Știri
Știri din categoria Externe
Cel puțin 15 persoane au murit după prăbușirea unui avion militar încărcat cu bani în Bolivia, potrivit relatării publicate de The Guardian, care citează oficiali locali.
Accidentul a avut loc vineri, 28 februarie 2026, în apropierea aeroportului internațional El Alto, de lângă capitala La Paz. Aeronava, un C-130 Hercules aparținând Forțelor Aeriene Boliviene, transporta bancnote noi de la banca centrală către alte orașe. În timpul aterizării, avionul a ieșit de pe pistă, a traversat o arteră rutieră și s-a oprit pe un câmp din apropiere.
Șeful pompierilor, Pavel Tovar, a confirmat cel puțin 15 decese, fără a preciza dacă victimele se aflau la bord sau pe șoseaua afectată. Mai multe persoane au fost rănite. Potrivit autorităților, cel puțin 15 vehicule au fost implicate, iar resturi ale avionului, mașini distruse și victime au fost găsite pe carosabil. Incendiul izbucnit după impact a fost stins de echipele de intervenție.
Imaginile difuzate de presa locală arată bancnote împrăștiate pe sol, în timp ce persoane adunate la locul accidentului au încercat să le recupereze. Poliția a intervenit cu gaze lacrimogene pentru a dispersa mulțimea.
Autoritatea boliviană pentru navigație aeriană a anunțat că avionul decolase din Santa Cruz și s-a prăbușit în timpul aterizării la El Alto, iar operațiunile aeroportului au fost suspendate temporar. Generalul Sergio Lora, din cadrul Forțelor Aeriene, a declarat că doi dintre cei șase membri ai echipajului erau încă dispăruți la finalul zilei de vineri.
Ministerul Apărării a confirmat accidentul, fără a oferi detalii suplimentare. Ancheta privind cauzele prăbușirii este în desfășurare.
Recomandate
Retragerea lui Starmer și ieșirea din scenă a lui Macron riscă să slăbească „Coaliția Voinței”, cu efect direct asupra sprijinului european pentru Ucraina , pe fondul temerilor privind un vid de leadership și al ascensiunii unor politicieni mai favorabili Rusiei, potrivit Adevărul . Coaliția – un format diplomatic care a reunit peste 30 de state – a fost construită în jurul parteneriatului dintre Marea Britanie și Franța, cu obiectivul de a susține Ucraina și, în perspectivă, de a pregăti o eventuală desfășurare de trupe care să garanteze respectarea unui armistițiu. În paralel, cele două puteri nucleare europene coordonează și planuri de deminare a Strâmtorii Hormuz . În acest context, plecarea lui Keir Starmer din prim-planul politicii internaționale și faptul că Emmanuel Macron nu mai poate candida pentru un nou mandat la prezidențialele de anul viitor alimentează îngrijorări că Europa ar putea rămâne fără o direcție coerentă în dosarul ucrainean. Riscul politic major: cine vine după Macron Temerile sunt concentrate mai ales pe tranziția de la Paris. Macron trebuie să părăsească funcția după alegerile prezidențiale de anul viitor, iar publicația notează că nu există un succesor evident. În material sunt menționați drept posibili câștigători: Marine Le Pen (Rassemblement National), care a promis în trecut retragerea Franței din structura militară integrată a NATO, ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și presiuni asupra Ucrainei pentru un acord de pace în condițiile Moscovei; Jean-Luc Mélenchon, care ar merge mai departe, promițând retragerea Franței din alianța militară occidentală. O sursă citată de The Telegraph afirmă că oficialii britanici analizează deja implicațiile unei eventuale victorii a unuia dintre acești candidați asupra relațiilor franco-britanice, inclusiv asupra viitorului Coaliției Voinței și asupra schimbului de informații clasificate. Un oficial occidental avertizează că NATO ar avea „o problemă majoră” dacă oricare dintre cei doi ar ajunge la putere. Lideri alternativi, dar cu limite și vulnerabilități Discuțiile diplomatice se îndreaptă spre ideea unui posibil „înlocuitor” de leadership european, însă opțiunile descrise în articol vin cu constrângeri. Friedrich Merz , cancelarul Germaniei, este indicat drept cel mai evident nume, în condițiile în care coordonează un proiect amplu de transformare a armatei germane în cea mai mare forță militară din Europa. Totuși, materialul subliniază că Merz este afectat de probleme interne și de întrebări privind capacitatea sa de a rămâne la conducere. Roderich Kiesewetter (CDU), membru al Comisiei pentru Afaceri Externe din Bundestag, este citat critic