Știri
Știri din categoria Externe

Un oficial american a spus că rușii și ucrainenii au părut „aproape prieteni” la discuțiile mediate de SUA de la Abu Dhabi, înaintea unei noi reuniuni programate duminica viitoare, potrivit Digi24. Declarația vine în contextul unei runde de negocieri desfășurate vineri și sâmbătă în capitala Emiratelor Arabe Unite, care, deși descrise ca având progrese, nu au produs încă o înțelegere care să apropie părțile de încheierea războiului.
„Am văzut o adevărată disponibilitate din partea fiecărui membru al fiecărei delegaţii faţă de omologii săi. A fost un moment în care toţi păreau aproape prieteni şi, într-un fel, aceşti oameni se cunosc. Au fost multe masacre, mulţi morţi, dar am văzut mult respect în încăpere între părţi, întrucât acestea căutau cu adevărat să găsească soluţii”, a declarat presei respectivul oficial american, care a vorbit cu condiţia anonimatului.
Oficialul a mai susținut că a avut „senzația” că delegațiile Rusiei și Ucrainei au stat „de aceeași parte a mesei”, încercând să înțeleagă pozițiile celeilalte părți pentru a ajunge la o „soluție de compromis”. În acest cadru, SUA au acționat ca mediator și, potrivit aceluiași responsabil, nu ar fi fost nevoie de presiuni semnificative pentru a aborda temele principale; el a indicat și existența unor „discuții paralele extinse”, precum și intenția ca întâlnirea de duminica viitoare să împingă acordul „către finalizare”.

Pe fond, discuțiile s-au concentrat pe criterii pentru încheierea războiului și pe parametrii de securitate post-conflict. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a descris negocierile ca fiind constructive și a menționat că a fost identificată o listă de teme pentru o posibilă nouă întâlnire chiar săptămâna viitoare. Separat, agențiile ruse TASS și Ria Novosti au relatat că prima rundă trilaterală a vizat controlul asupra Donbas și măsuri de securitate, iar o sursă citată de TASS a indicat că retragerea trupelor ucrainene din întregul Donbas rămâne principalul obstacol.
În privința garanțiilor de securitate, articolul notează opoziția președintelui rus Vladimir Putin față de desfășurarea de trupe occidentale în Ucraina, în timp ce Kievul cere garanții care ar obliga SUA și aliații europeni să intervină militar în cazul unei noi agresiuni.
Delegația ucraineană a fost condusă la Abu Dhabi de Rustem Umerov, șeful Consiliului Național de Securitate și Apărare, iar delegația rusă de amiralul Igor Kostiukov, șeful serviciului de informații militare GRU; din partea americană, echipa de mediatori a fost condusă de emisarul lui Donald Trump, Steve Witkoff, și Jared Kushner.
Recomandate

