Știri
Știri din categoria Externe
Sprijinul public al lui Trump pentru Pașinian ridică miza geopolitică a alegerilor din Armenia, într-un moment în care Erevanul încearcă să-și consolideze pivotarea spre Occident și să se distanțeze de Rusia, potrivit Agerpres.
Donald Trump a transmis, într-un mesaj pe rețeaua sa Truth Social, că premierul Nikol Pașinian beneficiază de sprijinul său „complet și total” înaintea alegerilor legislative din 7 iunie, descrise ca un test pentru actualul guvern de la Erevan. Anunțul vine la o zi după vizita în Armenia a șefului diplomației americane.
În timpul vizitei la Erevan, secretarul de stat Marco Rubio a reînnoit sprijinul SUA pentru un proiect de coridor rutier și feroviar care traversează Armenia și leagă anumite regiuni ale Azerbaidjanului, stat rival. Proiectul este numit în onoarea actualului președinte american.
Trump a susținut că, în curând, SUA și Armenia vor lansa împreună „Ruta Trump pentru pace și prosperitate internațională”, despre care afirmă că „va transforma Caucazul de Sud” și „va ajuta companiile energetice americane” să obțină acces „din Asia Centrală până în Statele Unite”.
Guvernul condus de Pașinian reproșează Rusiei că nu a ajutat Armenia în fața trupelor de la Baku în timpul războiului scurt din 2023, care a permis Azerbaidjanului să recucerească întreaga regiune Karabah, disputată de decenii. În acest context, Pașinian a înghețat participarea Armeniei la o alianță regională condusă de Moscova și a căutat să întărească legăturile cu Bruxellesul și Washingtonul, evocând inclusiv o posibilă aderare la UE.
Principalul adversar al lui Pașinian la scrutinul din 7 iunie este omul de afaceri ruso-armean Samvel Karapetian, care a avertizat împotriva unei „goane imprudente” spre Occident. Partidul premierului este creditat pe primul loc în sondaje, însă, potrivit informațiilor citate, nu domină un sistem politic descris ca fiind foarte fragmentat.
În pofida tensiunilor politice, Rusia rămâne principalul partener comercial al Armeniei, iar țara depinde de Moscova pentru aprovizionarea cu armament și energie, ceea ce limitează spațiul de manevră al Erevanului indiferent de rezultatul alegerilor.
Recomandate
Donald Trump ridică miza în negocierile cu Iranul și condiționează orice acord de concesii fără ridicarea sancțiunilor , semnal care poate prelungi tensiunile din regiune și menține riscurile pentru fluxurile comerciale prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Într-o ședință de cabinet, Trump a spus că nu se grăbește să încheie un acord și a respins ideea că ar fi constrâns de costul politic intern al conflictului, afirmând că „nu-i pasă de alegerile de la jumătatea mandatului” din noiembrie, când miza este controlul asupra Congresului. El a susținut că Iranul ar încerca să tragă de timp în speranța unei slăbiri politice a sa, dar că această strategie „nu va da roade”. Președintele american a afirmat că SUA ar putea ajunge „în curând” la un acord pentru a pune capăt conflictului, însă a avertizat că administrația nu este încă mulțumită de termeni și că este dispusă să reia luptele dacă nu obține condițiile dorite. Sancțiunile rămân, chiar și cu predarea uraniului Trump a mai declarat, într-un interviu telefonic pentru PBS News , că Iranul nu va beneficia de ridicarea sancțiunilor dacă renunță la stocul de uraniu puternic îmbogățit, respingând explicit această posibilitate. Dispută pe „memorandumul” apărut în presa iraniană Casa Albă a respins informațiile apărute în presa de stat iraniană despre un proiect de memorandum de înțelegere, pe care l-a calificat drept „complet fabricat”. Potrivit materialului, presa iraniană a susținut că documentul ar cere retragerea forțelor americane din vecinătatea Iranului și ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene. În același context, oficiali americani au declarat că Trump ar fi dispus să ridice blocada dacă Iranul permite navelor comerciale să tranziteze Strâmtoarea Ormuz. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a spus că președintele va accepta doar un acord care „trebuie să garanteze că Iranul nu va putea avea niciodată o armă nucleară”. De ce contează Mesajul că Washingtonul nu leagă concesiile nucleare de relaxarea sancțiunilor și că rămâne deschis la reluarea luptelor indică o negociere mai dură, cu potențial de prelungire a incertitudinii în jurul securității maritime și a tranzitului comercial printr-un punct critic precum Strâmtoarea Ormuz. În lipsa unor termeni agreați, riscul de escaladare rămâne, iar un calendar clar pentru un acord nu este conturat în informațiile prezentate. [...]
