Știri
Știri din categoria Externe
Parlamentul Turciei a votat o lege care creează un cadru de reintegrare pentru combatanții PKK ce depun armele, fără amnistie generală, un pas cu implicații directe de reglementare asupra modului în care statul gestionează ieșirea dintr-un conflict intern de decenii, potrivit news.ro.
Legea a fost adoptată luni seara cu o majoritate largă: 468 de voturi pentru, 88 împotrivă și șase abțineri. Textul stabilește condițiile pentru „întoarcerea la viața civilă” a membrilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) care renunță la arme, după peste 40 de ani de confruntări armate, fără să includă însă o amnistiere generală.
Un punct rămas deschis este soarta lui Abdullah Öcalan, fondatorul PKK, care „rămâne să fie stabilită”, notează publicația, citând AFP. Öcalan, în vârstă de 77 de ani, condamnat la închisoare pe viață și deținut în izolare din 1999 pe o insulă-închisoare în largul Istanbulului, le-a cerut anul trecut combatanților PKK să depună armele, în contextul unui demers inițiat de un aliat apropiat al președintelui Recep Tayyip Erdogan.
În plan practic, adoptarea legii mută procesul de pace într-o etapă de implementare, în care criteriile de eligibilitate și mecanismele de reintegrare vor conta mai mult decât mesajele politice: fără o amnistie generală, reintrarea în societate rămâne condiționată de renunțarea la arme și de cadrul juridic stabilit de noul act normativ.
Recomandate
Plecarea lui Donald Trump de la summitul NATO din Ankara a fost gestionată ca o operațiune de securitate, cu un avion „momeală”, pe fondul unei amenințări iraniene , potrivit Digi24 , care citează o investigație The Washington Post. Miza nu ține doar de episodul în sine, ci de semnalul operațional: administrația americană ar fi ascuns, pentru câteva ore, locația reală a președintelui inclusiv față de o parte din aparatul de la Casa Albă și față de presa acreditată, într-un context de escaladare militară cu Iranul. Cum a funcționat „diversiunea” de la Ankara Conform informațiilor obținute de The Washington Post , Trump a fost văzut urcând în vechiul Air Force One în fața camerelor, însă ar fi părăsit ulterior aeronava și ar fi fost transportat discret către un avion mai mic, un C-32A al Forțelor Aeriene (un Boeing 757 modificat folosit pentru transportul oficialilor americani). Transferul s-ar fi făcut cu ajutorul unui camion de catering al aeroportului, utilizat de regulă pentru încărcarea proviziilor. În acest timp, vechiul Air Force One ar fi decolat cu reprezentanți ai presei și cu o parte din personalul Casei Albe, devenind practic „momeala”, potrivit unui oficial american citat de publicația americană. De ce contează: un nivel neobișnuit de secretizare Operațiunea ar fi fost declanșată de o amenințare considerată credibilă, legată de Iran, iar detaliile ar fi fost ținute departe inclusiv de jurnaliști și de unii angajați ai Casei Albe. În material se arată că, istoric, este rar ca președinții SUA să călătorească fără corpul de presă, tocmai pentru rolul acestuia de „martor” public al activității prezidențiale. În paralel, episodul indică o preocupare ridicată a aparatului de securitate american în momentul plecării din Turcia, aliat NATO aflat la granița cu Iranul, pe fondul ostilităților dintre Washington și Teheran. Context: disputa privind noul „Air Force One ” și reacția Casei Albe În același tablou intră și controversa legată de aeronava Boeing 747-8 mai nouă, oferită Statelor Unite de Qatar, pe care Trump o folosise pentru a ajunge în Turcia. Securitatea acesteia a fost pusă sub semnul întrebării, iar președintele a spus ulterior că avionul va trece prin modernizări suplimentare. Directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a apărat public aeronava, susținând că are protocoale de securitate de nivel înalt. „Noul Air Force One este o aeronavă de ultimă generație, dotată cu protocoale de securitate de nivel înalt care asigură siguranța președintelui și a personalului său.” Un purtător de cuvânt al Pentagonului a redirecționat întrebările către Casa Albă, iar Secret Service nu a răspuns solicitărilor de comentarii, potrivit relatării. Ce rămâne neclar La câteva săptămâni de la incident, nu este clar în ce măsură administrația a făcut publică operațiunea și nici cum s-a realizat exact transferul lui Trump între aeronave după aterizarea în Marea Britanie, potrivit informațiilor citate. [...]
