Știri
Știri din categoria Externe
ONU a inclus Serviciul Penitenciar Israelian pe lista sa pentru violență sexuală în conflicte, iar Israel a răspuns prin înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general. Informația, obținută în exclusivitate de The Jerusalem Post, ridică miza diplomatică într-un moment în care mecanismul ONU de monitorizare are consecințe reputaționale și politice pe termen de cel puțin un an pentru entitățile vizate.
Potrivit publicației, Serviciul Penitenciar Israelian va fi inclus pe lista pentru 2026, alături de alte autorități israeliene care au intrat într-un „cadru de monitorizare” ce poate duce la includeri viitoare. O țară sau un grup armat rămâne pe lista secretarului general al ONU minimum un an; Hamas a fost adăugat în august 2025.
Lista secretarului general vizează părți „suspectate credibil” de tipare de violență sexuală în conflicte armate. În cazul de față, materialul notează că decizia vine după evaluări ale reprezentantei ONU pentru violența sexuală în conflict, Pramila Patten, care au stabilit că există „motive rezonabile” ca Hamas să fi comis violuri și violență sexuală în timpul atacului din 7 octombrie și în perioada captivității ostaticilor în Gaza.
În paralel, Israel susține că, după includerea Hamas, ar fi existat presiuni puternice asupra secretarului general pentru a include și Israel pe listă. Publicația amintește că, în august 2025, António Guterres a pus Israel „sub observație” pentru o posibilă includere, invocând „îngrijorări semnificative” privind presupuse tipare de abuz, acuzații pe care Israel le neagă.
În urma deciziei, Israel a anunțat înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general al ONU și anularea vizitei planificate în Israel a Pramilei Patten. Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a declarat pentru publicație că Israelul este pus „pe aceeași listă” cu Hamas și ISIS și a catalogat decizia drept o „rușine morală” și un colaps al credibilității ONU.
„Secretarul general al ONU a pus Israelul pe aceeași listă neagră cu Hamas, ISIS și cele mai depravate organizații teroriste din lume.”
Danon a mai spus că Israelul a cooperat cu ONU, a furnizat documente, date și răspunsuri detaliate la acuzațiile din rapoarte și proiecte transmise, invitând totodată personal ONU să viziteze țara și „să examineze” ceea ce Israel numește acuzații false. În pofida acestor demersuri, susține el, secretarul general a decis includerea.
Materialul plasează decizia și în contextul finalului de mandat al lui Guterres, care se încheie la 31 decembrie 2026, menționând că includerea are loc în timpul unei competiții pentru conducerea organizației. O sursă apropiată subiectului, citată de publicație, afirmă că Israelul vede mișcarea ca pe o încercare de „ultimă lovitură” a lui Guterres.
Totodată, articolul indică o criză fiscală majoră la ONU, descrisă drept cea mai severă problemă de lichiditate din istoria de 80 de ani a organizației, alimentată de 1,56 miliarde de dolari (aprox. 7,2 miliarde lei) în cotizații neplătite de statele membre.
Publicația notează că informația apare la puțin peste două săptămâni după ce The New York Times a publicat un articol de opinie semnat de Nicholas Kristof despre un presupus „tipar de violență sexuală” comis de actori israelieni (soldați, coloniști, anchetatori Shin Bet și, mai ales, gardieni de penitenciar). Ministerul israelian de Externe a calificat textul drept „una dintre cele mai grave calomnii” și a susținut că publicarea lui face parte dintr-o campanie menită să ducă la includerea Israelului pe lista secretarului general.
În același context, articolul menționează o investigație independentă de doi ani a Comisiei Civile a Israelului privind violența sexuală și de gen comisă în timpul atacului din 7 octombrie și împotriva ostaticilor, care ar fi concluzionat că aceasta a fost „sistematică, răspândită și integrală” atacului.
Pe termen scurt, înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general și anularea vizitei reprezentantei ONU indică o deteriorare operațională a dialogului instituțional. Pe termen mediu, includerea pe listă pentru minimum un an amplifică presiunea diplomatică și reputațională, în condițiile în care Israel contestă temeiul acuzațiilor și legitimitatea comparației cu organizații teroriste, iar ONU se află simultan într-o perioadă de tranziție de leadership și tensiuni bugetare.