Italia își recalibrează relația cu SUA și Israel , iar schimbarea de ton poate complica atât poziționarea Romei în UE, cât și discuțiile despre eventuale sancțiuni cu efecte economice directe, potrivit Digi24 . Semnalele au devenit mai vizibile după ce premierul Giorgia Meloni a criticat atacurile lui Donald Trump la adresa Papei Leon al XIV-lea, pe care le-a numit „inacceptabile”, și după ce a ignorat apelul liderului american privind o intervenție militară împotriva Iranului pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. În paralel, Roma și-a înăsprit discursul față de Israel, pe fondul tensiunilor cu guvernul condus de Benjamin Netanyahu. Ce a declanșat tensiunile cu Washingtonul Discuțiile despre o posibilă schimbare de direcție în politica externă a Italiei au fost relansate în contextul unor fricțiuni recente cu Donald Trump, considerat apropiat ideologic de Meloni. În material este menționat explicit episodul în care Meloni a reacționat public la atacurile lui Trump la adresa Papei, precum și refuzul de a urma linia cerută de acesta în dosarul Iran–Strâmtoarea Ormuz. Miza economică a unui conflict diplomatic cu Israelul: sancțiunile Pe relația cu Israelul, tensiunile au fost alimentate de solicitarea unor sancțiuni europene împotriva ministrului israelian al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir , după apariția unui videoclip în care acesta ironiza activiști încătușați ai Flotilei Global Sumud. În Italia, tema sancțiunilor a generat și o dezbatere internă legată de efectele economice. Senatorul Claudio Borghi (Liga) a criticat ideea unor sancțiuni economice împotriva Israelului, invocând riscul ca măsura să lovească inclusiv în Italia, în condițiile în care țara are excedent comercial în relația bilaterală. „Sancţiunile economice tind să se întoarcă împotriva celor care le impun. Problema este că Italia are excedent comercial în relaţia cu Israelul, ceea ce înseamnă că, practic, ne-am sancţiona singuri.” Presiune politică internă asupra lui Meloni Pe fondul acestor episoade, opoziția a folosit momentul pentru a contesta strategia premierului. Deputatul Arturo Scotto (Partidul Democrat) a susținut, într-o dezbatere la Roma, că apropierea de Trump a vulnerabilizat-o politic pe Meloni. „Când te comporţi ca un chelner, şeful ajunge să te trateze ca pe un chelner. Exact asta i s-a întâmplat Giorgiei Meloni. Când a încercat să se distanţeze puţin de Donald Trump, acesta i-a reamintit cine este şeful.” În forma prezentată, materialul indică o repoziționare în discurs și în gesturi politice, fără a detalia măsuri concrete deja adoptate de Italia; rămâne de văzut dacă schimbarea de ton se va traduce în decizii la nivel european, în special pe tema sancțiunilor și a relației UE–Israel. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre strâmtoarea Ormuz riscă să tensioneze relațiile cu un aliat-cheie și să amplifice incertitudinea pe una dintre cele mai sensibile rute energetice globale , după ce președintele SUA a amenințat că va „pulveriza” Omanul , într-o intervenție în care pare să fi confundat sultanatul cu Iranul, potrivit Agerpres . Trump a făcut afirmația în timpul unei ședințe de guvern la Casa Albă, transmisă la televiziune, când a fost întrebat despre un eventual control viitor al strâmtorii strategice Ormuz de către Oman și Iran — scenariu pe care l-a respins. „Omanul se va comporta ca ceilalți, altfel va trebui să îi pulverizăm”, a spus el. În aceeași intervenție, Trump a promis că strâmtoarea Ormuz va rămâne „deschisă pentru toată lumea”, insistând că este vorba despre „ape internaționale” și că SUA o vor supraveghea, dar „nimeni nu o va controla”. Tot în cadrul ședinței, președintele american a amestecat din nou referințe la Iran și Venezuela, afirmând că economia SUA rămâne înfloritoare „în ciuda conflictului cu Venezuela, care nu mai are Marină, care nu mai are aviație militară” — o descriere pe care, de regulă, o folosește pentru Iran, notează AFP, citată de Agerpres. AFP amintește că nu este prima dată când Trump confundă numele unor țări, dând ca exemple Albania în loc de Armenia sau Islanda în loc de Groenlanda. [...]