Loviturile ucrainene în adâncimea Rusiei riscă să declanșeze o escaladare care ar lovi direct economia Ucrainei , prin intensificarea atacurilor rusești asupra logisticii și exporturilor, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Times. Ucraina a împins campania de atacuri mai departe ca oricând, inclusiv la Ekaterinburg, la peste 1.900 km de graniță, unde a fost lovit un centru logistic al platformei Wildberries . În paralel, au fost vizate rafinării și nave din Marea Azov, cu efecte economice și operaționale vizibile în Rusia, dar fără garanția că presiunea se va traduce într-o „înghețare” a conflictului. Ținte economice în Rusia: efecte mari, dar limitate ca rezultat strategic Analiza descrie o campanie cu rezultate tehnice notabile: în ultima săptămână au fost lovite două rafinării importante (Bashneft-Novoil și Slavneft-Yanos), iar la apogeu loviturile „în adâncime” ar fi scos din funcțiune peste o treime din capacitatea totală de rafinare a petrolului din Rusia. În Marea Azov, atacurile asupra navelor ar fi restricționat puternic traficul comercial: în iulie au fost vizate 236 de nave, iar traficul ar fi scăzut cu aproximativ trei sferturi. Un capitol separat îl reprezintă atacurile asupra Wildberries, platformă descrisă drept „Amazonul Rusiei”, care ar reprezenta până la 10% din cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul al țării. Peste o duzină de depozite și centre logistice au fost vizate, iar circa 20% din capacitatea totală de depozitare ar fi fost avariată sau distrusă. Conform unei estimări citate, costul total de până acum ar depăși 280 de miliarde de ruble (2,5 miliarde lire sterline). Totuși, materialul notează că speranțele ca astfel de lovituri să „paralizeze” economia rusă par nefondate: veniturile din petrol și gaze ar fi fost susținute de criza din Golf, iar după o scădere de aproximativ o cincime a veniturilor de bază de la începutul campaniei, cifrele „se stabilizează”. În plus, Ucraina ar avea stocuri limitate de drone și rachete și a fost nevoită să mute resurse de la atacarea rafinăriilor către Wildberries, ceea ce ar fi permis rușilor să repare instalațiile; cozile la benzină raportate luna trecută ar fi început să se reducă sau să dispară. Riscul de bumerang: justificarea unei escaladări și costuri directe pentru Kiev Miza campaniei este prezentată ca fiind și politică: aducerea războiului „în conștiința rușilor”. Potrivit institutului Levada, proporția rușilor care consideră că războiul decurge bine a scăzut la 50% (minim istoric), cu 19 puncte procentuale sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, iar popularitatea lui Vladimir Putin ar fi coborât la 74%, cel mai scăzut nivel de la invazia din februarie 2022. În același timp, analiza avertizează că nemulțumirea publică se poate orienta împotriva Ucrainei, alimentând susținătorii unei linii dure la Moscova, mai ales pe fondul creșterii victimelor civile pe teritoriul rus. Rusia ar fi început să publice mai des cifre privind victimele interne, într-o încercare de a-și consolida narativul de „victimă”, ceea ce ar putea oferi Kremlinului spațiu politic pentru măsuri nepopulare, inclusiv mobilizare. Pe teren, reacția Rusiei este descrisă ca fiind deja vizibilă: lovituri asupra centrelor logistice ucrainene și asupra benzinăriilor de pe drumurile principale, plus atacuri repetate asupra complexului portuar din zona Odesa, care ar fi dus la suspendarea majorității transporturilor maritime. Cum exporturile ucrainene de cereale, oțel și minereu de fier depind de rutele din Marea Neagră, acest blocaj ar costa Kievul peste 50 de milioane de lire sterline pe zi. Un alt risc major indicat este