Știri
Știri din categoria Externe
Iran avertizează că poate condiționa accesul la porturile din Golf, pe fondul blocadei navale anunțate de SUA în Strâmtoarea Ormuz, o escaladare care riscă să lovească direct fluxurile de energie și transportul maritim din regiune, potrivit Digi24.
Comandamentul unificat al forțelor armate iraniene a transmis, prin televiziunea publică IRIB (preluată de Al Jazeera), că porturile din Golful Persic și din Marea Omanului sunt „fie pentru toți, fie pentru nimeni”. Mesajul vine în contextul în care Iranul susține că își exercită „suveranitatea” în apele teritoriale și își justifică măsurile ca apărare a „drepturilor legale” ale țării.
În declarația citată, Iranul afirmă că va continua să „asigure securitatea” strâmtorii, iar „navele afiliate inamicului” nu ar avea dreptul să treacă prin Strâmtoarea Ormuz. Alte nave ar putea tranzita, însă doar dacă respectă reglementările impuse de Iran. Totodată, Teheranul spune că va implementa „un mecanism permanent de control” al strâmtorii, invocând amenințări persistente la adresa securității naționale, inclusiv după încheierea războiului.
Președintele american Donald Trump a anunțat că a ordonat Marinei SUA să instituie „imediat” o blocadă navală în Strâmtoarea Ormuz, ca reacție la refuzul Iranului de a renunța la ambițiile nucleare în negocierile de pace de la Islamabad. Armata americană a precizat că va începe luni blocarea întregului trafic maritim care intră și iese din porturile și zonele de coastă iraniene, după ce discuțiile din weekend nu au dus la un acord pentru încetarea războiului.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a indicat că blocada începe luni la ora 10:00 ET (17:00, ora României) și va fi „aplicată în mod imparțial” împotriva navelor tuturor națiunilor care intră sau părăsesc porturile și zonele de coastă iraniene, inclusiv porturile iraniene din Golful Arab și Golful Oman. În același timp, navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene nu ar urma să fie împiedicate, iar informații suplimentare vor fi transmise marinarilor comerciali printr-o notificare oficială înainte de începerea blocadei.
Trump a mai spus că forțele americane vor intercepta orice navă din apele internaționale care a plătit o „taxă” Iranului, pe care a numit-o ilegală.
Miza imediată este funcționarea unui punct de tranzit esențial pentru energia globală: Strâmtoarea Ormuz este descrisă în material drept un „punct de strangulare” pentru aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu energie. În acest context, armata SUA a anunțat și că va începe să distrugă minele pe care iranienii le-ar fi aruncat în strâmtoare.
Efectele de piață au apărut rapid: prețurile de referință ale țițeiului au crescut cu peste 7%, depășind 100 de dolari pe baril în tranzacțiile de luni dimineață din Asia; dolarul a urcat, iar contractele futures pe acțiuni din SUA au scăzut după anunțul privind blocada. Materialul notează și că, deși datele de transport maritim arătau că trei superpetroliere încărcate la maxim au trecut prin strâmtoare sâmbătă, luni – înainte de blocadă – petrolierele evitau ruta.
În paralel, Iranul a calificat restricțiile SUA asupra circulației navelor în apele internaționale drept „un act ilegal” și „echivalent cu pirateria” și a avertizat că, dacă securitatea porturilor este amenințată, „niciun port din Golful Persic și din Marea Omanului nu va fi în siguranță”.
Discuțiile de la Islamabad, desfășurate de sâmbătă până duminică dimineața, au fost prezentate drept prima întâlnire directă SUA–Iran din ultimii peste zece ani și cele mai importante discuții la nivel înalt de la Revoluția Islamică din 1979. Negocierile au avut loc la câteva zile după intrarea în vigoare a unui armistițiu menit să oprească șase săptămâni de lupte, care – potrivit materialului – au blocat aprovizionarea vitală cu energie și au amplificat temerile privind un conflict regional mai amplu.
