Știri
Știri din categoria Externe
Statele Unite au raportat 442.637 de deportări în anul fiscal 2025, sub ținta politică de un milion pe an, într-un prim set de date oficiale publicat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, potrivit Mediafax. Diferența dintre promisiune și execuție contează direct pentru bugetarea și capacitatea operațională a Departamentului pentru Securitate Internă (DHS), care își menține obiectivul pentru următorul an fiscal, dar anticipează deja mai puține fonduri în 2027 față de 2026.
Serviciul de Imigrare și Control Vamal (ICE) a deportat 442.637 de persoane în anul fiscal 2025 (1 octombrie 2024 – 30 septembrie 2025), conform statisticilor publicate recent și analizate de Axios. Aproape 167.000 dintre cei deportați aveau cazier judiciar (condamnări și acuzații în curs), adică aproximativ 38% din total.
Cifra totală este cu aproximativ 171.000 mai mare decât în anul fiscal precedent, însă rămâne mult sub promisiunea din campania lui Donald Trump de a deporta un milion de persoane pe an.
Statistica a apărut într-un raport de justificare a bugetului pentru Congresul SUA și este prezentată ca prima raportare oficială privind deportările publicată sub a doua administrație Trump. În același timp, Oficiul de Statistică pentru Securitate Internă nu și-a actualizat datele de la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024.
Raportul ICE analizat de Axios indică faptul că obiectivul de a deporta un milion de persoane în următorul an fiscal „rămâne neschimbat”. Totuși, raportul bugetar al DHS preconizează deja mai puține fonduri pentru anul fiscal 2027 comparativ cu 2026, ceea ce ridică semne de întrebare privind resursele necesare pentru accelerarea operațiunilor.
Datele nu includ deportările voluntare. În plus, cifra intens promovată a „autodeportărilor”, invocată de DHS, nu apare în raport: prin aplicația „CBP Home”, imigranții fără acte pot alege să plece pe cont propriu, iar în schimb biletul de avion este plătit și primesc un bonus de 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei). Comunicatele DHS au susținut că peste două milioane de persoane s-au „autodeportat”, fără publicarea unor serii de date periodice.
Recomandate
Senatul SUA , controlat de republicani, a blocat din nou o limitare a puterilor de război ale lui Trump , respingând o rezoluție care ar fi obligat administrația să retragă forțele americane din conflictul cu Iranul până la o autorizare explicită a Congresului, potrivit Mediafax . Miza imediată este una de reglementare și control instituțional: cine decide continuarea operațiunilor militare, Casa Albă sau Congresul. Votul de miercuri este a patra ocazie din acest an în care Senatul a ales, în practică, să lase puterile de război la nivelul președintelui, într-un conflict pe care democrații îl consideră „ilegal și nejustificat”. Republicanii au argumentat că își mențin, deocamdată, încrederea în conducerea lui Donald Trump în timp de război, invocând capacitățile nucleare ale Iranului și riscurile unei retrageri. Termenul legal care apasă pe decizie Materialul amintește că Legea puterilor de război din 1973 impune ca, în termen de 60 de zile de la începerea unui conflict, Congresul să declare război sau să autorizeze folosirea forței. Acest termen urmează să expire la finalul lunii, iar legea permite o prelungire de încă 30 de zile. În acest context, legislatorii au transmis că vor ca administrația să prezinte „în curând” un plan pentru încheierea conflictului. Sprijin politic, dar cu limite Deși au respins rezoluția democraților, unii republicani ar fi semnalat deja că privesc spre viitoarele alegeri, care ar putea deveni un test pentru președinte dacă războiul se prelungește, potrivit AP, citată de Mediafax. Aceeași sursă notează și o nuanță importantă: republicanii ar fi nerăbdători ca războiul să se încheie și este posibil să nu accepte la nesfârșit extinderea puterii executive în acest dosar. [...]