Recomandate
Adunarea Generală a ONU a decis eliminarea treptată a proiecției Mercator , o schimbare cu potențial direct asupra manualelor școlare și a tehnologiilor de cartografiere folosite pe scară largă, potrivit News . Rezoluția recomandă trecerea la o proiecție care redă mai fidel suprafețele reale, în special dimensiunea Africii. Într-o sesiune la sediul ONU din New York, organizația a retras oficial proiecția Mercator (secolul al XVI-lea) în favoarea uneia bazate pe modelul „ Equal Earth ” (2018), considerat mai precis în reprezentarea dimensiunilor continentelor. Cum s-a votat și cine s-a poziționat împotrivă Rezoluția a fost adoptată cu 164 de voturi „pentru”. Statele Unite au votat împotrivă, reprezentantul american calificând demersul drept „superfluu”. Au existat șase abțineri: Estonia, Georgia, Lituania, Republica Moldova, Serbia și Ucraina. De ce contează: efecte așteptate în educație și tehnologie, fără obligații legale Rezoluțiile ONU nu sunt obligatorii, astfel că statele și instituțiile nu sunt constrânse să folosească exclusiv noua proiecție și nici nu li se interzice utilizarea celei vechi. Totuși, potrivit materialului, se anticipează actualizări în programele școlare și în tehnologia de uz cotidian, având în vedere că proiecția Mercator este folosită pe scară largă în educație, tehnologie și guvernanță. Proiecția Mercator a fost creată în 1569 pentru navigație, dar distorsionează suprafețele: regiunile din apropierea Ecuatorului apar mai mici decât în realitate, iar cele de la latitudini înalte par mai mari. Un exemplu menționat este comparația vizuală dintre Africa și Groenlanda, deși Africa este de 14 ori mai mare. Cine a împins rezoluția și ce urmează Togo a condus campania în favoarea rezoluției în numele Uniunii Africane, argumentând că reprezentările cartografice disproporționate au avut efecte „cognitive, educaționale, culturale, geopolitice și socio-economice”, reducând dimensiunea percepută a Africii în „imaginația colectivă globală”. Ministrul de externe al Togo, Robert Dussey, a susținut înainte de vot că discuția este una științifică, invocând existența „dovezilor științifice”. Guvernul din Togo plănuiește, împreună cu UNESCO, Uniunea Africană și companii de tehnologie precum Google Maps, un eveniment la Lomé în primul trimestru al anului viitor, pentru a discuta implementarea rezoluției. Franța, care s-a pronunțat în favoarea rezoluției, va folosi proiecția Eckert IV, apropiată de „Equal Earth”, conform articolului. [...]
Disputa politică din SUA asupra etichetei de „război” riscă să complice mandatul și controlul asupra operațiunilor militare în conflictul cu Iranul, pe fondul reluării luptelor în zona strâmtorii Ormuz , potrivit Mediafax . Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat că nu ar numi situația „un război”, argumentând că „în acest moment, nu există tiruri active”, deși a admis că au existat zone în care confruntările au reizbucnit. El a mai spus că operațiunile majore de luptă au durat aproximativ șase săptămâni, declarațiile fiind făcute joi, într-o conferință de presă la Casa Albă. Întrebat dacă războiul cu Iranul se va încheia până la alegerile legislative de la jumătatea mandatului, programate în noiembrie, Vance a evitat să ofere un termen. Într-un răspuns separat, vicepreședintele a spus că întrebarea despre finalul conflictului echivalează cu întrebarea „când vor înceta iranienii să mai tragă în nave” și a adăugat că nu știe răspunsul, sugerând că „ar trebui să-i întrebați pe iranieni”. Sanders: „Explicați-le asta familiilor militarilor uciși” Senatorul independent Bernie Sanders a criticat public formularea lui Vance, invocând pierderile umane. În mesajul publicat pe rețeaua X, Sanders a amintit de militarii americani uciși și de victimele din regiune. „JD Vance a spus că ceea ce se întâmplă în Iran nu este un război. Vă rog să explicați asta familiilor celor 19 militari americani care și-au pierdut viața sau miilor de oameni care au fost uciși în regiune.” Trump susține linia Casei Albe: „conflict militar”, nu „război” Președintele Donald Trump a susținut vineri poziția lui Vance, descriind confruntarea drept un „conflict militar”, nu un război. Trump a argumentat că operațiunile americane au fost intermitente și că Statele Unite nu au trimis trupe terestre în Iran. Context: șase luni de confruntări și tensiuni în strâmtoarea Ormuz Conform informațiilor prezentate, conflictul dintre SUA și Iran a început pe 28 februarie, când Statele Unite și Israelul au lansat primele atacuri asupra Iranului. În cele peste șase luni scurse de atunci, SUA și Israelul au atacat ținte din Iran, iar Teheranul a ripostat prin lovituri asupra unor obiective americane și ale aliaților SUA din regiune. După o perioadă de relativă acalmie, luptele s-au intensificat din nou în ultimele zile, inclusiv în zona strategică a strâmtorii Ormuz. [...]
