Știri
Știri din categoria Inteligență artificială
Serverele pentru inteligență artificială ale Apple funcționează la doar 10% din capacitate, iar o parte din echipamente stau nefolosite în depozite, pe fondul unei cereri sub așteptări pentru funcțiile Apple Intelligence, potrivit 9to5Mac, care citează o investigație The Information. Sistemul Private Cloud Compute, arhitectura prin care compania procesează în cloud solicitările de inteligență artificială prea complexe pentru dispozitivele utilizatorilor, ar rula la aproximativ 10% din capacitatea medie, în timp ce servere deja produse nu sunt utilizate.
Raportul descrie o infrastructură fragmentată, în care echipe diferite operează sisteme separate, fără o centralizare eficientă a resurselor. Consecința: unele componente rămân inactive, în timp ce altele se confruntă cu lipsă de putere de procesare. Departamentul financiar ar fi nemulțumit de costurile infrastructurii duplicate, însă modernizarea completă ar necesita investiții de ordinul miliardelor de dolari, decizie amânată în repetate rânduri în ultimul deceniu.
Surse citate de publicație susțin că actualele servere Private Cloud Compute folosesc procesoare modificate M2 Ultra, considerate insuficiente pentru modele de ultimă generație precum Gemini.
În paralel, Apple poartă discuții avansate cu Google pentru a găzdui următoarea versiune a asistentului Siri în centrele de date ale gigantului american, conform Bloomberg. Noul Siri, cu numele de cod Campos, ar urma să devină un chatbot integrat în iPhone, iPad și Mac odată cu lansarea iOS 27, programată pentru toamna lui 2026.
Totodată, Apple pregătește un nou cadru pentru dezvoltatori, Core AI, care ar urma să înlocuiască actualul Core ML, anunț posibil la conferința WWDC din acest an, potrivit AppleInsider.
Pe termen mediu, compania testează servere bazate pe viitoarele procesoare M5, iar analistul Ming-Chi Kuo estimează că cipuri dedicate pentru inteligență artificială vor intra în producție de masă în a doua jumătate a anului 2026, cu centre de date proprii planificate pentru 2027. Până atunci, diferența dintre ambițiile Apple în domeniul inteligenței artificiale și capacitatea sa tehnică actuală rămâne semnificativă.
Recomandate
Google semnează codul UE de transparență pentru conținut generat de IA , un pas care poate influența direct modul în care companiile vor trebui să eticheteze și să dovedească originea materialelor online în Europa, dar care vine și cu un avertisment privind riscul de „supra-reglementare”, potrivit Google . Aderarea vizează EU AI Act Code of Practice on Transparency of AI-Generated Content (cod de practică asociat Actului european privind inteligența artificială), disponibil la nivelul Comisiei Europene aici . Google spune că demersul se bazează pe semnarea, în 2025, a GPAI Code of Practice (un set de angajamente voluntare pentru IA), menționat într-un material separat al companiei aici . Ce înseamnă operațional: etichetare și „amprentare” digitală a conținutului În centrul abordării Google este accelerarea adoptării standardului industrial C2PA (un standard pentru proveniența conținutului digital) și dezvoltarea de instrumente de transparență, inclusiv SynthID . Compania descrie SynthID drept o tehnologie de „watermarking” (marcare digitală) care ajută utilizatorii să înțeleagă cum a fost creat și editat conținutul. Referințe: C2PA și SynthID . Google afirmă că lucrează și cu laboratoare terțe de IA pentru a susține adoptarea pe scară largă a unor instrumente interoperabile de marcare bazate pe SynthID, enumerând Apple, Eleven Labs, Kakao, NVIDIA și OpenAI. Miza de reglementare: transparență, dar fără „straturi” care se bat cap în cap Deși susține obiectivul de transparență, Google avertizează că adăugarea de complexitate de reglementare , într-un moment în care soluțiile tehnice „încă evoluează”, ar putea intra în contradicție cu obiectivele Europei legate de competitivitate și simplificare și ar putea crea confuzie pentru utilizatori. Compania susține că, dacă mediul online ajunge „inundat” de etichete suprapuse și divulgări legale, oamenilor le va fi mai greu să obțină contextul de care au nevoie pentru a înțelege ce văd. Ce urmează Pe măsură ce codul este implementat, Google spune că va lucra cu autoritățile de reglementare și cu parteneri pentru a construi soluții „practice” care să ofere transparență „reală” și să ajute utilizatorii să ia decizii informate despre conținutul pe care îl consumă online. [...]
