Știri
Știri din categoria Inteligență artificială
Producătorii chinezi de medicamente își accelerează ritmul de tranzacții și dezvoltare, iar miza următoarei etape este dacă inteligența artificială poate scurta semnificativ ciclurile de cercetare și comercializare, potrivit South China Morning Post.
Publicația notează că, pentru industria farmaceutică din China, un trimestru cu „mai multe tranzacții care atrag atenția” nu mai este o excepție, ci tinde să devină noua normalitate — până la punctul în care un astfel de interval ar putea ajunge să fie considerat, în curând, un sezon „lent”. În acest context, întrebarea centrală devine dacă AI poate funcționa ca un „accelerator” operațional pentru companiile de biotehnologie, dincolo de ritmul deja ridicat al acordurilor.
Unghiul principal al materialului este impactul operațional: dacă AI reușește să reducă timpul și costurile asociate dezvoltării de medicamente, companiile chineze ar putea transforma avansul recent în tranzacții într-un avantaj mai greu de replicat, cu efect direct asupra competitivității globale.
În lipsa unor detalii suplimentare în fragmentul disponibil din articol (care nu include exemple concrete de implementare sau rezultate măsurabile), rămâne de urmărit în ce măsură această „trecere într-o treaptă superioară” prin AI se va vedea în termene mai scurte de dezvoltare și în produse ajunse mai repede pe piață.
Recomandate
Jensen Huang susține că „miza” pe piața muncii se mută de la existența AI la accesul la instruire , iar companiile și autoritățile ar trebui să reducă barierele de utilizare pentru a crește productivitatea, potrivit IT之家 , care relatează despre un discurs al CEO-ului Nvidia distribuit pe X de contul oficial al companiei. În intervenția sa, Huang argumentează că, într-un mediu de lucru tot mai automatizat, factorul care „decide” traiectoria profesională nu este tehnologia în sine, ci alegerea individului de a o adopta și folosi. Cu alte cuvinte, avantajul competitiv nu vine din faptul că AI există, ci din capacitatea de a o integra în activitatea curentă. AI ca „multiplicator” și barieră mai mică de intrare Huang respinge ideea că AI este doar un instrument de înlocuire a oamenilor și o descrie ca pe o forță care amplifică abilitățile. El folosește, ca analogie, evoluția de la tâmplărie la proiectare în construcții pentru a ilustra cum progresul tehnologic poate „împuternici” individul. În același registru, CEO-ul Nvidia susține că platformele AI permit utilizatorilor obișnuiți să depășească mai ușor barierele tradiționale de competențe: chiar și fără cunoștințe avansate, pot realiza sarcini complexe de desen și proiectare. De ce contează: presiune pe formare și pe reducerea obstacolelor Un punct central al discursului este că AI ar fi tehnologia cu cea mai rapidă răspândire din istorie, iar ușurința de utilizare ar accelera adoptarea. În acest context, Huang face apel la liderii din industrie și la factorii de decizie publică să colaboreze pentru: eliminarea obstacolelor care îngreunează folosirea tehnologiei; poziționarea AI ca instrument general de învățare; simplificarea accesului la sisteme, pentru a sprijini dezvoltarea profesională și acumularea de cunoștințe. Potrivit lui Huang, dezbaterea de pe piața muncii se mută treptat de la „dacă există instrumentul” la „dacă instruirea este răspândită”, iar reducerea fricii sociale față de noile tehnologii ar fi esențială pentru creșterea productivității. Ce urmează, în viziunea lui Huang În final, Huang afirmă că angajații care stăpânesc instrumentele AI vor deveni reperul în industrii, iar sectoarele economice ar trebui să accelereze adoptarea și să-și ajute oamenii să-și construiască un avantaj competitiv într-o economie tot mai automatizată. [...]
