Știri
Știri din categoria Externe
Octavian Ursu își păstrează primăria din Görlitz după un duel direct cu AfD. Potrivit Digi24, candidatul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), german de origine română, a câștigat al doilea mandat de primar în orașul din estul Germaniei, învingând în turul al doilea candidatul partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), Sebastian Wippel.
Ursu a obținut 55,8% din voturi, iar contracandidatul său 44,2%. Prezența la vot a fost de 56,8%, dintr-un total de 44.500 de persoane cu drept de vot, relatează News.ro, citând presa germană.
Victoria lui Ursu este relevantă dincolo de administrația locală, pentru că vine într-o confruntare directă cu AfD și confirmă, pentru a doua oară, capacitatea partidelor tradiționale de a bloca accesul extremei drepte la conducerea unui oraș. Și în 2019, Ursu a câștigat tot în turul al doilea în fața aceluiași candidat.
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a salutat rezultatul, descriindu-l drept „o victorie a valorilor europene”.
„Românul şi europeanul Octavian Ursu a câştigat al doilea mandat de primar în Germania, la Görlitz. Din nou l-a bătut în al doilea tur pe un candidat al extremei drepte. E victoria lui, dar e şi o victorie a valorilor europene”
Fritz a mai spus că Görlitz este la granița cu Polonia și a dat exemplul cooperării cu orașul polonez Zgorzelec, inclusiv pe tema încălzirii, subliniind și caracterul multicultural al zonei.
Recomandate
Sancțiunile americane și pierderea petrolului venezuelean împing Cuba spre colaps , iar singura ieșire realistă pentru Havana ar fi un acord cu Washingtonul care să poată fi prezentat de Donald Trump drept o victorie politică, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Pe fond, miza este una economică și operațională: blocada și sancțiunile au adus economia Cubei „aproape de marginea prăpastiei”, iar dispariția petrolului venezuelean importat la preț avantajos a agravat rapid criza. În acest context, analiza susține că prelungirea confruntării cu SUA crește riscul unui „colaps umanitar” și al unei intervenții militare. Presiunea Washingtonului: schimbare de regim sau negociere rapidă După capturarea lui Nicolas Maduro la Caracas de către forțe speciale americane, Trump a transmis că „următoarea țintă este Cuba”, iar administrația sa a livrat semnale diferite despre pașii următori. Unii oficiali americani au declarat pentru Wall Street Journal că urmăresc schimbarea regimului de la Havana până la finalul lui 2026, în timp ce alți diplomați au discutat cu lideri din comunitățile cubaneze din Miami și din Spania despre identificarea unei figuri care să preia conducerea, pe modelul succesiunii din Venezuela. În paralel, Washingtonul a trecut la sancțiuni secundare – adică măsuri care vizează și companii din afara SUA – împotriva firmelor străine care fac afaceri cu întreprinderi de stat cubaneze din sectoare considerate strategice, precum minerit, energie și finanțe. Ce ar cere SUA într-un acord cu Havana Potrivit analizei citate, un posibil acord „s-a conturat deja de luni de zile”, iar lista de cerințe include atât măsuri politice, cât și condiții cu impact direct asupra arhitecturii de securitate a insulei și asupra relațiilor externe: introducerea de reforme și măsuri pentru protejarea libertății de exprimare și de asociere; eliberarea prizonierilor politici, inclusiv a unor deținuți de marcă reținuți după protestele naționale începute în iulie 2021 ; reducerea legăturilor Cubei cu serviciile de securitate și informații din Rusia și China, inclusiv închiderea stațiilor de ascultare de pe teritoriul Cubei; cooperare pentru stabilirea unei structuri de compensare a firmelor private americane expropriate în 1959–1960. În acest tablou, vizita directorului CIA, John Ratcliffe, la Havana – la o zi după ce ministrul cubanez al energiei a spus că insula nu mai are rezerve de petrol – este prezentată ca un semnal că „timpul este limitat” și că amenințările privind ocuparea insulei ar trebui tratate cu seriozitate. De ce e greu de aplicat: patru centre de putere și interese divergente Analiza descrie conducerea Cubei ca fiind fragmentată în cel puțin patru centre de putere care se suprapun: familia Castro și apropiații, conglomeratul militar-economic GAESA , serviciile de securitate și Partidul Comunist împreună cu birocrația de stat. GAESA, care controlează aproximativ 40% din PIB-ul țării, ar avea de pierdut dintr-o deschidere reală către investiții private, în timp ce serviciile de securitate ar dori menținerea legăturilor cu Beijing și Moscova. În plus, Raul Castro – ajuns la aproape 95 de ani – ar vedea orice acord care i-ar reduce influența drept o amenințare existențială la adresa proiectului politic pe care l-a susținut împreună cu Fidel Castro. Ce urmează: fereastră îngustă pentru o tranziție controlată Concluzia analizei este că schimbarea în Cuba pare inevitabilă, însă direcția depinde de rapiditatea cu care Havana acceptă o negociere: fie o transformare treptată, pe care autoritățile o pot influența, fie un scenariu haotic, inclusiv prin intervenție externă. În mod „ironic”, notează analiza, SUA ar fi singurul actor care poate finanța „cu adevărat” refacerea Cubei, ceea ce face ca un acord cu Washingtonul să fie, practic, singura opțiune pentru evitarea dezastrului. [...]