la adresa lui Merz și a poziționării Berlinului, inclusiv în raport cu angajamentele publice privind Ucraina. „Asta nu înseamnă leadership. Atunci cine va conduce Europa? Avem nevoie de un Churchill.” În același timp, Germania – spre deosebire de Marea Britanie, Franța și alte aproximativ 12 state – a refuzat să se angajeze că va trimite trupe într-o viitoare misiune de garantare a unui armistițiu în Ucraina, potrivit articolului. Alți lideri menționați ca având propriile vulnerabilități sunt Donald Tusk (Polonia) și Giorgia Meloni (Italia), ambii refuzând trimiterea de trupe în Ucraina. Deși sunt considerați favoriți să își păstreze funcțiile, articolul notează că este puțin probabil să fie percepuți ca înlocuitori ai lui Macron în rolul de lider al Europei. Ce urmează: o coaliție dependentă de continuitatea politică Miza imediată este continuitatea sprijinului european pentru Ucraina și credibilitatea angajamentelor asumate. În lectura prezentată, dacă Europa nu își respectă promisiunile față de Kiev, consecințele geopolitice ar putea fi serioase, inclusiv prin riscul ca viitoare guverne ucrainene să caute sprijin la alte puteri din regiune, pe fondul percepției unui Occident „nesigur”. În lipsa unei figuri care să preia rapid rolul de coordonare politică, articolul sugerează că viitorul Coaliției Voinței ar putea depinde de capacitatea succesorului lui Starmer, Andy Burnham, de a compensa, „de unul singur”, retragerea tandemului care a ținut până acum formatul în picioare. [...]
Ucraina își extinde loviturile la distanță asupra infrastructurii petroliere rusești , vizând în aceeași noapte rafinării, un depozit de petrol și obiective militare, inclusiv baza aeriană Engels din regiunea Saratov, potrivit Focus . Miza operațională este dublă: reducerea capacității de procesare a petrolului (cu efect direct asupra alimentării economiei de război) și presiune asupra infrastructurii folosite în atacurile rusești. Atacurile au avut loc în noaptea de 2 august, iar președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a afirmat că unități ucrainene au lovit instalații din industria petrolieră rusă și infrastructură militară. Într-o postare pe X, Zelenski a susținut că țintele au fost facilități care „sprijină războiul” dus de Rusia. Ținte: rafinării, depozit de petrol și baza Engels Conform publicației, loviturile au vizat mai multe regiuni din Rusia, iar unele detalii sunt atribuite unor surse citate de Focus: În regiunea Bașkortostan , „Euromaidan Press” relatează că ar fi fost lovite trei rafinării. Zelenski a indicat că este vorba despre instalații care procesează anual „milioane de tone” de petrol. În regiunea Saratov, Ucraina susține că a fost lovită o bază militară; „L'Indépendant” este citat cu informația că în vizor a intrat baza aeriană Engels, unde sunt staționate bombardiere strategice Tu-95MS și Tu-160, folosite de Rusia în atacuri asupra Ucrainei. Tot în Saratov, potrivit afirmațiilor ucrainene, a fost lovită o rafinărie „care poate procesa mai multe milioane de tone de țiței pe an”. Focus notează că evaluarea pagubelor este în curs, iar amploarea efectelor nu este încă confirmată independent în materialul citat. De ce contează: presiune pe lanțul energetic care susține efortul de război Din perspectiva impactului operațional, țintirea rafinăriilor și a depozitelor de petrol urmărește să afecteze capacitatea Rusiei de a procesa și distribui produse petroliere, esențiale atât pentru economie, cât și pentru logistică militară. În același timp, lovirea unei baze asociate cu bombardiere strategice ar transmite un semnal privind raza de acțiune a capabilităților ucrainene. „Euromaidan Press” este citat cu ideea că atacurile asupra Bașkortostan ar demonstra distanța la care pot ajunge armele Ucrainei, regiunea fiind la peste 1.000 km de granița ucraineană. Context: Kievul prezintă loviturile ca răspuns la atacurile rusești Potrivit Focus, conducerea ucraineană descrie aceste atacuri ca reacție la lovituri rusești cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, care au avariat și clădiri civile. Separat, Zelenski a mai afirmat pe X că forțele ucrainene au lovit cargoul „Yanina”, sub pavilion rusesc, pe care îl descrie ca având o capacitate de peste 100.000 de tone, și că nava ar fi fost scufundată. Materialul nu oferă o confirmare independentă a acestei afirmații. [...]