Parchetul European își extinde cooperarea cu China pe dosare financiare , după ce EPPO și Procuratura Supremă a Poporului din Republica Populară Chineză au semnat un acord care stabilește modalitățile practice de colaborare judiciară, potrivit news.ro . În centrul înțelegerii este întărirea capacității de a investiga și recupera active în cazuri care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene. Acordul a fost semnat de procurorul-șef european Laura Codruța Kövesi și de procurorul general al Chinei, Ying Yong. Documentul vizează cooperarea „în conformitate cu cadrele juridice aplicabile”, cu accent pe combaterea grupărilor de criminalitate organizată, a spălării banilor și a corupției, precum și pe creșterea eficienței recuperării activelor provenite din activități ilicite. Ce prevede înțelegerea și de ce contează Parchetul European arată că obiectivul este intensificarea cooperării în special în dosare cu impact direct asupra bugetului UE și asupra fluxurilor financiare asociate acestuia. În practică, miza este facilitarea schimbului de informații și a coordonării între autorități în anchete cu componentă transfrontalieră, inclusiv atunci când traseul banilor sau al activelor ajunge în afara Uniunii. Plan de acțiune 2026–2028 Angajamentul comun este dublat de un plan de acțiune pentru perioada 2026–2028, care, potrivit EPPO, ar urma să contribuie la dezvoltarea unor practici eficiente de cooperare în domeniile vizate de acord. Context: rolul EPPO EPPO este parchetul independent al Uniunii Europene, responsabil de investigarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE. [...]
Costurile războiului împotriva terorismului au împins SUA din excedent bugetar în datorie de peste 40 de trilioane de dolari , iar această povară a accelerat erodarea prestigiului și a coeziunii interne, argumentează o analiză preluată de Digi24 dintr-un comentariu semnat de Gerard Baker , publicat în The Times . Miza, dincolo de bilanțul istoric la 25 de ani de la 11 septembrie, este una economică și de guvernanță: cum deciziile luate după atacuri au schimbat traiectoria finanțelor publice și a încrederii în instituții. În lectura autorului, 11 septembrie 2001 a fost un moment de cotitură recunoscut imediat, dar efectele pe termen lung au fost subestimate. Atacurile au declanșat o succesiune de decizii care „au coborât America” de pe poziția de supremație globală, i-au diminuat puterea și prestigiul și au slăbit unitatea internă, lăsând țara „mai slabă și mai fragilă”. De la „momentul unipolar” la deficite și datorie record Analiza pornește de la contextul de dinainte de atacuri: SUA trăiau ceea ce era numit „momentul unipolar”, iar dezbaterea politică internă era dominată de o temă economică – ce să facă Washingtonul cu excedentul fiscal anticipat. După 11 septembrie, răspunsul militar inițial (Afganistan) a generat o unitate internă și externă, inclusiv prin invocarea articolului 5 al NATO. Punctul de inflexiune, în argumentația lui Baker, a fost redirecționarea atenției și resurselor către Irak, decizie care a devenit posibilă politic în climatul de insecuritate creat după atacuri. Consecința economică, așa cum este descrisă în text, a fost o escaladare a costurilor până la niveluri „fără precedent”: pierderi umane: peste 7.000 de vieți americane și 1.500 de vieți ale aliaților, plus „sute de mii” de civili; costuri financiare și economice: estimări care „pornesc de la câteva trilioane de dolari” în cheltuieli directe și indirecte; transformarea excedentului bugetar în deficite acumulate în deceniile următoare, până la o datorie publică a SUA „de peste 40 de trilioane de dolari”. Costul reputațional și efectul asupra încrederii în instituții Dincolo de bani, autorul susține că războiul din Irak a erodat autoritatea guvernului SUA atât intern, cât și extern, a diluat sprijinul internațional inițial și a afectat legitimitatea întregului efort militar, inclusiv prin episoade precum scandalul de la închisoarea Abu Ghraib. În plan intern, textul leagă „dauna morală și politică” de scăderea încrederii în conducerea americană și în instituții, invocând, între altele, manipularea informațiilor secrete privind armele de distrugere în masă și rolul unei părți a presei care s-a aliniat afirmațiilor