Știri
Știri din categoria Externe
Bilanțul de 3.375 de morți anunțat de Iran rămâne imposibil de verificat independent, pe fondul restricțiilor impuse presei, ceea ce complică evaluarea dimensiunii reale a conflictului și a costurilor sale umane, potrivit Economica.
Cifra a fost comunicată de Abbas Masjedi, șeful unei organizații subordonate sistemului judiciar iranian, care a spus că „au fost identificate cadavrele a 3.375 de martiri”, declarație preluată de agenția oficială Irna. Masjedi a mai precizat că bilanțul include 2.875 de bărbați, fără să detalieze dacă este vorba despre adulți sau copii și nici dacă victimele sunt civili.
În paralel, ONG-ul Human Rights Activists News Agency (HRANA), cu sediul în SUA, anunțase „cel puțin 3.597 de morți” până la 6 aprilie, dintre care 1.665 de civili, inclusiv cel puțin 248 de copii.
Agenția AFP notează că, din cauza restricțiilor impuse mass-media, nu a putut verifica independent aceste cifre. În practică, această lipsă de confirmare din surse independente menține incertitudinea asupra bilanțului real și asupra structurii victimelor (civili versus combatanți), într-un moment în care datele sunt folosite și ca instrument de comunicare publică.
Recomandate
Amenințarea nucleară a Iranului nu a fost „eliminată”, dar nici nu este iminentă , în condițiile în care o parte esențială a riscului se leagă de uraniul îmbogățit la 60% rămas îngropat sub dărâmături și monitorizat îndeaproape, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Miza practică, susține autorul, este că mesajele publice contradictorii au acoperit faptul că războiul a urmărit în principal alte obiective decât dosarul nuclear. În analiza semnată de Yonah Jeremy Bob , ideea centrală este că nici tabăra care vorbește despre „înlăturarea completă” a amenințării, nici cea care descrie un eșec total pe frontul nuclear nu prezintă situația „așa cum este”. Programul nuclear iranian ar fi fost lovit decisiv încă din iunie 2025, iar conflictul început în februarie (anul nu este precizat în textul extras) nu ar fi schimbat fundamental ecuația nucleară. Unghiul operațional: războiul a vizat în primul rând rachetele balistice, nu centrifugele Pentru armata israeliană (IDF), obiectivul principal ar fi fost prevenirea atingerii de către Iran a unui prag de rachete balistice convenționale care ar putea „copleși” apărarea Israelului. Analiza descrie diferența dintre un scenariu gestionabil și unul catastrofal: în războiul descris, ar fi fost lansate peste 500 de rachete în 38 de zile, cu o rată de interceptare de 90%, aproximativ 40 de decese și circa 7.500 de spitalizări; scenariul pe care IDF ar fi vrut să-l evite: 5.000 de rachete în 10 zile, cu mii de morți și zeci de mii de răniți. Motivul invocat: Iran ar fi ajuns să producă 200–300 de rachete noi pe lună, ceea ce ar fi accelerat semnificativ acumularea de capabilități. De ce „dosarul nuclear” a rămas în plan secund, deși există uraniu îmbogățit la 60% Analiza susține că afirmația președintelui american Donald Trump din iunie 2025, potrivit căreia Israelul și SUA ar fi „obliterat” programul nuclear iranian, a fost o exagerare, dar cu un sâmbure de adevăr: programul, „așa cum exista”, nu ar mai fi fost funcțional și ar necesita aproximativ doi ani pentru a fi refăcut la niveluri similare. În plus, autorul afirmă că Iran ar fi făcut „aproape zero” progres calitativ în reconstrucție între iunie 2025 și începutul războiului din februarie. Ca indiciu, textul notează că, spre deosebire de iunie 2025, când loviturile s-au concentrat masiv pe situri nucleare încă din prima zi, în războiul ulterior IDF ar fi menționat prima lovire a unui sit nuclear abia pe 3 martie (a patra zi), urmată de doar câteva referințe în săptămânile următoare. Totuși, persistă un motiv de îngrijorare: peste 400 kg de uraniu îmbogățit la 60% ar fi rămas sub moloz la Isfahan și probabil și la Natanz (posibil și la Fordow). Analiza afirmă că uraniul la 60% ar putea fi „weaponizat” complet în circa o săptămână, iar unii oameni de știință citați generic în text ar considera posibilă realizarea unui dispozitiv nuclear de tip „bombă murdară” chiar și la 60%, fără a ajunge la 90%. De ce nu este considerat un risc „pe termen scurt”, în logica analizei Autorul argumentează că posesia uraniului îmbogățit la 60% nu este un fapt nou (Iranul l-ar avea