Mesajul CEO-ului Nvidia mută discuția despre joburi de la „înlocuire” la „adaptare” , iar implicația practică este că avantajul competitiv pe piața muncii va depinde tot mai mult de capacitatea angajaților de a folosi instrumente de inteligență artificială, nu de evitarea lor, potrivit IT之家 . Jensen Huang , CEO-ul Nvidia, a spus într-o intervenție la Stanford Graduate School of Business (17 aprilie, ora locală), citată de Wccftech, că inteligența artificială „nu va înlocui oamenii”, ci va deveni o nouă „platformă de lucru” care, pe termen lung, ar urma să creeze mai multe locuri de muncă. El a comparat din nou AI cu o revoluție industrială modernă și a susținut că este o tehnologie pe care „toată lumea ar trebui să o stăpânească”. De ce contează: competența în AI devine un filtru de productivitate În contextul dezbaterii vechi despre efectele AI asupra ocupării, Huang a formulat riscul într-un mod diferit: oamenii ar fi mai probabil „înlocuiți de persoane care știu să folosească AI”, decât de AI în sine. Concluzia sa este că miza se mută pe acces și alfabetizare tehnologică: „cheia este ca toată lumea să stăpânească acest instrument”. Exemple de schimbare a rolurilor, nu doar automatizare Huang a dat un exemplu de reconversie profesională: persoane care lucrau în tâmplărie ar putea folosi AI pentru a trece spre design arhitectural, obținând propuneri de proiect prin introducerea cerințelor, sau către design interior. Ideea centrală este că AI poate ridica nivelul de competențe și poate extinde tipurile de servicii pe care le poate livra un profesionist. El a argumentat și că AI este una dintre tehnologiile cu cea mai rapidă adopție din istorie tocmai pentru că este ușor de folosit, ceea ce permite mai multor oameni să participe. Pe termen lung: „platformă” pentru joburi, dar cu controverse CEO-ul Nvidia a spus că, per ansamblu, se așteaptă ca numărul locurilor de muncă să crească la finalul acestei „revoluții industriale”, similar cu precedentele din istorie. În sprijinul acestei direcții, el a indicat dezvoltarea continuă de aplicații AI de către Nvidia și alte companii, de la tehnologii mai simple la AI generativ și, mai recent, la „agenți AI” (sisteme care pot executa sarcini în numele utilizatorului). În paralel, materialul notează că AI rămâne controversată: exemplul dat este DLSS 5 , o tehnologie care folosește AI pentru îmbunătățirea graficii în jocuri, unde au existat atât susținători, cât și creatori îngrijorați de impactul asupra stilului artistic. Nvidia ar fi răspuns că tehnologia va respecta intenția originală a creatorilor. [...]
Propunerea lui Elon Musk de a compensa pierderile de joburi provocate de inteligența artificială printr-un „venit universal ridicat” plătit de stat ridică riscuri economice și sociale, spun experți care avertizează că mesajul este „periculos și înșelător” , potrivit HotNews , care citează o analiză Business Insider . Musk susține că „venitul universal ridicat”, acordat prin cecuri emise de guvernul federal, ar fi „cea mai bună soluție” pentru șomajul generat de AI. În aceeași logică, el afirmă că AI și robotica vor produce bunuri și servicii într-un ritm care ar depăși creșterea masei monetare, astfel încât „nu va exista inflație”. Pe fondul acestor promisiuni, estimările privind impactul AI asupra pieței muncii din SUA rămân semnificative: Boston Consulting Group indică un posibil declin de 10%–15% al locurilor de muncă în următorii cinci ani, cu până la 25 de milioane de persoane afectate, iar o analiză Goldman Sachs menționează un risc de pierdere a jobului pentru 2,5% dintre lucrătorii americani. Ce presupune „venitul universal ridicat” și de ce e contestat „Venitul universal ridicat” (UHI) este prezentat ca o versiune mai generoasă a venitului universal de bază (UBI): dacă UBI ar acoperi strict cheltuieli esențiale (chirie, hrană), UHI ar urmări un nivel de trai „prosper”. Peter Diamandis argumentează însă că trecerea de la UBI la UHI ar deveni realistă mai ales prin ieftinirea masivă a costurilor vieții (alimente, energie, sănătate, educație), nu prin creșterea nominală a sumelor plătite. El exemplifică ideea cu un cec de 3.000 de dolari pe lună (aprox. 