Comisia Europeană a deschis licitația pentru până la șapte „gigafabrici” de inteligență artificială, dar finanțarea publică este încă în mare parte neasigurată , ceea ce pune sub semnul întrebării calendarul și capacitatea UE de a recupera rapid decalajul față de SUA și China, potrivit The Next Web . Inițiativa este prezentată ca un efort de circa 30 miliarde euro, construit pe un parteneriat public-privat: aproximativ 10 miliarde euro ar urma să vină de la Bruxelles și statele membre, iar restul de 20 miliarde euro de la investitori privați, pe ideea că banii publici pot „atrage” capitalul necesar proiectelor. Ce se cumpără, concret: putere de calcul la scară mare Fiecare „gigafabrică” ar urma să găzduiască cel puțin 100.000 de cipuri avansate pentru AI, ceea ce ar face-o de circa patru ori mai puternică decât cele mai mari centre de date care operează în prezent în UE. Împreună, cele până la șapte unități ar urma să dubleze (și chiar să depășească) capacitatea de calcul pentru AI a blocului comunitar. Comisia diferențiază aceste proiecte de rețeaua existentă de 19 „fabrici AI” mai mici, atașate supercomputerelor europene: noile amplasamente sunt gândite „cu un ordin de mărime” mai mari, pentru antrenarea modelelor de vârf (frontier models) pe care, în prezent, doar câteva laboratoare din SUA și China și le permit. Miza economică: UE încearcă să reducă dependența de „compute” închiriat Rațiunea proiectului este una competitivă: companiile europene ajung să închirieze putere de calcul (compute) de la furnizori americani de cloud, în timp ce SUA și China investesc masiv în infrastructură. Henna Virkkunen, responsabilă în Comisie pentru „suveranitatea tehnologică”, numește această scară de calcul „o necesitate strategică”. Interesul de piață există: o rundă anterioară de exprimare a interesului a strâns 76 de răspunsuri din partea unor consorții din Europa, iar zece țări – inclusiv Germania, Franța, Italia, Spania și Polonia – s-au poziționat ca potențiale gazde. Franța a semnalat deja că ar putea merge pe cont propriu. Problema-cheie: banii publici sunt, deocamdată, mai mult „intenție” Deși proiectul este prezentat ca având o componentă publică de circa 10 miliarde euro, doar aproximativ 1 miliard euro din partea Bruxelles-ului este efectiv angajat, restul depinzând de următorul buget multianual al UE (Multiannual Financial Framework), care nu este încă agreat. Un oficial de rang înalt a spus explicit că suma este o „cea mai bună estimare” a ceea ce ar putea fi disponibil, nu bani deja alocați: „Nu putem anticipa deciziile privind următorul MFF.” Această incertitudine intră în conflict cu un calendar ambițios: construcția ar trebui să înceapă la începutul lui 2027, iar primele „gigafabrici” să devină operaționale la mijlocul lui 2028. Riscuri operaționale: întârzieri, energie scumpă și dependență de cipuri americane Planul a fost lansat inițial la începutul lui 2025 și „a alunecat” de mai multe ori, ceea ce sugerează prudență în privința termenelor. În plus, există două constrângeri structurale: Lanțul de aprovizionare cu cipuri : cipurile ar urma să vină în principal de la Nvidia, AMD și Qualcomm – companii americane – ceea ce complică mesajul de „independență”. Costul energiei : electricitatea în Europa este de două până la trei ori mai scumpă decât în SUA sau China, iar alimentarea centrelor de date este deja un factor limitativ. Criticii citați de publicație pun sub semnul întrebării modelul, argumentând că închirierea unei capacități „suverane” construită pe hardware străin poate crea doar o aparență de independență și că decalajul real al Europei este la nivel de cipuri și modele, nu de clădiri. Comisia susține, însă, că infrastructura este un început: finanțatorii publici ar urma să primească o cotă proporțională din puterea de calcul pentru cercetare și proiecte publice, iar pariul este că infrastructura va atrage ulterior talent, startup-uri și, în timp, investiții în producția de cipuri. În acest moment, licitația este deschisă, dar „pachetul” de 30 miliarde euro rămâne în bună măsură o ambiție: UE a anunțat ținta, însă a securizat până acum doar o fracțiune din finanțarea publică necesară. [...]