Întâlnirea Bilderberg a adus la Washington lideri militari, șefi din tehnologie și finanțe, într-un moment de tensiuni pentru NATO și de reconfigurare a industriei de apărare. Potrivit Daily Mail , conferința anuală, organizată între 9 și 12 aprilie, a avut pe agendă teme precum inteligența artificială (AI), războiul modern, criptomonedele și relația transatlantică din industria de apărare. Evenimentul, ajuns la al 72-lea an, este descris ca fiind strict confidențial: nu se consemnează minute, nu se publică rapoarte de presă și nu se acordă interviuri. Discuțiile se desfășoară sub „regula Chatham House”, care permite folosirea informațiilor primite, dar interzice atribuirea lor către vorbitori sau participanți. De ce contează: apărarea și industria, în prim-plan Un punct de pe agendă menționat de publicație este „Relația transatlantică în industria de apărare”, un indiciu că viitorul cooperării NATO–SUA și lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării sunt tratate ca o urgență strategică. Contextul invocat este unul de „criză și incertitudine” pentru alianță, pe fondul atacurilor repetate ale președintelui SUA, Donald Trump, la adresa NATO și al amenințărilor că SUA ar putea renunța la organizația cu 32 de membri, din cauza sprijinului insuficient pentru războiul său împotriva Iranului. În acest cadru, prezența unor lideri militari și a unor executivi din zona tehnologiilor de apărare sugerează o convergență tot mai mare între politica de securitate, investițiile private și dezvoltarea de capabilități bazate pe AI și sisteme autonome. Cine a participat și ce teme au fost pe masă Daily Mail scrie că la Washington s-au reunit „128 de lideri militari, magnați din tehnologie și politicieni”, iar zona din jurul hotelului de lux Salamander a fost securizată pentru întâlnire. Printre participanții menționați se numără: Mark Rutte , secretarul general al NATO, care a ajuns la conferință după o discuție „foarte francă” la Casa Albă; Alex Karp, directorul general al Palantir , descris ca lucrând la proiectul „Golden Dome” al lui Donald Trump, evaluat la 185 miliarde dolari (aprox. 850 miliarde lei); Daniel Ek, fondatorul Spotify; Eric Schmidt, fost director general al Google; șefi din Wall Street, inclusiv directorii generali ai KKR și Lazard, precum și conducerea Pfizer; reprezentanți ai administrației SUA, inclusiv secretarul de interne Doug Burgum, Robert Lighthizer (arhitect al politicii comerciale în primul mandat Trump) și secretarul armatei Daniel Driscoll. Pe lista temelor de discuție au mai fost incluse, potrivit aceleiași surse: China, SUA, Ucraina, Rusia, Orientul Mijlociu, comerțul global, Europa, diversificarea energetică și securitatea în Arctica. AI și războiul modern, în aceeași conversație cu decidenții Publicația notează că Eric Schmidt a declarat anterior pentru Financial Times că „războaiele viitorului” vor fi definite de arme fără pilot și „roiuri de drone” operate de la distanță și tot mai automatizate prin țintire cu AI. În contextul Bilderberg, el ar fi putut discuta aceste evoluții alături de amiralul Samuel Paparo (comandantul US Indo-Pacific Command) și de Brian Schimpf, cofondator și director general al companiei de tehnologie pentru apărare Anduril Industries. Opacitate și acuzații de influență: câtă putere are, de fapt, Bilderberg Daily Mail amintește că întâlnirea este de ani de zile ținta teoriilor conspirației, inclusiv acuzații că ar funcționa ca baza unui „guvern secret” sau a unei „noi ordini mondiale”. În același material este citată Christina Garsten, profesor la Swedish Collegium for Advanced Study, care studiază grupuri de reflecție transnaționale: ea spune că astfel de grupuri urmăresc să influențeze agenda politică și corporativă, dar ideea unui „guvern mondial din umbră” este „foarte exagerată”. Un detaliu notat de publicație este absența investitorului Peter Thiel (cofondator PayPal), deși ar fi fost membru al comitetului de conducere din 2008 și ar fi contribuit la finanțarea întâlnirilor. Semnal politic: prima participare a unui reprezentant din Groenlanda Întâlnirea din acest an a inclus, potrivit Daily Mail, primul participant din Groenlanda: Vivian Motzfeldt, fost ministru de externe și fost președinte al Inatsisartut. Publicația interpretează prezența ei ca pe un semnal către Donald Trump, în contextul interesului său pentru preluarea teritoriului și al comentariilor sale depreciative despre Groenlanda. Ce urmează rămâne dificil de evaluat, tocmai din cauza regulilor de confidențialitate: fără concluzii publice și fără atribuiri, impactul se poate vedea doar indirect, prin decizii ulterioare în zona de apărare, tehnologie și relații transatlantice. [...]
