Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump își împinge echipa să pregătească o întâlnire cu Kim Jong Un în această toamnă, un semnal că Washingtonul ar putea încerca să redeschidă canalul de negociere directă cu Phenianul într-un moment în care SUA își calibrează și postura militară în regiune, potrivit Agerpres.
Informația a fost relatată de The Wall Street Journal, citat de Anadolu și Reuters, care notează că Trump ar fi discutat în privat despre o întâlnire personală cu liderul nord-coreean în timpul următoarei sale vizite în Asia. Aceasta „ar putea avea loc în noiembrie”, când liderii mondiali se reunesc pentru summitul Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC) de la Shenzhen, în China.
Deocamdată, „nu există nicio planificare oficială” pentru o întâlnire Trump–Kim, conform articolului citat. Totuși, interesul lui Trump pentru un nou summit indică o revenire la strategia de dialog direct, după cele trei întâlniri pe care cei doi le-au avut în primul mandat al lui Trump.
Un oficial al Casei Albe a spus că Trump și Kim se vor întâlni „la un moment potrivit”. Misiunea Coreei de Nord la ONU nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu.
Contextul imediat este relevant: declarațiile vin după ce Trump a cerut Pentagonului să „reducă substanțial” exercițiile militare comune planificate cu Coreea de Sud, invocând costurile și relația sa cu liderul nord-coreean.
Trump a susținut, de asemenea, că Kim a răspuns solicitării sale de a avea o discuție și a respins sugestia că Phenianul nu ar fi reacționat.
„Kim Jong Un m-a tratat întotdeauna cu mare respect și ne-am întâlnit în numeroase ocazii, de fapt, două ocazii principale, am vorbit și am petrecut timp împreună. Îl înțeleg. El mă înțelege”, a spus el.
În lipsa unei confirmări oficiale privind o agendă și un format, rămâne neclar dacă demersul se va concretiza într-o întâlnire propriu-zisă sau va rămâne la nivel de semnal politic.
Recomandate
Mesajul lui Trump că Strâmtoarea Ormuz este „deschisă” nu schimbă încă riscul pentru fluxurile de petrol , în condițiile în care traficul maritim rămâne redus, iar SUA și Iranul se contrazic public pe tema navigației și a negocierilor, potrivit HotNews . Președintele american Donald Trump a transmis marți că „nu sunt discuții sau conversații în desfășurare sau programate” cu Iranul și a susținut că Strâmtoarea Ormuz este „deschisă și operațională”, în timp ce „blocada navală rămâne deplin în vigoare”. În același mesaj publicat pe Truth Social , Trump a afirmat că „toate minele marine au fost înlăturate sau detonate”. De ce contează: Ormuz rămâne un punct de presiune pentru piața petrolului Dincolo de declarațiile politice, datele de trafic maritim indică faptul că doar un număr redus de nave încearcă să tranziteze în prezent Strâmtoarea Ormuz. Este o arteră strategică: înainte de războiul din acest an, prin zonă trecea de regulă o cincime din petrolul livrat la nivel mondial. În plus, luni dimineața, după expirarea acordului semnat în iunie între SUA și Iran, o navă a fost lovită de un „proiectil necunoscut” în strâmtoare, un episod care amplifică percepția de risc operațional pentru transportatori și asigurători. Poziția Iranului: condiții pentru redeschidere și reluarea angajamentelor Mai devreme în aceeași zi, negociatorul-șef iranian Mohammad Baqer Qalibaf declarase că Strâmtoarea Ormuz va rămâne închisă până când SUA vor respecta condițiile acordului interimar de încetare a focului semnat în iunie, acord care a expirat luni. Condițiile invocate de Teheran includ, potrivit aceleiași surse: ridicarea blocadei SUA asupra porturilor iraniene; ridicarea sancțiunilor petroliere; eliberarea activelor iraniene înghețate în străinătate; încetarea amenințărilor și a operațiunilor militare „pe toate fronturile”. Context: acordul interimar a expirat, iar escaladarea a reluat blocada Acordul interimar SUA–Iran semnat pe 17 iunie permisese redeschiderea Strâmtorii Ormuz și relaxarea sancțiunilor, urmând să fie continuat cu negocieri suplimentare timp de 60 de zile pentru un acord final, inclusiv pe dosarul nuclear și sancțiuni. Negocierile „nu au dus însă la niciun rezultat”. Pe 8 iulie, după ce a acuzat Iranul de noi atacuri asupra navelor din strâmtoare, Trump a ordonat reluarea atacurilor aeriene asupra Iranului, după trei luni de pauză determinate de un armistițiu care suspendase campania militară americano-israeliană lansată pe 28 februarie. Tot atunci, Trump a spus că nu mai consideră valabil acordul din iunie și a ordonat reimpunerea blocadei navale asupra porturilor Iranului, iar Iranul a răspuns cu lovituri asupra bazelor americane din țări aliate SUA și prin blocarea din nou a navigației în Strâmtoarea Ormuz. [...]