Uniunea Europeană își recalibrează relația cu China sub presiunea riscului de taxe americane și a dependențelor industriale , într-un context în care Bruxelles-ul încearcă să evite atât represalii comerciale de la Beijing, cât și o deteriorare suplimentară a relației transatlantice, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe evaluarea politologului Sergiu Mișcoiu. UE se află, în această lectură, într-o zonă „nici complet aliat, nici total inamic” față de China: sancționează Beijingul pentru sprijinul „mascat” acordat Rusiei și pentru presiunea pusă pe piețele europene prin mașini electrice ieftine, dar mizează simultan pe menținerea fluxurilor comerciale, de teamă că o escaladare ar putea bloca industrii europene. De ce contează: comerțul și lanțurile de aprovizionare devin instrumente geopolitice Punctul sensibil este unul economic și operațional: UE încearcă să-și „calculeze fiecare mișcare” între retorica protecționistă și nevoia de materii prime din Asia, în timp ce Washingtonul, pe fondul unei linii mai dure asociate lui Donald Trump, este descris ca sursă de presiune prin critici și amenințări cu taxe ridicate. În același timp, administrația Trump ar fi împins europenii spre un front comun împotriva Chinei, inclusiv pentru a limita dependența de metalele rare chinezești — o categorie de resurse cu rol critic în industrii precum tehnologia și tranziția energetică. Beijingul, curtat de lideri europeni, dar cu rezerve la Bruxelles Analiza notează că mai mulți lideri europeni au vizitat recent Beijingul și au arătat disponibilitate pentru întărirea relațiilor: Emmanuel Macron , Friedrich Merz și Pedro Sánchez. Mișcoiu leagă această apropiere de răcirea relațiilor cu SUA și de căutarea unor „afaceri cât mai bune” cu China, într-un moment în care europenii se simt tot mai puțin acoperiți de garanțiile tradiționale. „SUA amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune Sergiu Mișcoiu. UE „mai aproape de China” decât de SUA? Expertul vede șanse reduse Deși unii analiști iau în calcul scenariul unei Europe mai apropiate de China decât de Statele Unite, Mișcoiu spune că nu îi acordă prea multe șanse. În schimb, el anticipează continuarea tensiunilor transatlantice și „anumite câștiguri” pentru Beijing, pe fondul unei Europe care încearcă să se emancipeze strategic. În această cheie, sunt menționate și acordurile de liber schimb pe care UE le negociază în afara spațiului transatlantic (precum cele cu Mercosur și India), care ar putea produce, „de facto”, o apropiere mai mare de China, pe măsură ce UE se afirmă ca actor geopolitic mai autonom. Contextul de securitate: Taiwan ul și calculul concesiilor Textul introduce și dimensiunea Asia-Pacific, prin Taiwan. Mișcoiu susține că SUA nu își permit să abandoneze Taiwanul, iar China ar încerca o „absorbție de facto” mai degrabă decât o invazie militară, pentru a evita un conflict direct. În acest cadru, expertul afirmă că Beijingul ar putea oferi concesii Washingtonului, inclusiv pe zona mineralelor și a pământurilor rare. Materialul este trunchiat în extrasul furnizat, astfel că nu reiese concluzia completă a autorului despre limitele decizionale ale lui Donald Trump și despre pașii următori probabili; însă direcția generală indicată este că UE va continua să navigheze între presiunea americană și riscurile economice ale unei rupturi cu China. [...]