Blocada navală și prăbușirea veniturilor din petrol împing Iranul spre un acord-cadru cu SUA , în condițiile în care negocierile din această săptămână au înregistrat progrese, dar rămân fragile, potrivit Adevărul , care citează doi oficiali americani menționați de Axios . Discuțiile au loc pe fondul unui armistițiu care expiră pe 22 aprilie și al unor dezacorduri încă nerezolvate, în timp ce Pakistan, Egipt și Turcia joacă rol de mediatori. O delegație pakistaneză condusă de mareșalul Asim Munir a ajuns miercuri la Teheran pentru discuții directe cu oficialii iranieni, iar un oficial pakistanez a spus că părțile sunt „optimiști” și încearcă să împingă procesul înainte, fără ca un acord să fie garantat. Presiunea economică: petrolul, punctul vulnerabil Miza imediată este capacitatea Iranului de a-și menține exporturile de petrol. Publicația arată că administrația Trump a impus o blocadă navală care a redus drastic exporturile, într-un moment în care economia iraniană era deja slăbită de sancțiuni și de efectele războiului. Potrivit datelor citate în articol, Iranul exportă aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, cu venituri de circa 140 de milioane de dolari (aprox. 644 milioane lei). Un fost expert în sancțiuni, Miad Maleki (Foundation for Defense of Democracies), avertizează că o blocadă ar putea duce „peste noapte” veniturile la zero. Un alt punct critic este insula Kharg, de unde Iranul exportă aproximativ 90% din petrolul său, care ar deveni „practic nefuncțională” sub efectul blocadei, potrivit unui oficial american citat. În lipsa exporturilor și a capacității de stocare, Iranul ar putea fi nevoit să oprească extracția, cu efecte economice pe termen lung. Ce se negociază și cine e implicat În culise, echipa de negociere a președintelui Donald Trump — vicepreședintele J.D. Vance, emisarul Casei Albe Steve Witkoff și consilierul Jared Kushner — a continuat marți schimbul de propuneri și discuțiile telefonice cu partea iraniană și cu mediatorii, potrivit unor oficiali americani citați. O nouă rundă de negocieri directe, față în față, ar putea avea loc în zilele următoare, înainte de expirarea armistițiului, însă nu există o dată stabilită. Vance a spus, la un eveniment în Georgia, că are „sentimente pozitive” privind direcția discuțiilor, în contextul în care negocierile nu îl implică direct pe liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei. Dacă se ajunge la un acord-cadru, armistițiul ar trebui prelungit pentru a permite negocierea unui acord cuprinzător, însă „SUA nu au convenit oficial asupra unei prelungiri”, potrivit unui oficial citat. Punctele care blochează acordul și riscurile de sabotaj Mediatorii încearcă să obțină un compromis pe trei teme care au blocat negocierile anterioare, potrivit articolului: programul nuclear al Iranului; redeschiderea Strâmtorii Ormuz; compensațiile pentru pagubele de război din Iran. În paralel, situația internă a Iranului este descrisă ca tot mai apăsătoare: sancțiunile au alimentat șomajul, penuria de combustibil și inflația alimentară, iar războiul ar fi închis cele mai mari două combinate siderurgice și ar fi paralizat industria petrochimică. Articolul mai menționează atacuri cibernetice repetate asupra Bank Sepah și faptul că întreruperea internetului, ajunsă la 47 de zile, ar genera pierderi economice de aproximativ 50 de milioane de dolari pe zi (aprox. 230 milioane lei). Chiar și cu semne de progres, surse pakistaneze citate susțin că mai mulți actori ar încerca să saboteze procesul diplomatic în Teheran, Washington și, „în mod special”, în Israel, care ar respinge ideea unui acord de pace în regiune. [...]
