Știri
Știri din categoria Externe
Ungaria, prin compania MOL, este interesată de achiziția activelor internaționale ale Lukoil, evaluate la 22 de miliarde de dolari, într-un context geopolitic tensionat și marcat de sancțiuni dure împotriva gigantului rus, informează Știrile ProTV. Termenul limită impus de Trezoreria SUA pentru încheierea tranzacțiilor a fost prelungit până pe 28 februarie, iar interesul investitorilor globali este în creștere, având în vedere valoarea și poziționarea strategică a activelor vizate.
Activele Lukoil care urmează a fi vândute includ zăcăminte majore de petrol și gaze, rafinării, precum și rețele extinse de benzinării în Europa și SUA. Pe lista potențialilor cumpărători se află giganți energetici precum Chevron, ExxonMobil, Carlyle Group, International Holding Company (Emiratele Arabe Unite), Midad Energy (Arabia Saudită), dar și grupul MOL din Ungaria. Autoritățile americane au blocat deja două oferte – ale companiilor Gunvor și Xtellus Partners – pe motiv de securitate și sensibilitate geopolitică, semnalând că fiecare contract va necesita aprobare individuală.
Pe lângă rafinăriile și rețelele de benzinării din Europa, activele Lukoil mai includ:
În România, Lukoil deține rafinăria Petrotel din Ploiești și peste 300 de stații de alimentare. Atât România, cât și Bulgaria, unde se află rafinăria Burgas, au adoptat recent legislație care permite intervenția statului asupra activelor strategice Lukoil, inclusiv preluarea temporară a acestora. Potrivit ministrului Energiei, Bogdan Ivan, trei companii – inclusiv românești – și-au exprimat deja interesul pentru Petrotel și rețeaua de benzinării din țară.
Separat, activitatea comercială a Lukoil, desfășurată prin filiala elvețiană Litasco, este practic în curs de închidere. Sediile din Geneva și Houston au fost deja închise, iar angajații din Dubai vor părăsi compania în februarie. La apogeu, Litasco controla circa 4% din comerțul mondial cu petrol.
Acest proces de vânzare este descris de specialiști ca fiind unul dintre cele mai complicate exerciții de restructurare forțată din industria energetică globală din ultimul deceniu. În funcție de cumpărătorii finali și aprobările politice implicate, noua distribuție a activelor Lukoil ar putea schimba echilibrul de forțe în energie la nivel continental.
Recomandate
Donald Trump amână vizita la Beijing din cauza războiului cu Iranul - relațiile SUA–China intră într-o nouă incertitudine după ce, potrivit Reuters , președintele american a decis să își reprogrameze deplasarea programată pentru finalul lunii martie – începutul lui aprilie 2026, invocând schimbările majore din politica externă generate de conflictul din Orientul Mijlociu. Vizita, care urma să fie prima în China din actualul său mandat, ar putea avea loc abia peste cinci sau șase săptămâni. Decizia vine într-un moment sensibil pentru relațiile dintre cele mai mari două economii ale lumii, în condițiile în care discuțiile bilaterale vizau reducerea tensiunilor comerciale și politice. Printre subiectele aflate pe agendă se numărau tarifele, exporturile de tehnologie, problema Taiwanului, comerțul cu produse agricole și accesul la minerale rare, domenii unde divergențele au fost constante în ultimii ani. Amânarea este legată direct de escaladarea conflictului cu Iranul, care a reconfigurat prioritățile administrației de la Washington. Războiul a dus la creșterea prețului petrolului, a amplificat riscurile pentru transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz și a mutat atenția investitorilor către securitatea energetică. Efectele imediate ale deciziei: blocarea temporară a dialogului la nivel înalt între Washington și Beijing incertitudine sporită pe piețele financiare întârzierea unor posibile acorduri comerciale repoziționarea priorităților strategice ale SUA spre Orientul Mijlociu În paralel, negocierile tehnice continuă la nivel inferior. Discuții recente la Paris între secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng au vizat creșterea exporturilor agricole americane și accesul la resurse strategice controlate de China. Contextul intern din SUA contribuie, de asemenea, la această decizie. O vizită de stat amplă la Beijing ar fi fost percepută ca nepotrivită pe fondul dificultăților economice interne și al pierderilor umane din conflictul din Orientul Mijlociu. În ansamblu, amânarea vizitei subliniază fragilitatea relației SUA–China și arată cum evoluțiile militare dintr-o regiune pot influența direct echilibrul diplomatic global. [...]
