra instituțiilor Paul Kolbe, fost șef de departament în CIA, afirmă că există asemănări între evoluțiile actuale și modul în care liderii autoritari își consolidează puterea: slăbirea instituțiilor independente, înlocuirea adversarilor cu persoane loiale și controlul mecanismelor care pot limita puterea executivului. În același registru, Mark Zaid, avocat specializat în securitate națională și critic al lui Trump, apreciază că procesul de eliminare a „gardurilor de protecție” este deja avansat și avertizează că administrația ar putea continua să-și extindă puterea, fără ca SUA să fi ajuns încă „la cel mai grav punct”. Kolbe este membru al organizației The Steady State, o rețea de peste 400 de foști oficiali din informații și securitate națională, înființată în 2016. Potrivit relatării, numărul membrilor a crescut în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, iar aproximativ jumătate preferă anonimatul, invocând teama de represalii. Informații declasificate și autorizații de securitate, folosite în dispută politică O preocupare centrală a foștilor oficiali intervievați de Financial Times este modul în care Trump ar folosi instituțiile de securitate și informațiile clasificate pentru a-și susține mesajele politice. Este menționat exemplul unei afirmații recente a președintelui, potrivit căreia China s-ar fi amestecat în alegerile din 2020 — afirmație care contrazice concluziile unui raport din 2021 al National Intelligence Council , conform căruia Beijingul nu desfășurase operațiuni de interferență în acel scrutin. Administrația a declasificat informații pentru a-și susține acuzația, însă foști oficiali consideră că demersul depășește practicile anterioare, fiind folosit pentru avantaje politice personale și pentru a pune sub semnul întrebării corectitudinea alegerilor. Separat, articolul indică folosirea puterii prezidențiale asupra autorizațiilor de securitate (acreditări care permit accesul la informații clasificate și colaborarea cu instituțiile de securitate națională). În prima zi a celui de-al doilea mandat, Trump a retras autorizațiile de securitate ale 50 de foști oficiali care semnaseră în 2020 o scrisoare privind cazul laptopului lui Hunter Biden; ulterior, au fost retrase autorizații și altor foști oficiali de rang înalt și critici ai lui Trump. Criticii compară această practică cu perioada „Red Scare” din anii 1950, când persoane suspectate de simpatii comuniste erau vizate de autorități. Casa Albă respinge acuzațiile și susține că președintele are un mandat electoral pentru a elimina ceea ce consideră abuzuri ale Administrației Biden și pentru a reduce puterea birocrației federale, prezentând măsurile ca pe o „restabilire a democrației” prin transferul puterii de la funcționari nealeși către cetățeni. Foștii oficiali citați nu sunt însă convinși că instituțiile americane vor traversa fără costuri această presiune: unii spun că ele sunt deja mai slabe decât înainte, deși își exprimă speranța că tradiția democratică și mecanismele constituționale vor împiedica o concentrare permanentă a puterii în mâinile președintelui. [...]
Miza de 770 de milioane de euro (aprox. 3,85 mld. lei) din PNRR depinde de un acord politic rapid pe legea salarizării , iar președintele Nicușor Dan i-a convocat marți, la Cotroceni, pe liderii fostei coaliții pentru a debloca reforma, potrivit HotNews . Întâlnirea îi aduce la aceeași masă pe Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Dominic Fritz și Kelemen Hunor, într-un moment în care România se află în a 98-a zi de criză politică, iar PSD, pe de o parte, și PNL, USR și UDMR, de cealaltă parte, nu au ajuns la un compromis pentru formarea unui nou guvern. De ce contează: termenul-limită PNRR și riscul pierderii banilor Legea salarizării unice este un jalon din PNRR, cu o alocare de 770 de milioane de euro (aprox. 3,85 mld. lei), iar termenul-limită menționat pentru îndeplinirea lui este 31 august. Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pâslaru, a avertizat într-o postare pe Facebook că aceasta ar fi „cel mai probabil ultima săptămână” în care se poate obține un acord politic pe reformă, înainte ca România să piardă banii. În paralel, surse din PSD citate de HotNews susțin că șansele sunt mici ca legea să fie depusă și adoptată de Parlament până la finalul lunii. Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat, într-un interviu acordat RFI, că nu există încă „o formă de acord” care să permită adoptarea în Parlament, deși ar putea fi adoptată „în perioada următoare”. Blocajul: lipsă de acord între partide și între miniștri interimari În ultimele săptămâni au existat discuții tehnice la Cotroceni între consilierul prezidențial Radu Burnete și reprezentanți ai partidelor (între care Raluca Turcan și Florin Manole). Participanți la aceste discuții au spus că nu există un acord, deși „la nivel de principiu” nu ar fi diferențe majore între partide. În plus, aceleași surse indică un blocaj și în interiorul Executivului: nu ar exista un acord nici între ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pâslaru, și ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, privind reașezarea grilelor salariale. Presiune socială: sănătatea a ieșit în stradă Primul draft al legii , publicat în iulie de Ministerul Muncii, a generat nemulțumiri puternice, în special în sănătate. Federația Sanitas a organizat proteste și a intrat în grevă generală la finalul lunii iunie, pe fondul temerilor legate de efectele proiectului asupra veniturilor. Pâslaru susține că a îmbunătățit proiectul și repetă că „niciun salariu nu va scădea”. Pentru sănătate, el afirmă că a așezat „principial” atât detaliile legate de sporuri, cât și diferențierea coeficienților în funcție de tipul de unități și specializări. În educație, ministrul interimar spune că a îmbunătățit plata cu ora și indemnizația de dirigenție. Context: o reformă amânată repetat Reforma salarizării trebuia finalizată în iunie 2023, dar a fost amânată succesiv. HotNews notează că, de la aprobarea PNRR, Ministerul Muncii a avut patru miniștri înainte de preluarea interimatului de către Dragoș Pâslaru. La finalul lui 2023, reforma a fost mutată în cererea de plată 4 și amânată pentru 2025, iar în aprilie 2025 a fost anunțată o nouă amânare, cu intenția de a o împinge către ultima cerere de plată. În acest context, întâlnirea de la Cotroceni are ca obiectiv obținerea unei forme finale care să treacă rapid prin Parlament și să reducă riscul de noi proteste, dar și riscul de a rata jalonul PNRR în termenul indicat. [...]