Politizarea rutelor maritime împinge în sus costurile și riscurile logistice , pe fondul unor măsuri și incidente care testează regulile de navigație în strâmtori și canale strategice, potrivit unei analize Al Jazeera . Ideea avansată recent de ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, de a introduce o taxă de trecere pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Malacca (inspirată de evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz ) a declanșat îngrijorări în rândul asigurătorilor și importatorilor asiatici. Deși Jakarta a revenit rapid asupra sugestiei, episodul este prezentat ca un semnal al unei schimbări mai ample: navigația comercială devine mai scumpă, mai periculoasă și mai dependentă de calcule politice. Transportul maritim mută peste 80% din bunurile comercializate la nivel global, iar ordinea construită prin tratate și acorduri semnate între finalul anilor 1950 și anii 1990 a susținut expansiunea comerțului mondial, care a urcat de la circa 60 de miliarde de dolari în anii 1950 la peste 25 de trilioane de dolari anul trecut, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului, citată în analiză. Experții consultați avertizează însă că o serie de acțiuni ale unor actori majori – de la SUA și Iran la Rusia și China – pun presiune pe aceste reguli. Strâmtoarea Ormuz: „permissioning”, blocade și efecte în energie În Strâmtoarea Ormuz, Iranul a restricționat din începutul lunii martie trecerea pentru majoritatea navelor, după declanșarea războiului de către SUA și Israel, iar pe 13 aprilie SUA au impus o blocadă navală asupra navelor și porturilor iraniene. Ulterior, SUA au capturat nave iraniene în apropierea strâmtorii și au abordat alte nave la sute de mile distanță în Asia-Pacific, despre care susțin că transportau petrol iranian sancționat. Iranul, la rândul său, a capturat nave despre care afirmă că încercau să treacă fără permisiune și a tras asupra unor vase. Schimburile de măsuri au amplificat criza energetică globală, împingând prețurile gazelor și petrolului la maximele ultimilor ani, notează analiza. Jack Kennedy, responsabil pentru riscul de țară în regiunea MENA la S&P Global Market Intelligence, avertizează că și fără o închidere totală, „autorizarea” (controlul trecerii prin permisiuni) și presiunea pot genera costuri mari și incertitudine. Ca exemplu, el indică un incident raportat de grupul britanic United Kingdom Maritime Trade Operations , în care o navă container a fost atacată la nord-est de Oman, iar puntea a suferit avarii semnificative; Kennedy descrie episodul drept un semnal de „utilizare calibrată a forței”, pentru a arăta controlul fără oprirea completă a traficului. Canalul Panama și tensiunile SUA–China: acuzații de „presiune economică” Un alt punct sensibil este Canalul Panama. SUA și mai multe state din America de Sud și Caraibe au emis o declarație comună în care acuză China de „presiune economică țintită” și de acțiuni care au „afectat navele sub pavilion panamez”, inclusiv prin reținerea unor astfel de nave în porturile chineze. Beijingul a respins acuzațiile și a acuzat SUA de ipocrizie. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lin Jian, a invocat istoricul intervențiilor americane în Panama și a sugerat că Washingtonul ar urmări să transforme canalul – „menit să rămână permanent neutru” – într-un instrument propriu. Episodul vine la trei luni după ce Curtea Supremă din Panama a anulat o concesiune veche, deținută de o companie cu legături în Hong Kong, pentru operarea porturilor Balboa și Cristobal, decizie luată pe fondul presiunilor SUA asupra Panama de a limita influența chineză în zona canalului, potrivit analizei. China a condamnat hotărârea instanței panameze. De ce contează pentru companii: rute mai lungi, combustibil, asigurări, întârzieri Deși cadrul legal al tranzitului maritim continuă să susțină majoritatea comerțului de rutină, experții citați avertizează că excepțiile „de mare vizibilitate” se înmulțesc, iar perturbările capătă forme mai strategice. Exemplele menționate includ: Marea Neagră: restricțiile impuse de Rusia exporturilor ucrainene au produs șocuri în aprovizionarea globală cu alimente. Marea Chinei de Sud: China este acuzată tot mai des că hărțuiește nave comerciale pentru a-și impune revendicări teritoriale (acuzații pe care Beijingul le neagă). Marea Roșie: atacurile houthi au forțat companiile să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe. În plan operațional, analiza arată că devierile de la rutele obișnuite înseamnă consum mai mare de combustibil și timp suplimentar pe mare, deci costuri mai ridicate. În paralel, cresc primele de asigurare și tarifele pentru riscuri de război, iar procesele de conformitate (verificări pentru respectarea sancțiunilor și a regulilor) se înăspresc. Chiar și inspecțiile sau reținerile scurte pot produce efecte în lanț asupra programelor de livrare și a angajamentelor de transport, împingând operatorii să-și reevalueze rutele, pavilionul sub care navighează și escalele în porturi pentru a reduce expunerea la întârzieri motivate politic. Miza, avertizează Kennedy, este precedentul: dacă mai multe state testează limitele prin „permissioning”, aplicare selectivă a regulilor sau amenințări cu taxe în strâmtori internaționale, accesul și costurile pot ajunge să depindă tot mai mult de negociere și raportul de forțe, nu de norme aplicate uniform. [...]

