Știri
Știri

Participarea lui Donald Trump la summitul NATO din Turcia, motivată explicit de relația personală cu Recep Tayyip Erdogan, riscă să accentueze tensiunile interne din Alianță și să complice coordonarea politică între membri, potrivit Economica . Președintele american a spus, într-o apariție publică la Washington alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte , că nu ar fi mers la summit „pentru majoritatea oamenilor”, dar a acceptat după un apel al liderului turc. Trump a prezentat decizia ca un gest „din respect pentru președintele Erdogan”, relatează Agerpres . În aceeași intervenție, Trump l-a elogiat pe Erdogan, pe care l-a numit „un mare lider” și „o persoană foarte puternică”, și a susținut că, în timpul recentei escaladări cu Iran, a respectat cererea acestuia de a sta deoparte de conflict. Totodată, Trump a afirmat: „Erdogan a făcut tot ce i-am cerut”. Context: mesajele către aliați, între laude și reproșuri Declarațiile favorabile la adresa Turciei au venit pe fondul criticilor lui Trump la adresa unor membri NATO – Spania, Italia, Franța, Germania și Regatul Unit – pe care i-a acuzat că au criticat Statele Unite și că ar fi refuzat să ofere sprijin logistic în timpul războiului cu Iran, potrivit aceleiași relatări. În acest cadru, participarea la summit, justificată printr-o relație bilaterală, capătă o încărcătură politică suplimentară: semnalul transmis către ceilalți aliați este că accesul și influența pot depinde de raporturi personale, nu doar de poziții comune în interiorul NATO. [...]

SUA cresc presiunea asupra Irakului să limiteze milițiile pro-Iran , pe fondul atacurilor cu rachete și drone lansate de pe teritoriul irakian, potrivit The Jerusalem Post , care relatează despre mesajul transmis de secretarul de stat american Marco Rubio în timpul vizitei sale în Emiratele Arabe Unite. Rubio a ajuns în Emiratele Arabe Unite pe 23 iunie și a legat explicit perspectiva „încheierii ostilităților” din regiune de oprirea acțiunilor grupărilor susținute de Iran din Irak. El a spus că nu poate exista un final al conflictelor „atât timp cât proxy-urile iraniene lansează rachete și drone din Irak și participă la terorism”, adăugând că subiectul va fi abordat „la momentul potrivit” în cadrul negocierilor. Mesajul are și o dimensiune operațională: Washingtonul vrea ca autoritățile de la Bagdad să „țină în frâu” milițiile, în condițiile în care SUA își justifică măsurile prin nevoia de a descuraja atacurile asupra personalului și facilităților americane din regiune. Instrumentele folosite de Washington: sancțiuni, desemnări și recompense Publicația notează că SUA au intensificat presiunea asupra milițiilor pro-Iran din Irak printr-o combinație de măsuri: sancțiuni economice; desemnări ca organizații teroriste (acolo unde este cazul, în cadrul politicilor americane); recompense pentru informații despre lideri ai milițiilor. Campania vizează grupuri influente din cadrul Popular Mobilization Forces (PMF) – o structură care include zeci de miliții, multe dintre ele conectate la Iran și formate în principal din combatanți șiiți. PMF a primit un impuls suplimentar după ce a devenit grup paramilitar oficial al Irakului în 2018, iar unele dintre aceste formațiuni au fost consolidate și în 2014, în contextul războiului împotriva ISIS, mai arată sursa. Sancțiuni și recompense de până la 10 milioane de dolari În aprilie 2026, Trezoreria SUA a sancționat comandanți asociați cu Kataib Hezbollah, Asaib Ahl al-Haq, Kataib Sayyid al-Shuhada și Harakat Hezbollah al-Nujaba, după luni de atacuri ale milițiilor în Irak. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că SUA nu vor permite milițiilor susținute de Iran să amenințe vieți sau interese americane. Separat, programul „Rewards for Justice” al Departamentului de Stat a anunțat recompense de până la 10 milioane de dolari (aprox. 46 milioane lei) pentru informații despre mai mulți lideri, inclusiv: Ahmad al-Hamidawi (Kataib Hezbollah); Abu Ala al-Walai (Kataib Sayyid al-Shuhada); Haydar al-Saidi (Harakat Ansar Allah al-Awfiya); Akram al-Kabi (Harakat al-Nujaba). De ce contează: riscul de escaladare regională rămâne legat de Irak Potrivit articolului, aceste grupări au amenințat regiunea autonomă Kurdistan, au atacat americani și ar fi fost implicate în răpirea unui jurnalist american și a unui cercetător de la Princeton. În același timp, sunt menționate atacuri asupra Arabiei Saudite și Kuweitului, precum și asupra Israelului, Iordaniei și Siriei. Un exemplu invocat este atacul din ianuarie 2024 atribuit Kataib Hezbollah, în Iordania, în urma căruia au murit trei militari americani. În acest context, avertismentul lui Rubio din Emiratele Arabe Unite indică faptul că SUA tratează frontul irakian ca o condiție practică pentru reducerea tensiunilor în regiune, nu doar ca un dosar separat de securitate. [...]