Turcia încearcă să deblocheze reluarea negocierilor SUA–Iran, pe fondul riscului de escaladare militară , după o discuție telefonică între președintele turc Recep Tayyip Erdogan și fostul președinte american Donald Trump, potrivit Economica . Erdogan a insistat asupra „utilizării la maximum a diplomației” și și-a exprimat speranța că negocierile cu Iranul se vor relua „în curând”, conform unui comunicat al biroului său de comunicare publicat pe X. În același mesaj, Ankara afirmă că va sprijini eforturile de promovare a păcii. Contextul imediat este expirarea, luni, a unui acord-cadru încheiat între Iran și Statele Unite la mijlocul lunii iunie. Documentul urmărea să pregătească un armistițiu, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și o soluție de pace pe termen lung, însă până acum nu s-au înregistrat „progrese diplomatice semnificative”, iar relansarea negocierilor rămâne blocată. De ce contează: presiune pe rutele energetice și pe securitatea regională Discuția Erdogan–Trump are loc după ce un înalt oficial iranian a declarat luni pentru Reuters că Iranul va adopta o postură militară „complet ofensivă”, pe fondul stagnării eforturilor de negociere a unui sfârșit permanent al războiului. În același timp, Washingtonul ar fi exclus prelungirea unui acord temporar de încetare a focului, potrivit aceleiași relatări. Pentru Turcia, miza este directă: țara se învecinează cu Iranul și are a doua cea mai mare armată din NATO, iar Ankara a cerut în repetate rânduri încetarea războiului. În paralel, Turcia a menținut contacte strânse cu Statele Unite, Iranul și mediatori precum Pakistanul și Qatarul și a acționat ca intermediar între părți. [...]
Franța spune că programul portavionului „France Libre” nu este afectat de revenirea SUA la catapulte cu abur , iar Parisul mizează în continuare pe catapultele electromagnetice, fără să vadă riscuri tehnice sau industriale pentru producție și mentenanță pe termen lung, potrivit Antena 3 . Miza este una operațională și de lanț de aprovizionare: dacă SUA ar schimba direcția, ar putea apărea întrebări despre cât de sustenabil rămâne, în decenii, suportul pentru tehnologia electromagnetică. Ministerul Apărării de la Paris a transmis agenției AFP că decizia președintelui american de a reveni la catapulte cu abur pentru portavioanele SUA „nu afectează” portavionul francez construit în Statele Unite. Autoritățile franceze au adăugat că nu a fost identificat „niciun risc tehnic sau industrial” pentru producția și mentenanța, în următoarele decenii, a catapultelor electromagnetice. De ce contează: mentenanța pe zeci de ani depinde de comenzi și de industrie AFP notează că, pentru a întreține un produs timp de decenii – durata normală de viață a unui portavion – un producător are nevoie de suficiente comenzi pentru a menține rentabilă „filiera” (lanțul industrial) necesară întreținerii. În acest context, poziția Franței urmărește să reducă riscul ca o eventuală schimbare de politică în SUA să slăbească ecosistemul industrial din jurul catapultelor electromagnetice. Ce a decis Trump și ce se întâmplă în programul american Donald Trump a ordonat ca pe „Doris Miller”, al patrulea portavion american din clasa Ford, aflat în construcție, să fie instalate catapulte cu abur, folosite înainte de implementarea sistemului electromagnetic EMALS (Electromagnetic Aircraft Launch System – sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor). Trump a susținut că pentru EMALS „s-au cheltuit miliarde de dolari” și că „nu sunt bune”. Potrivit Reuters, USS „Gerald Ford ”, primul portavion din clasa Ford, realizase până în martie peste 36.000 de lansări cu EMALS, produs de compania General Atomics. Opoziție în Marina SUA și avertismente privind costurile Wall Street Journal scrie că oficiali de rang înalt ai Marinei americane și reprezentanți ai industriei s-au opus măsurii, invocând costurile foarte mari ale demontării unui sistem complex integrat în proiectarea celor mai noi portavioane. General Atomics a transmis că decizia de a reveni la abur „merită să fie reanalizată cu atenție” și a avertizat că, în condițiile în care lucrările la noua navă sunt finalizate în proporție de aproape 50%, o schimbare de direcție ar introduce riscuri semnificative pentru costuri, calendar și integrare. Senatorul democrat Mark Kelly (Arizona) a criticat public intervenția politică în proiectarea sistemelor navale, într-un mesaj pe rețelele sociale, cu o formulare dură la adresa lui Trump. [...]