Dominanța SUA în „războiul economic” se erodează , potrivit unei analize Financial Times , pe fondul apariției unor reacții tot mai eficiente din partea statelor vizate de sancțiuni și presiuni comerciale. Articolul susține că instrumentele clasice folosite de Washington – sancțiuni, tarife și controlul asupra dolarului – nu mai au aceeași eficiență ca în trecut. Țări precum China și Iran au demonstrat că pot răspunde cu propriile „arme economice”, de la restricții asupra materiilor prime strategice până la blocaje în puncte-cheie ale comerțului global. Un exemplu relevant este reacția Chinei la restricțiile americane, prin limitarea exporturilor de metale rare, esențiale pentru industrii precum cea auto sau de apărare. De asemenea, Iranul a arătat că poate influența fluxurile energetice globale prin amenințări asupra Strâmtorii Hormuz, un punct vital pentru transportul petrolului. Principalele concluzii ale analizei: monopolul SUA asupra sancțiunilor nu mai există statele vizate își dezvoltă rute comerciale alternative presiunea economică produce tot mai des efecte inverse sancțiunile duc la adaptare și autonomie economică „războiul economic” riscă să escaladeze în conflicte militare În ultimii ani, mai multe exemple arată limitele sancțiunilor: Rusia și-a reorientat comerțul către Asia, China și-a accelerat producția internă de tehnologii, iar alte state au găsit metode de a evita sistemele financiare dominate de dolar. Analiza subliniază că, într-o lume tot mai multipolară, utilizarea frecventă a sancțiunilor reduce eficiența acestora. În loc să izoleze complet adversarii, acestea îi determină să devină mai independenți și să creeze noi alianțe economice. Un efect colateral este și creșterea riscului de conflict: în loc să prevină escaladarea, sancțiunile pot deveni o etapă intermediară înaintea confruntărilor directe. În acest context, influența economică globală nu mai este concentrată într-un singur pol, iar competiția dintre marile puteri se mută din ce în ce mai mult în zona infrastructurilor comerciale, resurselor și tehnologiei. [...]
Canada și statele nordice își întăresc cooperarea în Arctica , potrivit Euronews , pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al interesului crescut al marilor puteri pentru această regiune strategică. Decizia a fost luată la Oslo, unde liderii din Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Canada au convenit să își aprofundeze colaborarea în domenii esențiale precum apărarea, energia, comerțul și accesul la resurse. În declarația comună, aceștia au subliniat importanța respectării dreptului internațional într-un context global marcat de conflicte și instabilitate. Direcțiile principale ale cooperării: consolidarea securității și apărării în regiunea arctică dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon cooperare tehnologică și economică acces coordonat la resurse minerale Inițiativa vine pe fondul creșterii tensiunilor dintre Rusia și Occident, amplificate de războiul din Ucraina, dar și al interesului manifestat de Statele Unite pentru Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei. Liderii reuniți au indicat Rusia drept principala amenințare în regiune, cu posibile riscuri viitoare și din partea Chinei. În paralel, NATO își intensifică prezența militară în zonă. Aproximativ 32.000 de militari din 14 state participă la exerciții în condiții extreme în Norvegia și Finlanda, iar Alianța a lansat recent misiunea „Arctic Sentry” pentru a întări securitatea regională. Premierul canadian Mark Carney a subliniat că provocările din Arctica sunt tot mai complexe, incluzând atât aspecte militare, cât și tehnologice, într-un context în care regiunea nu mai este ferită de rivalitățile globale. Astfel, Arctica devine un punct tot mai important pe harta geopolitică, unde interesele economice, militare și strategice se intersectează, iar cooperarea între aliați este văzută ca un răspuns la aceste presiuni. [...]
Statele arabe din zona Golfului Persic cer lui Donald Trump să nu oprească brusc războiul împotriva Iranului , potrivit Reuters . Aceste state doresc ca acțiunile să continue până când regimul de la Teheran nu va mai putea bloca Strâmtoarea Hormuz. Deși au fost vizate de atacuri cu rachete și drone iraniene, țările din Golf ezită să răspundă pe plan militar. Discuțiile dintre Statele Unite și țările din Golf au fost dezvăluite de oficiali și diplomați occidentali și arabi, sub protecția anonimatului. Inițial, statele arabe nu au susținut un conflict cu Iranul, dar atacurile asupra aeroporturilor, porturilor și instalațiilor petroliere din regiune au schimbat această poziție. Aceste atacuri au subliniat capacitatea Iranului de a perturba una dintre cele mai importante rute de transport al petrolului din lume. Statele Unite încearcă să convingă țările din Golf să se implice mai activ în conflict, pentru a demonstra susținere regională. Totuși, liderii din Golf sunt reticenți, temându-se că o implicare directă ar putea escalada conflictul într-un război mai mare. Unii oficiali încearcă să-l convingă pe Donald Trump că o astfel de acțiune i-ar putea consolida legitimitatea internațională și sprijinul intern înainte de alegerile parțiale. Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare al Golfului, a declarat: „Există un sentiment generalizat în întreaga regiune a Golfului că Iranul a depășit toate limitele, cu fiecare țară din regiune. La început, ne-am opus războiului. Dar odată ce au început să lanseze atacuri asupra noastră, au devenit un inamic. Nu există altă modalitate de a-i descrie”. Statele din regiune consideră că Iranul trebuie slăbit pentru a nu mai reprezenta o amenințare, dar se tem că implicarea în război le-ar transforma în ținte directe. Situația este complicată de lipsa unei poziții comune între țările din Golf, care nu au ajuns la un acord privind o eventuală intervenție militară. Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a menționat că partenerii din zona Golfului își intensifică eforturile și sunt dispuși să treacă la ofensivă, dar fără a specifica acțiuni concrete. Surse Reuters exclud acțiuni militare unilaterale din partea statelor din Golf, pentru a evita represaliile. Iranul, o țară cu populație majoritar șiită, privește cu suspiciune vecinii săi arabi majoritar sunniți, care găzduiesc baze militare americane. Atacurile iraniene au afectat imaginea de stabilitate a regiunii, pe care liderii din Golf au încercat să o promoveze pentru a atrage turiști și a extinde comerțul. Donald Trump a fost avertizat de serviciile secrete că atacarea Iranului ar putea declanșa represalii asupra aliaților din Golf. Trump a declarat că atacurile Iranului au fost neașteptate și șocante, conform declarațiilor sale în timpul unei reuniuni a consiliului de administrație al Centrului Kennedy. Reuters dezvăluie că președintele american fusese avertizat anterior că Teheranul ar putea încerca să închidă Strâmtoarea Hormuz. [...]
