Știri
Știri din categoria Opinii
Reconfigurarea alianțelor și revenirea tarifelor ca instrument politic ar putea deveni una dintre consecințele economice directe ale „Al Treilea Război Rece”, în lectura profesorului Barry Buzan, prezentată într-o analiză din Libertatea. Ideea centrală: odată cu începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, arhitectura Occidentului se fragmentează, iar politica comercială și cea de securitate se amestecă din nou, cu efecte de propagare în piețe și lanțuri de aprovizionare.
În definiția lui Buzan, „războiul rece” descrie o confruntare între mari puteri care au mize politice suficient de mari încât „merită” conflictul, dar sunt constrânse să evite un război direct de teama armelor de distrugere în masă. În astfel de perioade, pot exista totuși „războaie fierbinți” la nivel inferior, inclusiv prin intermediari, cum au fost Vietnamul și Afganistanul în Primul Război Rece sau Ucraina în Al Doilea.
Buzan împarte istoria recentă în trei etape:
Între Primul și Al Doilea Război Rece, autorul introduce conceptul de „pace rece” (anii ’90–2014): rivalitate și încredere scăzută între marile puteri, dar fără conflicte prin intermediari și fără atacuri asupra infrastructurii.
Al Doilea Război Rece ar fi început în 2014, inițial în jurul atacului Rusiei asupra Ucrainei și al răspunsului Occidentului, apoi s-ar fi extins către rivalitatea SUA–China. După invazia pe scară largă din 2022, miza ar fi devenit „Occident versus parteneriatul strategic China–Rusia”. O diferență importantă față de Primul Război Rece, în această interpretare, este interdependența economică puternică dintre China și Occident.
Pentru 2025, Buzan descrie o schimbare de regim: războiul rece rămâne ca „stare”, dar se schimbă „arhitectura și obiectivele”. Elementul cu relevanță economică imediată este felul în care politica comercială devine instrument de presiune geopolitică.
În pasajele citate în text, Buzan susține că Trump:
În această cheie, riscul pentru mediul de afaceri nu este doar creșterea barierelor comerciale, ci și volatilitatea regulilor: tarifele „în continuă schimbare” cresc incertitudinea pentru companii, de la planificarea investițiilor până la costurile de import și export.
O consecință majoră pentru Europa, în lectura lui Buzan, este perspectiva fără precedent de a se confrunta cu SUA și Rusia ca adversari, concomitent. În plus, Europa ar intra într-o tranziție „dificilă” de la dependența ridicată de SUA în apărare către „ceva asemănător unei autonomii complete”, care ar trebui realizată rapid; altfel, ar exista riscul ca Europa să devină „prada” competiției dintre marile puteri.
Textul nu cuantifică impactul bugetar, dar implicația operațională este că accelerarea autonomiei de apărare ar pune presiune pe priorități publice și pe capacitatea industrială, într-un context în care aliniamentele devin mai instabile.
În Al Treilea Război Rece, incertitudinea privind aliniamentele ar deveni „regula generală”, iar politica Indiei de „multialiniere” este prezentată ca posibil model: cooperare simultană cu mai multe centre de putere, adesea concurente, pentru maximizarea interesului național.
În această logică, predictibilitatea blocurilor economice scade, iar deciziile de comerț, investiții și sancțiuni pot deveni mai situaționale și mai tranzacționale, în funcție de interesele de moment ale fiecărei puteri.
Interpretarea lui Buzan, așa cum este redată în articol, mută accentul de pe o competiție relativ „stabilă” între blocuri către o perioadă în care:
Textul se oprește înainte de a detalia scenarii concrete sau calendar, dar concluzia autorului citat este că noul război rece ar avea „potențial destul de durabil”, pe fondul ascensiunii valorilor politice de extremă dreapta și al unei crize prelungite a liberalismului.