O instanță federală de apel a cerut reanalizarea desemnării DJI ca „companie militară chineză”, după ce a constatat că judecătorul de fond a acceptat o concluzie-cheie a Pentagonului fără să consulte probele clasificate care o susțin, potrivit Tom's Hardware . Decizia nu scoate însă compania de pe lista Pentagonului: DJI rămâne pe „Section 1260H list” în timp ce dosarul se întoarce la instanța inferioară. Miza este una de reglementare, cu efecte directe asupra accesului DJI la piața americană și asupra contractelor publice: includerea pe lista Pentagonului funcționează ca o etichetă oficială cu potențial de a alimenta restricții suplimentare, într-un moment în care SUA își înăspresc cadrul pentru dronele fabricate în străinătate. De ce a intervenit instanța de apel Curtea de Apel pentru Circuitul D.C . a „întors parțial” hotărârea anterioară, reținând că judecătorul de fond a menținut afirmația centrală a guvernului – că DJI „contribuie la baza industrială de apărare a Chinei” – fără să fi citit versiunea clasificată a dovezilor. În versiunea neclasificată a raportului Pentagonului din decembrie 2024, secțiunea care ar explica această concluzie este integral cenzurată, cu excepția titlului, potrivit opiniei instanței. Judecătorul de circuit Bradley Garcia a scris că nu există „nicio justificare declarată public” pentru această concluzie a Departamentului Apărării, iar completul a criticat faptul că instanța de fond s-a bazat pe depuneri ale guvernului și pe alte părți ale raportului, în loc să evalueze acțiunea agenției strict pe temeiurile invocate de agenție în documentația relevantă. Ce rămâne valabil împotriva DJI și de ce compania nu iese de pe listă acum Instanța de apel a respins celelalte argumente ale DJI, astfel că firma rămâne, deocamdată, pe lista Pentagonului. Completul a menținut constatarea că DJI a primit în mod conștient sprijin din partea statului chinez prin recunoașterea din 2021 ca „ National Enterprise Technology Center ”, statut acordat de Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (NDRC) din China. În raportul Pentagonului sunt invocate beneficii asociate acestui statut, inclusiv: subvenții în numerar de 5 milioane până la 15 milioane de yuani; cote preferențiale de impozitare pentru echipamente importate; sprijin financiar din fonduri de capital de stat. Avocații DJI au susținut că firma nu ar fi primit asistență prin această recunoaștere, dar instanța a respins argumentul ca fiind o „afirmație interesată” a apărării. Separat, instanța a arătat că, pentru a câștiga capătul de cerere privind încălcarea dreptului la un proces echitabil (due process), DJI trebuia să demonstreze că desemnarea îi blochează în linii mari activitatea comercială. Completul a citat mărturii potrivit cărora DJI ar deține 90% din piața globală de drone de consum și aproape 70% din sectorul dronelor per ansamblu și a concluzionat că pierderea unor contracte și interdicțiile la nivel de state americane „sunt mult sub” pragul necesar. Ce urmează: acces la probe clasificate și o listă nouă, cu alte justificări Dosarul revine la judecătorul Paul Friedman, care poate examina acum dosarul clasificat și decide dacă acesta susține afirmația că DJI contribuie la baza industrială de apărare a Chinei. Instanța de apel a lăsat la latitudinea lui Friedman dacă avocații DJI vor primi vreun acces la materialul clasificat. În paralel, Pentagonul a publicat la începutul lunii iunie o nouă listă 1260H, în timpul apelului, cu justificări noi pentru includerea DJI, inclusiv o desemnare „Single Champion” și presupuse afilieri cu Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației din China și cu Poliția Armată Populară. Judecătorii au notat că aceste justificări noi ridică problema dacă acțiunea DJI împotriva desemnării din ianuarie 2025 a rămas fără obiect, dar au lăsat cauza să continue pe baza dosarului actual. Totodată, chiar și o eventuală victorie la rejudecare nu ar afecta automat listarea din iunie, care se sprijină pe temeiuri diferite, în baza amendamentelor din NDAA 2024. În acest context, desemnarea se suprapune peste alte măsuri menționate în material: tarife de până la 100% pentru drone fabricate în străinătate și interdicția FCC privind dronele noi fabricate în afara SUA, pe care DJI o contestă separat în Circuitul al Nouălea. [...]