Google extinde generarea de muzică cu IA în Flow Music prin lansarea Lyria 3.5 , un model care aduce utilizatorilor mai mult control asupra rezultatului (inclusiv tempo și durată) și promite îmbunătățiri la nivel de muzicalitate, versuri și voci, potrivit Google Blog . Actualizarea este disponibilă „de astăzi” în Google Flow Music , ceea ce mută accentul de pe simple demonstrații de tehnologie pe utilizare practică, direct într-un produs. Ce se schimbă, concret, în Flow Music Google spune că Lyria 3.5 aduce patru direcții principale de îmbunătățire: Muzicalitate îmbunătățită : modelul ar genera structuri melodice mai bogate și mai complexe, cu un sunet mai natural. Versuri mai bune : calitatea versurilor ar crește, cu o respectare mai bună a instrucțiunilor din prompt (cererea utilizatorului) și cu „conștientizare” mai bună a structurii. Voci îmbunătățite : vocile ar fi mai realiste și mai nuanțate emoțional, cu pronunție mai bună. Control creativ : utilizatorii pot controla mai ușor tempo-ul și durata rezultatelor generate. De ce contează pentru utilizatori și pentru produs Dincolo de promisiunea unei calități mai bune, elementul cu impact operațional este controlul mai fin asupra parametrilor (tempo și durată), care poate reduce numărul de iterații necesare până la un rezultat utilizabil. Google poziționează lansarea ca o extindere a capacității de a crea „piese mai bogate”, direct în Flow Music, unde utilizatorii pot testa modelul imediat. Google nu oferă, în materialul citat, detalii despre disponibilitate pe regiuni, prețuri sau condiții comerciale pentru accesul la Flow Music. [...]
Gemini pentru macOS primește dictare „inteligentă” și opțional acces la contextul de pe ecran , o schimbare care poate reduce timpul de redactare și editare direct în aplicațiile folosite zilnic, potrivit Google Blog . Noua funcție permite utilizatorilor să vorbească „natural” către Gemini prin apăsarea prelungită a tastei Fn, din orice fereastră de pe desktop. În modul implicit, aplicația face transcriere și „curățare” automată a textului dictat: elimină interjecții de tip „ăă”/„îî”, surprinde corecțiile făcute la mijlocul frazei și inserează textul formatat direct la cursor. Ce se schimbă operațional pentru utilizatori Pe lângă dictare, Google introduce o opțiune separată în setări, numită „ Gemini reasoning ”, care extinde funcționalitatea de la transcriere la executarea de sarcini mai complexe, pe baza contextului de pe ecran (adică înțelegerea a ceea ce este evidențiat sau vizibil în lucru). Exemplele oferite de companie includ: Extragere și rezumare de informații din fișiere locale, imagini sau documente evidențiate (de exemplu, rezumarea unor documente într-un e-mail). Compunere și rescriere de text oriunde pe ecran, cu ajustarea tonului și inserarea rezultatului în locul dorit (inclusiv formate de tip rezumat executiv cu „TL;DR”). Generare și editare de imagini prin comenzi vocale, inclusiv iterarea pe un design existent (de exemplu, o variantă „dark mode”). Disponibilitate și distribuție Funcția vocală nouă este în curs de lansare la nivel global pentru toți utilizatorii aplicației Gemini pentru macOS, în limba engleză , iar Google spune că vor urma și alte limbi. Aplicația poate fi descărcată de la https://gemini.google/mac/ . Google menționează și politica sa de confidențialitate, disponibilă la https://policies.google.com/privacy , fără a detalia în acest material condiții suplimentare legate de date pentru această funcție. [...]