O eventuală relaxare a interdicției UE pentru noi foraje în Arctica ar putea obliga companiile la contracte de gaze pe 20–25 de ani , prelungind dependența de combustibili fosili și crescând expunerea infrastructurii energetice la riscuri de securitate, potrivit unei scrisori deschise citate de Antena 3 . O coaliție nordică formată din instituții financiare, sindicate și specialiști în climă cere Comisiei Europene să mențină interdicția susținută de UE din 2021 privind noile foraje de petrol și gaze în Arctica, în contextul în care Bruxellesul își revizuiește politica pentru regiune. Demersul este prezentat ca o combinație de argumente economice, de mediu și de securitate. Miza de reglementare: revizuirea strategiei UE pentru Arctica UE a susținut din 2021 o interdicție globală pentru noi foraje în Arctica, invocând motive de mediu. Acum, strategia regională este în curs de actualizare, iar semnatarii scrisorii avertizează că blocul ar putea să-și „atenueze” poziția și să renunțe la opoziția față de astfel de proiecte. Scrisoarea a fost adresată către cinci comisari europeni și este susținută de 127 de semnatari, majoritatea din emisfera nordică. Printre numele menționate se află Robert Habeck (fost vicecancelar german și ministru federal pentru afaceri economice și protecție climatică) și Connie Hedegaard (fost ministru danez pentru climă și energie). Argumentul economic: proiecte lente și contracte care „blochează” consumul de gaze Coaliția contestă ideea că forajele arctice ar fi un „scut” rapid împotriva volatilității energetice din Europa. Potrivit scrisorii, proiectele de pe platoul continental norvegian ar avea nevoie de aproximativ 13 ani pentru dezvoltare, ceea ce ar împinge intrarea la producție completă a unor noi zăcăminte aprobate acum spre jurul anului 2040. În plus, semnatarii invocă evaluări independente de piață ale Rystad Energy, potrivit cărora resursele extractibile economic din Marea Barents ar fi cu 78% mai mici decât previziunile oficiale ale guvernului norvegian. Pentru gaze naturale lichefiate (GNL), scrisoarea susține că o nouă producție comercială ar cere acorduri de achiziție pe 20–25 de ani, deoarece capacitatea existentă ar fi utilizată „pe deplin” timp de decenii. În această logică, UE ar risca să rămână ancorată în combustibili fosili dincolo de ținta de neutralitate climatică (net zero) pentru 2050. Argumentul de securitate: infrastructura, mai expusă la sabotaj Pe lângă mediu, coaliția pune accent pe riscurile de securitate în Marea Barents, pe fondul apropierii de teritoriul rusesc și de Ruta Mării Nordului. În scrisoare se arată că, dacă petrolul și gazele din partea norvegiană a Arcticii ar deveni „cruciale” pentru securitatea energetică a Europei, infrastructura ar deveni mai atractivă ca țintă pentru sabotaj și ar crește vulnerabilitatea UE la astfel de atacuri. Ce propun semnatarii și ce spune Comisia În locul extinderii forajelor, coaliția cere accelerarea măsurilor interne: electrificare, eficiență a rețelei și implementare rapidă a energiei regenerabile. „Credem că cea mai eficientă modalitate de a continua consolidarea securității energetice pe termen lung a UE este de a intensifica electrificarea UE și măsurile interne privind energia regenerabilă și eficiența energetică, nu de a adânci dependența de combustibilii fosili importați.” Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat, potrivit articolului, că executivul UE actualizează strategia pentru Arctica din 2021 pentru a ține cont de evoluțiile din regiune, inclusiv pe fondul creșterii prețurilor la energie și al inflației. Materialul menționează și tensiuni geopolitice legate de Iran și Groenlanda, ca elemente de context invocate în declarație. [...]