13.500 lei), care ar „însemna prosperitate” dacă aceste costuri ar scădea cu peste jumătate. Inflația și distribuția beneficiilor, puncte sensibile Karl Widerquist, profesor la Universitatea Georgetown și autor pe tema UBI, spune că Musk „are dreptate” în privința potențialului venitului universal, dar greșește dacă reduce discuția la șomaj. În privința inflației, Widerquist consideră că predicția lui Musk „s-ar putea adeveri”, dar avertizează că nu ar trebui construită o politică publică pe această presupunere, invocând faptul că, deși PIB-ul a crescut puternic în ultimele decenii, beneficiile au mers în principal către cei mai bogați, iar sărăcia a rămas. În același timp, experții citați atrag atenția că, chiar dacă AI ar aduce „abundență”, guvernele tot ar avea problema distribuirii eficiente a câștigurilor către populație. Alternativa propusă: recalificare, nu „cec” James Ransom, cercetător la University College London, susține că, dacă un stat își permite un venit universal generos, își poate permite și programe de recalificare și perfecționare profesională. El afirmă că cercetările sale indică o posibilă „creștere neașteptată a productivității” pentru mulți lucrători, însă cheia ar fi pregătirea profesională pentru a beneficia de această schimbare, nu plata unui venit. Ransom mai spune că, pentru cei care își pierd locul de muncă, o recalificare „bine realizată” le păstrează capacitatea de acțiune și stima de sine într-un mod în care venitul de bază nu reușește. Context: „abundența” promisă și realitatea financiară curentă Musk a avansat recent și ideea că economisirea pentru pensie ar putea deveni irelevantă în 10–20 de ani, într-un scenariu în care AI, energia și robotica cresc productivitatea suficient cât să permită un venit universal ridicat pentru toți. Deocamdată, notează materialul, mulți americani trăiesc de la salariu la salariu, după ani de inflație persistentă, dobânzi ridicate și creșteri salariale stagnante, iar sondajele indică dificultăți în accesarea studiilor, a serviciilor medicale de calitate, a unei locuințe sau a unei pensii confortabile. John Nosta, teoretician în inovare și fondator al NostaLab, descrie miza drept „o problemă de coordonare la scara civilizației” — adică nu doar o chestiune tehnologică, ci una de politici publice și distribuție a beneficiilor economice. [...]
Jensen Huang , CEO Nvidia , avertizează că alarmismul despre AI poate lovi direct în competitivitatea tehnologică a SUA , prin frânarea formării de ingineri software și amplificarea unei frici nejustificate în piață, potrivit iThome , care relatează despre apariția sa în podcastul lui Dwarkesh Patel. În intervenție, Huang a respins teza că inteligența artificială ar fi o amenințare de tip „armă nucleară” și a criticat dur „supraîncălzirea” discursului din industrie. El susține că astfel de comparații au efect de sperietoare: cresc ostilitatea și teama publicului față de AI, iar în final pot afecta capacitatea Statelor Unite de a rămâne competitive în tehnologie. Impactul operațional: riscul de a opri formarea de ingineri Miza, în viziunea lui Huang, nu este că AI va „șterge” meseriile din software, ci că societatea ar putea reacționa greșit la anxietatea legată de automatizare. CEO-ul Nvidia a spus că adevărata criză pentru industrie ar apărea dacă, din teama că AI va înlocui oamenii, s-ar reduce investiția în pregătirea viitorilor ingineri software. Piața și percepția investitorilor: frica de „disrupție” fără bază Huang a respins și ideea că AI va elimina toate rolurile de inginerie software, argumentând că panica nu are fundament. iThome notează că mai multe companii de software au fost afectate la bursă pe fondul îngrijorărilor că AI va „răsturna” industria, însă Huang consideră că reacția este exagerată și cere o evaluare rațională a progresului tehnologic, nu decizii luate „din frică”. În ansamblu, mesajul său vizează temperarea narațiunilor extreme: nu doar pentru a corecta percepții despre piața muncii, ci și pentru a evita un efect secundar cu impact economic — subminarea bazei de talente care susține sectorul tehnologic. [...]