Administrația Trump înăsprește sancțiunile împotriva Cubei, vizând inclusiv băncile străine care lucrează cu Havana , într-o mișcare care poate amplifica riscurile de conformare (respectarea sancțiunilor) pentru instituții financiare și companii cu expunere pe insulă, potrivit Digi24 . Președintele american susține că Cuba continuă să reprezinte „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite. Noile măsuri sunt incluse într-un decret prezidențial și sunt prezentate ca parte a unei strategii de intensificare a presiunii asupra Havanei, pe fondul crizei economice din Cuba. Ce prevăd noile sancțiuni și cine poate fi afectat Conform informațiilor din articol, sancțiunile vizează mai multe paliere, cu potențial impact direct asupra relațiilor comerciale și financiare: bănci străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; persoane și entități implicate în sectoarele energiei , mineritului și „în alte sectoare” ale economiei cubaneze; persoane găsite vinovate de „încălcări grave ale drepturilor omului” . În practică, extinderea țintelor către bănci din afara SUA crește miza pentru actorii internaționali care procesează plăți, finanțează comerț sau oferă servicii companiilor conectate la statul cubanez. Context: embargo, blocaj petrolier și presiune pe economie Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie un blocaj petrolier asupra Cubei, autorizând de atunci sosirea unui singur petrolier rus , mai notează articolul. Cuba este descrisă ca fiind într-o criză economică profundă, alimentată de înăsprirea sancțiunilor din primul mandat Trump (2017–2021), de slăbiciuni structurale ale economiei centralizate și de o reformă monetară eșuată. Potrivit aceleiași surse, de la sfârșitul lunii ianuarie activitatea a fost „practic paralizată”, iar: turismul (sursă importantă de valută) „s-a prăbușit la jumătate” de la începutul anului; producția de nichel și cobalt este oprită; sectorul tutunului suferă din cauza lipsei de combustibil. Tensiuni politice, dar și negocieri în derulare Anunțul sancțiunilor a venit chiar de 1 Mai, când în Cuba a avut loc o manifestație în fața ambasadei SUA la Havana, la care au participat Raul Castro (94 de ani) și președintele Miguel Diaz-Canel . În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări se află în negocieri, iar discuții au avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, potrivit articolului. Ce urmează, din informațiile disponibile, este aplicarea efectivă a măsurilor din decret și modul în care băncile și companiile cu legături comerciale cu Cuba își vor ajusta expunerea pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. [...]

Scepticismul public față de războiul cu Iranul se leagă de scumpiri și presiune pe bugetele gospodăriilor , potrivit unui sondaj citat de Al Jazeera , care arată că 61% dintre americani consideră că decizia SUA de a folosi forța militară împotriva Iranului a fost o greșeală. Sondajul Washington Post–ABC–Ipsos , publicat vineri, indică faptul că 36% dintre respondenți cred că atacarea Iranului a fost decizia corectă. În același timp, războiul – lansat de SUA și Israel la finalul lui februarie – este descris ca având efecte asupra economiei globale și ca alimentând temerile legate de costul vieții în SUA, pe fondul scumpirii energiei. Costul vieții, principalul canal prin care se vede impactul Întrebați dacă și-au schimbat comportamentul din cauza prețurilor mai mari la benzină, 44% dintre respondenți au spus că au redus deplasările cu mașina, iar 42% au declarat că au tăiat și din cheltuielile gospodăriei. În rândul celor cu venituri sub 50.000 de dolari pe an (aprox. 230.000 lei), proporțiile cresc la 56% (condus mai puțin) și 59% (reduceri de cheltuieli în gospodărie). În acest context, materialul notează și că aprobarea pentru președintele Donald Trump a coborât la noi minime, pe fondul frustrărilor alegătorilor legate de probleme economice și costul vieții. Percepția asupra succesului militar rămâne neconvingătoare Sondajul arată și o doză ridicată de incertitudine privind rezultatele operațiunilor: 39% spun că acțiunile militare ale SUA împotriva Iranului au fost „fără succes” până acum, 19% le consideră „cu succes”, iar 41% spun că este prea devreme pentru o evaluare. Al Jazeera mai consemnează că, deși pierderile în rândul forțelor americane sunt relativ reduse, impopularitatea războiului este comparată cu cea a războiului din Irak în 2006 (într-o perioadă de violențe accentuate) și cu cea a războiului din Vietnam la începutul anilor 1970. Polarizare politică: sprijin puternic în rândul republicanilor Sprijinul rămâne însă ridicat în rândul republicanilor: aproape 80% dintre alegătorii Partidului Republican spun că decizia de a ataca Iranul a fost corectă. Chiar și în acest grup, evaluarea succesului este împărțită: respondenții sunt divizați între cei care consideră operațiunile reușite și cei care spun că este prea devreme pentru concluzii. Un alt indicator politic relevant din sondaj: 46% dintre respondenți afirmă că decizia de a ataca Iranul este inconsistentă cu poziția pe care Trump a susținut-o în campanie, când promitea evitarea „războaielor externe inutile”. [...]