administrației. În aceeași logică, criza financiară din 2008 și lipsa de răspundere pentru cei considerați vinovați au amplificat neîncrederea, inclusiv față de corporații. Autorul descrie apoi degradarea regulilor discursului politic și apariția unei realități „modelate de partizanat”, în care respectul pentru adevăr și „realitatea obiectivă” se erodează. Ce rămâne din puterea SUA, potrivit analizei Comentariul nu susține că SUA ar fi încetat să fie o putere dominantă și nici că 11 septembrie ar fi fost un „triumf” pentru inamicii Americii: sunt menționate succese precum neutralizarea rapidă a amenințării din Afganistan, eliminarea a mii de teroriști, uciderea lui Osama bin Laden și înlăturarea regimului lui Saddam Hussein. Concluzia de fond rămâne însă că, în bilanțul de 25 de ani, costurile – inclusiv cele bugetare și cele de încredere publică – au contribuit la slăbirea capacității SUA de a fi percepută drept „lider absolut”. Textul este prezentat ca analiză/opinie; unele evaluări sunt formulate explicit ca judecăți ale autorului, nu ca fapte verificate independent. [...]
Discuțiile dintre Kremlin și emisarii SUA au inclus și teme economice, semn că Washingtonul și Moscova testează un cadru mai larg decât un armistițiu , însă fără indicii de progres concret pe dosarul Ucrainei, potrivit The Jerusalem Post , care citează relatări Reuters. Președintele rus Vladimir Putin a avut sâmbătă o întâlnire de peste trei ore cu doi emisari americani, Steve Witkoff și Jared Kushner, descrisă de consilierul Kremlinului Yuri Ușakov drept „foarte utilă”. Ușakov a spus că cei doi au prezentat „o serie de idei” privind posibile căi către o înțelegere, fără să ofere detalii și fără să indice vreun „breakthrough”. Dincolo de Ucraina: „proiecte majore” și subiecte economice pe agendă Un element cu potențial impact economic este că, potrivit lui Ușakov, discuțiile „au depășit un simplu schimb de opinii” despre război și au intrat „în detaliu” și pe: „probleme economice”; „potențiale proiecte majore, reciproc avantajoase” ruso-americane. În aceeași notă, emisarul lui Putin pentru investiții, Kirill Dmitriev, a scris ulterior pe X (fost Twitter) că vizita a fost una „importantă” pentru pace. Dmitriev și Ușakov au participat la întâlnire. Fără reacție publică din partea emisariilor SUA, urmează discuții la Kiev Nu a existat un comentariu public din partea lui Witkoff și Kushner. Cei doi au plecat din Moscova la scurt timp după discuții și urmau să se întâlnească duminică, la Kiev, cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski. Putin a lăudat, în declarații televizate la începutul întâlnirii, eforturile președintelui american Donald Trump de a opri războiul. Trump a sugerat vineri că SUA ar avea o propunere nouă pentru încheierea conflictului, fără să ofere detalii. „Pauză” de lovituri asupra Kievului și escaladarea atacurilor la distanță Kremlinul a transmis că Putin ar fi ordonat armatei ruse să nu lovească Kievul timp de trei zile, pe durata deplasării emisariilor americani, potrivit purtătorului de cuvânt Dmitri Peskov. Contextul imediat rămâne însă unul de intensificare a atacurilor la distanță: în ultimele 10 zile, Rusia a lovit capitala ucraineană cu rachete și drone, inclusiv sediul SBU, iar Ucraina a atacat rafinării, terminale petroliere și depozite ale retailerului online Wildberries, pentru a crește costurile războiului pentru Moscova. Zelenski a spus că Ucraina ar fi pregătită să se abțină de la lovituri asupra Moscovei până luni. Miza reală: poziții încă incompatibile Articolul notează că diferența dintre pozițiile Rusiei și Ucrainei rămâne foarte mare. O sursă apropiată Kremlinului, citată de Reuters, a afirmat că Putin ar urmări în continuare capturarea de teritorii și că nu ar exista șanse de acord asupra liniei frontului până la „securizarea” restului regiunii Donețk, estimată de aceeași sursă ca posibilă până la finalul anului — evaluare pe care analiști militari occidentali o consideră puțin probabilă, având în vedere ritmul lent al avansului rus. În paralel, Kremlinul a reiterat că poziția enunțată de Putin în urmă cu doi ani — cedarea de către Ucraina a întregului teritoriu a patru regiuni revendicate de Rusia și renunțarea la planul de aderare la NATO — rămâne „de neclintit”. [...]