Apelul fostului ministru al apărării pentru alegeri deschide o breșă politică la Kiev, în plin război , într-un moment în care Ucraina funcționează sub lege marțială, iar scrutinurile sunt suspendate, potrivit BBC . Mihailo Fedorov , demis „neașteptat” de președintele Volodimir Zelenski la finalul lunii iulie, a cerut organizarea alegerilor pe timp de război, într-un mesaj video publicat marți pe YouTube. El susține că „democrația nu poate fi ținută ostatică de Rusia” și că Ucraina luptă „tocmai pentru că vrem să rămânem un stat european liber”. În prezent, alegerile sunt suspendate în baza legii marțiale, în vigoare de la invazia Rusiei la scară largă din 2022. Zelenski nu a reacționat public la mesajul lui Fedorov, iar apelul este descris drept cea mai mare provocare la adresa președintelui ucrainean de la începutul războiului. De ce contează: presiune pe conducere și pe arhitectura decizională în război Demiterea lui Fedorov a stârnit proteste în toată țara, iar în videoclip acesta vorbește despre necesitatea unui „mecanism legal, sigur și realist” care să permită reluarea unui proces democratic „chiar și în mijlocul unui război prelungit”. În același timp, el afirmă că Ucraina se confruntă cu o „criză sistemică de guvernare”, invocând și corupția ca factor care afectează efortul de război. Pe durata mandatului la Apărare, lui Fedorov i se atribuie că a energizat ministerul, a condus o campanie anticorupție și a folosit date și informații pentru a analiza și a încerca să îmbunătățească performanța armatei pe front. Context: schimbări la vârful Apărării și tensiuni în armată Potrivit materialului, demiterea lui Fedorov este asociată pe scară largă cu tensiuni între el și comandantul-șef al armatei, Oleksandr Syrskyi. Syrskyi a fost, la rândul său, înlocuit câteva săptămâni mai târziu, după săptămâni de proteste care au pus presiune pe președinte. Zelenski l-a numit pe Evgheni Khmara, descris ca având un profil politic discret și experiență în Serviciul de Securitate, ca ministru interimar al apărării. Fedorov spune că i-au fost oferite și alte funcții în guvern, inclusiv viceprim-ministru pentru inovație militară, dar că nu intenționează să revină decât ca ministru al apărării. Profil: accent pe tehnologie, drone și achiziții Fedorov este prezentat ca fost ministru al transformării digitale, rol din care a inițiat „Armata IT a Ucrainei” (voluntari pentru atacuri cibernetice) și a condus o campanie de strângere de fonduri numită „Armata Dronelor”. Ca ministru al apărării, și-a păstrat concentrarea pe drone, război de înaltă tehnologie și achiziții publice. Materialul notează și că el i-a cerut fondatorului SpaceX, Elon Musk, să împiedice Rusia să folosească sateliții Starlink pentru atacuri cu drone, un demers despre care se crede că a perturbat semnificativ operațiunile Rusiei. Pe front: intensificarea atacurilor cu drone și escaladarea loviturilor În ultimele săptămâni, Ucraina și-a intensificat atacurile la distanță lungă în Rusia, vizând rafinării de petrol și depozite ale retailerului online Wildberries. Un atac de sâmbătă seara a implicat circa 600 de drone, potrivit guvernatorului regional Andrei Vorobiev, iar oficiali regionali au raportat nouă morți și 23 de răniți în cele mai recente atacuri ucrainene din Rusia. Separat, materialul menționează că 17 persoane au fost ucise marți dimineața într-un atac rusesc asupra Ucrainei. Totodată, premierul britanic Andy Burnham și-a reafirmat sprijinul pentru Ucraina după avertismente ale Moscovei privind „consecințe” legate de folosirea dronelor de fabricație britanică în atacurile ucrainene recente. [...]