din 2021) și că, în absența centrifugelor și a altor „factori de grup de armament” necesari finalizării și livrării unei arme nucleare, nu ar fi fost și nu ar fi nici acum o amenințare iminentă. În sprijinul acestei idei, analiza menționează că Iran ar fi recunoscut „jenant” mai târziu în 2025 că majoritatea sau toate cele aproximativ 20.000 de centrifuge ar fi fost avariate sau distruse în iunie 2025. În plus, uraniul îmbogățit ar fi „prins” sub dărâmături, iar CIA și Mossad ar monitoriza atent locurile unde este îngropat, ceea ce ar face dificilă recuperarea lui fără a fi observată. Textul mai notează că Iran ar fi instalat recent mai multe baraje rutiere către zona sitului de la Isfahan, semn că tratează subiectul cu seriozitate. Concluzia analizei: amenințarea „vastă”, cu multiple căi către un arsenal mare, ar fi fost în mare parte distrusă în iunie 2025 și nu ar fi fost reparată semnificativ; ar rămâne o amenințare mult mai mică, probabil chiar mai redusă acum, pentru că materialul este îngropat și supravegheat. În această logică, predarea uraniului ar crește confortul strategic al SUA și Israelului, dar nu ar indica automat un risc nuclear „în viitorul apropiat”. [...]
Eșecul negocierilor SUA–Iran după 21 de ore arată că Teheranul nu renunță la îmbogățirea uraniului și nici la pârghia Strâmtorii Hormuz , două puncte care blochează orice armistițiu și mențin riscurile pentru securitatea energetică și rutele comerciale, potrivit The Jerusalem Post . Discuțiile desfășurate în Pakistan s-au încheiat fără acord, un oficial american declarând că diferențele au rămas „mari” și că părțile „nu au fost deloc aproape de un acord”. Publicația mai notează, citând o sursă familiarizată cu detaliile, că membri ai Gardienilor Revoluției, conduși de comandantul Ahmad Vahidi, ar fi refuzat să permită delegației iraniene compromisuri pe teme-cheie. Vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a anunțat duminică dimineață că cele 21 de ore de negocieri cu delegația iraniană condusă de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, s-au încheiat fără rezultat. El a spus că lipsa unui acord este „o veste mult mai proastă pentru Iran” decât pentru Statele Unite. Ce a respins Iranul: îmbogățirea uraniului și concesii pe infrastructura nucleară Miza centrală a blocajului a fost programul nuclear. Potrivit materialului, disputele au vizat îmbogățirea uraniului, demontarea facilităților nucleare și îndepărtarea uraniului îmbogățit la 60% stocat în subteran. Dr. Raz Zimmt, șeful Programului Iran și Axa șiită din cadrul Institute for National Security Studies (INSS), a declarat că iranienii nu sunt dispuși să renunțe la „dreptul” de a îmbogăți uraniu și că, cel mult, flexibilitatea lor ar putea însemna o suspendare temporară pe câțiva ani sau un compromis privind diluarea a 400 kg de uraniu îmbogățit la 60% ori îndepărtarea unei părți din material, fără demontarea programului. „Mi-a fost clar că iranienii nu vor renunța la dreptul lor de a îmbogăți uraniu.” Hormuz, „activ” de securitate și pârghie economică Dincolo de nuclear, discuțiile au inclus controlul Strâmtorii Hormuz, sprijinul Iranului pentru grupuri proxy și deblocarea fondurilor iraniene din străinătate. Zimmt a descris Hormuz drept un activ atât de securitate, cât și economic: Teheranul ar căuta un aranjament care să-i păstreze controlul asupra strâmtorii pentru a putea acționa în cazul unui nou atac și, în același timp, să folosească zona ca levier economic, pe lângă sau în locul beneficiilor economice cerute de la SUA. În evaluarea sa, Iranul nu poate „da înapoi” pe Hormuz, pe care îl consideră „ultima carte” rămasă, iar concesiile simultane pe nuclear și pe strâmtoare sunt improbabile. Ce urmează: fără calendar pentru o nouă rundă Oficiali din SUA și Iran au spus că nu a fost programată o nouă rundă de negocieri. Zimmt nu anticipează un progres în viitorul apropiat, în special după ce oficiali de rang înalt din ambele părți s-au întors acasă, iar eventualele contacte la nivel inferior ar avea șanse reduse să producă rezultate semnificative. În Israel, premierul Benjamin Netanyahu a convocat responsabili de securitate și un grup restrâns de miniștri pentru a discuta evoluțiile după prăbușirea negocierilor și decizia lui Donald Trump de a impune o blocadă asupra Iranului, mai notează publicația. [...]