Recomandate
Starea mentală a lui Donald Trump reprezintă un risc global , potrivit unui articol publicat de Financial Times . Într-un context geopolitic complex, comportamentul imprevizibil al fostului președinte american este perceput ca o amenințare semnificativă. Aceasta este amplificată de un cabinet care îi susține fără rezerve deciziile, în loc să ofere o evaluare realistă a situațiilor. Psihologia liderului și riscurile geopolitice În ciuda regulii Goldwater, care descurajează psihiatrilor americani să comenteze sănătatea mentală a figurilor publice, percepția generală este că Trump are o viziune distorsionată asupra realității. Această percepție este alimentată de acțiunile sale, cum ar fi pregătirea unei armade americane pentru un conflict în Orientul Mijlociu, fără a avea obiective clare. „Când un lider are o estimare exagerată a propriilor puteri, cei care spun adevărul sunt indispensabili. Cine sunt cei care îi spun adevărul lui Trump?” Mulți lideri străini încearcă să influențeze comportamentul lui Trump prin măgulirea ego-ului său, dar această abordare poate avea efecte negative, împingându-l și mai adânc într-o lume a fanteziei. Cabinetul și influența asupra deciziilor Membrii cabinetului lui Trump sunt cunoscuți pentru laudele exagerate la adresa liderului lor. Aceștia îl descriu drept cel mai mare președinte din istoria SUA sau un lider care a creat o epocă de aur americană. Această atitudine ridică întrebări cu privire la capacitatea lor de a oferi sfaturi obiective și fundamentate. În ciuda apelurilor liberale pentru aplicarea celui de-al 25-lea amendament, care permite înlăturarea unui președinte incapabil să-și exercite atribuțiile, o astfel de acțiune este improbabilă din cauza loialității vicepreședintelui și a cabinetului. Obstacole și reacții Trump se confruntă cu tot mai multe obstacole din partea instituțiilor americane. Curtea Supremă a anulat recent o mare parte din tarifele impuse de el, ceea ce a provocat o reacție furioasă din partea fostului președinte. De asemenea, Rezerva Federală și societatea civilă opun rezistență planurilor sale economice și de imigrație. Un exemplu recent este votul Curții Supreme, care a invalidat majoritatea tarifelor impuse de Trump. Reacția sa a fost una de furie, criticând judecătorii numiți chiar de el, Neil Gorsuch și Amy Coney Barrett, ca fiind „neloiali” și „nepatrioți”. În concluzie, deși Trump este adesea descris ca un lider imprevizibil, reacțiile instituțiilor și ale societății civile indică o tendință de contracarare a politicilor sale. Această dinamică complexă subliniază importanța unei evaluări corecte și echilibrate a riscurilor geopolitice pe care le implică un lider cu o percepție distorsionată asupra realității. [...]
Blocada SUA asupra porturilor iraniene riscă să amplifice șocul energetic în Asia , cu efecte în lanț asupra piețelor și securității maritime, în condițiile în care negocierile cu Teheranul rămân blocate pe dosarul nuclear, potrivit Digi24 , care îl citează pe fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu . Diaconescu spune că decizia anunțată de Donald Trump – o blocadă care ar urma să acopere „întreaga coastă iraniană” și care ar permite interceptarea, devierea și capturarea navelor fără autorizație – are consecințe „complicate” încă din primele ore, prin reacții de piață și creșterea insecurității în zonă. În evaluarea sa, Asia ar fi prima regiune „afectată grav” de blocadă și de criza energetică asociată. Un exemplu invocat este India, unde „resursele și rezervele ar mai fi funcționale pentru cam 9 zile”, dacă blocajul de tranzit se menține. În paralel, Diaconescu afirmă că se conturează discuții pentru o coaliție de state europene legată de situația din strâmtoarea Ormuz, care ar urma să fie convocată „la cel mai înalt nivel” spre finalul săptămânii, sub președinția britanicilor și germanilor. De ce contează: presiune pe rutele energetice și pe lanțurile de aprovizionare Fostul ministru atrage atenția că fiecare oră de blocaj produce două efecte simultane: mișcări de piață și escaladare a insecurității regionale. În plus, o implementare „prin folosirea forței” ar putea crea probleme inclusiv pentru navele de transport ale unor state considerate „prietene” ale Iranului, între care menționează China și