Irlanda preia la 1 iulie președinția Consiliului UE cu o fereastră scurtă pentru decizii majore, înainte ca politica internă din Franța să blocheze dosare sensibile precum extinderea și bugetul multianual, potrivit Politico. Dublin mizează pe șase luni în care să împingă înainte negocieri rămase în impas, dar oficialii irlandezi admit că apropierea alegerilor prezidențiale franceze din aprilie 2027 va reduce rapid apetitul Parisului pentru decizii controversate.

Ministrul irlandez pentru Europa, Thomas Byrne, spune că guvernul de la Dublin își calculează calendarul în funcție de ciclurile electorale, conștient că, pe măsură ce campania din Franța se intensifică, autoritățile franceze vor evita subiecte care ar putea alimenta extrema dreaptă, în special Rassemblement National, care conduce în sondaje.

Extinderea UE: accelerare posibilă, dar cu miză diferită pentru Balcani și Ucraina

Irlanda pune extinderea UE în fruntea priorităților. În cazul Muntenegrului — considerat, în general, cel mai avansat candidat din Balcanii de Vest — ambasadorul țării la UE, Petar Markovic, afirmă că se așteaptă la „pași istorici” pe criterii de merit în timpul președinției irlandeze și că Podgorița va rămâne „în prim-plan”.

Pentru Ucraina, miza este mai mare și mai complicată: aderarea ar avea implicații economice și bugetare mult mai importante pentru UE și necesită unanimitatea celor 27 de state membre, pe fondul războiului declanșat de invazia Rusiei. Ambasadorul Ucrainei la UE, Vsevolod Chentsov, spune că, după anunțul UE din 15 iunie privind deschiderea primului „cluster” de negociere (un pachet tematic ce grupează mai multe capitole de politici), Kievul vrea deschiderea celorlalte cinci clustere în iulie, pentru a menține ritmul reformelor din parlamentul ucrainean (Rada).

Un diplomat UE dintr-o țară care susține aderarea Ucrainei avertizează însă că alegerile din Franța sunt o „amenințare semnificativă” pentru viteza negocierilor, deoarece o accelerare a dosarului ucrainean ar putea deveni muniție electorală pentru extrema dreaptă.

Bugetul UE pentru 2028: Irlanda, între „frugali” și cererile de cheltuieli mai mari

Al doilea dosar major este negocierea următorului buget multianual al UE (Cadrul Financiar Multianual), care ar urma să intre în vigoare în 2028. Președintele Consiliului European, António Costa, vrea un acord politic până la finalul lui 2026.

Negocierile opun două tabere:

• „prietenii coeziunii”, în principal state care primesc mai mult din bugetul UE decât contribuie, și care cer mai mulți bani pentru priorități precum apărarea, competitivitatea, extinderea și sprijinul pentru Ucraina;
• statele „frugale”, care insistă pentru limitarea cheltuielilor.

Byrne spune că diferențele de poziție sunt deja vizibile, iar Irlanda încearcă să se poziționeze ca „broker onest”. În acest sens, el afirmă că a evitat inclusiv o reuniune informală a miniștrilor din țările frugale, pentru a nu compromite neutralitatea Dublinului înainte de preluarea mandatului.

Presiunea calendarului francez revine și aici: un diplomat din afara UE descrie luna noiembrie drept începutul „sezonului prostiilor” în campania electorală, moment după care președintele Emmanuel Macron ar avea și mai puțin apetit pentru asumarea unor riscuri politice pe teme europene. În plus, o eventuală împingere a unui buget mai mare înainte de alegeri ar putea fi folosită în campanie împotriva „Bruxelles-ului risipitor”, complicând poziția Parisului.

De ce contează: o președinție cu risc de „blocaj” dacă nu prinde momentul

Pentru companii și investitori, miza este una de reglementare și de predictibilitate: ritmul extinderii (mai ales Ucraina) și direcția bugetului UE pentru 2028 vor influența prioritățile de finanțare și echilibrul politic al Uniunii. Politico notează că echipa lui Costa vrea ca guvernele să contureze din timp un cadru suficient de ambițios, astfel încât eventualele ajustări ulterioare la nivel de lideri să nu pară o răsturnare politică.

În esență, Irlanda are de gestionat o ecuație strânsă: să obțină progrese rapide pe dosare grele, înainte ca dinamica electorală din Franța să reducă spațiul de compromis la nivel european.