Întâlnirea anunțată de Peter Magyar cu președintele Ungariei mută disputa politică în zona constituțională , după ce premierul a legat vizita de expirarea ultimatumului de demisie pe care i l-a dat lui Tamás Sulyok , potrivit Antena 3 . Magyar a spus că termenul-limită pentru demisia președintelui expiră „astăzi la miezul nopții” și că luni, la ora 8:00, îl va vizita pe Tamás Sulyok împreună cu ministrul justiției, conform agenției MTI, citată de Agerpres. În material se arată că, după o „victorie zdrobitoare” la alegerile din 12 aprilie, Magyar i-a cerut lui Sulyok și altor oficiali numiți sub guvernul precedent condus de Fidesz-KDNP să demisioneze până pe 31 mai. Premierul i-ar fi cerut demisia lui Sulyok și într-o întâlnire la Palatul Prezidențial, la trei zile după alegeri. „I-am reiterat că, în opinia mea și a poporului ungar, este nedemn să întruchipeze unitatea națiunii maghiare, incapabil să asigure respectarea legii”, a declarat premierul ungar. Miza: o confruntare cu potențial de blocaj instituțional Dincolo de gestul politic, disputa capătă o dimensiune de reglementare/constituțională: vineri, Sulyok a declarat că a cerut Comisiei de la Veneția să evalueze constituționalitatea apelurilor la demisia sa, potrivit informațiilor din articol. Întâlnirea programată pentru luni dimineață vine, astfel, pe fondul unei escaladări în care președintele apelează la un for consultativ european pe teme constituționale, iar premierul își menține presiunea publică pentru demisie. Materialul nu precizează dacă președintele intenționează să demisioneze sau care va fi rezultatul vizitei. [...]
Opoziția belarusă avertizează că Rusia și Minsk își pregătesc infrastructura militară la granițele cu NATO și Ucraina , un semnal care poate ridica presiunea de securitate în regiune și poate forța statele vecine să accelereze investițiile în apărare, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Post. Frantsishak Viacorka , consilier al liderei opoziției belaruse din exil, susține că „comandamentul militar rus și regimul” lui Aleksandr Lukașenko pregătesc activ infrastructura necesară pentru operațiuni militare de-a lungul frontierelor Belarusului cu statele NATO și cu Ucraina. Declarațiile au fost făcute, conform materialului, în marja Forumului de Securitate al Mării Negre 2026, organizat la Odesa. „Pregătirile sunt în curs. Ei reconstruiesc infrastructura sovietică, construiesc rețele de comunicații și baze militare, fără a mai menționa desfășurarea sistemului de rachete Oreshnik și a armelor nucleare... Ei pregătesc infrastructura de-a lungul tuturor frontierelor – cele cu Ucraina, Polonia și Lituania – peste tot, cu excepția celei cu Rusia.” Ce se pregătește, potrivit opoziției din Belarus În relatarea citată, Viacorka indică o serie de măsuri care ar susține ipoteza unei pregătiri pentru escaladare: refacerea infrastructurii militare de tip sovietic; dezvoltarea rețelelor de comunicații; construirea de baze militare; desfășurarea sistemului de rachete Oreshnik și a armelor nucleare; pregătiri de-a lungul frontierelor cu Ucraina, Polonia și Lituania. Totodată, el afirmă că ar exista „tot mai multe dovezi” privind amenințări venite dinspre Belarus, inclusiv planuri pentru o nouă ofensivă rusă împotriva Ucrainei de pe teritoriul belarus, similară celei din 2022. Limitări și nuanțe: „nu există indicii” pentru o invazie imediată Deși vorbește despre o posibilă escaladare „în viitorul apropiat”, Viacorka spune că, în acest moment, nu ar exista indicii că o invazie ar urma să aibă loc „în viitorul imediat”. „Putin nu dispune în prezent de resursele necesare pentru a deschide un nou front.” El mai afirmă că „provocările cu drone și elicoptere” ar testa capacitățile țărilor occidentale din jurul perimetrului. De ce contează pentru regiune În aceeași logică, oficialul opoziției belaruse spune că „nu există motive de panică”, invocând faptul că Polonia și statele baltice își consolidează apărarea. În plus, el susține că foarte puțini militari belaruși ar fi dispuși să participe la operațiuni de luptă împotriva țărilor vecine. [...]