India, alături de „alte zone din Asia” pe care le descrie drept „dramatic afectate”. Diaconescu mai afirmă că principala destinație a exporturilor energetice ale Iranului este China și indică o dependență a Chinei de „40–50%” pentru resursele care trec prin strâmtoarea Ormuz, nu doar țiței, ci și uree, amoniac și alte materii prime. Concluzia sa este că efectul ar fi unul de „reacție în lanț”. Unde s-au blocat negocierile: uraniul îmbogățit și controlul internațional Întrebat unde s-au blocat negocierile, Diaconescu răspunde: „La arma nucleară”. El spune că delegația americană ar fi cerut Iranului să renunțe la „cele 440 kg” de uraniu îmbogățit la „60%”, pe fondul temerilor că ar putea fi folosit pentru producerea unei arme nucleare. Potrivit lui, aceeași temă ar fi fost element de blocaj și la discuțiile de la Islamabad. În relatarea sa, Iranul nu acceptă nici cedarea materialului, nici oprirea îmbogățirii și nici controlul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică. Diaconescu punctează și evoluția nivelului de îmbogățire: de la „3–5%” în perioada 2015–2016 la „60%” în prezent. „Escaladare pentru a dezescalada”: miza unei diplomații coercitive Diaconescu se declară rezervat privind raportul „cost–beneficii” al presiunii asupra Iranului și descrie situația drept „diplomație coercitivă”, pe care o explică astfel: partea politică și diplomatică negociază, iar „armata stă la ușă”. În această logică, el apreciază că „această escaladare este în ideea de a dezescalada”, în speranța reluării unui dialog politico-diplomatic, în condițiile în care „cea militară” nu ar fi dorită „de nimeni”. În același timp, el menționează că unele state care au împins spre dialog nu ar fi abandonat demersul – indicând Pakistanul, dar „mai ales” Turcia, Egipt și statele din Golf – însă discuțiile de la Islamabad sunt prezentate ca eșuate. [...]
Deprecierea dolarului american are un impact semnificativ asupra economiei globale , iar recentele evoluții subliniază o schimbare în dinamica piețelor financiare internaționale. Potrivit lui Bogdan Cojocaru de la Ziarului Financiar , ieșirile de capital antiamericane au crescut, investitorii internaționali căutând să-și diversifice portofoliile și să reducă expunerea la activele denominate în dolari. Această tendință este alimentată de datoriile mari ale Statelor Unite, incertitudinile legate de politicile președintelui Donald Trump și tensiunile geopolitice. Politicile lui Trump și deprecierea dolarului Președintele Donald Trump a susținut în mod deschis deprecierea dolarului ca un mijloc de a stimula economia americană, considerând că o monedă mai slabă face exporturile americane mai competitive pe piețele internaționale. Cu toate acestea, importurile devin mai scumpe, ceea ce ar putea afecta consumatorii interni. Trump a făcut presiuni asupra Rezervei Federale (Fed) să reducă dobânzile, ceea ce contribuie la slăbirea dolarului. „Este grozav ce se întâmplă cu dolarul, deprecierea nu este ceva de îngrijorat și este bună pentru afaceri”, a declarat Trump, conform sursei citate. Impactul global al deprecierii dolarului Deprecierea dolarului are implicații majore la nivel internațional. Statele emergente, precum cele din grupul BRICS, au început să promoveze dedolarizarea, efectuând tranzacții în monedele lor naționale. În Europa, investitorii se îndreaptă către activele denominate în euro, iar Fondul Monetar Internațional (FMI) se pregătește pentru scenarii neconvenționale, inclusiv o posibilă scădere a încrederii în activele denominate în dolari. Provocările pentru euro și economia europeană Pe de altă parte, un euro prea puternic poate deveni problematic pentru economia europeană. Aprecierea rapidă a monedei unice europene față de dolar poate dezavantaja exportatorii și influența negativ inflația. Banca Centrală Europeană (BCE) a exprimat deja îngrijorări cu privire la această tendință, care ar putea forța instituția să scadă dobânzile pentru a contracara efectele negative. În concluzie, deprecierea dolarului nu doar că afectează economia americană, dar creează și dezechilibre în sistemul financiar global. În timp ce unele economii ar putea beneficia de pe urma unui dolar slab, altele, precum cele din zona euro, trebuie să gestioneze cu atenție provocările unui euro în apreciere. [...]
