Apărare16 mai 2026
Generalul (r) Alexandru Grumaz: România este mai bine protejată decât Bulgaria, dar Deveselu poate deveni o țintă strategică pentru Iran - NATO ridică nivelul de alertă antirachetă pe fondul amenințărilor Teheranului
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