Israelul cere Washingtonului să accepte extinderea loviturilor asupra Beirutului , pe fondul lipsei de progrese atât în negocierile SUA–Iran, cât și în discuțiile Israel–Liban, potrivit unor surse citate de The Jerusalem Post . Demersul indică o posibilă escaladare a operațiunilor, care ar putea complica eforturile diplomatice și ar crește presiunea internațională asupra Israelului. Potrivit surselor publicației, oficiali israelieni de rang înalt au făcut apel la omologi americani pentru a permite Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) să extindă atacurile în Beirut. Aceștia ar fi „optimiști” că răspunsul SUA va fi favorabil, invocând lipsa de progres în două piste de negociere: Washington–Teheran și Israel–Liban. Presiune diplomatică din Europa: apeluri la oprirea operațiunilor În paralel, mai mulți oficiali europeni au cerut dezescaladare. În cursul dimineții de luni, ministrul britanic de externe, Yvette Cooper, a solicitat Israelului să oprească operațiunile din Liban, afirmând: „Trebuie să se încheie.” Cooper a spus că „escaladarea militară” a Israelului în Liban a ucis și a strămutat civili, a distrus infrastructură și a redus spațiul pentru diplomație. Duminică, ministrul german de externe, Johann Wadephul, a cerut tuturor părților să înceteze ostilitățile și a descris înaintarea Israelului în sudul Libanului drept un motiv de „îngrijorare serioasă”. El a avertizat că orice escaladare suplimentară ar putea agrava situația și ar putea declanșa noi valuri de strămutare în interiorul Libanului. Situația din teren: IDF anunță controlul unor zone la nord de Litani IDF a anunțat duminică dimineață că a preluat controlul asupra avanpostului de pe creasta Beaufort și asupra zonelor Wadi al-Saluki, la nord de râul Litani, în sudul Libanului. Armata a precizat că forțele aeriene israeliene (IAF), artileria și tancurile au executat lovituri de sprijin împotriva infrastructurii Hezbollah din zonă, pentru a reduce rezistența înaintea înaintării. Militarii au mai transmis că operează în apropierea bastionului Hezbollah din Nabatiya și că sunt pregătiți să extindă operațiunile. Publicația notează că o înaintare spre Nabatiya, aflat la circa 20 km de frontiera Israel–Liban, ar reprezenta cea mai mare distanță atinsă până acum de forțele terestre israeliene. În același context, IDF a spus că, la momentul începerii armistițiului din 17 aprilie, forțele terestre se aflau la aproximativ 10 km de graniță. Armata a mai declarat (într-un anunț de marți, citat de publicație) că ar urma să treacă dincolo de „Linia Galbenă” a armistițiului și de râul Litani, ca răspuns la atacuri cu drone ale Hezbollah, care au ucis și rănit un număr în creștere de soldați. Ce urmează Materialul nu precizează dacă SUA au transmis deja un răspuns la solicitarea Israelului. În lipsa unei poziții publice americane în textul citat, rămâne neclar dacă extinderea loviturilor asupra Beirutului va primi undă verde sau va fi condiționată de evoluțiile diplomatice și de situația de pe teren. [...]