Armata israeliană își concentrează aproape toată planificarea post-război cu Iranul pe riscul nuclear , în timp ce amenințarea rachetelor balistice și tema „schimbării regimului” sunt împinse în plan secund, potrivit The Jerusalem Post . Reorientarea contează operațional: IDF transmite că este pregătită să revină la un război „în toată regula” dacă Teheranul ar încerca să folosească uraniul îmbogățit pentru a avansa spre arma nucleară. În briefingurile recente, IDF insistă pe pericolul uraniului îmbogățit la 60% pe care regimul islamic „ar putea” să îl acceseze de sub dărâmăturile instalațiilor de la Isfahan și din alte locații lovite. Mesajul central este că, deși operațiunea din iunie 2025 ar fi întârziat programul, componenta nucleară rămâne principalul reper pentru evaluarea pașilor următori. Rachetele balistice, tratate cu mai puțină urgență în mesajul public În același timp, amenințarea rachetelor balistice – pe care Iranul ar fi folosit-o „cu efect letal” împotriva Israelului de patru ori din 2024 și care ar fi fost una dintre mizele războiului început pe 28 februarie – primește „mult mai puțină” atenție în comunicarea IDF, conform relatării. Publicația notează că nu este clar de ce această amenințare este minimalizată în briefinguri. Sunt avansate mai multe explicații posibile, fără o concluzie fermă: influența mesajelor venite dinspre SUA; pericolul relativ mai mare al unei arme nucleare; faptul că războiul ar fi împins înapoi cu mai mulți ani capabilitatea balistică; „ceața” post-conflict privind câte rachete mai are Iranul și cât de repede ar putea reconstrui. „Schimbarea regimului” dispare din briefinguri; unele lovituri, puse sub semnul eficienței Tema schimbării regimului în Iran „a dispărut în mare parte” din briefingurile IDF. Ofițerii armatei subliniază că instituția militară „nu a promis niciodată” o schimbare de regim, cel mult „o oportunitate” de a îmbunătăți condițiile pentru o astfel de evoluție. Într-o nuanță neobișnuită, IDF ar fi admis că unele atacuri asupra milițiilor Basij de nivel redus și asupra unor puncte de control „ar fi putut fi o risipă de resurse”, întrucât nu au schimbat situația „pe teren”. În apărarea acestor lovituri, armata a indicat că, și în timpul lor, a continuat să lovească alte componente ale amenințărilor militare pe care Iranul le-ar reprezenta pentru Israel. Reorganizare internă: o structură aeriană dedicată Iranului și posibile schimbări pentru Cisiordania Ca parte a „realizărilor” invocate, IDF leagă succesul de decizii din 16 ianuarie 2024 și 7 martie 2024 de a crea o unitate aeriană axată pe Iran, descrisă drept „uriașă”. Potrivit armatei, subunitatea a devenit, în practică, un „Comandament Iran” în interiorul forțelor aeriene. Separat, forțele aeriene au indicat că ar putea înființa o divizie permanentă dedicată sprijinirii Comandamentului Central al IDF în lupta împotriva terorismului palestinian în Cisiordania. În context, IDF arată că din vara lui 2023 a folosit tot mai agresiv aviația împotriva țintelor din Cisiordania, după o perioadă îndelungată în care această opțiune fusese rar utilizată (de la finalul celei de-a doua Intifade, în 2005). Totodată, Comandamentul Central a anunțat crearea unui centru de țintire mai mare și mai sistematic pentru lovituri aeriene și alte tipuri de foc greu, similar celor existente în Comandamentele de Nord și de Sud. [...]

SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]

Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]