Campania Israelului în Liban este prezentată ca o miză de politică internă pentru Netanyahu, nu ca o necesitate militară , într-un context în care premierul israelian ar căuta o „victorie” după eșecuri în raport cu Gaza și Iran, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul descrie retorica israeliană despre războiul cu Hezbollah ca fiind „simplă” și repetitivă: Israel ar invoca o confruntare de durată (din 1982), amenințarea la adresa comunităților din nordul Israelului și obiectivul de a „curăța” sudul Libanului de infrastructura Hezbollah, punând presiune militară pe statul libanez pentru a dezarma gruparea. De ce contează: „victoria” ca obiectiv politic, după Gaza și Iran Autorul susține că aceste justificări „strategice” ar acoperi, de fapt, rațiunea principală a campaniei: nevoia urgentă a guvernului Netanyahu de a obține un rezultat care să poată fi prezentat drept victorie, pe fondul unor „eșecuri dramatice”. Analiza afirmă că guvernul nu ar fi reușit să garanteze „securitatea” cetățenilor în sensul unei victorii efective împotriva Hamas sau Iranului și că „anihilarea în masă” nu ar echivala cu triumful. În același timp, textul notează că aliatul apropiat al lui Netanyahu, președintele SUA Donald Trump, ar negocia direct cu Iranul, ceea ce ar reduce spațiul de manevră al Israelului. În paralel, discuțiile despre viitorul Palestinei ar fi blocate, iar Hamas ar continua să controleze părți din Gaza. Ce ar presupune obiectivul Israelului, potrivit analizei Analiza afirmă că Israelul ar cere „dezarmarea completă” a Hezbollah, similar cu cererea față de Hamas. Potrivit unor surse anonime din armata israeliană citate în presa israeliană (menționate de autor, fără a fi numite), acest lucru ar fi posibil doar dacă Libanul și Gaza ar fi complet ocupate. Textul insistă asupra diferenței dintre o „operațiune militară” și o ocupație, pe care o descrie ca război, cu costuri și riscuri pe termen lung. De ce Libanul ar fi o țintă „convenabilă” Autorul argumentează că Libanul ar fi un „țintă perfectă” din perspectiva sentimentelor israeliene, invocând: slăbiciunea militară a Libanului; instabilitatea aparatului de stat, pe fondul aranjamentelor de putere între comunități religioase; prezența Hezbollah la granița cu Israelul, ca adversar militar constant. În plus, analiza susține că, după evacuarea populației din nordul Israelului în urma atacurilor din 7 octombrie, ar fi circulat zvonuri despre o invazie iminentă a Hezbollah în Galileea, alimentate de discursuri din studiourile TV israeliene despre un plan de atac „din șapte fronturi” coordonat de la Teheran. Autorul afirmă că, în logica politică internă, „prevenirea” unei invazii descrise ca fictive ar fi promisiunea pe care Netanyahu ar spera să o poată livra alegătorilor. Ce urmează și care sunt limitele escaladării Spre final, analiza notează că, deși ar exista un număr necunoscut de trupe israeliene care operează în sudul Libanului, armata israeliană nu ar fi lansat încă o invazie la scară largă precum cea din 1982 (și, posibil, începută din nou în 2006). Autorul adaugă că nici SUA nu ar fi încercat o invazie terestră a teritoriului iranian, sugerând că ambele țări ar înțelege riscurile și „prețurile” imediate ale unei astfel de decizii. Materialul este un articol de opinie; punctele de vedere aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția editorială a Al Jazeera. [...]