Rusia își întărește forțele în estul Ucrainei, iar presiunea asupra Sloviansk crește , pe fondul unei tactici care combină lovituri aeriene cu bombe ghidate și înaintări în grupuri mici de infanterie, fără câștiguri teritoriale confirmate la început de august, potrivit Focus . Miza operațională este pregătirea unui nou atac asupra orașului, considerat strategic, în condițiile în care luptele rămân concentrate în localitățile fortificate din nordul regiunii Donețk. Portalul ungar Portfolio.hu, citat de publicație, susține că Rusia a primit unități suplimentare și ar putea pregăti o nouă ofensivă în zona Sloviansk. În același timp, evaluările Institutului american pentru Studiul Războiului (ISW) indică faptul că, la începutul lunii august, trupele ruse nu au obținut progrese confirmate pe teren, în pofida continuării atacurilor. Bombardamentele cu bombe ghidate, folosite pentru „înmuirea” apărării Un element central al tacticii ruse, potrivit analizei ISW, este intensificarea utilizării bombelor aeriene ghidate pentru a slăbi apărarea ucraineană înaintea unor atacuri la sol. Scopul ar fi deschiderea unor culoare pentru înaintări realizate de grupuri mici de infanterie. Pe 2 august, administrația militară locală a raportat că Sloviansk a fost lovit cu o bombă planată FAB-250, într-un atac care ar fi vizat distrugerea unor clădiri și poziții defensive, pentru a facilita avansul forțelor ruse. Contraatacuri ucrainene și înaintări ruse în grupuri mici Forțele ucrainene au reușit să oprească mai multe încercări de înaintare și au lansat contraatacuri, notează materialul. Conform RBC Ukraine , un blogger militar rus a raportat atacuri ucrainene în apropiere de Rai-Oleksandriwka, la est de Sloviansk. În paralel, Rusia ar continua să folosească tactica grupurilor mici de soldați care se ascund în clădiri distruse sau în subsoluri și așteaptă întăriri. ISW apreciază că această abordare este utilizată în special în zona Kostiantînivka, însă fără un „breakthrough” (străpungere) decisiv până acum. Dronele schimbă ritmul luptelor și vulnerabilizează logistica Densitatea ridicată a dronelor influențează semnificativ confruntările din Donbas, ambele părți folosind sisteme fără pilot pentru recunoaștere și pentru lovirea pozițiilor și rutelor de aprovizionare. Euromaidan Press relatează că unități ucrainene au atacat poziții ruse de drone la sud de Kostiantînivka, cu obiectivul de a proteja rute de aprovizionare considerate importante. În ansamblu, tabloul descris de sursele citate indică o intensificare a pregătirilor ruse în jurul Sloviansk, dar și limite operaționale vizibile: atacuri aeriene mai frecvente și presiune constantă, fără câștiguri confirmate pe teren, în timp ce Ucraina încearcă să contracareze prin lovituri locale și prin țintirea infrastructurii de drone și a logisticii. [...]