Cristian Tudor Popescu pune sub semnul întrebării o posibilă „taxă” de 1 miliard de dolari pentru ca România să obțină un loc permanent într-un „Consiliu pentru Pace” inițiat de Donald Trump, potrivit Libertatea. Subiectul apare în contextul unei invitații adresate președintelui României, Nicușor Dan , de a participa la această structură. Conform relatării, CTP susține că invitația ar face parte dintr-o strategie a lui Trump de a diviza Europa, „lovind unele țări și ademenind altele”, pe fondul tensiunilor legate de intenția președintelui american de a anexa Groenlanda, teritoriu care aparține Danemarcei. Libertatea notează că „Consiliul pentru Pace” ar urma să fie condus „pe viață” de Donald Trump și să gestioneze inițial conflictul din Gaza. Statele ar avea mandate de trei ani, cu posibilitatea de a deveni membre permanente dacă achită o taxă de un miliard de dolari. Nicușor Dan nu ar fi răspuns ofertei, însă a declarat că este îngrijorat de direcția în care pot evolua lucrurile după ce Trump a anunțat taxe vamale sporite pentru țările care se opun preluării Groenlandei, în condițiile în care opt aliați europeni s-au opus. „Președintele Dan, folosit la ruperea Europei? Întrucât președintele Dan se declară profund îngrijorat de escaladarea declarațiilor publice între SUA și UE și înțelege, cu siguranță, că invitarea lui în așa-zisul Consiliu pentru Pace alături de V. Orban este o încercare a lui Trump de a rupe Europa, lovind unele țări, ademenind altele, ar trebui să refuze?”, a transmis CTP. În același comentariu, CTP a subliniat și componenta financiară a inițiativei, arătând că, în formula descrisă, hotărârile ar urma să fie luate prin vot, dar validate în final de Trump. „Trump cere un miliard de dolari fiecărei țări care vrea un loc permanent în Consiliul său. El va fi președinte, hotărârile se vor lua prin vot, cu majoritate, dar, finalmente, vor fi aprobate de el”, a adăugat gazetarul. În paralel, articolul descrie escaladarea tensiunilor transatlantice pe tema Groenlandei: Trump ar fi promis suprataxe vamale pentru opt țări europene (Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda și Finlanda), începând cu 10% de la 1 februarie și cu posibilitatea de creștere la 25% de la 1 iunie, sancțiuni care ar urma să rămână în vigoare până la preluarea Groenlandei. În acest cadru, sunt menționate reacții critice ale unor lideri europeni, inclusiv Giorgia Meloni , Keir Starmer și Emmanuel Macron. [...]
Războiul din Ucraina a deschis oportunități economice și de securitate pentru România , potrivit lui Cristian Hostiuc de la Ziarului Financiar. Conflictul a permis consolidarea securității militare prin NATO și a atras investiții majore în infrastructura din nord-estul țării. România, fiind aproape de zona de conflict, ar putea deveni un centru logistic important în reconstrucția Ucrainei. Menținerea lui Viktor Orban la putere în Ungaria este văzută ca un avantaj pentru România. Politicile lui Orban au stagnat economia ungară, permițând României să crească economic și să atragă fonduri europene semnificative. În ultimii 15 ani, PIB-ul României a crescut cu 160%, depășind Ungaria. Un posibil conflict în Iran ar putea aduce beneficii geopolitice pentru România. Baza militară de la Kogălniceanu ar putea deveni un punct strategic pentru operațiunile americane, crescând astfel importanța României în ochii administrației americane. Creșterea datoriei publice a României, care a depășit 1.000 de miliarde de lei, a atras atenția marilor bănci americane. Această situație oferă României o vizibilitate sporită pe piața internațională a împrumuturilor și deschide oportunități pentru investiții majore, în special în sectorul energetic. Evenimentele geopolitice actuale, inclusiv războiul din Ucraina, politica din Ungaria și datoria publică, pot aduce beneficii semnificative României. Este esențial ca România să rămână ancorată în valorile europene și să evite retorica naționalistă care ar putea izola țara de partenerii săi occidentali. Pe scurt, deși anul a fost perceput ca unul de criză, România a reușit să facă progrese economice și de securitate, demonstrând că poate transforma provocările geopolitice în oportunități. Citiți aici editorialul complet. [...]