Ambasada SUA din Bagdad a fost ținta celui mai intens atac din ultimele săptămâni , potrivit Reuters , după ce rachete și cel puțin cinci drone au lovit complexul diplomatic în dimineața zilei de 17 martie 2026, pe fondul escaladării conflictului dintre SUA, Israel și Iran. Două drone încărcate cu explozibili au căzut în interiorul perimetrului, declanșând explozii și un incendiu vizibil din exterior, însă, conform informațiilor inițiale, nu au fost raportate victime. Atacul marchează un nou vârf de tensiune într-o noapte deja violentă pentru capitala Irakului. Conform Xinhua , o dronă a lovit anterior hotelul Royal Tulip al-Rasheed din Zona Verde, frecventat de diplomați, provocând explozii fără victime. În paralel, raiduri aeriene au vizat o clădire din cartierul Jadriyah, unde activau grupări susținute de Iran; bilanțul variază între patru și șase morți, inclusiv membri ai milițiilor și un consilier iranian. Violențele nu s-au limitat la Bagdad. Mai multe rachete au lovit zona aeroportului internațional, rănind cel puțin cinci persoane, iar câmpul petrolier Majnoon din sudul țării a fost, de asemenea, vizat. Aceste atacuri sunt revendicate sau atribuite milițiilor pro-iraniene reunite sub umbrela „Rezistenței Islamice în Irak”, care au promis represalii după loviturile lansate de SUA și Israel asupra Iranului la 28 februarie. Contextul arată o deteriorare rapidă a securității în Irak, devenit un front activ al confruntării regionale. Ambasada SUA din Bagdad, una dintre cele mai mari din lume, a mai fost lovită recent, inclusiv pe 14 martie, când un proiectil a atins zona heliportului. După acel incident, autoritățile americane au cerut cetățenilor să părăsească de urgență țara. Situația actuală evidențiază extinderea conflictului dincolo de granițele Iranului și creșterea riscului pentru infrastructura diplomatică și energetică din regiune, fără indicii clare că escaladarea s-ar opri în perioada imediat următoare. [...]
Israelul anunță uciderea șefului securității Iranului într-un atac aerian și susține că a eliminat simultan și conducerea miliției Basij, într-o nouă escaladare majoră a conflictului regional, potrivit Reuters . Declarația a fost făcută pe 17 martie 2026 de ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, care afirmă că Ali Larijani , considerat șef al securității iraniene, și Gholamreza Soleimani, liderul forțelor paramilitare Basij, au fost uciși în lovituri aeriene desfășurate peste noapte. Iranul nu a confirmat oficial aceste informații, iar presa de stat de la Teheran nu a comentat direct afirmațiile israeliene. Dacă se confirmă, ar fi una dintre cele mai importante eliminări din conducerea iraniană de la începutul războiului, după uciderea liderului suprem Ali Khamenei în primele zile ale atacurilor americano-israeliene de la finalul lunii februarie. În paralel, conflictul continuă să se extindă în regiune. Iranul a lansat noi atacuri cu rachete asupra Israelului și a vizat infrastructură energetică și de transport din statele din Golf, dar și active americane, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la energie și la amplificarea tensiunilor internaționale. Situația militară actuală evidențiază: atacuri aeriene israeliene asupra unor ținte din Teheran și Beirut lovituri iraniene asupra Israelului și infrastructurii din Golf menținerea capacității Iranului de a efectua atacuri la distanță planuri israeliene pentru continuarea războiului încă cel puțin trei săptămâni Strâmtoarea Hormuz rămâne în mare parte blocată, afectând aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, în timp ce aliații SUA au refuzat, pentru moment, să se implice în redeschiderea rutei maritime strategice. Conflictul, ajuns în a treia săptămână, a provocat deja peste 2.000 de victime și nu dă semne de detensionare, în condițiile în care ambele părți continuă atacurile, iar extinderea regională devine tot mai probabilă. [...]