Google încearcă să folosească DMCA ca barieră anti-scraping, dar instanța i-a respins cazul pe motiv de „lipsă de calitate procesuală” , iar miza se mută acum pe cât de departe pot merge platformele în a „închide” accesul la date publice de pe web, potrivit Ars Technica . Google a dat în judecată SerpApi în decembrie, invocând Digital Millennium Copyright Act (DMCA) – lege americană folosită frecvent pentru a combate ocolirea măsurilor tehnice de protecție a conținutului. Compania a susținut că SerpApi ar fi eludat tehnologiile anti-scraping ale Google, apoi ar fi vândut conținut extras din rezultatele de căutare printr-un „Google Search API” neautorizat. În argumentația Google, această ocolire ar fi pus în pericol relațiile cu deținători de drepturi, inclusiv cu cei care licențiază conținut ce apare în „ knowledge panels ” (casete informative afișate în unele rezultate). De ce contează decizia: DMCA nu poate fi folosit „prin ricoșeu” pentru rezultate de căutare Instanța a admis devreme cererea SerpApi de respingere a acțiunii (motion to dismiss), iar judecătorul a concluzionat că Google nu are calitate să dea în judecată în baza DMCA, deoarece nu deține conținutul din rezultatele de căutare și nu a arătat că acționează în numele unor deținători de drepturi. Meredith Rose, consilier de politici publice la organizația Public Knowledge, specializată în DMCA, a spus că argumentația Google și Reddit pare o încercare de a „apuca orice instrument disponibil” în fața creșterii accelerate a scraping-ului pentru inteligență artificială din ultimii trei ani. Ea a descris folosirea DMCA în acest context drept „bizară” și în afara scopului inițial al legii, dar nu surprinzătoare, având în vedere eficiența istorică a DMCA ca instrument rapid de blocare și de forțare a discuțiilor despre licențiere. Google nu renunță: 21 de zile pentru a rescrie plângerea Deși a pierdut această rundă, Google a primit 21 de zile pentru a-și modifica plângerea. Compania a recunoscut că rezultatele de căutare nu pot fi protejate prin drepturi de autor, dar a încercat să își ancoreze cazul în ideea că „knowledge panels” pot include conținut protejat, licențiat de la deținători de drepturi. Un purtător de cuvânt al Google, José Castañeda, a declarat că firma intenționează să depună o plângere modificată și că este „mulțumită” că instanța a respins „aproape toate” argumentele SerpApi care contestau calitatea procesuală a Google. Rose avertizează însă că această linie de apărare poate împinge Google într-un colț: dacă susține că acele casete sunt „pline” de material protejat, compania riscă să deschidă discuții despre conținut neacoperit de licențe și, implicit, despre posibile litigii viitoare legate de încălcarea drepturilor sau despre „utilizarea echitabilă” (fair use). Efect de contagiune: cazul Reddit și riscul de „re-îngrădire” a webului Reddit a mers pe o strategie similară, după ce a intentat în octombrie un proces apropiat ca logică, acuzând SerpApi și Perplexity că ar fi extras conținut Reddit care apare în rezultatele Google. Potrivit relatării, nu este clar cum va decide instanța în cazul Reddit, însă Rose consideră că hotărârea din dosarul Google nu este un semn bun pentru Reddit, deoarece acesta nu poate pretinde că este proprietarul sau licențiatul exclusiv al conținutului din rezultatele de căutare. SerpApi spune că lupta este costisitoare, dar o vede ca pe o apărare a „webului deschis” și acuză Google și Reddit că încearcă să folosească DMCA pentru a „zidi” Internetul prin revendicarea retroactivă a controlului asupra unui conținut pe care nu l-au creat și nu îl dețin. În plan operațional, SerpApi afirmă că procesele au creat incertitudine pentru clienți – compania menționează Nvidia, Uber și Adobe – care ar depinde zilnic de acces structurat la date de căutare. În plan mai larg, Rose leagă disputa de ceea ce numește „re-îngrădirea” webului, accelerată după vara lui 2023, când tot mai mulți actori au început să limiteze accesul automatizat, pe fondul creșterii scraping-ului pentru AI. Ea avertizează că efectele nu se opresc la antrenarea modelelor de inteligență artificială, ci pot afecta și cercetarea, arhivarea, jurnalismul sau raportările din sănătate publică, care se bazează pe crawling anonim și scraping la scară mare. Ce urmează: după expirarea termenului de 21 de zile, va deveni mai limpede dacă Google poate formula o plângere suficient de îngustă încât să supraviețuiască în instanță și dacă dosarul Reddit va fi respins pe o logică similară. [...]