reluarea, odată cu venirea iernii, a campaniei ruse împotriva infrastructurii energetice, în condițiile în care Ucraina și-ar fi epuizat stocurile de rachete Patriot , iar capacitatea de producție energetică ar fi scăzut deja la mai puțin de o treime din nivelul de dinainte de război. Ce ar putea urma: presiune internă în Rusia și „război hibrid” în Europa În plan politic, analiza notează că loviturile în adâncime afectează credibilitatea lui Putin și pot împinge tehnocrații ruși spre apeluri la reținere. Este citată o poziționare a primarului Moscovei, Serghei Sobianin, care ar fi avertizat indirect că o mobilizare totală ar „distruge economia civilă”. Dar concluzia centrală este că tabăra dură ar putea folosi atacurile ca pretext pentru o etapă mai violentă a războiului, inclusiv prin mobilizarea mai multor trupe pentru o campanie de toamnă. În plus, este menționată o evaluare divulgată a serviciilor de informații americane, potrivit căreia Rusia ar putea intensifica „războiul hibrid” pentru a descuraja Europa să sprijine Kievul, pe fondul unor incidente recente invocate în material (inclusiv intrarea unei rachete ruse rătăcite în spațiul aerian polonez și descoperirea unei drone cu explozibili la aeroportul Leipzig/Halle din Germania). În această logică, pariul Ucrainei de a lovi ținte economice cu vizibilitate mare ar putea avea un efect invers: să întărească argumentele interne pentru escaladare și să crească presiunea asupra economiei ucrainene exact prin punctele sale sensibile — logistică, porturi și energie. [...]
Măsurile de securitate ale președintelui SUA au ajuns la o operațiune de inducere în eroare după o amenințare cu asasinatul atribuită Iranului, Donald Trump părăsind luna trecută Turcia cu un zbor militar secret, în timp ce public Casa Albă susținea că se află la bordul Air Force One, potrivit HotNews . Informațiile, relatate de The Washington Post și The New York Times și preluate de The Guardian , descriu o manevră neobișnuită: Trump ar fi fost ascuns într-un cărucior de catering al aeroportului pentru a fi transportat discret către o altă aeronavă. Operațiunea a avut loc la întoarcerea de la summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie. Potrivit surselor citate, Trump s-a urcat inițial în vechiul avion „Air Force One” sub privirile camerelor de televiziune. La scurt timp, ar fi fost transferat în secret într-un avion mai mic, folosind un cărucior utilizat în mod normal pentru încărcarea meselor și proviziilor înainte de zbor, a declarat un oficial american pentru The Washington Post. „Operațiunea de inducere în eroare” și controlul informației Locația reală a președintelui a fost ținută secretă nu doar față de jurnaliști, ci și față de unii membri ai personalului de la Casa Albă, potrivit aceleiași relatări. Un oficial american a spus că o amenințare „credibilă” legată de Iran a declanșat ceea ce a numit o „operațiune de inducere în eroare”. Casa Albă susținuse anterior că Trump a părăsit Turcia pe 8 iulie la bordul fostului avion prezidențial Air Force One, iar Trump scrisese pe Truth Social că va folosi „fostul Air Force One” în locul aeronavei cu care zburase la Ankara, un Boeing 747-8 nou, oferit cadou de Qatar (context relatat anterior de HotNews). Ce avion ar fi folosit, de fapt După ce a apărut public urcând în vechiul Air Force One, Trump ar fi fost mutat într-un C-32A al Forțelor Aeriene, potrivit unui oficial familiarizat cu operațiunea, citat de The Washington Post. HotNews notează și un precedent: în 2000, Bill Clinton a folosit un avion executiv fără însemne pentru a zbura în Pakistan, în timp ce aeronava oficială Air Force One a fost folosită ca momeală. [...]