Donald Trump spune că negocierile cu Iranul ar fi „ultima șansă” pentru un acord nuclear , într-un mesaj care ridică din nou miza diplomatică și poate influența percepția de risc în regiune, potrivit Al Jazeera . Președintele SUA a afirmat că Iranul are o „ultimă șansă” să ajungă la un acord privind programul nuclear și a susținut că noi discuții ar putea începe „în câteva zile”. Declarațiile vin însă în contradicție cu poziția Teheranului: mai devreme, luni, Iranul a negat că ar exista negocieri în desfășurare cu Washingtonul, contrazicând afirmațiile lui Trump. Materialul a fost publicat pe 3 august 2026. Al Jazeera nu oferă detalii despre formatul posibil al discuțiilor, agenda sau nivelul de reprezentare, astfel că rămâne neclar dacă este vorba despre un canal diplomatic deja deschis sau despre o intenție anunțată public. [...]
Riscul de șoc pe piața petrolului crește pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz , iar Teheranul pare să mizeze tocmai pe vulnerabilitatea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale din Orientul Mijlociu, potrivit Digi24 , care citează o analiză The New York Times . Schimbarea de poziție a lui Donald Trump privind o posibilă escaladare militară este interpretată la Teheran ca semn că Washingtonul încearcă să evite un război de amploare, în timp ce Iranul susține că a reușit să schimbe raportul de forțe. De ce contează economic: energia și rutele maritime, în centrul presiunii Potrivit unor foști oficiali iranieni și analiști apropiați puterii, conducerea de la Teheran consideră că a identificat „călcâiul lui Ahile” al Statelor Unite: expunerea la perturbarea unor instalații energetice și a unor rute maritime esențiale. În acest cadru, Iranul ar fi demonstrat în ultima săptămână, cu sprijinul milițiilor aliate din regiune, că poate amenința infrastructura energetică și transporturile maritime. În paralel, Teheranul ar fi ridicat miza în discuția despre condițiile în care ostilitățile ar putea înceta și negocierile ar putea fi reluate, după ce acestea au fost întrerupte luna trecută. Mesaje Washington–Teheran și semnale contradictorii de la Casa Albă În ultimele zile, Trump a sugerat că o escaladare majoră ar fi iminentă dacă Iranul nu face concesii, însă doi foști oficiali iranieni susțin că liderii de la Teheran i-ar fi transmis să își ducă amenințările până la capăt. Amir al-Mousawi, fost diplomat iranian, afirmă că în weekend ar fi existat schimburi de mesaje între oficiali americani și iranieni, prin intermediul unor reprezentanți ai Pakistanului și Qatarului. El susține că Trump ar fi avertizat că SUA ar putea lansa atacuri severe asupra infrastructurii civile iraniene, inclusiv asupra centralelor electrice, dacă Teheranul nu revine la negocieri, iar Iranul ar fi refuzat, cerând revenirea la un memorandum negociat anterior, despre care „numeroși experți” spun că avantajează Republica Islamică. „Nu avem absolut nicio problemă cu războiul și suntem pregătiți pentru marea confruntare”, afirmă Al-Mousawi că a fost mesajul transmis de iranieni. Duminică, Trump a anunțat că a renunțat la escaladarea militară pe care o pregătea, invocând cereri de amânare din partea Iranului și a altor state din Orientul Mijlociu și faptul că „parametrii unui acord” ar fi fost deja conveniți. Totuși, materialul notează că nu există indicii publice că negocierile ar urma să fie reluate. Context suplimentar despre poziția lui Trump este prezentat într-un articol separat al Digi24, aici . Presiune regională: temeri în Golf și incidente pe rute alternative Doi diplomați din regiune citați în material spun că Arabia Saudită și Qatar și-au exprimat îngrijorarea privind capacitatea de a-și proteja infrastructura petrolieră și de gaze în cazul unei escaladări. Postul oficial de știri al Arabiei Saudite a relatat că prințul moștenitor Mohammed bin Salman a discutat cu Trump și a insistat pe necesitatea dialogului pentru reducerea tensiunilor. În același timp, sunt enumerate episoade recente care alimentează temerile: rebelii Houthi din Yemen, aliați ai Iranului, au blocat accesul Arabiei Saudite la strâmtoarea Bab