„Tokenmaxxing” riscă să umfle costurile fără câștiguri proporționale de productivitate , pe măsură ce tot mai multe echipe de software tratează bugetele mari de „tokeni” (consum de procesare pentru instrumente AI) ca pe un indicator de performanță, potrivit unei analize TechCrunch . Ideea centrală este că măsurarea „inputului” (câți tokeni consumă un dezvoltator sau cât cod generează cu ajutorul AI) poate înlocui greșit măsurarea „outputului” (calitatea și durabilitatea codului livrat). În practică, companiile care urmăresc productivitatea inginerilor observă că volumul de cod acceptat crește, dar și nevoia de a reveni ulterior pentru corecții și rescrieri — ceea ce erodează beneficiul inițial. De ce contează pentru companii: costuri mai mari, valoare incertă TechCrunch descrie apariția unei „insigne de onoare” în rândul dezvoltatorilor din Silicon Valley: bugete „enorme” de tokeni, adică limita de procesare AI pe care o pot consuma. Problema, în logica articolului, este că acest tip de metrică încurajează consumul de resurse, nu eficiența. Datele invocate din zona companiilor de analiză a productivității sugerează un tipar: se scrie mai mult cod, însă o parte disproporționată „nu rămâne” (este modificată sau ștearsă ulterior), ceea ce înseamnă timp suplimentar de revizie și acumulare de datorie tehnică (muncă viitoare generată de soluții rapide sau imperfecte). Ce arată datele: „churn” mai mare și randament care nu scalează În analiza TechCrunch, mai multe platforme de „engineering intelligence” (instrumente care măsoară activitatea și fluxurile de lucru din dezvoltare) raportează creșteri puternice ale așa-numitului „code churn” — diferența dintre liniile de cod adăugate și cele șterse, un indicator al rescrierilor. Pe scurt, exemplele citate în articol includ: Waydev : CEO-ul și fondatorul Alex Circei spune că managerii văd rate de acceptare a codului AI de 80%–90%, dar „churn”-ul din săptămânile următoare ar coborî acceptarea „reală” la 10%–30% din codul generat. Waydev lucrează cu 50 de clienți care au împreună peste 10.000 de ingineri software, potrivit articolului. GitClear: un raport din ianuarie a constatat că utilizatorii frecvenți de AI au avut, în medie, un „code churn” de 9,4 ori mai mare decât cei care nu folosesc AI în mod regulat, depășind de peste două ori câștigurile de productivitate raportate. Faros AI: într-un raport din martie 2026, pe baza a doi ani de date de la clienți, „code churn” ar fi crescut cu 861% în condiții de adopție ridicată a AI. Jellyfish: analizând 7.548 de ingineri în T1 2026, compania a găsit că cei cu cele mai mari bugete de tokeni au produs cele mai multe „pull request”-uri (propuneri de modificări într-un depozit comun de cod), însă îmbunătățirea productivității nu a crescut proporțional: de două ori mai mult „throughput” (volum de livrare) la un cost de 10 ori mai mare în tokeni. Ce se schimbă operațional: mai multă revizie, diferențe între seniori și juniori Articolul notează că, din discuțiile cu dezvoltatori, se conturează o realitate familiară: cresc presiunea pe code review (verificarea codului) și datoria tehnică, chiar dacă instrumentele AI oferă viteză și „libertate” în scrierea inițială. O observație recurentă este diferența între inginerii seniori și cei juniori: juniorii tind să accepte mai mult cod generat de AI și ajung, în consecință, să rescrie mai mult ulterior. Ce urmează: companiile nu dau înapoi, dar își schimbă măsurătorile Deși apar semne că organizațiile încă învață să folosească eficient instrumentele AI, direcția generală rămâne de adopție, nu de retragere. TechCrunch amintește și de interesul comercial din jurul măsurării randamentului: Atlassian a cumpărat anul trecut DX, un startup de „engineering intelligence”, pentru 1 miliard de dolari, pentru a-și ajuta clienții să înțeleagă rentabilitatea investiției în agenți de programare. În acest context, Waydev spune că și-a refăcut platforma în ultimele șase luni pentru a urmări metadatele generate de agenții AI și pentru a oferi managerilor analize despre calitatea și costul codului, nu doar despre volum. „Aceasta este o nouă eră a dezvoltării software și trebuie să te adaptezi, iar ca firmă ești forțat să te adaptezi. Nu e ca și cum ar fi un ciclu care va trece”, a declarat Alex Circei pentru TechCrunch. [...]