Jensen Huang susține că panica privind dispariția masivă a locurilor de muncă din cauza AI este „o prostie totală” și avertizează că riscul real pentru angajați vine din competiția cu cei care folosesc deja aceste instrumente, potrivit The Next Web . Într-un interviu amplu acordat Axios, șeful Nvidia a respins două idei pe care le vede drept exagerări: că inteligența artificială „va pune capăt omenirii” și că va elimina jumătate dintre joburile din SUA. Huang spune că „toate dovezile” indică „exact opusul”, însă argumentul lui nu este că munca nu se schimbă, ci că oamenii confundă „o sarcină” cu „un job”. „Sarcina” se automatizează, „jobul” se redefinește Huang folosește exemplul radiologilor: citirea scanărilor este o sarcină pe care AI o poate face în mare parte, dar jobul ar rămâne legat de reducerea suferinței și ghidarea pacienților. În aceeași logică, el admite că munca din call-center este „foarte probabil” să fie puternic automatizată, însă consideră că judecata și decizia rămân umane. Pentru a-și susține poziția, Huang invocă și câteva cifre (prezentate ca afirmații ale sale în interviu): numărul radiologilor ar fi în creștere cu aproximativ 20%, deoarece AI le permite să vadă mai mulți pacienți; numărul paralegalilor ar fi în creștere cu circa 10%; joburile din manufactură ar fi crescut cu aproximativ 50% în ultimii ani, pe fondul cursei pentru construirea de centre de date. Mesajul său, formulat direct, mută discuția de la „AI îți ia jobul” la competiția între oameni: „AI nu o să ne distrugă toate joburile. Cineva care folosește AI o să-ți ia jobul.” Miza pentru companii: productivitate și presiune pe recalificare Din perspectiva impactului economic și operațional, poziția lui Huang sugerează că firmele care integrează rapid AI pot obține un avantaj de productivitate, iar cele care întârzie riscă să piardă competitivitate. În același timp, angajații sunt împinși spre adaptare: dacă automatizarea „taie” sarcini, valoarea se mută către activități care cer decizie, relaționare și responsabilitate profesională. Țintă către „doomeri” și un avertisment pentru Washington Huang a criticat și narativele apocaliptice promovate, în opinia lui, de lideri din industrie care „petrec prea mult timp teoretizând” scenarii de tip science-fiction, pentru că „îi face să pară inteligenți”. El spune că discuțiile despre singularitate, simulare sau conștiință a mașinilor sunt „inventate” și că, deși e legitim „să avertizezi oamenii”, este „absolut nepotrivit să inventezi lucruri”. În relația cu factorii de decizie, Huang avertizează că politicienii pot „supra-corecta” dacă „cad în plasa acestor narațiuni”. În același registru, el le-ar fi recomandat administrației Trump să discute cu mulți oameni de știință, nu cu „unul sau doi”, și a respins ideea ca guvernul să ia o participație în Nvidia, pe care o consideră „inutilă”. Context: optimismul lui Huang și interesul Nvidia Huang își proiectează o viziune puternic optimistă: se așteaptă la „un trilion” de agenți AI care rulează simultan și spune că „momentul ChatGPT” pentru roboți a sosit deja, cu mașini utile posibil la 3–4 ani distanță. Acceptă că o bulă AI „va veni într-o zi”, dar „nu azi” și probabil nu în următorii cinci ani. The Next Web notează însă și interesul evident al Nvidia: mai mult AI înseamnă cerere mai mare pentru cipurile companiei. În plus, rivali precum Dario Amodei (Anthropic) ar prognoza contrariul în privința efectelor asupra joburilor. În acest cadru, distincția lui Huang între „sarcină” și „job” rămâne, totuși, nucleul argumentului: automatizarea schimbă munca, dar nu o anulează — iar riscul imediat este competiția cu cei care folosesc AI mai bine și mai repede. [...]