Dana Stroul, fostă înaltă funcționară a Pentagonului în administrația Biden, a declarat că Trump „vrea o soluție rapidă”, dar că misiunea este „dificil de executat” de unul singur și „probabil nesustenabilă” pe termen mediu și lung.
Recomandate
Un memorandum SUA–Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce riscul de șoc pe petrol , dar documentul negociat încă așteaptă aprobarea finală a președintelui Donald Trump, potrivit G4Media , care citează informații publicate de Axios . Negociatorii americani și iranieni ar fi convenit asupra unui memorandum de înțelegere pe 60 de zile, menit să prelungească încetarea focului și să deschidă o fereastră de negocieri privind programul nuclear al Iranului. Două surse americane și o sursă regională implicată în mediere au declarat pentru Axios că acordul este conturat, însă decizia politică „de vârf” nu este încă închisă, în special la Washington. Potrivit informațiilor, termenii ar fi fost stabiliți în mare parte până marți, iar oficiali americani susțin că Iranul ar fi transmis ulterior că are aprobările necesare și este pregătit să semneze. Teheranul nu a confirmat public acest lucru. În paralel, negociatorii americani i-au prezentat lui Trump detaliile, însă acesta nu ar fi semnat imediat și ar fi cerut câteva zile pentru a se gândi. Ce ar schimba memorandumul în Strâmtoarea Ormuz Miza imediată, cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a pieței energetice, este regimul de navigație prin Strâmtoarea Ormuz. Conform oficialilor americani citați: memorandumul ar stipula că navigația va fi „nerestricționată”, definită ca absența taxelor și a hărțuirilor; Iranul ar urma să îndepărteze toate minele din strâmtoare în termen de 30 de zile; blocada navală a SUA ar urma să fie ridicată, însă „proporțional” cu reluarea transportului comercial. Dosarul nuclear și sancțiunile, împinse în negocieri de 60 de zile Documentul ar include angajamentul Iranului de a nu dezvolta o armă nucleară, iar primul subiect de negociere în perioada de 60 de zile ar urma să fie eliminarea uraniului înalt îmbogățit al Iranului, potrivit acelorași oficiali. În plus, SUA s-ar angaja să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor iraniene înghețate, ca parte a negocierilor. Memorandumul ar include și discuții despre un mecanism care să permită Iranului să înceapă să primească bunuri și ajutor umanitar. Semnarea memorandumului ar fi, potrivit sursei citate, cel mai important pas diplomatic de la începutul războiului, însă un acord final care să răspundă cererilor lui Trump privind programul nuclear ar necesita în continuare negocieri „intense”. [...]
O nouă ieșire publică a lui Donald Trump ridică riscuri de confuzie diplomatică într-o zonă-cheie pentru comerțul global cu energie , după ce, într-o ședință de cabinet la Casa Albă, a amenințat că va „spulbera” Omanul, deși sultanatul este aliat al Statelor Unite, potrivit Libertatea . Declarația a venit când Trump a fost întrebat despre un scenariu în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz ar urma să fie exercitat în egală măsură de Oman și Iran. El a respins ideea și a spus că strâmtoarea va rămâne deschisă tuturor, insistând că sunt „ape internaționale” care vor fi supravegheate, dar „nimeni nu o va controla”. În acest context, a rostit însă amenințarea la adresa Omanului, pe care publicația o descrie ca rezultat al unei confuzii cu Iranul. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru fluxurile de energie Miza depășește episodul de comunicare: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice escaladare verbală sau ambiguitate privind controlul și securitatea ei poate alimenta tensiuni regionale și incertitudine în piețele energetice. În material se menționează explicit că Trump a exclus ideea unui control împărțit și a susținut menținerea deschiderii strâmtorii pentru navigație. A doua confuzie: Iran amestecat cu Venezuela În aceeași intervenție, Trump a afirmat că economia SUA rămâne solidă „în ciuda conflictului cu Venezuela”, adăugând că această țară „nu mai are marină” și „nu mai are forțe aeriene”. Potrivit AFP, citată de Libertatea , formulări de acest tip sunt folosite de obicei de Trump pentru a se referi la Iran, ceea ce a alimentat din nou confuzia. Context: un șir de erori publice și discuții despre starea de sănătate Libertatea notează că nu este prima dată când Trump face astfel de greșeli, amintind episoade anterioare în care ar fi confundat Albania cu Armenia sau Islanda cu Groenlanda. Tot marți, el a declarat că examinarea sa medicală periodică a decurs „perfect”, pe fondul intensificării discuțiilor publice despre starea sa de sănătate. [...]