Amenințările lui Donald Trump privind lovirea infrastructurii civile din Iran ar putea intra în zona crimelor de război , potrivit avertismentelor invocate în relatarea news.ro , după o intervenție a fostului președinte american la Fox News , în care a susținut că Teheranul „se va întoarce la masa negocierilor” și a reluat scenarii de atac asupra unor obiective esențiale pentru populație. Trump a declarat, în emisiunea „Sunday Morning Futures with Maria Bartiromo”, că anticipează revenirea Iranului la negocieri și că SUA ar obține „tot ce vrem”, argumentând că Teheranul „nu are niciun atu”. El a susținut totodată că o amenințare formulată anterior, potrivit căreia „o întreagă civilizație va muri”, ar fi fost factorul care a determinat Iranul să accepte discuțiile. Declarațiile vin după ce discuțiile dintre SUA și Iran s-au încheiat în Pakistan fără un acord, context în care Trump a reluat amenințările privind țintirea infrastructurii energetice a Iranului. El a afirmat că ar putea „distruge Iranul într-o singură zi” și că, „într-o oră”, ar putea distruge infrastructura energetică, inclusiv centralele electrice, adăugând că reconstrucția ar dura „10 ani”. A menționat și podurile ca potențiale ținte. Ținte invocate și riscuri de încălcare a dreptului internațional În aceeași intervenție, Trump a spus că infrastructura militară a Iranului ar fi fost practic „distrusă” după „peste 40 de zile de război cu Statele Unite”, dar că ar mai exista ținte pentru o acțiune militară americană, între care: stații de desalinizare a apei; rețeaua electrică; poduri; „câteva fabrici de rachete”. El a afirmat, de asemenea, că „singurul lucru care a mai rămas este apa lor”, iar lovirea acesteia „ar avea efecte devastatoare”. Pe acest fundal, în material este citată Agnès Callamard, secretar general al Amnesty International , care a avertizat săptămâna trecută că atacarea intenționată a infrastructurii civile constituie crime de război în dreptul internațional. Callamard a mai spus că, și atunci când infrastructura civilă ar putea fi considerată țintă militară, atacul este interzis dacă poate produce daune disproporționate civililor, menționând explicit energia, apa și infrastructura indispensabilă vieții civile (inclusiv funcționarea spitalelor și lanțurile de aprovizionare cu alimente). De ce contează Dincolo de retorica politică, lista de obiective invocată de Trump mută discuția în zona conformității cu dreptul internațional umanitar: infrastructura energetică, alimentarea cu apă și rețeaua electrică sunt sisteme critice pentru populație, iar amenințarea cu lovirea lor ridică un risc major de escaladare și de consecințe juridice și diplomatice, dacă ar fi pusă în aplicare. [...]
