Știri
Știri din categoria Mărfuri

Potrivit Știrile ProTV, exporturile României au crescut în 2025 cu 4,2%, depășind ritmul importurilor (+2,6%), însă deficitul comercial rămâne ridicat, deși s-a redus cu aproape 700 de milioane de euro față de anul precedent. Această scădere, de aproximativ 2 puncte procentuale, este un semnal pozitiv, dar insuficient pentru echilibrarea balanței comerciale, care continuă să fie o vulnerabilitate economică.
Conform datelor Institutului Național de Statistică, cele mai mari creșteri la export au fost înregistrate la produse de bază: uleiuri și grăsimi (+30%), dar și la materiale brute necomestibile (cu excepția combustibililor), unde avansul a fost de peste 24%. În timp ce importurile din aceste categorii au rămas stabile sau au crescut modest, în alte domenii, precum băuturile, tutunul, produsele chimice sau echipamentele de transport, exporturile și importurile au evoluat aproape în paralel, fără un aport net la balanța comercială.
În acest context, specialiștii propun reevaluarea industriilor cu potențial de creștere, în special a sectorului de prelucrare a lemnului, unde România are acces abundent la materie primă, forță de muncă calificată și capacitate de producție. Profesorul Christian Năsulea atrage atenția că, deși România exportă cantități semnificative de lemn brut, valoarea adăugată local este redusă. „E clar loc să facem mult mai mult”, spune el, subliniind necesitatea dezvoltării unor lanțuri industriale complete – de la exploatare la finisare și export de produse cu grad mare de prelucrare, cum ar fi mobilierul sau elementele din lemn procesat.
„Avem resurse proprii, avem tehnicieni, avem capacitate. Ce ne lipsește este o strategie de industrializare orientată spre export cu valoare adăugată.” – Christian Năsulea
Peste 70% din comerțul României se desfășoară cu parteneri din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că oportunitățile de piață există, însă țara continuă să se bazeze prea mult pe exporturi de materii prime și prea puțin pe produse finite.
În concluzie, pentru ca România să reducă în mod sustenabil deficitul comercial, este esențial să investească în industrii capabile să transforme resursele locale în bunuri cu valoare adăugată mare. Prelucrarea lemnului este una dintre aceste oportunități, dar presupune politici industriale coerente și sprijin pentru dezvoltarea capacităților locale de producție.
Recomandate

Scumpirea motorinei cu 26% în UE după conflictul SUA–Iran ridică direct costurile de transport și logistică , chiar dacă România a avut creșteri mai mici decât media, arată o analiză Euronews , pe baza datelor Comisiei Europene pentru intervalul 23 februarie–20 aprilie 2026. Motorina, principalul canal de transmitere a șocului în economie La nivelul Uniunii Europene, motorina s-a scumpit mai puternic decât benzina: prețul mediu a urcat de la 1,59 euro/litru (aprox. 7,9 lei) la 2,01 euro/litru (aprox. 10,0 lei), adică un avans de 26%. În context economic, motorina are o pondere ridicată în costurile de transport rutier de marfă, ceea ce poate împinge în sus cheltuielile operaționale ale companiilor și, indirect, prețurile unor bunuri. Cele mai mari creșteri la motorină au fost raportate în: Bulgaria: +43% Franța: +36% Estonia: +35% Belgia: +33% În marile economii (Franța, Germania, Italia și Spania), scumpirile au depășit 20%. România este menționată între statele cu evoluții mai reduse, alături de Ungaria și Polonia, cu unele dintre cele mai mici creșteri din UE. Malta a fost singura țară fără majorări la motorină. Benzina a crescut cu 12% în medie, cu diferențe mari între state Pentru benzina Euro-super 95, prețul mediu în UE a urcat de la 1,64 euro/litru (aprox. 