Donald Trump ridică miza în negocierile cu Iranul și condiționează orice acord de concesii fără ridicarea sancțiunilor , semnal care poate prelungi tensiunile din regiune și menține riscurile pentru fluxurile comerciale prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Într-o ședință de cabinet, Trump a spus că nu se grăbește să încheie un acord și a respins ideea că ar fi constrâns de costul politic intern al conflictului, afirmând că „nu-i pasă de alegerile de la jumătatea mandatului” din noiembrie, când miza este controlul asupra Congresului. El a susținut că Iranul ar încerca să tragă de timp în speranța unei slăbiri politice a sa, dar că această strategie „nu va da roade”. Președintele american a afirmat că SUA ar putea ajunge „în curând” la un acord pentru a pune capăt conflictului, însă a avertizat că administrația nu este încă mulțumită de termeni și că este dispusă să reia luptele dacă nu obține condițiile dorite. Sancțiunile rămân, chiar și cu predarea uraniului Trump a mai declarat, într-un interviu telefonic pentru PBS News , că Iranul nu va beneficia de ridicarea sancțiunilor dacă renunță la stocul de uraniu puternic îmbogățit, respingând explicit această posibilitate. Dispută pe „memorandumul” apărut în presa iraniană Casa Albă a respins informațiile apărute în presa de stat iraniană despre un proiect de memorandum de înțelegere, pe care l-a calificat drept „complet fabricat”. Potrivit materialului, presa iraniană a susținut că documentul ar cere retragerea forțelor americane din vecinătatea Iranului și ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene. În același context, oficiali americani au declarat că Trump ar fi dispus să ridice blocada dacă Iranul permite navelor comerciale să tranziteze Strâmtoarea Ormuz. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a spus că președintele va accepta doar un acord care „trebuie să garanteze că Iranul nu va putea avea niciodată o armă nucleară”. De ce contează Mesajul că Washingtonul nu leagă concesiile nucleare de relaxarea sancțiunilor și că rămâne deschis la reluarea luptelor indică o negociere mai dură, cu potențial de prelungire a incertitudinii în jurul securității maritime și a tranzitului comercial printr-un punct critic precum Strâmtoarea Ormuz. În lipsa unor termeni agreați, riscul de escaladare rămâne, iar un calendar clar pentru un acord nu este conturat în informațiile prezentate. [...]
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Iranul încearcă să impună un control selectiv asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz , susținând că a permis tranzitul a 23 de nave în ultimele 24 de ore, dar că vasele „țărilor ostile” rămân blocate, potrivit Mediafax . Mesajul are o miză economică directă: Ormuz este o rută vitală pentru transportul de petrol și mărfuri, iar orice restricție sau incertitudine poate afecta fluxurile comerciale și costurile de transport. Iranul afirmă, prin agenția Mehr (citată de CNN), că navele – inclusiv petroliere, portcontainere și alte vase comerciale – ar fi trecut „după obținerea autorizației”, „în coordonare cu și sub protecția de securitate” a Marinei Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Totuși, informația nu a putut fi confirmată independent de serviciile de urmărire a navelor, inclusiv din cauza faptului că vasele care tranzitează strâmtoarea își dezactivează frecvent transponderele AIS (sistem automat de identificare), care transmit poziția. „Țările ostile”, vizate explicit de restricții Oficiali iranieni citați de postul public IRIB susțin că „navele aparținând unor «țări ostile» au interzisă trecerea” prin Strâmtoarea Ormuz. În același timp, Teheranul spune că va continua „cooperarea” cu statele care respectă „ordinul iranian”, semnalând o abordare diferențiată a accesului la această rută maritimă. IRGC a acuzat, într-o declarație citată în material, armata SUA pentru escaladarea insecurității în zonă: „Golful Persic este o întindere de apă aparținând națiunilor musulmane din regiune, iar agresiunea și provocările armatei teroriste americane sunt principala cauză a insecurității din aceste zile”. Context: negocieri SUA–Iran și disputa asupra „supravegherii” strâmtorii În paralel, președintele american Donald Trump a declarat că Strâmtoarea Ormuz va fi „deschisă tuturor” și că SUA o vor „supraveghea”, afirmând că acești termeni fac parte din negocierile cu Iranul. Materialul notează că, deși există „optimism” privind un acord propus SUA–Iran care ar putea crește traficul comercial, Teheranul pare să urmărească menținerea unui control mai strict asupra căii navigabile decât înainte de conflict. [...]