Acuzațiile Rusiei privind portul Giurgiulești ridică un risc de securitate și reputație pentru un activ logistic-cheie al României în regiune , în condițiile în care Moscova susține că infrastructura ar fi folosită pentru livrări către Ucraina, inclusiv pentru nevoile armatei ucrainene, potrivit Biziday . Declarațiile îi aparțin lui Iuri Pilipson , directorul celui de-al Doilea Departament European din Ministerul rus de Externe, care a afirmat pentru TASS că România ar fi „deja implicată în furnizarea de sprijin militar-logistic direct regimului de la Kiev”. În aceeași intervenție, oficialul rus a susținut că portul moldovean Giurgiulești, al cărui operator a fost achiziționat de România, ar fi fost transformat „într-un nod de tranzit pentru livrarea către Ucraina a diverselor mărfuri, inclusiv a celor destinate nevoilor Forţelor Armate ale Ucrainei”. Pilipson a invocat și importanța economică a portului, arătând că prin acesta ar trece peste 70% din importurile și exporturile Republicii Moldova pe cale maritimă. El a mai spus că achiziția operatorului portului a fost prezentată la București drept un pas către „reunificarea economică” și că ar fi fost menționată utilizarea nodului de transport în „reconstrucția Ucrainei”. Reacția MAE: „propagandă stalinistă” și respingerea narativelor Moscovei Ministerul Afacerilor Externe a reacționat după acuzațiile diplomatului rus. Un purtător de cuvânt al instituției a transmis că: „Orice oficial rus vorbind despre identitatea națională a unei țări se află într-o evidentă contradicție. În timp ce debitează acest gen de propagandă stalinistă, Rusia este angajată într-un război brutal de cucerire. Rusia omoară zilnic civili, în timp ce neagă suveranitatea și identitatea națională a unui vecin. Cum să iei în serios orice afirmație despre astfel de subiecte venind de la Moscova?” MAE a mai arătat că „identitățile naționale și aspirațiile naționale nu răspund cerințelor Moscovei” și a legat „războiul și propaganda rusă” de „dorința de control a Moscovei”. Context: acuzații legate și de tema unirii România–Republica Moldova În aceeași declarație, oficialul rus a susținut că majoritatea moldovenilor nu doresc unirea cu România și a contestat sondajele de opinie din România care ar indica o creștere a susținerii pentru unificare. El a invocat date potrivit cărora 76,7% dintre cetățenii moldoveni s-ar fi identificat drept moldoveni, iar 8% drept români, și a descris promovarea subiectului unirii în mass-media drept parte a unei campanii de influențare a opiniei publice din Republica Moldova. Portul este prezentat de operator ca Giurgiulești International Free Port . [...]
China își consolidează influența în America Latină prin contracte mici și greu de urmărit, care creează dependențe operaționale , nu prin megaproiecte vizibile, arată Digi24 , citând o analiză Foreign Affairs . Miza economică și de securitate se mută astfel din zona investițiilor suverane în zona achizițiilor publice locale, unde controlul și transparența sunt mai slabe, iar costurile de înlocuire devin rapid prohibitive. Schimbarea de strategie vine după ce, în anii 2010, Beijingul a investit masiv în infrastructură mare (porturi, baraje, proiecte feroviare), inclusiv în cadrul inițiativei „Centura și Drumul ”. Potrivit analizei, din anii 2020 China a redus expunerea pe proiecte de miliarde de dolari – considerate scumpe și generatoare de reacții geopolitice – și a pivotat către inițiative „mici, dar frumoase”, mai discrete și adesea derulate la nivel municipal sau provincial. De la împrumuturi suverane la tranzacții comerciale Un indicator al mutării este structura finanțării: împrumuturile tradiționale către regiune în cadrul „Centura și Drumul” au scăzut de la aproape 25 de miliarde de dolari în 2010 la o medie de 1,3 miliarde de dolari pe an. În paralel, estimările care urmăresc tranzacțiile între companii indică investiții ale firmelor chineze de 8,5 miliarde de dolari în America Latină în 2024, în scădere cu 10% față de anul precedent, cu mențiunea că cifra ar putea fi subestimată. Diferența, potrivit aceleiași analize, este că banii circulă tot mai mult prin achiziții de active existente (de exemplu distribuitori de energie sau mine) și prin vânzări de echipamente, programe de instruire, donații și contracte de mentenanță – adică achiziții publice, nu investiții clasice, care apar mai rar în statisticile uzuale și pot fi acoperite de clauze de confidențialitate. Dependențe „de sistem”: energie, supraveghere, echipamente