8,2 lei) la 1,83 euro/litru (aprox. 9,1 lei), o creștere de 12%. Cele mai puternice scumpiri au fost în Belgia, Cehia și Bulgaria (până la +22%). Dintre marile economii, Franța a avut cea mai mare creștere (+18%), urmată de Germania (+15%). Italia a înregistrat +7%, iar Spania +3%. Malta a rămas singurul stat fără modificări de preț. România este plasată, în acest tablou, în zona creșterilor moderate, sub media UE. De ce prețurile au rămas sus, deși a existat armistițiu Potrivit datelor săptămânale citate, prețurile au început să urce înainte de declanșarea conflictului și au accelerat după atacurile de la finalul lui februarie. Benzina a urcat spre 1,90 euro/litru (aprox. 9,5 lei) la final de martie, iar motorina a depășit temporar 2,10 euro/litru (aprox. 10,4 lei) în aprilie. După armistițiul din 8 aprilie, a urmat o corecție ușoară, însă cotațiile nu au revenit la nivelurile de dinaintea crizei, rămânând semnificativ mai ridicate în UE. Unde sunt acum cele mai mari și cele mai mici prețuri La nivelurile finale, Țările de Jos conduc clasamentul atât la benzină (2,28 euro/litru, aprox. 11,3 lei), cât și la motorină (2,30 euro/litru, aprox. 11,4 lei). Urmează Danemarca, Germania și Franța, toate peste 2 euro/litru. La polul opus, Malta are cele mai mici prețuri din UE, iar Polonia și Bulgaria sunt, de asemenea, în partea inferioară a clasamentului. Context: dependența de carburanți rămâne ridicată Analiza notează că, în 2024, 67% dintre mașinile noi înmatriculate în UE au fost pe benzină, 17% diesel și 14% electrice. Structura menține dependența de carburanți tradiționali și face piața vulnerabilă la șocuri externe, cu efecte care se pot propaga rapid în costurile de transport și distribuție. [...]

Confiscarea a aproape 11 tone de cupru, evaluată la 320.000 de lei, indică o intensificare a controalelor pe lanțul deșeurilor metalice , după ce Garda Națională de Mediu a extins verificările dincolo de Sintești, inclusiv către centre de colectare și operatori economici, potrivit Antena 3 . Acțiunea, desfășurată luni dimineață, de la ora 6:00, a fost realizată împreună cu Poliția Română și Jandarmeria Română. Bilanțul provizoriu include 11 sancțiuni contravenționale, o sesizare penală și indisponibilizarea cantității de cupru menționate, a declarat pentru Agerpres comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu (GNM), Andrei Corlan . Control extins și monitorizare cu dronă Șeful GNM spune că operațiunea a fost pregătită printr-o monitorizare începută la începutul anului și completată de supraveghere cu dronă timp de peste o lună, pentru a urmări „modul de operare” și traseele folosite. În urma acestei monitorizări, autoritățile au aplicat sancțiunile și au întocmit sesizarea penală. „Am reușit să indisponibilizăm, printre altele, aproximativ 11 tone de cupru la o valoare estimată de 320.000 de lei.” Documente de transport suspecte, verificate în mai multe județe Inspectorii au constatat că unii proprietari ai mașinilor folosite la transportul deșeurilor ar fi întocmit documente de expediere „menite să inducă în eroare” autoritățile. Corlan a indicat că au existat cazuri în care s-a încercat justificarea transporturilor ca provenind din alte județe, iar comisarii GNM din județele respective au fost implicați pentru verificări; ca exemplu, a menționat un punct de lucru din Vâlcea, închis de câțiva ani, trecut ca expeditor. Ce urmează GNM a anunțat că la finalul zilei va emite un comunicat cu detalii suplimentare, inclusiv numărul și valoarea sancțiunilor, numărul locațiilor verificate, numărul autovehiculelor indisponibilizate și cantitatea totală de deșeuri confiscată. [...]