Cele mai mari economii din UE încearcă să preia inițiativa pe regulile fiscale și financiare , printr-un „club” informal numit E6, ceea ce riscă să adâncească faliile dintre statele mari și cele mici în momentul în care Bruxelles-ul caută o agendă comună de competitivitate. Informațiile apar în Antena 3 , care citează Politico. Miniștrii de Finanțe din Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania urmează să se întâlnească săptămâna aceasta la Berlin, cu obiectivul de a ajunge la un compromis politic care să permită transformarea UE într-un „pol investițional” mai puternic și într-un rival mai credibil pentru piața financiară americană, potrivit materialului. De ce contează: risc de fragmentare în deciziile economice ale UE Inițiativa este criticată public de Cipru, prin ministrul de Finanțe Makis Keravnos, care avertizează că o structură separată ar submina unitatea UE și ar încuraja exact tipul de fragmentare pe care blocul comunitar încearcă să o reducă. „Nu cred că o nouă structură separată e ceva fezabil, deoarece ar intra în conflict cu ideea - împărtășită de toate țările membre ale UE - că exact acest tip de fragmentări trebuie să înceteze.” Cipru, alături de alte state mai mici, și-a exprimat scepticismul față de un grup perceput drept „exclusivist”, pe fondul temerii că țările E6 își vor impune punctele de vedere. Keravnos a insistat că, deși sunt necesare unificări precum cele ale sistemelor bancare și ale piețelor de capital, „disciplina fiscală trebuie menținută”, conform aceleiași surse. Context: flexibilitate bugetară cerută de Italia, pe fondul scumpirii energiei Cu o săptămână înainte, premierul Italiei, Giorgia Meloni , i-a cerut într-o scrisoare Ursulei von der Leyen mai multă flexibilitate bugetară în UE, pentru a gestiona creșterea prețurilor la energie, pe care Antena 3 o leagă de războiul din Iran. „Europa cu două viteze”, acceptată ca soluție de avarie Ursula von der Leyen a sugerat că statele care vor să avanseze pe teme economice ar putea continua în grupuri mai mici dacă nu se poate obține unanimitate înaintea unui summit dedicat consolidării economiei europene. În același timp, ea a spus că obiectivul rămâne o agendă economică „ambițioasă” acceptată de toate cele 27 de state membre. Irlanda a tras deja un semnal de alarmă: ministrul irlandez de Finanțe, Simon Harris, a spus că preferă o structură europeană bazată pe teme comune, nu pe mărimea economiilor. Potrivit Politico, E6 ar fi fost creat pentru a accelera planurile de a concura cu Wall Street, dar ridică probleme pentru țări precum Irlanda, care depind de piețele financiare. Ce urmează: euro digital și reguli pentru piețele financiare, pe aceeași agendă În paralel, UE analizează emiterea unui euro digital — o monedă digitală a Băncii Centrale Europene, descrisă ca echivalent electronic al numerarului — și continuă discuțiile despre reglementarea piețelor financiare, subiecte care apar și pe agenda E6. Consiliul UE a anunțat la finalul anului trecut poziția sa de negociere pentru două regulamente privind cadrul juridic al unui posibil euro digital și un regulament separat pentru protejarea rolului numerarului, prin asigurarea acceptării și disponibilității sale pe scară largă. Potrivit Consiliului UE, euro digital ar urma să completeze numerarul și să fie disponibil publicului și companiilor pentru plăți „oricând și oriunde” în zona euro. [...]