Vizita de stat a regelui Charles în SUA este gândită ca un semnal de continuitate pentru parteneriatul transatlantic , într-un moment în care relația dintre Washington și Londra este descrisă ca „neobișnuit de delicată”, potrivit news.ro . Palatul Buckingham a anunțat că monarhul britanic se va adresa unei reuniuni comune a Congresului și va avea o întâlnire privată cu președintele american Donald Trump, în cadrul vizitei programate între 27 și 30 aprilie. Charles al III-lea și regina Camilla vor vizita Washington, DC, New York și Virginia, participând la evenimente publice organizate pentru a marca 250 de ani de la independența SUA. Programul, planificat de mai mult timp, vine după săptămâni în care Trump l-a atacat în mod repetat pe premierul britanic Keir Starmer și guvernul său, pe fondul lipsei unui sprijin „deplin” al Londrei pentru ofensiva americană împotriva Iranului. Miza: „relația specială” sub presiune, dar monarhul rămâne deasupra politicii În Regatul Unit au existat întrebări dacă regele ar trebui să meargă în SUA în aceste condiții, înainte ca Palatul să confirme vizita luna trecută. Totuși, Palatul subliniază că, în calitate de monarh, Charles este obligat prin Constituție să rămână deasupra politicii și să reprezinte Marea Britanie, nu să vorbească în numele guvernului. În acest context, agenda vizitei evită explicit să intre în disputele recente și urmărește să întărească legăturile istorice dintre cele două țări. Palatul arată că vizita își propune să evidențieze „amploarea relației economice, de securitate și culturale” dezvoltate între SUA și Regatul Unit. Ce include programul vizitei La sosirea în SUA, Charles și Camilla urmează să se întâlnească în privat cu Donald Trump și prima doamnă Melania Trump, înaintea unei petreceri în grădină și a unei ceremonii oficiale de bun venit, care va include o trecere în revistă militară. Ulterior, regele se va adresa unei reuniuni comune a Congresului SUA, devenind al doilea monarh britanic care face acest lucru, după regina Elisabeta a II-a, care a vorbit la Capitoliu în 1991. Programul mai include: o cină de stat; o ceremonie în onoarea soldaților căzuți la datorie, menită să „marcheze parteneriatul militar” dintre Marea Britanie și SUA, despre care Palatul spune că a fost supus unor presiuni în ultimele săptămâni din cauza refuzului Marii Britanii de a fi implicată în continuare în războiul din Iran; la New York, comemorarea victimelor atentatelor de la 11 septembrie și o întâlnire cu o organizație care lucrează cu tineri afectați de insecuritatea alimentară, printr-o inițiativă de agricultură urbană durabilă după școală; în Virginia, întâlniri cu comunități indigene și grupuri de conservare. După etapa din SUA, cuplul regal se va îndrepta spre Bermuda, teritoriu britanic de peste mări din nordul Oceanului Atlantic, pentru o vizită de două zile. [...]
Donald Trump amenință cu renegocierea sau anularea acordului comercial SUA–Marea Britanie , o mișcare care poate amplifica incertitudinea pentru relațiile economice bilaterale, la mai puțin de un an de la semnarea înțelegerii, potrivit Mediafax . Într-un interviu acordat miercuri, Trump a spus că Statele Unite au oferit Marii Britanii „un acord comercial bun”, „mai bun decât era nevoie”, adăugând că acesta „poate fi schimbat oricând”, potrivit Politico. Declarațiile au fost făcute pentru Sky News. De ce contează: risc politic asupra unui acord recent Amenințarea președintelui american este prezentată ca un motiv de îngrijorare la Westminster, la 11 luni după ce Marea Britanie a devenit prima țară care a semnat un acord comercial cu SUA. În același timp, contextul este unul de tensiuni în creștere la Washington, pe fondul poziției Londrei față de conflictul din Iran, iar Trump și-a îndreptat criticile și spre premierul britanic Keir Starmer . Critici la adresa Londrei și a politicilor energetice Întrebat despre relația dintre SUA și Marea Britanie, Trump a afirmat că britanicii nu au fost alături de SUA atunci când Washingtonul a cerut sprijin: „Este genul de relație în care, când le-am cerut ajutorul, nu au fost acolo. Când am avut nevoie de ei, nu au fost acolo. Când nu am avut nevoie de ei, tot nu au fost acolo. Și nici acum nu sunt”. Trump a criticat și decizia Marii Britanii de a reduce activitățile de explorare a petrolului și gazelor naturale în Marea Nordului , spunând că Starmer „a comis o greșeală tragică” prin „închiderea exploatării petroliere” din zonă. Ce urmează: moment sensibil înaintea vizitei de stat Declarațiile vin înaintea vizitei de stat pe care regele Charles al III-lea urmează să o efectueze în SUA la finalul lunii aprilie, când este programată și o întâlnire cu Donald Trump. În același context, Trump a avut aprecieri la adresa monarhului, pe care l-a descris drept „un mare gentleman” și „un prieten”. [...]