Donald Trump ridică miza unui posibil război comercial cu China prin amenințarea cu taxe vamale de 50% la importurile din China dacă Beijingul ar oferi sprijin militar Iranului, potrivit HotNews . Mesajul leagă direct politica tarifară de evoluțiile din Orientul Mijlociu și introduce un risc suplimentar pentru relația economică SUA–China. Trump a declarat la Fox News că, „dacă sunt prinși făcând asta, vor fi supuși unor taxe vamale de 50%”. Președintele american urmează să se deplaseze la Beijing în perioada 14–15 mai, unde este programată o întâlnire cu Xi Jinping , după ce un summit anterior a fost amânat din cauza războiului din Orientul Mijlociu. De unde vine tensiunea: posibile livrări de armament către Iran Reacția lui Trump apare pe fondul unor relatări de presă potrivit cărora agențiile de informații americane ar crede că China se pregătește să livreze Iranului, în următoarele săptămâni, noi sisteme de apărare aeriană. Potrivit CNN , trei persoane familiarizate cu evaluările recente ale serviciilor secrete au spus că există indicii că Beijingul ar încerca să direcționeze transporturile prin țări terțe pentru a ascunde originea. CNN mai scrie că ar fi vorba despre sisteme de rachete antiaeriene lansate de la umăr, cunoscute ca MANPAD (rachete portabile antiaeriene). Poziția Chinei: „Informațiile sunt neadevărate” Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington a respins acuzațiile și a spus că China „nu a furnizat niciodată arme niciunei părți implicate în conflict”, calificând informațiile drept „neadevărate”. „Îndemnăm partea americană să se abțină de la acuzații nefondate, de la stabilirea unor legături în mod răuvoitor și de la practicarea senzaționalismului; sperăm că părțile implicate vor depune mai multe eforturi pentru a contribui la reducerea tensiunilor”, a adăugat acesta. De ce contează pentru economie Amenințarea cu tarife de 50% introduce un potențial șoc pentru fluxurile comerciale dintre SUA și China, în condițiile în care măsura este condiționată de un element geopolitic (sprijin militar pentru Iran), nu de o dispută comercială clasică. În același timp, calendarul vizitei lui Trump la Beijing (14–15 mai) sugerează că subiectul ar putea deveni un punct major de negociere în relația bilaterală, dacă informațiile privind posibile livrări de armament se confirmă sau rămân în prim-planul agendei publice. [...]
Donald Trump spune că SUA vor bloca Strâmtoarea Ormuz și că NATO ar urma să ajute la deminare , o combinație cu potențial de a afecta direct fluxurile de petrol și, implicit, prețurile la energie, potrivit Mediafax . Declarațiile au fost făcute într-o intervenție telefonică la Fox News, în contextul negocierilor SUA–Iran desfășurate la Islamabad. Trump a susținut că discuțiile au fost „foarte intense” și că SUA ar fi obținut „aproape fiecare punct” dorit, cu excepția refuzului Iranului de a renunța la „ambițiile nucleare”. În același mesaj, liderul american a legat miza de exporturile de petrol ale Iranului și a formulat o poziție de tip ultimatum. „Nu vom lăsa Iranul să facă bani din vânzarea de petrol (...) Va fi totul sau nimic.” NATO, deminarea și mesajul politic către aliați În ceea ce privește rolul NATO, Trump a spus că este „foarte dezamăgit” de Alianță, dar că aceasta „vrea să vină în ajutor” și să sprijine deminarea Strâmtorii Ormuz. El a afirmat că operațiunea de curățare „nu va dura mult” și a indicat că, „din câte înțelege”, Regatul Unit și „alte câteva țări” trimit dragoare de mine. Totodată, Trump a reluat ideea că SUA ar trebui să „reexamineze NATO”, argumentând că aliații „nu au fost acolo” pentru Washington, în timp ce acum ar urma să participe la o operațiune pe care a descris-o drept una militară, „nu un lucru greu” pentru SUA. Presiune și asupra Japoniei și Coreei de Sud Trump a extins criticile și către Japonia și Coreea de Sud, invocând dependența lor de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz: aproximativ 93% pentru Japonia și circa 45% pentru Coreea de Sud, conform declarațiilor sale. În același timp, a menționat prezența militară americană în cele două țări — aproximativ 45.000 de soldați în Japonia și aproximativ 50.000 în Coreea de Sud — susținând că, în schimb, aceste state „nu ne-au ajutat cu adevărat”. Ce spune despre prețul petrolului Trump a abordat și tema prețului petrolului, afirmând că „în cele din urmă, prețurile vor scădea”, chiar dacă „s-ar putea să nu se întâmple imediat”, odată ce situația se „rezolvă”. În același context, a avertizat că utilizarea armelor nucleare ar putea duce la „prăbușirea pieței bursiere”. Mediafax mai notează că Trump a susținut că SUA ar putea distruge Iranul „într-o singură zi” și ar putea „tăia curentul electric timp de 10 ani”, fără ca articolul să ofere detalii suplimentare despre baza acestor afirmații sau despre pașii concreți ai unei eventuale operațiuni în Ormuz. [...]