O eventuală criză politică riscă să scumpească finanțarea României și să blocheze investițiile , într-un moment în care economia dă deja semne de recesiune, potrivit unei opinii semnate de Cristian Hostiuc în Ziarul Financiar . Miza imediată este tensiunea din coaliția de guvernare: PSD a anunțat că pleacă de la guvernare dacă premierul Ilie Bolojan (PNL) nu își dă demisia, iar acesta a transmis că nu va demisiona. Autorul notează că nu este clar cum vor reacționa piețele financiare la această confruntare, dar avertizează că o criză politică „nu duce nicăieri” din perspectiva problemelor economice: nu reduce deficitul bugetar, nu relansează investițiile private și nu îmbunătățește peste noapte creșterea economică. În același timp, textul descrie un tablou economic fragil la început de 2026: producția industrială continuă să scadă, consumul s-a redus semnificativ, iar investițiile private „au luat din nou o pauză”, pe fondul incertitudinilor interne și externe. În piața muncii, autorul indică un nivel redus al anunțurilor de angajare pe eJobs, concomitent cu creșterea numărului de CV-uri și a competiției pe posturi. Pe zona de prețuri și dobânzi, opinia susține că inflația rămâne sub presiune după izbucnirea războiului din Iran și extinderea conflictului în Orientul Mijlociu, ceea ce ar face „minime” șansele de a coborî de la aproape 10% la 3–4% până la final de an, cum erau prognozele. Consecința: dacă inflația nu scade, nici BNR nu ar reduce curând dobânzile la lei. De ce contează pentru finanțarea statului și pentru companii Unghiul central al textului este legătura dintre stabilitatea politică și costul banilor. Autorul subliniază că tensiunile geopolitice au majorat din nou costurile de împrumut, iar România plătește un cost mai mare, peste presiunea deja existentă din cauza deficitelor bugetare ridicate. În acest context, datoria publică ar urma să crească „inevitabil” din cauza deficitelor și a dobânzilor mari, iar datoria externă în valută ar crește pe măsură ce statul se împrumută de pe piețele externe pentru finanțare și refinanțări. În opinia publicată, Ilie Bolojan este descris drept „cel mai credibil personaj” pe piețele financiare, acolo unde se decide finanțarea guvernului. Textul amintește și episodul din alegerile prezidențiale de acum un an, când BNR ar fi cheltuit 8 miliarde de euro în câteva zile pentru a controla creșterea cursului leu/euro, aflat sub presiune. Presiune politică și riscul de populism pe piața de capital Un alt punct invocat este escaladarea retoricii populiste, pe fondul competiției pentru electorat. Autorul dă ca exemplu reacțiile din PSD la propunerea listării la bursă a unor acțiuni din companii de stat ( Hidroelectrica , Romgaz, Nuclearelectrica, Aeroportul Otopeni și CEC Bank), pe care o caracterizează drept o formă de „populism”. În final, opinia avertizează că anul economic și de business 2026 ar putea fi „compromis cu totul” dacă România intră într-o criză politică prelungită și cere președintelui Nicușor Dan să folosească atribuțiile pentru a asigura stabilitatea politică, în condiții geopolitice „extrem de complicate”. [...]