Germania se îndreaptă spre încă un an de creștere anemică, iar valul de insolvențe urcă presiunea pe companii , după ce guvernul de la Berlin este pe cale să reducă din nou prognoza de creștere pentru 2026, pe fondul războiului din Iran și al scumpirii energiei, potrivit Ziarul Financiar . În paralel, insolvențele companiilor germane au ajuns în primul trimestru la cel mai ridicat nivel din ultimii peste 20 de ani, peste nivelurile din criza financiară globală din 2009, conform Financial Times. Ministerul Economiei din Germania a avertizat că economia „și-a pierdut vizibil din ritm” în primul trimestru, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Reducerea prognozei ar coborî estimarea de creștere pentru 2026 de la 1% la 0,5% și ar însemna al patrulea an consecutiv de stagnare de facto. De ce contează: insolvențele și energia apasă simultan pe economie În scenariul descris, creșterea de 0,5% din 2026 ar urma să fie susținută în principal de cheltuielile publice, în timp ce investițiile private, exporturile și consumul intern sunt așteptate să stagneze. Cancelarul Friedrich Merz a avertizat că Germania va resimți efectele războiului SUA cu Iranul „mult timp de acum înainte” și a anunțat un pachet de măsuri de 1,6 miliarde de euro (aprox. 8,4 miliarde lei) pentru a reduce impactul prețurilor mai mari la combustibili. Jörg Krämer, economist-șef al Commerzbank, spune că devine „din ce în ce mai probabil” ca 2026 să fie „încă un an pierdut” pentru creștere și estimează o creștere de numai 0,3% în acest an, față de 0,4% în 2025, adăugând că este „o creștere aproape de zero”. Probleme structurale peste șocul energetic Dincolo de scumpirea energiei, economia germană se confruntă cu o forță de muncă în scădere, productivitate slabă și birocrație care apasă companiile, iar costurile ridicate ale energiei agravează situația, mai ales în industrie. Clemens Fuest, președintele institutului Ifo, avertizează că „stagnarea este noua normalitate” și că revenirea creșterii nu mai poate fi tratată ca un lucru garantat. Înainte de izbucnirea războiului din Iran, planul guvernului german de a cheltui aproximativ 1.000 de miliarde de euro în următorul deceniu pentru infrastructură și apărare era văzut ca un posibil motor de relansare. Totuși, economiștii Goldman Sachs estimează că majorarea cheltuielilor publice va adăuga doar 0,5 puncte procentuale la PIB în acest an. Industria și piața muncii, sub presiune Datele Bundesbank arată că producția din sectoarele chimic și farmaceutic a coborât la niveluri comparabile cu cele de la sfârșitul lui 2004, pe fondul unui șoc energetic care se suprapune peste incertitudinea geopolitică. Henrik Meincke, economist-șef al Asociației Industriei Chimice din Germania, spune că firmele „închid deja unități de producție”, invocând utilizarea redusă a capacităților și presiuni ridicate asupra marjelor. Presiunile se văd și în piața muncii: șomajul continuă să crească de aproape patru ani, cu doar cinci luni în care numărul șomerilor nu a crescut, iar față de perioada de dinaintea pandemiei numărul șomerilor este acum cu 30% mai mare. Există și voci mai puțin pesimiste: Christian Schulz, economist-șef al Allianz Global Investors, consideră că, dacă guvernul reușește să implementeze pachetul fiscal, amploarea stimulului ar putea susține consumul și piața muncii. Până atunci, însă, tabloul rămâne dominat de dependența de cheltuielile publice pentru a compensa șocul energetic, slăbiciunea industrială și incertitudinea geopolitică. [...]