Marea Britanie pornește un fond suveran de 500 milioane lire pentru AI, cu investiții și acces la supercomputere legat de drepturi preferențiale potrivit iThome , într-o mișcare care urmărește să accelereze creșterea companiilor locale de inteligență artificială și să le păstreze în țară, pe un model apropiat de capitalul de risc. Fondul, în valoare de 500 milioane lire sterline (aprox. 2,9 miliarde lei), a fost lansat odată cu anunțarea primei investiții. Ministrul britanic pentru tehnologie, Liz Kendall , a susținut că guvernul trebuie să „valorifice oportunitatea” AI și a încercat să reducă temerile legate de impactul asupra locurilor de muncă și asupra securității cibernetice, notează publicația, care citează The Guardian. Cum funcționează intervenția statului: bani, infrastructură și opțiuni de investiție Pe lângă investiții directe, schema include și acces la resurse de calcul: șase companii britanice vor primi drept de utilizare a unei rețele de supercomputere finanțate de guvern pentru dezvoltarea de modele AI. În schimb, statul obține drepturi de investiție preferențiale în unele dintre firmele sprijinite, iar această susținere prin putere de calcul este inclusă în dimensiunea totală a fondului de 500 milioane lire. Fondul suveran de AI este descris ca fiind conceput similar unui fond de venture capital (capital de risc), iar lansarea oficială a avut loc la sediul din Londra al startup-ului de conducere autonomă Wayve . Primele investiții și companiile vizate Guvernul a investit în Callosum, companie cu sediul la Londra care lucrează la creșterea eficienței colaborării dintre diferite tipuri de cipuri, pentru a susține antrenarea și rularea modelelor AI. A mai fost finanțată încă o companie al cărei nume nu a fost făcut public, conform informațiilor citate. Între startup-urile care primesc sprijin (prin acces la infrastructură) se numără: Prima Mente , care dezvoltă „modele de bază biologice” pentru utilizări precum abordarea bolii Alzheimer; Cursive , fondată de foști membri Google DeepMind, axată pe dezvoltarea de agenți AI autonomi; Odyssey , care dezvoltă „modele ale lumii”, adică medii simulate apropiate de realitate în care sistemele AI pot interacționa. De ce contează: păstrarea „campionilor” AI în Marea Britanie Cancelarul britanic al finanțelor, Rachel Reeves, a spus că sprijinirea companiilor locale de AI ar permite Marii Britanii să se asigure că firme competitive internațional „încep, cresc și rămân” în țară. În același timp, Kendall a recunoscut existența îngrijorărilor publice privind riscurile AI și efectele asupra ocupării, dar a reiterat ideea că tehnologia poate crea și locuri de muncă, chiar dacă unele roluri vor dispărea pe fondul automatizării. Callosum a argumentat, printr-unul dintre cofondatori, că avantajul Marii Britanii vine din baza de talente din universități și din ecosistemul de laboratoare private, inclusiv DeepMind, elemente care ar face piața locală atractivă pentru dezvoltarea companiilor din domeniu. [...]