Donald Trump a spus că Marina SUA va începe „imediat” blocarea Strâmtorii Hormuz , o escaladare cu potențial major asupra fluxurilor energetice globale, după ce negocierile de pace cu Iranul nu au produs un acord care să închidă războiul și să stabilizeze armistițiul fragil, potrivit Reuters . Într-o postare pe Truth Social, Trump a afirmat că SUA vor interzice accesul navelor care încearcă să intre sau să iasă din strâmtoare și că vor „intercepta” orice vas aflat în ape internaționale care a plătit un „taxă” către Iran. Totodată, el a spus că Marina americană va începe să distrugă minele pe care susține că iranienii le-au plasat în zonă. Strâmtoarea Hormuz este un punct de strangulare pentru aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu energie, iar Iranul a blocat-o, notează Reuters. De ce contează: risc direct pentru transportul de energie și pentru costurile economiei globale Miza imediată este funcționarea unei rute maritime esențiale pentru exporturile de petrol și gaze din Golf. Reuters amintește că cele șase săptămâni de lupte au „zguduit economia globală” și au împins prețurile petrolului în sus, iar o blocadă efectivă ar amplifica presiunea asupra piețelor și a lanțurilor de aprovizionare. În același timp, datele de transport citate de Reuters arată că, sâmbătă, trei superpetroliere încărcate au tranzitat strâmtoarea, într-un semnal că unele fluxuri au continuat în pofida tensiunilor. Totuși, „sute” de tancuri petroliere ar fi încă blocate în Golf, în așteptarea ieșirii în perioada armistițiului de două săptămâni. Negocierile au eșuat, iar armistițiul rămâne vulnerabil Discuțiile din Islamabad – primele întâlniri directe SUA–Iran în mai bine de un deceniu și cele mai importante de la Revoluția Islamică din 1979 – nu au dus la un acord pentru a opri războiul, iar ambele părți s-au acuzat reciproc pentru impas. Vicepreședintele JD Vance, care a condus delegația americană, a spus că Iranul a refuzat termenii SUA, inclusiv angajamentul de a nu construi arme nucleare. De partea cealaltă, președintele Parlamentului iranian, Mohammad Baqer Qalibaf, a afirmat că SUA nu au reușit să câștige încrederea Teheranului, deși delegația iraniană ar fi prezentat „inițiative orientate spre viitor”. Agenția semioficială iraniană Tasnim a pus blocajul pe seama cererilor „excesive” ale SUA, potrivit Reuters. Cererile Iranului și obiectivele minime ale SUA Potrivit Reuters, Teheranul cere: control asupra Strâmtorii Hormuz; plata unor reparații de război; un armistițiu regional, inclusiv în Liban; eliberarea activelor înghețate în străinătate; posibilitatea de a colecta taxe de tranzit în Strâmtoarea Hormuz. În paralel, Trump și-a nuanțat în timp obiectivele, însă „minimul” urmărit ar fi libertatea de navigație prin strâmtoare și slăbirea programului de îmbogățire nucleară al Iranului, astfel încât acesta să nu poată produce o bombă atomică, mai scrie Reuters. Iranul neagă de mult timp că urmărește construirea unei arme nucleare. Context regional: Libanul rămâne un front separat Chiar în timpul negocierilor, Israelul a continuat să lovească ținte ale Hezbollah în Liban, susținând că acel conflict nu intră sub incidența armistițiului Iran–SUA. Iranul spune că luptele din Liban trebuie să înceteze. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a declarat că menținerea armistițiului convenit marțea trecută este „imperativă”, în timp ce un ministru din cabinetul de securitate israelian a avertizat că „iranienii se joacă cu focul”, potrivit Reuters. [...]