SUA ar lua în calcul susținerea lui Viktor Orbán pentru o funcție înaltă la ONU care i-ar putea aduce imunitate diplomatică , pe fondul riscului ca noul guvern de la Budapesta să inițieze anchete împotriva sa și a familiei, potrivit Digi24 , care citează o analiză VSquare bazată pe surse americane și ungare cu legături diplomatice. Miza nu este doar una de carieră internațională, ci una de protecție juridică : o poziție de rang înalt în cadrul ONU poate oferi, în anumite condiții, imunitate diplomatică, ceea ce ar limita semnificativ posibilitatea unor proceduri legale împotriva titularului. Ce tip de imunitate ar putea intra în joc Potrivit informațiilor prezentate, amploarea imunității depinde de funcția exactă. Convenția ONU din 1946 privind privilegiile și imunitățile prevede că secretarul general, subsecretarii generali și secretarii generali adjuncți beneficiază de imunitate diplomatică deplină, echivalentă cu cea a unui ambasador. Aceasta înseamnă protecție față de „practic toate procedurile legale”, inclusiv urmărirea penală, și se extinde asupra soților și copiilor minori. În același cadru, șefii agențiilor specializate ar avea, de asemenea, imunitate diplomatică deplină. În schimb, pentru funcționarii de rang inferior, imunitatea este descrisă ca fiind funcțională : acoperă doar actele îndeplinite în exercitarea atribuțiilor oficiale, nu și fapte anterioare sau din afara mandatului. Materialul mai notează că, pe lângă imunitate, o astfel de funcție ar presupune și un post la New York. Context politic: posibile anchete la Budapesta și o „ieșire” fără azil Informațiile apar pe fondul speculațiilor că guvernul condus de Peter Magyar ar putea iniția anchete împotriva lui Orbán și a membrilor familiei sale. În acest context, un post la ONU ar putea funcționa ca o soluție care să reducă presiunea juridică, fără recurgerea la azil politic, potrivit surselor citate de VSquare. Orbán a fost întrebat de televiziunea maghiară RTL dacă se teme că el sau un membru al familiei sale ar putea ajunge în fața justiției, în cadrul eforturilor noului guvern de a investiga presupuse infracțiuni comise sub regimul său. Răspunsul său, redat de Digi24, a fost: „Eu? Haide, de ce aș face-o? Eu respect legea și o aplic. Am depus un jurământ în acest sens, mi-am respectat toate jurămintele și îl voi respecta și pe acesta. Mai doriți să știți ceva?” De ce contează acum: succesiunea lui António Guterres Relevanța momentului este legată și de faptul că „cursa” pentru succesiunea lui António Guterres la conducerea ONU este deja în desfășurare, iar analiza citată îl indică drept favorit pe Rafael Grossi , șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, un argentinian. În același tablou, o sursă citată afirmă că Orbán ar putea conta și pe președintele Argentinei, Javier Milei, care l-ar fi vizitat la Budapesta înainte de alegerile din aprilie, la fel ca vicepreședintele american JD Vance. Tot ca element de context, materialul menționează că Orbán ar urma să călătorească în SUA în această vară pentru Cupa Mondială de fotbal, iar fiica sa, Rahel, și ginerele său, István Tiborcz, s-ar fi mutat deja la New York. Publicația subliniază însă că aceste informații sunt prezentate ca relatări din surse și scenarii, nu ca decizii confirmate oficial. [...]
Ordinul premierului Benjamin Netanyahu de a lovi ținte în sudul Beirutului ridică riscul unei escaladări care poate prelungi instabilitatea regională , într-un moment în care armistițiul din Liban este deja fragil, potrivit Reuters . Netanyahu și ministrul apărării, Israel Katz, au cerut armatei israeliene (IDF) să atace „ținte teroriste” în cartierul Dahiyeh, o zonă din suburbiile sudice ale Beirutului descrisă ca bastion al Hezbollah . Decizia a fost justificată de biroul premierului prin „încălcări repetate” ale armistițiului de către Hezbollah și prin atacuri asupra orașelor și cetățenilor israelieni. Armistițiu sub presiune și schimburi de foc după mijlocul lui aprilie Reuters notează că, de la armistițiul din mijlocul lui aprilie, trupele israeliene și Hezbollah au continuat să își schimbe focuri. În acest interval, Hezbollah ar fi recurs la drone kamikaze ieftine, ușor de asamblat, greu de contracarat de apărarea antiaeriană, care au ucis mai mulți soldați israelieni în sudul Libanului. Context regional: „cel mai amplu efect secundar” al războiului cu Iranul Confruntarea din Liban este prezentată ca cea mai amplă extindere a războiului cu Iranul în regiune. Potrivit aceleiași surse, peste 1,2 milioane de libanezi au fost strămutați în urma loviturilor israeliene și a ordinelor de evacuare, de la 2 martie, când Hezbollah a început să lanseze rachete și drone către Israel pentru a-și sprijini aliatul, Iran. Bilanțul menționat de Reuters indică peste 3.370 de morți în urma incursiunii, potrivit guvernului libanez. Israelul afirmă că, în aceeași perioadă, au fost uciși 24 de soldați israelieni și patru civili. De ce contează: risc de extindere a conflictului și presiune prelungită asupra economiei Libanului Loviturile asupra unei zone-cheie din Beirut cresc probabilitatea unei intensificări a confruntării, într-un context în care armistițiul nu a oprit atacurile reciproce. Pentru Liban, menținerea sau agravarea conflictului înseamnă, în termeni operaționali, continuarea evacuărilor și a perturbărilor, cu efecte economice indirecte prin insecuritate și presiune suplimentară asupra populației strămutate. Reuters nu oferă detalii despre amploarea atacului sau despre țintele vizate dincolo de formularea oficială. [...]