Lovirea a trei petroliere iraniene de către SUA ridică riscul de perturbare a fluxurilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz , într-un moment în care Washingtonul și Teheranul își dispută controlul asupra unei rute critice pentru aprovizionarea globală cu energie, potrivit Mediafax . Armata SUA a anunțat sâmbătă că a lovit trei petroliere iraniene după ce Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a lansat rachete balistice către două nave de război americane. Până la momentul relatării, nu exista un răspuns oficial din partea Teheranului. Ce spune SUA că a vizat și de ce contează economic Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis că un portavion și un distrugător lansator de rachete au evitat atacurile iraniene, iar în replică forțele americane au „scos definitiv din funcțiune” navele M/T Downy și M/T Stark 1. Un al treilea tanc petrolier, M/T Kylo (cunoscut și ca „Noxen”), a fost „distrus complet” în Golful Oman, după ce echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava. CENTCOM susține că cele trei nave făceau parte dintr-o „rețea clandestină de miliarde de dolari” care finanțează IRGC și grupările aliate din regiune — o formulare care indică o țintire cu miză economică, nu doar militară. „Mesajul pentru IRGC este clar: Dacă trageți în două dintre navele noastre, vă vom impune un cost economic și mai mare — vom distruge trei dintre ale voastre”, a declarat amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM. Strâmtoarea Ormuz și insula Kharg, puncte sensibile pentru exporturile de petrol Incidentul are loc pe fondul eforturilor ambelor părți de a menține controlul asupra Strâmtorii Ormuz, descrisă ca o cale navigabilă critică pentru aprovizionarea globală cu petrol. În același context, presa de stat din Iran relatase anterior că SUA au atacat un tanc petrolier în apropierea insulei Kharg, „un punct strategic esențial” pentru exporturile de petrol ale Iranului, potrivit CNN, citată de Mediafax. În material se arată că insula Kharg gestionează în mod obișnuit aproximativ 90% din exporturile de petrol brut ale Iranului, ceea ce amplifică relevanța economică a oricărei escaladări în zonă. Detalii operaționale din timpul atacului CNN, citată de Mediafax, menționează o înregistrare audio confirmată care surprinde avertismente transmise de o aeronavă militară americană către echipajul navei Stark 1, prin canalele de urgență. Conform aceleiași surse, echipajul ar fi primit zece minute pentru evacuarea părții din spate a navei înainte de lovitură, urmate de un avertisment final pentru abandonarea imediată. Tot CNN relatează că o persoană aflată la bordul navei iraniene a cerut oprirea focului, spunând: „Suntem deja distruși”. Ce urmează, potrivit declarațiilor din SUA Tensiunile vin la scurt timp după ce vicepreședintele american JD Vance a declarat că ritmul conflictului depinde de acțiunile Teheranului, fără să avanseze un calendar pentru încheierea operațiunilor începute în urmă cu șase luni. În lipsa unei reacții oficiale a Iranului, rămâne neclar dacă vor urma măsuri de retorsiune care să afecteze direct navigația și transporturile de energie în regiune. [...]