al-Mandab din Marea Roșie, rută folosită pentru a evita dependența de Strâmtoarea Ormuz; două instalații petroliere din Arabia Saudită au fost lovite de drone, într-un atac atribuit de Riad unor miliții irakiene susținute de Iran; două nave au luat foc în portul egiptean Damietta, incident investigat de autoritățile egiptene ca posibil atac cu drone și pe care „numeroși analiști” îl atribuie Iranului sau aliaților săi. Ormuz rămâne miza, iar SUA au constrângeri operaționale H.A. Hellyer (Royal United Services Institute, Londra) spune că miza este redesenarea arhitecturii de securitate din Orientul Mijlociu, cu Strâmtoarea Ormuz în centru. „Iranienii sunt extrem de hotărâți să nu renunțe la control și sunt dispuși să recurgă inclusiv la atacuri aeriene pentru a-și menține poziția”, afirmă Hellyer. Materialul menționează și un atac surpriză din 17 iulie asupra unor baze militare americane din Iordania, soldat cu moartea a trei militari americani. Ali Vaez (International Crisis Group) îl descrie drept un moment de cotitură, care ar fi arătat că arsenalul de rachete al Iranului rămâne consistent și că serviciile sale de informații sunt mai eficiente decât se estima. În același timp, sunt invocate limite ale SUA: diminuarea stocurilor de muniție, inclusiv rachete defensive Patriot, a căror refacere ar necesita ani. Farzan Sabet (Institutul Universitar din Geneva) apreciază că opțiunile militare ale SUA sunt limitate și că nu este sigur dacă o escaladare limitată ar schimba strategia Iranului; în plus, atacurile americane nu ar elimina capacitatea Teheranului de a folosi rachete și drone pentru a închide Ormuz sau a lovi infrastructura energetică din Golf. Ce urmează: negocieri incerte, risc de escaladare în săptămânile următoare Deși Washingtonul invocă diplomația, „numeroși analiști” apreciază că SUA și Iranul sunt mai departe de un acord decât în urmă cu câteva luni. Sasan Karimi (Universitatea din Teheran) consideră că Iranul trebuie să se pregătească pentru o nouă etapă a conflictului în următoarele săptămâni, în condițiile în care ambele părți ar rămâne fixate pe propriile condiții. „Pentru a ajunge la un acord, ambele părți trebuie să dea dovadă de umilință politică și să accepte că ambițiile lor maximaliste nu vor da rezultate. Deocamdată, însă, aceste dinamici nu se regăsesc la masa negocierilor”, a concluzionat acesta. [...]
O nouă pană națională de curent accentuează riscul operațional al economiei Cubei , după ce rețeaua electrică a țării a cedat duminică seara, lăsând insula în întuneric, potrivit News . Operatorul de stat Union Eléctrica de Cuba a anunțat incidentul, fără să ofere detalii suplimentare în postările de pe X și Facebook. Întreruperea a afectat o țară cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori, pe fondul creșterii frecvenței penelor de curent, relatează Reuters, citată de News. Context: pene repetate și presiune pe combustibil Pana de duminică seara vine după trei întreruperi de curent la nivel național din luna iulie. Potrivit informațiilor citate, presiunea asupra sistemului energetic a crescut pe măsură ce Cuba se luptă să-și asigure importurile de combustibil, într-un context de infrastructură energetică învechită. News notează că situația este legată și de blocada petrolieră impusă de SUA, care ar fi amplificat tensiunile din sistem. De ce contează: vulnerabilitate structurală și schimbări prudente în piață În material se arată că țara a pierdut o sursă esențială de combustibil după măsuri luate de administrația SUA condusă de Donald Trump , în condițiile în care Venezuela a fost mult timp principalul furnizor de petrol al Cubei, iar importurile din Mexic au fost, de asemenea, întrerupte pe fondul presiunilor crescânde din partea SUA. Criza energetică coincide cu o „deschidere prudentă” a sectorului energetic cubanez, strict controlat, determinată de penuria de combustibil și de sancțiunile impuse de SUA. Concret, Havana a autorizat recent prima inițiativă de import de combustibil cu finanțare străină și a permis aproape 200 de întreprinderi cubaneze să participe la distribuția en gros de combustibil. [...]