pentru poliție În practică, influența se construiește printr-o sumă de proiecte aparent mărunte, care, cumulate, pot lega administrații locale de furnizori chinezi. Exemplele menționate în analiză includ: proiecte de litiu în mai multe provincii argentiniene; operarea distribuitorilor de energie care deservesc orașul Lima; furnizarea de echipamente pentru poliție în numeroase municipalități; instalarea de sisteme de camere de supraveghere; livrarea de autobuze electrice în orașe din America de Sud; trenuri fabricate în China folosite pe principalele linii feroviare electrice din Buenos Aires. Argumentul central este că, odată implementate, aceste sisteme sunt greu de înlocuit, atât din motive tehnice (integrare, brevete, mentenanță), cât și financiare. În cazul camerelor de supraveghere, analiza susține că întreținerea poate depinde de asistență continuă din partea companiilor chineze, iar înlocuirea devine costisitoare. De ce contează: pârghie economică prin mentenanță, software și piese Riscul operațional descris este transformarea unei relații comerciale într-un instrument de presiune: dacă un stat adoptă poziții contrare intereselor Beijingului, China ar putea folosi controlul asupra pieselor de schimb, actualizărilor de software sau accesului la tehnicieni pentru a „strânge șuruburile”, potrivit analizei citate. În plus, Beijingul ar urmări să-și facă influența rezistentă la ciclurile politice, construind „memorie instituțională” prin instruiri, cadre de cooperare și relații cu oficiali regionali care pot avansa ulterior la nivel național. SUA, cu ochii pe megaproiecte, nu pe achizițiile locale Analiza mai notează că Washingtonul ar fi rămas concentrat pe riscurile asociate proiectelor mari și vizibile (porturi, 5G, infrastructură spațială), în timp ce China își extinde prezența prin contracte locale și nevoi cotidiene ale administrațiilor. În acest context, documentul de politică al Chinei din decembrie 2025 ar fi ridicat cooperarea în domeniul securității la rang de componentă centrală, după ce astfel de programe funcționau deja în teren. Concluzia analizei: dacă SUA vor să reducă influența Chinei în regiune, trebuie să vină cu alternative „durabile și eficiente” pentru actorii locali; altfel, China riscă să rămână partenerul preferat în multe zone ale Americii Latine. [...]
Deplasările repetate ale lui Vladimir Putin în Siberia sugerează o recalibrare de securitate și control intern : președintele rus a mers luni în republica Buriatia , la circa 4.500 de kilometri est de Moscova, a treia vizită în Siberia în mai puțin de trei săptămâni, „departe de raza de acțiune a dronelor ucrainene”, potrivit HotNews , care citează EFE (preluată de Agerpres). Putin urma să participe la o expoziție organizată de universitatea de stat din Ulan-Ude, capitala regională, conform agenției oficiale RIA Novosti. Buriatia, regiune budistă de lângă lacul Baikal, este prezentată ca una dintre entitățile Federației Ruse care au contribuit cu „cei mai mulți oameni” la războiul din Ucraina, un detaliu care pune vizita într-un context sensibil pentru mobilizarea internă. Un tipar de deplasări în afara marilor centre În ultimele săptămâni, Putin a mai fost: pe 24 iulie la Irkuțk, unde a inspectat o fabrică de avioane și s-a întâlnit cu lideri locali; pe 3 august în regiunea Krasnoiarsk, în „inima Siberiei”, la peste 3.300 de kilometri est de Moscova. Materialul notează că liderul de la Kremlin nu și-a schimbat planurile de deplasare în pofida unui incident din Marea Neagră, unde șapte înotători au fost uciși după explozia unei drone ucrainene pe o plajă plină de turiști. Context: securitate sporită și presiuni interne Din 2025, Kremlinul ar fi consolidat semnificativ securitatea președintelui, iar deplasările acestuia s-au redus pe fondul atacurilor cu drone ucrainene asupra unor ținte de pe teritoriul Rusiei, inclusiv dincolo de Munții Urali. În acest an, în afară de Moscova și Sankt Petersburg, Putin ar fi călătorit doar la Kazan (pentru summitul ASEAN) și, recent, la Irkuțk și Krasnoiarsk. Nu este clar dacă Putin se află în vacanță în Siberia; HotNews amintește că obișnuia să călătorească acolo împreună cu fostul ministru al apărării Serghei Șoigu , înainte ca acesta „să cadă în dizgrație”. În plan intern, articolul indică o scădere a popularității lui Putin, pe fondul oboselii populației față de război, al blocării internetului și al „crizei combustibilului”, cu un declin în sondaje comparabil cu cel din 2018, după reforma pensiilor. [...]