Noile estimări USGS indică rezerve de litiu în Apalași care ar putea reduce masiv dependența SUA de importuri , cu un potențial echivalent de înlocuire a importurilor pe 328 de ani, potrivit Focus . Miza este strategică pentru lanțurile de aprovizionare cu baterii și tehnologie, dar perspectiva exploatării deschide și o dispută de mediu. US Geological Survey (USGS) estimează zăcămintele la 2,3 milioane de tone de oxid de litiu , cu concentrarea principală în Carolina de Nord și Carolina de Sud , respectiv în Maine și New Hampshire . În prezent, SUA importă, conform USGS, mai mult de jumătate din litiul utilizat și au o singură mină activă , în Clayton Valley (Nevada), ceea ce amplifică relevanța economică și politică a noilor date. Unde sunt resursele și cât de sigure sunt estimările Distribuția regională este inegală, iar USGS subliniază că estimările au un grad de incertitudine: Apalașii de sud (în special cele două Caroline): aproximativ 1,43 milioane de tone de oxid de litiu. Apalașii de nord (mai ales Maine și New Hampshire): circa 900.000 de tone . Pentru nordul Apalașilor, USGS indică o plajă foarte largă: cu 90% certitudine ar exista cel puțin 90.000 de tone , iar cu 10% probabilitate cantitatea ar putea urca până la 7,4 milioane de tone . Cifrele prezentate sunt valori mediane. De ce contează: securitate economică, dar cu costuri de mediu Potrivit datelor citate, noile estimări oferă Washingtonului un argument pentru reducerea dependenței de China, în condițiile în care litiul este un material-cheie pentru baterii (inclusiv pentru vehicule electrice), electronice, tehnică militară, stocare de energie și aliaje pentru aviație. În același timp, „ Live Science ”, citat de publicație, avertizează că o eventuală exploatare ar putea însemna cariere la suprafață , intervenții în habitate, poluare asociată haldelor și substanțelor chimice, precum și emisii suplimentare de gaze cu efect de seră . Descoperirea devine astfel un exemplu al dilemei tranziției energetice: mai multă securitate a aprovizionării, dar și noi conflicte de mediu. Context global: rezerve concentrate, producție dominată de Australia La nivel mondial, USGS plasează cele mai mari rezerve cunoscute în Chile (9,2 milioane de tone de conținut de litiu) și Australia (8,4 milioane) , urmate de China (4,6 milioane) , apoi Argentina și SUA (câte 4,4 milioane) . La producție minieră, Australia conduce: în 2025 ar fi extras 92.000 de tone , înaintea Chinei (62.000) și Chile (56.000) . Pe lanțul de procesare și comerț, dependențele se schimbă: în 2024, la carbonat de litiu (un produs intermediar important), Chile a fost cel mai mare exportator, iar China cel mai mare importator, conform datelor de comerț ale Băncii Mondiale citate de Focus. La hidroxid de litiu (relevant pentru catodul bateriilor), China a dominat exporturile, cu Coreea de Sud și Japonia printre principalii cumpărători. În practică, impactul economic al „comorii” din Apalași depinde de pasul următor: dacă estimările se confirmă prin explorări suplimentare și dacă proiectele miniere pot trece de costuri, autorizări și opoziția legată de mediu. [...]

Rodiul a trecut de 20.000 de euro pe uncie, iar prețul reflectă o piață cu ofertă rigidă și risc de șocuri. Potrivit Mediafax , metalul – mai rar decât aurul și platina – se tranzacționează la acest nivel în principal din cauza dificultății de extracție și a dependenței de câțiva producători. Rodiul (simbol chimic Rh, număr atomic 45) face parte din grupa metalelor platinei, alături de paladiu, iridiu și platină. Este descris ca fiind strălucitor, alb-argintiu și foarte rezistent la coroziune, informații atribuite de Mediafax publicației as.com. De ce contează: un metal „scump” din motive structurale, nu conjuncturale Explicația centrală pentru prețul ridicat este raritatea, dublată de modul de producție: rodiul nu se extrage direct, ci este recuperat ca subprodus în procesul de rafinare a altor metale, în special a platinei. Asta înseamnă că oferta nu poate fi crescută rapid, chiar dacă prețul urcă, iar procesul este descris ca fiind complex și costisitor. În acest context, Mediafax notează că aurul și platina „rămân mult în urmă” ca nivel de preț, în timp ce rodiul depășește 20.000 de euro pe uncie (în articol, o uncie este echivalată cu 30 de grame). Unde este produs: concentrarea geografică amplifică volatilitatea Producția este puternic concentrată: Africa de Sud și Rusia controlează împreună aproximativ 80% din producția mondială, iar Zimbabwe are, de asemenea, o prezență relevantă. Canada și SUA produc cantități mici, de regulă ca subprodus al nichelului. Mediafax indică drept surse majore trei complexe miniere: Bushveld (Africa de Sud), unde activează inclusiv Anglo American Platinum și Impala Platinum; Norilsk (Rusia), una dintre cele mai mari exploatări de nichel și metale din grupa platinei; Great Dyke (Zimbabwe), o centură minerală bogată în platină, paladiu și rodiu. Cererea: industria auto, principalul consumator Cea mai mare parte a cererii vine din industria auto, unde rodiul este folosit în catalizatoare – dispozitive care reduc emisiile poluante ale vehiculelor, transformând gazele toxice în compuși mai puțin nocivi. Metalul mai este utilizat în bijuterii (ca strat protector pentru aur alb sau argint) și are aplicații în electronică și industria chimică, datorită conductivității ridicate și rezistenței la temperaturi extreme. „Strategic și vulnerabil”: de ce prețul poate rămâne sensibil la șocuri Concluzia articolului este că rodiul este „strategic și vulnerabil” tocmai pentru că producția depinde aproape în totalitate de mineritul de platină, iar concentrarea în câteva țări îl expune la fluctuații de preț. În termeni de piață, combinația „puțini producători, ofertă limitată, cerere constantă” explică de ce rodiul rămâne cel mai scump metal menționat în material. [...]

Aurul a scăzut ușor, dar rămâne prins între temerile de inflație și semnalele din SUA , într-o piață care așteaptă noi indicii atât din evoluțiile geopolitice din Orientul Mijlociu, cât și din politica monetară americană, potrivit Reuters . Marți, aurul spot a coborât cu 0,4%, la 4.548,64 dolari/uncie (aprox. 20.923 lei), după ce în sesiunea anterioară atinsese 4.479,54 dolari/uncie (aprox. 20.605 lei), cel mai redus nivel din 30 martie. Contractele futures pe aur din SUA (livrare iunie) au scăzut cu 0,1%, la 4.551,80 dolari/uncie (aprox. 20.938 lei). Ce mișcă piața: inflația, obligațiunile și așteptările de dobândă Scăderea vine după o mișcare amplă de vânzare: aurul a pierdut 2,4% vineri, cea mai mare scădere zilnică din 26 martie, iar declinul a continuat luni, pe fondul temerilor tot mai mari legate de inflație, care au alimentat o corecție puternică pe piața globală a obligațiunilor. Ulterior, metalul prețios și-a revenit și a închis luni ușor pe plus. În același timp, investitorii așteaptă repere de sentiment mai larg, inclusiv minutele ședinței din aprilie a Comitetului Federal pentru Piața Deschisă (FOMC), care urmează să fie publicate miercuri. Ilya Spivak, șeful analizei macro globale la Tastylive, descrie mișcarea ca o „oscilație” între tranzacțiile bazate pe frica de inflație și o perioadă de „digestie” a volatilității de vineri. Geopolitica și energia: pauza anunțată de Trump și efectul asupra inflației Piața a reacționat și la mesajele de la Washington: Donald Trump a spus luni că a pus pe pauză un atac planificat asupra Iranului, pentru a permite negocieri privind un acord care să încheie războiul SUA–Israel, după ce Iranul a transmis o nouă propunere de pace către SUA. După vânzarea abruptă, obligațiunile s-au stabilizat. Pe partea de energie, petrolul a scăzut cu peste 2%, ceea ce a redus o parte din presiunile inflaționiste. Aurul este văzut, în mod tradițional, ca protecție la inflație, însă dobânzile mai ridicate tind să apese asupra metalului, deoarece nu oferă randament (nu plătește dobândă). Separat, Reuters notează că Kevin Warsh urmează să depună jurământul ca președinte al Rezervei Federale vineri, potrivit unui oficial de la Casa Albă, într-un moment în care banca centrală se confruntă cu o inflație în intensificare, care ar putea îngreuna reducerea dobânzilor dorită de Trump. Alte metale prețioase: scăderi mai accentuate În aceeași sesiune, argintul spot a scăzut cu 2,2%, la 75,98 dolari/uncie (aprox. 349 lei), platina a pierdut 0,5%, la 1.969,60 dolari/uncie (aprox. 9.060 lei), iar paladiul a coborât cu 1,5%, la 1.397,75 dolari/uncie (aprox. 6.430 lei). [...]