Armata israeliană anticipează că Iranul ar putea lovi mai dur frontul intern în următorul conflict , pe fondul incertitudinii legate de un posibil acord SUA–Iran care, potrivit evaluărilor militare, ar putea ocoli problema rachetelor balistice, relatează The Jerusalem Post . Comandamentul Frontului Intern (Home Front Command) din cadrul IDF a transmis că pornește de la premisa că Iranul își adaptează tacticile după fiecare confruntare și va reprezenta „o amenințare și mai mare” pentru teritoriul israelian atunci când cele două părți vor ajunge din nou în război. Deși nu există o dată pentru un viitor conflict, îngrijorarea este legată atât de riscul de pagube pe plan intern, cât și de parametrii unui acord negociat de administrația Trump. În evaluarea IDF, cea mai mare amenințare pentru frontul intern rămân rachetele balistice iraniene, descrise ca fiind „mari, rapide, precise și puternice”. Publicația notează că „toate indicii” arată că un eventual acord Trump–Iran ar ignora în mare parte sau complet această componentă, ceea ce complică planificarea de apărare civilă și nivelul de pregătire necesar. Incertitudine operațională: cât timp rămâne IDF în „regim de război” Această situație a lăsat IDF, în special Comandamentul Frontului Intern, într-o perioadă prelungită de incertitudine privind gradul de mobilizare: dacă trebuie să rămână pregătită pentru o revenire la „regim de război” sau dacă poate elibera o parte din personalul de rezervă din structurile de urgență, pentru a reveni la viața civilă. Comandamentul a precizat că planificase inițial un război de 30–60 de zile, însă, potrivit relatării, SUA – nu Israel – au influențat momentele de început, escaladare, pauză și încheiere ale conflictului. În plus, politica americană ar fi oscilat, Donald Trump impunând la un moment dat un plafon de patru săptămâni, apoi extinzându-l la șase săptămâni, pe fondul riscurilor persistente de reluare a luptelor după încetarea focului din 7 aprilie. Context: de ce pagubele din 2026 au fost mai mici decât în 2025 Potrivit IDF, pagubele suferite de Israel în războiul din 2026 au fost mai reduse decât în iunie 2025. Explicațiile invocate includ: îmbunătățirea apărării Israelului; implicarea mai mare a SUA în conflictul din 2026; decizia Iranului de a lansa mai multe rachete către Emiratele Arabe Unite și alte 11 state arabe și musulmane decât către Israel. În același timp, publicația consemnează că loviturile simultane ale Israelului și SUA asupra Iranului ar fi redus capacitatea Teheranului de a trage același volum de rachete, iar atunci când a făcut-o, peste 60% (iar „potrivit unora, mult mai mult”) dintre rachete au fost direcționate către alte țări, nu către Israel. În logica IDF, tocmai această combinație de factori – care ar putea să nu se repete identic într-un conflict viitor – alimentează temerea că Iranul ar putea reveni cu tactici și lovituri mai puternice asupra frontului intern israelian. [...]