Comisia Europeană pregătește o taxă de 50% pentru importurile de oțel care depășesc cotele anuale, din 1 iulie 2026 , într-un nou regim care ar urma să înlocuiască actualele măsuri de salvgardare ce expiră la final de iunie 2026, potrivit Economedia . Miza este una de reglementare cu impact direct în costurile de aprovizionare: importurile peste plafon ar deveni semnificativ mai scumpe, iar accesul la cote va fi mai strict documentat. Comisia vrea să adopte până la 1 iulie un act de implementare care să stabilească, concret, cotele de import pentru fiecare țară. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Paula Pinho, a spus că obiectivul este „continuitatea” după expirarea regimului actual și menținerea „protecției necesare” pentru industria europeană a oțelului. „Propunerea Comisiei în acest sens are ca obiect înlocuirea actualelor măsuri de salvgardare pentru oțel, care expiră în iunie 2026. Ideea este de a asigura continuitate după expirarea acestor măsuri și de a garanta protecția necesară a industriei.” Reguli mai dure: aplicare generală, cu excepții limitate Noile măsuri ar urma să se aplice tuturor partenerilor comerciali ai UE, inclusiv Elveției, a precizat Pinho în briefingul Comisiei (înregistrarea este disponibilă aici ). Doar țările din Spațiul Economic European (SEE) ar urma să fie „parțial exceptate”, pe motiv că piețele lor sunt deja strâns integrate cu piața unică. Comisia argumentează extinderea aplicării prin nevoia de „condiții echitabile de concurență”, inclusiv față de parteneri din acorduri de liber schimb, care – în acest context – ar reprezenta peste 80% din importurile de oțel în UE. „Lucrăm contra cronometru. Obiectivul este ca actul de implementare să fie gata până la 1 iulie, când expiră actualele măsuri de salvgardare pentru oțel. Acesta este în acest moment atât planul A, cât și planul B.” Calendarul: cote anuale, taxă de 50% peste plafon și verificarea originii („melt-and-pour”) Potrivit informațiilor prezentate, noul regim post-salvgardare ar urma să includă cote tarifare anuale și o taxă de 50% pentru importurile care depășesc cotele, începând cu 1 iulie 2026. În paralel, sunt introduse cerințe mai stricte pentru dovedirea originii reale a oțelului prin sistemul „melt-and-pour” (adică locul unde oțelul a fost inițial topit și turnat). Principalele repere din calendarul menționat: 30 iunie 2026 – expiră actualul regim de salvgardare al UE pentru oțel; 1 iulie 2026 – intră în vigoare noul regim, cu cote tarifare anuale și taxă de 50% peste cote; înainte de 1 iulie 2026 – Comisia poate adopta acte de implementare urgente pentru distribuția cotelor pe țări; 1 iulie 2026 – încep consultările privind extinderea posibilă a listei de produse; 31 august 2026 – Comisia trebuie să stabilească regulile privind dovezile în sistemul „melt-and-pour”; 1 octombrie 2026 – importatorii trebuie să prezinte documente verificabile (de exemplu, certificate de testare de la oțelării) pentru a demonstra unde a fost produs și turnat inițial oțelul; 30 iunie 2029 – prima evaluare completă a eficienței noului regulament, inclusiv impactul asupra prețurilor, industriei și consumatorilor. În plan politic, Comisia pentru Comerț Internațional (INTA) din Parlamentul European a adoptat la începutul lunii mai acordul provizoriu privind mecanismul care va înlocui actualele măsuri, potrivit Eurometal, organizație a distribuitorilor și intermediarilor europeni din industria oțelului. Pentru companiile care importă oțel în UE, următoarele săptămâni sunt relevante deoarece actul de implementare care împarte cotele pe țări va determina, practic, cât oțel poate intra la taxare normală și cât ar putea ajunge sub incidența taxei de 50% după 1 iulie 2026. (Context suplimentar despre direcția UE în acest dosar este disponibil într-un material anterior al Economedia, aici .) [...]